De ce lasă rușii supapa deschisă? – Războiul din Ucraina

Dictatura din Rusia are anumite particularități. Este clar că Putin are puteri aproape nelimitate, de vreme ce orice competitor la adresa sa a dispărut, fie în accidente, fie în pușcărie, fie în exil. De asemenea, ca și în China și spre deosebire de Koreea de Nord și de România, sau de ce nu de UE în prezent, există o oarecare preocupare pentru nivelul de trai al populației – ca să nu “fiarbă mămăliga”.

Ce mi s-a părut mie interesant, este că deși există dictatură, dreptul la exprimare nu este suprimat 100%. Într-adevăr protestele sunt cam interzise (deși recent, cu războiul …), într-adevăr s-a cam închis presa liberă, nu mai există televiziuni care să spună ceva neoficial (dar oare la noi există?). Dar, cunosc cel puțin 4-5 canale Youtube făcute de ruși, cu sute de mii de abonați (deci practic cam ca o televiziune), unde mai direct sau mai pe ocolite se luptă împotriva sistemului. Asta ar fi o supapă.

Dar cea mai interesantă supapă este aceea a imigrării – rușii nu au interzis fuga! Unde s-a mai pomenit așa ceva? Știu că și nemții în perioada de început, îi goneau pe evrei în afară, le confiscau prăvăliile, le dădeau ceva mizilic pe ele, cât să aibă de drum, și îi trimiteau prin alte părți. În prezent, dacă ești tânăr în Rusia și vrei să pleci afară, chiar dacă ești rezervist, poți cere acordul de la armată și poți pleca. Am văzut un comunicat al unei agenții de turism din Rusia care evident își făcea reclamă și încerca să liniștească pe cei care poate se tem că nu mai pot să mearga în “excursii”.

Supapa exodului a fost deschisă încă de la început și acum cu această mobilizare “parțială” este clar că urmează un nou val. Se pune întrebarea de ce? De ce se lasă supapa emigrării deschisă? Nu are Rusia nevoie de soldați?!

Un prim răspuns simplist ar fi deoarece dictatura lui Putin nu are puterea să controleze întreaga societate. Deși nu ar fi așa de greu, în Koreea de Nord controlează soldații, șantajându-i cu familiile. Un alt răspuns logic ar fi că Putin / conducerea încearcă să mențină spoiala unei imagini de stat funcțional condus după legi. Și cum o lege care să interzică călătoriile ar putea afecta întregul aparat de partid al membrilor cu funcții și bani care sunt pasionați de traveling, efectul ar fi ca acela al tăierii salariilor bugetare în România – partidul ar pierde imens din sprijin. A apărut recent un prank cu fiul purtătorului de cuvânt al Kremlinului, care chemat fiind la recrutare, a răspuns că “o să rezolv la alt nivel chestiunea”. Evident că și nomenclaturiștii ruși au copii și se gândesc să îi trimită afară când SHTF …

Este deci regimul lui Putin atât de slab încât să nu poată controla populația sau altele sunt motivele supapelor? Este greu de zis. Faptul că Belarusul nu a intrat în război, denotă că regimul lui Putin nu este deloc foarte puternic, dar cu privire la politica internă legată de scurgerea în afară … îmi e teamă că nu din cauza slăbiciunii și a temei de proteste.

Teama de proteste și de faptul că ai un procent de rebeli în interior este firească în toare regimurile totalitare și vedem că și în România s-a menținunt status-quo-ul post-decembrist prin deschiderea supapei prin care cei mai valoroși și mai morali tineri au fost cumva împinși spre afară, pentru a nu opune rezistență local. Și cum problema unei eventuale revoluții (neterminate în Piața Universității) s-a evitat pe moment, acest risc nu a putut fi dezamorsat când a venit vorba de alegeri. Astfel, au avut de suferit pe rând PSD din cauza PNL (vezi alegerea lui Băsescu) și acum PNL & PSD din cauza AUR (vezi ultimele alegeri parlamentare) – diaspora încurcând meandrele concretului mioritic. Nu este cazul la ruși, dar am dat exemplu de ce în general în regimurile totalitare, teoretic, strategic, rebelii sunt lăsați să plece. Abia când un regim are o putere absolută și poate controla granițele, se strânge lațul.

Dar cum ar putea rușii practic să implementeze o asemenea lege? Să zicem că nu mai vor ca tinerii să poată pleca în afară, dar vor totuși să meargă în călătorie. Tot ce trebuie să facă guvernul este să oprească o sumă de bani garanție de la cei pleacă care în călătorii. Astfel, nomenclatura nu ar avea nimic de pierdut și meltenii canditați la carne de tun ar putea totuși să plece, căci cei care nu au bani, oricum nu pot pleca nici acum, chiar dacă legal au voie.

Părerea mea este că supapa este deschisă din alt motiv. Rușii se pregătesc (ia în calcul) un război nuclear masiv în care se gândesc că este posibil ca Rusia să fie mare parte făcută scrum, de unde – ca niște patrioți ce sunt – Putin & co. (dacă există co.) lasă această supapă pentru ca să mai existe ceva semințe de ruși după WW3 care să se întoarcă și să rescrie istoria în care speră Putin să fie trecut alături de Petru cel Mare.

Unirea cu Moldova ar fi singurul semn că articolul 5 funcționează

Politica SUA cu privire la România și Moldova …

Trăim vremuri interesante în care s-a dovedit că puterea unor tratate sau înțelegeri între state este slabă și depinde de circumstanțe. Mai precis, Ucraina avea un tratat cu SUA, Rusia și Marea Britanie prin care teoretic, dacă era atacată de ruși, Ucraina era apărată de SUA. Puțină lume realizează asta și în general în presa românească este ascuns acest adevăr deoarece ar pune sub semnul întrebării cât de solid este NATO și cât de real este parteneriatul cu SUA.

În general, dacă este amintit acest tratat, se accentuează laxitatea lui, în sensul că SUA nu s-au angajat că vor interveni militar … Dar să ne gândim puțin, dincolo de textul exact al tratatului, care era situația și care a fost justificare acestui tratat. Din start, trebuie să subliniem, că dacă SUA nu ar fi strâns cu ușa la acel moment Ucraina ca să renunțe la arsenalul nuclear, probabil nu s-ar fi aflat în situația de astăzi, să fie călcată în picioare de Rusia.

Anii 90 – pentru cei care nu știu istorie fiind prea tineri sau nu prea au știut pe ce lume trăiesc totuși fiind bătrâni, s-au caracterizat printr-o dominație totală a SUA. Rusia era în genunchi după prăbușirea URSS, președintele Elțân era un bețivan incompetent care deși a avut meritul să deschidă Rusia spre democrație și spre capitalism, ca orice rus, vodca la oprit să ducă treaba la bun sfârșit sau măcar să pună început bun. Singura problemă a SUA din acea vreme era riscul nuclear – îi era prea greu să gestioneze o relație cu mai mulți jucători deoarece URSS a fost mare și când s-a spart exista riscul ca mai multe republici care moșteniseră nuclearele să nu poată fi controlate la fel de ușor. De aceea s-a decis ca Rusia să fie singurul moștenitor și prin urmare SUA au făcut presiuni masive (practic șantaj economic și subversiuni operaționale de control politic și militar prin inflitrați) pentru a determina minionii să doneze nuclearele Rusiei.

Calculul american era (și poate a fost ok) ca să aibă un singur partener cu care să trateze și totodată exista speranța că finanțele americane vor pune control pe sistemul politic rusesc și prin urmare era doar chestiune de timp până când Rusia devenea colonie SUA.

Cum totuși armele nucleare aveau și pe atunci o importanță și o relevanță la fel ca în ziua de astăzi (sau poate chiar mai mare!), țările nu putea renunța doar pe mită la ele ci trebuia totuși măcar în aparență unele garanții. Pe care naivii de ucrainieni le-au acceptat. Iar aceste garanții au venit din partea SUA și a Marii Britanii. Care astăzi au lăsat Ucraina cu fundul în baltă, să se descurce pe cont propriu. “Ajutoarele” sunt apă de ploaie și au venit mult prea târziu, după ce ucrainienii au rezistat neașteptat și au dat pe față slăbicinuea rușilor. Abia dându-se pe față oportunitatea ca Rusia să fie bătută convențional au început vesticii să pompeze armament și echipament în Ucraina pentru a slăbi în primul rând Rusia, nu din considerentele tratatului semnat atunci care presupuneau efectiv, fără nicio interpretare, ca în momentul intrării trupelor rusești în Ucraina (chiar în Crimeea), SUA și Marea Britanie să declare război Rusiei.

Se pune deci problema pentru noi dacă Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic va fi respectat. Cum putem fi siguri de asta? După mine, singura garanție că SUA ar fi dispuse să declare război Rusiei în cazul atacării unei țări NATO cum este România ar fi dacă având în vedere circumstanțele actuale, SUA ar permite și chiar ar stimula unirea Moldovei cu România.

Dar Moldova are unele probleme, am putea zice – DA, dar oficial, conform standardelor internaționale, Transnistria nu există. Prezenta rusească de acolo ar putea fi rapid anihilată de un batalion NATO, evident după ultimatumurile corespunzătoare. Dar în ciuda riscului asumat, acest risc este de fapt unul calculat deoarece nu exista alternativă la războiul cu Rusia, sunt naivi cei care cred că rușii se vor opri la Donețk și Ucraina va face pace cu ei curând. Este doar chestiune de timp până rușii vor ataca România și vor provoca NATO de aceea provocarea rușilor prin unirea Moldovei cu România ar fi un minim gest gepolitic ferm care ar arăta angajamentul clar al SUA de a proteja “flancul estic” (observați că deja suntem împărțiți în flancuri … semn că în gândirea NATO deja există calcule “separate”).

Dar iată că deja se fac pași de integrare a Moldovei în UE – ar zice cineva. Acelea sunt gogoși este răspunsul meu, deoarece nu au nicio legătură cu NATO și cu articolul 5.

Da, situația din Moldova nu este tocmai una conformă tratatului NATO, care prevede ca unele țări să nu aibă tensiuni cu vecinii. Dar nici situația Turciei care este un partener de nădejde al rușilor nu este tocmai conformă tratatului NATO. De asemenea, dacă e să ne gândim la condițiile unor relații bune cu vecinii, nici Finlanda și nici Suedia nu sunt tocmai conforme, în fapt situația Moldovei fiind similară, în oglindă. În ciuda riscurilor, analizat la rece, rușii nu ar avea ce să facă dacă mâine s-ar declara unirea Moldovei cu România și Moldova (inclusiv Transnistria) ar intra sub umbrela NATO.

Evident, că acest articol este unul fictiv, visător deoarece realitatea dură este ca România este marginea influenței americane și va fi aruncată la mezat oricând au nevoie, așa cum au făcut cu ucrainienii pe care i-au momit cu zăhărelul NATO până în ultima zi, înainte să îi lase singuri în fața ursului. Așa vor face și cu noi – ne pun să sancționăm Rusia la minereu de fier și la îngrășăminte agricole în timp ce ei importă metale grele și alte minereuri de care au nevoie pentru industria spațiului (în SUA) sau importă gaz ca nesimțiții în timp ce ne bagă nouă pe gât panouri solare și facturi astronomice.

Firesc pentru România ar fi să facă o întoarcere de 180 de grade cât mai rapid către cine oferă mai mult. Trebuie ca pentru poziția pro-NATO și pro-Ucraina să cerem ceva, nu să stăm cu mâinile în sân așteptând tancurile rusești care vor veni cu sau fără stimularea NATO. Ce ar putea să ceară România? Credite mai multe ar fi un prim lucru. Unirea cu Moldova ar fi singurul lucru bun care ar merita jertfa care ni se cere, de a fi colonie SUA.

Meandrele gazului rusesc

Războiul economic este un front complex despre care cu greu putem trage unele concluzii deoarece suntem departe de a știi toate amănuntele. Dar unele lucruri le putem vedea și altele le auzim. Bunăoară, eu zic că directorul Agenției Internaționale pentru Energie nu trage semnale aiurea: Europa trebuie să se pregătească pentru tăierea completă a gazului rusesc.

Dependența Germaniei – nu a României – de gazul rusesc

Un lucru care nu se spune în presa românească este cât de dependentă este Germania de gazul rusesc și cât de independentă este România. Dar deoarece în EU cele bune trebuie să fie date nemților și cele rele împărțite la toți, s-a decis (la capul UE) ca la gaze să nu fie sancțiuni – toți să poată importa, deși e bine tu Românie ca dacă nu ai nevoie să nu imporți (ca să îi pedepsești pe ruși). Dar deoarece rușii sunt malefici, trebuie să îi pedepsim cu ceva și prin urmare tăiem total importurile la minereul de fier și la îngrășăminte agricole (de care Germania nu are nevoie, dar mica economie a României are drastic de suferit de pe seama acestor sancțiuni).

Una peste alta, ce trebuie să înțelegem noi românii este că UE nu este un bloc unit, sau mai bine zis este unit în jurul nemților și al celor din jurul nemților iar interesele României sunt la coadă.

Dar pe cât de mult încearcă UE să jongleze în politica de sancțiuni pentru a nu afecta stabilitatea economică a Germaniei indiferent de stabilitatea economică a României, cu privință la sancțiuni, marea problema a nemților este că nu se pricep deloc să prevadă viitorul. Așa cum au pompat o grămadă de bani în acea conductă care a rămas neterminată, deoarece nu s-au prins că rușii nu se vor opri la Crimeea ci se vor opri acolo unde o să îi oprească cineva, tot așa acum Germania nu a tăiat gazele rușilor când această acțiune ar fi contat și i-ar fi durut pe ruși, ci se va ajunge să le taie rușii gazele când ei își vor diversifica livrarea și nu vor mai fi dependenți de rublele venite de la nemți. Căci apropos, în caz că nu știați, prețul gazelor și al petrolului rusesc nu este redus, așa cum ne mint unii. Fiind platit în ruble, prețul este mult mai mare decât cel al cotațiilor în euro, din cauza cursului de schimb. Practic cursul rublei este dictat de ruși și menținut la un nivel pe care și-l doresc ei, prin simplul fapt că toți cei care cumpără gaze și petrol (sau măcar o parte) sunt obligați să cumpere ruble de la bănci rusești care au cursul evident artificial.

Iluzia alternativelor

Dacă ar fi existat alternative la gaz, acestea ar fi fost folosite. Energia nucleară, cărbunele, hidro și altele sunt complementare la gaz, adică folosesc cât-de-cât în zonele unde sunt disponibile. Adică: o centrală nucleară franceză (că nemții le-au închis) poate da surplusul de energie pentru un orășel mic din Germania. Dar nu există încă o centrală nucleară care să poată da energia necesară funcționării orașului-fabrică BASF (7TW – 10Xcentrala de la Cernavodă) care este mufată direct la conducta de gaze care vine de la ruși și care are propria centrală electrică pe bază de gaz, care folosește aburul rezultat de la această centrală pentru diferse scopuri în producție și care dacă s-ar tăia gazul, ar trebui să discute cu guvernul Germaniei pentru a alege împreună care secții de producție să le închidă deoarece toate sunt vitale pentru economie, BASF fiind producător de top de medicamente, îngrășăminte, insecticide, uleiuri etc. Așa cum mai pe toate produsele de la magazin scrie Made in China, pe aproape toate produsele chimice (mai ales de calitate) scrie BASF.

Pe lângă faptul că alternativele nu există deoarece dacă erau fesabile economic, ar fi fost puse în locul gazului, mai este problema că nu se poate trece peste noapte la ele. Trecerea de la cărbune la gaz nu s-a făcut doar pentru că cărbunele polua (se putea rezolva problema poluării) ci pentru că pe de o parte era mult mai eficient gazul la bani și pe de alta, nu era suficient cărbune care să susțină toată cererea locomotivei. Vă reamintesc că dezvoltarea Germaniei era gâtuită înainte de război de lipsa de energie, de aceea au și făcut acea conductă Nord Stream 2, deoarece aveau nevoie de mai multă energie.

Poate singura greșală prostească făcută de nemți a fost închiderea centralelor nucleare care măcar asigurau pentru populație strictul necesar de energie electrică, permițând la nevoie (cum e acum de exemplu) o tăiere mai fără durere a dezvoltării economice.

Inevitabila depresiune

Căci dacă ne menținem iluzia că lucrurile vor reveni la normal prea curând, suntem idioți. Cel mai greu de prezis este viitorul – zicea Yogi Beear – dar nu putem să nu ne dăm seama că toată puterea calorică oferită de gazele rusești în UE nu va putea fi compensată prea curând nici cu repornirea minelor de cărbuni nici cu creșterea importului de LPG din SUA sau cu trecerea pe petrol (care și ăsta vine tot de la ruși deci va fi tăiat).

Prin urmare, la ce asistăm acum, este o zbatere pentru menținerea unui nivel de subsiztență al unei industrii care măcar să furnizeze produsele de bază: medicamente, îngrășăminte, insecticide. S-a cam terminat cu iaurturile colorate în o mie de curcubee cu tot felul de arome, deja diversitatea produselor alimentare a scăzut la raft și va urma reducerea numărului de branduri deoarece inevitabil în această contracție unele vor fi înghițite de altele.

Una e târguiala de acasă …

Așadar nemții au un plan. Ar fi absurd să credem că un neamț poate funcționa fără un plan, nemții planifică totul, chiar dacă realizează doar o parte. Planul lor este să compenseze, să găsească surse alternative și să fie gata să poată reduce EI consumul în ritmul care le convine LOR pentru a scăpa de ostracizarea permanentă de care au parte din cauza impocriziei sancțiunilor. Este doar chestiune de timp până când americanii le vor striga: nemților voi cu cine sunteți? Căci ați plătit rușilor 1 trilion de euro de la începutul războiului (mai au vreo 400 miliarde).

La ce nu se așteaptă nemții este la tăierea gazelor din partea rușilor. Ei speră că înainte să le taie lor, rușii le vor tăia la alți minion care sunt mult mai dependenți de ruși și care cumva plătesc mai mult și nu au relațiile privilegiate (că așa se cred ei) cu rușii, cum le au ei. Ce nu știu nemții este că rușii sunt jucători de șah și nu funcționează pe emoții. Dacă nemții le-au plătit până acum sute de miliarde de la începutul războiului, nu înseamnă că atunci când vor putea să trăiască și fără bani europenilor – deoarece au găsit alternative – rușii vor ține cont de istoric și nu le vor tăia nemților înainte gazele. Ba din contră, eu cred că pe nemți îi așteaptă o lovitură blitz-krieg de care nu se așteaptă și pentru care nu planifică, așa cum nu au planificat că Rusia nu va sta cuminte și ei pompează aiurea în NS2, pe care chiar dacă nu ar fi fost acest război, la următorul mandat al lui Trump, ar fi fost oricum obligați să îl taie.

Așadar rușii vor tăia gazele nemților mai întâi și apoi și ale altora. Nu la toți, deoarece vor să producă disensiune și deoarece nu au de ce să le taie de exemplu altora, deoarece important este să lovești în cel mai puternic așa cum la luptele între haitele de animale, contează anihilarea liderului turmei dușmane.

Alternativele rușilor

Așa cum europenii se zbat să găsească alternative de import, rușii se zbat să găsească alternative de export. Diferența majoră este că dacă rușii nu vor mai exporta, mare brânză nu vor pierde (sunt bune miliardele alea în plus, dar deja au 600 miliarde de euro primiți – ce să facă cu atâția bani!??), sau mai bine zis nu vor pierde în aceiași măsură ca europenii deoarece rusul de rând este obișnuit cu greul, este patriot, este în război și se așteaptă la o viață grea. Pe când neamțul, va ieși în stradă când se va scumpi berea!

Am povestit că rușii au în lucru o conductă care să transfere gaz din Siberia (de unde vine gazul pentru europeni) înspre China. Nu știu nici capacitatea acestei conduce și nici stadiul în care se află. Dar pentru ruși tăierea exportului către europeni înseamnă o scădere cu 20% (maxim să zicem) a exportului. Pe când pentru europeni, tăierea gazului rusesc înseamnă depresiune economică majoră și criză socială. Practic, orice șansă de evitare a unei recesiuni este anulată și căderea va fi bruscă și nasoală.

Război total?

Consecințele tăierii gazului sunt majore. Practic gazul este singurul motiv pentru care rușii nu sunt interesați acum de un război cu NATO. Câtă vreme primesc bani de la europeni și câtă vreme câștigă în Ucraina, rușii sunt în plan. Când se vor tăia gazele, practic rușii vor pierde suficient cât să taie orice export și orice legătură economică cu vestul – care încă există dar nu pentru minioni ca România. De aici până la războiul fizic este doar chestiune de timing, când și unde.

România

Deși România are teoretic gaze pentru consumul intern, după cum știm “liberalizarea” ne cam obligă ca o parte din acest gaz să îl vindem pe piața de export. În plus, ridică prețul intern la media europeană. Pract, ce înseamna asta? Înseamnă că dacă am ieși din UE probabil am avea gaz suficient la jumătate de preț. Și dacă ne-ar duce capul am avea și industrie care să folosească acest gaz care să aducă plus valoare la un randament masiv comparat cu ce are acum Germania. Evident pentru asta ar trebui să punem în creierele românilor niscavai esență nemțeasă, dar asta e mai greu, mai ales că mixul pare catastrofal, am auzit că dacă se amestecă mintea nemțească cu cea românească rezultă numai bolnavi la cap.

Pe lângă suficiența gazului, creșterea producției locale (stimulată de creșterea prețului) va face ca cei care au bani să plătească prețurile în iarna viitoare să nu sufere de frig.

[P] Encyclopedia of World Cultures. Vol. 6, Russia and Eurasia/China

Poate lansa Rusia prima nucleară?

Da, doar dacă va exista riscul să piardă în Ucraina. Și o va lansa spre Ucraina. Altfel, Rusia nu va lansa prima salvă spre Berlin / Paris și Londra. Căci probabil nu se va lansa una singură ci toate din prima.

Începem cu o scurtă știre care la ora redactării articolului văd că nu a ajuns în presa din ro: un elicopter rusesc Mi-8 a încălcat spațiul aerian al Estoniei. A făcut-o pentru 2 minute, dar probabil a testat marea cu degetul. Că altceva, ce să fie?

Nucleare tactice

S-a tot vorbit de nucleare tactice, cum că maxim ce va folosi Rusia va fi aceste nucleare “tactice” și astea la nevoie. Adevărul este că în esență nuclearele tactice sunt bombe puternice, de care Rusia a tot folosit. S-au tot văzut bombe care lăsau în urma lor o mică ciupercă, deci nici măcar nu putem fi siguri că deja nu au fost folosite.

Dar a face aceasta diferențiere între nucleare tactice, ca un pas în escaladare, de care Rusia se ferește deoarece vestul ar mări ajutorul oferit, este o logică învechită. Este logica războiului rece, a măsurilor acțiune-reacțiune de același calibru sau măcar din aceiași categorie … Adevărul este că Rusia nu are de ce să folosească în Ucraina nucleare deoarece oricum câștigă. Nu prea avem un scenariu în care Ucraina să poată câștiga, dar evident că orice armată va folosi mai devreme sau mai târziu, armele de care are nevoie și dacă nu are acele arme, va folosi armele pe care le mai are. Asta fac și ucrainienii. Ei nu au de exemplu artilerile la fel de puternică ca rușii, nu au bombe la fel de multe, nu au avioane la fel de multe, nu au nimic la fel de mult. Prin urmare, se luptă cu ce au, cum pot, în speranța că vor primi mai mult de la vest … dar nu numai. Eu sunt sigur că luptă pur și simplu pentru că nu vor să trăiască sub bocancul rușilor și preferă mai bine să moară decât să cedeze.

Războiul a luat o turnură nasoală recent. Se luptă pe bucăți, rușii testează toată granița, bombardează cu artilerie și văd unde pot avansa. Dar dacă ar vrea să dea cu nucleara, nu prea ar știi unde deoarece ucrainienii sunt răsfirați, sunt puțini, au câteva piese de artilerie, au câteva tancuri, au câteva transportoare și maxim ce pot să facă este să folosească mai bine terenul, să își asume riscuri mai mari și să beneficieze de informațiile legate de mișcările de trupe (mai degrabă de echipamente) pe care le primesc de la americani.

Să dea în Kiev cu o nucleară, ar putea Putin. Dar asta poate doar dacă Ucraina primeste (prin minune) cele mai tari avioane și artilerii și cele mai tari tancuri și respinge miraculos avansul rusesc și măcelul de acum din est, îi gonește complet din teritoriile ocupate și amenință Moscova. Poate atunci rușii vor lovi în Kiev cu nuclearele deși poate mai înainte, vor lovi în acele echipamente miraculoase, aduse din vest, care le-ar putea face probleme.

Nucleară după convențională

Îmi mențin părerea că un atac nuclear improptu este improbabil. Cine dă cu nucleara în celălalt, va trebui să dea cu mai multe, nu doar cu una. Și ideal fără avertisment. Ori pentru asta trebuie ditamai casus beli. Sau măcar avantaj de urmărit în cazul unui asemenea atac. Ce poate câștiga Rusia din urma unui atac nuclear total asupra vestului? Poate să-și atragă furia vestului și anihilare. Prin urmare, Rusia va folosi nuclearele doar pentru apărare, în caz de strictă necesitate. Chiar dacă NATO va intra în război, probabil Rusia se va apăra mai întâi convențional, încercând să atragă și China și să formeze o alianță și sperând în victorie. Evident că nuclearele vor fi în alertă, dar dacă NATO va ataca Rusia în Ucraina, Rusia nu va folosi nuclearele. Nu are de ce. Chiar cu NATO alături, victoria Ucrainei nu ar fi neapărat garantată. Am reamintit că în NATO, Ucraina ar fi fost a 3-a armată, după SUA și Turcia. Evident că dacă SUA ar trimite zeci de mii de soldați, tancuri și avioane, Rusia ar pierde convențional. Dacă însă scopul declarat al NATO ar fi restabilirea păcii, nu cred că Rusia va recurge la nucleare. Este paradoxal ce zic, că NATO poate intra în război alături de Ucraina fără să riște război nuclear. S-ar putea oare așa ceva? Da, cu o probabilitate de 90% (deci nu 100%). Dar NATO nu își poate asuma 10% pentru Ucraina, așa cum SUa nu își vor asuma 1% pentru România

Anihilarea minionilor?

Cum NATO nu va declanșa război nuclear în cazul în care minionii vor fi atacați, cum vor decurge lucrurile dacă – cum avem acum situația posibilă datorită blocării Kaliningradului – Rusia va ataca un minion (membră NATO fostă comunistă)? Foarte probabil, europenii vor intra în luptă deoarece se vor simți în pericol. Vor trimite trupe, avioane, tancuri, tot ce trebuie, dar nu vor lansa nuclearele deși evident vor fi în alertă. Franța și Marea Britanie au un număr infim de focoase și nu se pot risca să dea cu ele, pentru a primi apoi riposta. Prin urmare, este SUA dispusă să lanseze nuclearele dacă Lituania va fi acum atacată de Rusia? Sau dacă va primi 2-3 rachete? Sau dacă pur și simplu rușii o vor invada? Nu! SUA nu va lansa nuclearele și în primele 10 minute ale acestui incident vom știi. Deorece dacă nu lansează în primele 10 minute, nu vor lansa nici după …

Într-un fel SUA au cedat nenumărate linii roșii în acest război. Vă mai amintiți pe Obama cu “linia roșie” trasată Rusiei în Siria? Idiotul nu s-a ținut de linie și rușii au prins curaj. În acest război, mai multe linii roșii au fost călcate de ruși.

Au rușii răbdare?

Evident. SUA este în implozie economică și vine o mamă de criză cum nu a fost în 2008 și poate nici în anii ’80. Întregul sistem financiar se cutremură. Ca să arate cât de mult îi pasă de Bidon, Arabia Saudită a interzis curcubeul de pe jucării deoarece îl consideră propadandă homo ceea ce este ilegal. Asta înainte de vizita Bidonului. Data trecută, când a început războiul, regele nici nu i-a răspuns la telefon lui Bidon care dorea să îl roage să pompeze mai mult petrol ca să poată avea efect sancțiunile asupra rușilor prin reducerea importului, dar menținerea prețului scăzut. Nu a fost așa, abia recent au început să pompeze saudiții mai mult, dar probabil deoarece au nevoie de bani să cumpere arme să se pregătească de războiul cu Iranul. Este clar că Iranul are garanția rușilor în cazul unui război cu Israelul. Dar rușii nu se grăbesc. Economic, vestul este în implozie, și fiecare lună care trece consolidează relațiile Rusiei cu Asia în sensul transferului de energie și a consolidării de noi relații economice, ca alternativă la vest.

Pot americanii trage primii?

Dacă i-ar ajuta cu ceva, americanii ar rade Rusia de pe fața pământului. Am zis însă de ceva ani de zile că riscul existențial al SUA este China. SUA nu poate ataca Rusia deoarece Rusia nu prezintă un risc economic pentru americanii. Rușii fac o mare prostie că au preferat pe chinezi europenilor, deoarece SUA putea închide ochii foarte bine la o dictatură rusească așa cum închide ochii la o dictatură saudită de tip medieval cu execuții publice. Câtă vreme Rusia pompa gaz și petrol pentru vest și nu punea probleme … Dar ce a fost, a fost, evident că a fost și ambiția tembelă a unor prostanaci ca Geoana de a împinge NATO în coasta ursului ca să-l turbeze, că le trebuia extindere. Rusia era mult mai utilă vestului în războiul cu China, care nu va rămâne doar economic. Nu știu dacă este alegerea lui Putin sau pur și simplu alegerea vestului de a ignora Rusia și de a o lăsa în orbita Chinei, cert este că SUA nu are niciun câștig dacă va anihila Rusia. Să zicem că SUA lansează nuclearele și rad Rusia. Ce urmează apoi? Ocupație fizică? Mai greu? Un guvern “deputinizat” (pro-vestic) sub amenințarea altor nucleare? Foarte greu de zis, în ce scenariu poate SUA câștiga din prima lovitură. Chiar scoțând din ecuație riscul răspunsului, chiar presupunând că Rusia nu are nucleare funcționale (50% probabil).

Lecția istoriei

Este puțin tras de păr să apelăm la istorie când vine vorba de nucleare. Deaorece nuclearele de azi nu sunt nuclearele de atunci … Să zicem că într-o oarecare măsură, putem face o comparație, în sensul că așa cum atunci nuclearele au omorât mulți oameni și acum pot rade orașe întregi și distruge milioane de oameni în secunde. Dar asta nu schimbă mare lucru, în sensul că tot război este. Dacă Bucureștiul să zicem că va fi ras de o nucleară, ce putere au rușii asupra Olteniei? Poate doar dacă vin aici cu tancurile, dar altfel … Într-adevăr pe japonezi se zice că nuclearele i-au convins să cedeze, dar nuclearele au fost mai mult date pentru ruși, ca să le arate americanii ce pot și să îi avertizeze că nu pot merge până la atlantic …

Proastă strategie, zic unii, în sensul că s-a produs multă suferință doar pentru un gest de intimidare. Oricum, lecția istoriei ar fi că nuclearele au fost folosite abia după ce războiul fusese deja câștigat convențional. Mare brânză nu au ajutat, deoarece populația era oricum exterminată, au fost bombardamente care au distrus mai mult decât nuclearele și existau deja discuții în interiorul Japoniei ca să se dea bătuți înainte de nucleare. Deci istoria nu ne învață mare lucru iar faptul că puterea nuclearelor de astăzi este mult mai mare, ne induce în eroare.

Dar puterea mare, nu fac din aceste arme un instrument de constrângere fatal. Ba din contră, după nucleare și dezastrul pe care îl vor face, oamenii probabil nu vor mai dori să lupte și soldații (chiar ai țărilor care le lansează) vor arunca singuri armele iar generalii nebuni care vor fi dat ordinele nu vor mai avea cu cine să lupte sau vor fi uciși de proprii subalterni.

Concluzie

Faptul că nuclearele sunt puternice și pot schimba nu doar un război ci și fața pământului, fac orice concluzie imposibilă. Încerc totuși una: oricât de malefice sunt aceste arme, nu înseamnă că nu vor fi folosite și că nu vor exista oamenii care să justifice folosirea lor, sub pretextul unei cauze pozitive.

Din scenariile evaluate și observațiile de mai sus, sper doar să subliniez că nu există un scenariu în care Rusia va fi prima care să folosească nuclearele, în ciuda măscăricilor de la televiziunile rusești.

Riscul existențial al Rusiei

Posesia nuclearelor nu garantează deloc supraviețuirea Rusiei și nu o ferește nici de riscurile venite din exterior nici de cele venite din interior.

Am fi înclinați să gândim că așa cum Koreea de Nord rezistă, nu este deloc exclus ca și Rusia să existe și să supraviețuiască. Economic este clar că o dictatură poate supraviețui, deși totul depinde de nivelul de dezumanizare pe care îl pot tolera ruși care în niciuncaz nu cred că pot ajunge ca mai degrabă să își mănânce proprii copii decât să ia arma în mână și să lupte cu câinii sistemului. Aceasta în primul rând. În al doilea rând, spre deosebire de nord-koreeni, rușii au avut parte de un oarecare dezgheț care a atins cote maxime în perioada lui Medvedev. Amintirile acelor vremuri cu greu pot fi șterse mai ales că deși trecerea la control total al comunicațiilor se desfășoară accelerat, rușii au totuși parte de internet și pot să vadă ce se întâmplă în lume. Asta în al doilea rând.

Dar continuând dus-întorsul cu privire la eventuala presiune interioare și posibilitatea unui proces de reformare care să vină din interior, putem merge la chinezi, care și ei au avut o oarecare deschidere și au luat-o înapoi. Și deși există dizidență, deși există posibilități de liberă exprimare, de criticare a guvernului, partidul este rock-solid.

Riscurile asupra Rusiei vin din mai multe părți și deși de departe cel mai mare care apare acum pe vizor este din partea NATO, după părerea mea pe termen mediu lung, China prezintă un risc mai mare decât NATO. În vest, în ciuda problemelor avute inițial în războiul cu Ucraina care au dat pe față o serie întreagă de probleme pe care le pune apărarea unui teritoriu vast cu o armată slab pregătită, cel puțin putem considera că aceleași probleme le-ar avea și cei care ar încerca să atace Rusia – NATO în cazul nostru. Dar NATO în Europa, deocamdata nu poate nici măcar să opună convențional o rezistență similară Ucrainei care ca număr și dotare, moștenea din perioada URSS ceva echipamente care deși învechite vedem că au dat rezultate. Nu e cazul să intrăm în analize militare prea evaluate, dar simplul fapt că Ucraina avea fabrici de AK-74 și că soldații ucrainieni le folosesc spune mult.

În mod paradoxal, dacă Ucraina era admisă în NATO, probabil ar fi fost ca armata pe locul 2 în Europa, după Turcia. Această situație penibilă este explicată prin argumentele emise în articolul anterior legat de balanța de putere: deoarece SUA este atât de puternică încât a garantat securitatea europeana, țările UE nu și-au dezvoltat o armată, având capacități militare reduse, suficiente pentru participarea la operațiuni din etapa “războiul împotriva terirosmului” în diverse locuri din lume, unde decidea la un moment dat SUA că trebuie să le bage democrația pe gât gen Irak, Libia, Afganistan sau Siria. Deci rolul armatelor țărilor europene era doar de a participa alături de SUA la aceste operațiuni, în niciun caz de descurajare a unei invazii din partea Rusiei, considerată deja înfrântă după destrămarea URSS. Prin împingerea NATO spre vest, sarcina apărării liniei de front a căzut pe spinarea țărilor nou admise. Nu știu dacă vă mai amintiți câte minuni se spunea despre aderarea României la NATO, cum că va curge lapte cu miere de la investitorii când vor veni. Într-adevăr, au venit și au investit în mici batalioane operaționale care să pună umărul la skirmish-urile Imperiului din diverse zone. Nu s-a investit într-o industrie militară deoarece “nu avem capacitatea” ci s-a investit în legi care să cedeze dreptul de exploatare al resurselor naturale către companii externe care să sifoneze la maximum resursele naturale ale patriei. În schimb, armata română a fost nevoită să treacă la “armament NATO” deoarece AK74-urile nu ar fi bune și să nu facem cumva vânzare rușilor sau – Doamne-ferește! – să concurăm complexul militar industrial de peste ocean sau coloniile sale din vest.

O dată cu războiul din Ucraina, Rusia a pierdut un mare pariu. Pariul rușilor era că ucrainienii îi vor primi cu brațele deschise și că – așa cum a spus în bancul acela scârbos la care penibila doamna Merkel în afara unei fețe descumpănite nu a protestat cu nimic, după noaptea nunții, rezultatul este inevitabil același. În traducere, după violarea ucrainienilor de către ruși, urma să se facă pace și să continue o viață de familie normală. Înainte de război, observatorii locali vedeau Ucraina împărțită cam 50-50 pro vest-est. Cam acestea erau evaluările crase și speranța rușilor era că după venirea lor, cei 50% vor pune umărul și cu puțin efort, după rapida cucerire, similară ocupării Crimeei, cu frecușurile inevitabile ale unor posibile focare de rezistență, Ucraina va fi pacificată. Nici în cele mai sumbre scenarii ale lor, rușii nu au calculat că prin acest război, i-au speriat și pe acei 50% pro-ruși și i-au făcut să devină cei mai crunți dușmani ai Rusiei, poate mai crunți decât cetățenii țărilor foste sovietice care au trăit experiența bocancului rus timp de decenii.

De aici vine principalul risc existențial pentru Rusia, din pierderea totală a autorității și simpatiei unor întregi popoare fost-sovietice care cumva se aflau în aceiași barcă după căderea URSS și care cumva oricum se uitau către Moscova și nu aveau speranțe euro-atlantice, după ce au văzut eșecul vrăjelii promisiunilor europeniste în țările nou aderate, gen țările baltice sau estice cum este România și Bulgaria. Aici ar fi mai mult de zis, căci sunt sigur că viziunea mainstream și opinia general răspândită este că UE a adus miere cu lapte și că fondurile europene au scos din nămol satele românești. Dar asta este propagandă penibilă – dezvoltare și progres există și în Serbia care nu este membră UE și dacă ne uităm acum cu atenție în Ucraina, vedem că și ei aveau drumuri frumoase și orașe îngrijite și vedem că și ei sunt îmbrăcați frumos, unii au mașini noi, moderne etc. Deci nu doar UE este lapte cu miere, și Ucraina reușise să progreseze, cu toate provocările. Dar cum la nivel politic a existat mereu această presiune a americanilor de a-i integra, s-a ajuns unde s-a ajuns. Prin finanțarea mass-mediei, s-a lansat ideea zăhărelului că Ucraina nu se poate dezvolta pe cont propriu și nu poate avea relații bune și cu UE și cu Rusia și prin urmare trebuie să se pregătească de război ca să merite integrarea. Cam cum am fost noi românii convinși că trebuie să fim împotriva sârbilor în premieră în conflictul fostei Iugoslavii, doar ca să arătăm obediență și să fim primiți la Marele Club al celor Atotputernici.

Acum, sub bombele rușilor, după ce au văzut ipocrizia vestului și lipsa unui suport real, cred ca iluziile europeniste ale ucrainienilor au fost spulberate și dacă va supraviețui ca stat, cred ca Ucraina va fi o nouă Turcie, independentă, un jucător regional puternic, care nu se va alinia la nicio alianță ci își va croi propriul drum. Evident militar, va rămâne ancorată la SUA, dar politic nu cred că se va integra, de vreme ce nici nu a fost acceptată în UE și deja este mai vocală ca Ungaria. De altfel, actuala “reformare” tacită a UE, are ca scop tocmai tăierea macaroanei minionilor și crearea unor mecanisme de sugrumare totală a oricăror capacități reale a celor mici de a pune bețe în roate celor mari. Poate după aceste reforme, Ucraina va fi primită, dar deocamdată am văzut clar că europenii nu mai au chef de încă un cartof fierbinte pe lângă Polonia, Ungaria și Cehia.

Despre riscul venit din partea Chinei, Rusia nu prea are din păcate ce să facă. Geografia și istoria sunt cumva factorii principali care detemină incapacitatea Rusiei de a păstra controlul asupra estului și din nou repet, nuclearele nu ajută cu nimic acolo. Partea de est a fost cucerită de ruși tocmai cu scopul de a avea un teritoriu disponibil pentru a se refugia în cazul unor provocări venite din vest. Nu am la îndemână o hartă a denistății populației dar știu că în jur de 90% dintre ruși trăiesc la vest de Urali. Asta ca să vă faceți o idee de problemele apărării unui spațiu imens, care nu prea produce nimic, care nu are nici resurse prea multe, nici infrastructură și pe care un sistem economic bazat pe exportul de resurse, incapabil de a implementa proiecte masive rapide, similare chinezilor, nu le poate dezvolta într-un ritm apropiat expansiunii chinezești. Practic când chinezii vor avea suficiente autostrăzi până la granița cu rușii, este doar chestiune de timp până când milioane de chinezi se vor muta în Rusia și vor începe să construiască fabrici acolo.

Spuneam însă că acest risc îl vad a fi clasat ca perioada la termen mediu deoarece momentan și China are o problema demografică datorată politicii “1 copil” a cărei eliminare încă mai are nevoie de timp ca să producă efecte reale în demografie și să pună presiune, cum am zis, pe partea estică a Rusiei. Dar înainte de colonizarea demografică, deja asistăm la o colonizare la nivelul infrastructurii și al resurselor în acea zona. Deoarece nu are de ales, Rusia a arătat o oarecare deschidere la proiecte comune cu chinezii și la concesionarea unor proiecte pentru construcția de conducte care să transfere gazul rusesc din Siberia înspre China. Proiectele au fost pornite înainte de acest război, din raționamente economice. Pur și simplu, rușii au atât de mult gaz încât consumul european nu era suficient. De aceea au deschis și acel Nord Stream 2 împreună cu nemții, dar mai ales în contextul actual, probabil proiectul de dezvoltare a conductelor din Siberia spre chinezi se derulează non stop în ritm accelerat și riscul colonizării chinezilor este minimizat complet de ruși.

Dacă am consumat până acum două motive de îngrijorare maximă pentru ruși – presiunea NATO și Ucraina din vest și riscul colonizării chineze în vest, trebuie în final să aducem și un argument pozitiv în balanța evaluării riscurilor existențiale ale rușilor. Acesta ar fi patriotismul tembel și fanatic. Rușii sunt unele dintre puținele popoare care încă mai manifestă un patriotism care se află probabil la același nivel ca în perioada războaielor mondiale când a avut loc crearea statelor naționale. Pe lângă amintirea nostalgică a fostului URSS – cu toate complexitatea psihologică care rezultă de aici – rușii sunt în primul rând un popor sărac și un popor fără Dumnezeu. Gogoneața cu renașterea creștinismului în Rusia este o spoială de adevăr. Este adevărată într-un mic procent, exist oaze de creștinism, în general însă, cum nu au Dumnezeu, rușii au credință în patria mamă și în tătucul conducător pentru care sunt gata să își dea viața, nu doar să suporte un trai greu, consecință a sancțiunilor și a unei economii de război. Aici se potrivesc cu chinezii și de aceea dacă acum vom scăpa de un război mondial, adevărata exterminare nucleară a omenirii va veni când rușii vor fi la cuțite cu chinezii.

PS: nu am zis nimic de nucleare deoarece nu e nimic de zis – ce faci cu nuclearele împotriva unei armate care avansează convențional pe propriul tău teritoriu? îți bombardezi singur țara? nuclearele pot speria pe cineva, pot face ca SUA să nu lanseze primii nucleare asupra rușilor, dar nu pot convinge SUA să nu trimită arme ucrainienilor cu care aceștia să bată convențional pe ruși; nici nu mai zic că nu ai ce să faci cu nuclearele împotriva unui satelit cu laser care îți dă foc la fabrici în diverse zone, în perioada verii, și tu nici nu poți să dovedești că focul a fost produs din acel satelit

Repoziționare

Ultimele zile avem principalele evoluții majore:

  1. Negocieri – progres aparent. Flexibilitate neașteptată a Rusiei care pare să se mulțumească cu Crimeea, Lugansk, Donetsk și cu un referendum în Ucraina pe tema cedării provinciilor. Ce se pare că au cedat ar fi înarmarea Ucrainei, renunțarea la luptă, eliminarea guvernului și “denazificarea”. Dar, până la un tratat evident mai e cale lungă. Faptul că rușii au anunțat pentru prima dată că se prevede o întâlnire Putin Zelinsky este de asemenea ceva nou. Însă rușii spun multe … cu câteva zile înainte de invazie Putin zicea că rusia nu va ataca niciodată Ucraina.
  2. Retragerea din nord – așa cum a anunțat Rusia se retrage din jurul Kievului. Oficial, nu repet blah-blahul, cert este că s-au retras și prin urmare singura consecință a acestei retrageri este că rușii vor avea mai multe resurse pentru celelalte zone. Eu zic însă că s-au retras deoarece Belarusul nu a dorit să intre în război, fiind probabil amenințat de vest cu sancțiunil similare rușilor. Reamintesc că deocamdata Belarus nu are parte de aceleași sancțiuni …
  3. Tăierea gazelor – se pare că se apropie momentul decuplării nemților. Dacă președintele BASF a ieșit să strige ca nebunul că lumea nu realizează ce înseamnă închiderea acestui combinat (dar nu numai) înseamnă că lucrurile sunt grave, în sensul că există presiuni politice extreme.
  4. Creșterea sprijinului militar – mai nou europenii donează tab-uri și mașini de infanterie ușoară. Încep cu echipamente ale nemților din est care au fost modernizate. Cehii de asemenea fac donații. Se discută de oferirea de tancuri. Pare că vestul încearcă marea cu degetul să vadă reacția Rusiei …

Concluzia mea este că este mai mult praf decât știri pozitive. Marșul nebunesc către WW3 continuă. Concluzia mea e bazată pe o realitate incontestabilă: rușii și-au cam furat-o! Am analizat multe zile tot ce se întâmplă la fața locului. Sunt multe de zis, dar pe scurt se coroborează următorii factori care explică eșecul tentativelor rușilor de a ocupa Ucraina (în ciuda mac-macului oficial): proastra strategie (atac în multiple zone, fără pregătire), proasta implementare (nu doar că deși au subestimat total reacția ucrainienilor, dar rușii nici măcar nu au învățat din greșeli – practic problemele au fost aceleași de la începutul războiului: proasta aprovizionare, lipsa de coordonare între arme, lipsa soldaților pregătiți etc), dificultatea contracarării rezistenței (Ucraina e mare și ucrainienii sunt motivați & pregătiți). De alfel, ultimul punct este întărit de știrea reală că responsabilul pe felia de informații cu privire la starea Ucrainei înainte de război a fost mătrășit de către Putin.

Atenție însă! Concluzia că și-au furat-o deocamdată nu spune nimic altceva și în niciun caz că rușii au pierdut războiul sau că acum sunt terminați. Războiul nu s-a terminat și este departe de a se fi terminat. De departe însă, poate principalul lucru pe care trebuie să îl subliniem este că Putin este încă la putere și niciun general nu a dezertat. Au fost câțiva omorâți, dar asta nu e decât un exemplu de cât de hotărâți sunt rușii să lupte. Adică, dincolo de incompetența militară și proasta pregătire, faptul că generali mor pe front alături de soldați ne arată că rușii sunt puși pe treabă, pentru ei nu este doar “o operațiune” ci un război pe viață și pe moarte.

Noi vedem războiul prin prisma a ce ne arată ucrainienii – deoarece rușii nu prea arată deoarece nu au dece. Ucrainienii arată ca să primească ajutor și să motiveze străinii să le trimită arme sau eventual să lanseze nucleare asupra rușilor. Și noi ne-am dori la fel, să nu îi acuzăm … Deși noi nu ne-am luptat, am cedat provincii fără luptă … Dar, ce vreau eu să spun? Deși noi vedem eroismul și fermitatea cu care luptă ucrainienii, să nu credem că de cealaltă parte lucrurile stau altfel. Evident, ne sunt puse în față cu totul alte perspective, cum ar fi acei prozonieri umiliți și puși să contribuie la narativul ucrainean. Dar, personal am văzut unele bătălii inexplicabile: grupuri de tancuri de ruși avansate în teritoriul ucrainean, departe de convoiul principal sau de pozițiile rușilor, care au fost sitting ducks pentru ucrainieni – sau cel puțin așa sunt prezentați. Ei bine, eu nu cred că tanchiștii ruși erau proști când au avansat aiurea în teritoriul inamic – foarte probabil o explicație este că au urmărit dușmanul și au luptat asumându-și riscuri extreme, ceea ce arată că rușii nu duc lipsa de motivație.

Acum doresc să facem o imagine de ansamblu a ce a însemnat acest război și unde ne aflăm deoarece presimt că pe la noi se începe să se cânte prohodul rușilor aiurea și mulți cred că lumea va reveni la un normal în care singurele lipsuri vor fi caviarul rusesc și un preț la combustibili puțin mărit.

Per ansamblu, s-a ridicat deja o cortină economică între est și vest. China deși pare încă să aibă dileme, este evident de partea Rusiei . Faptul că nu s-a rupt total încă este doar pentru că procesul de rupere durează așa cum mișcarea continentelor durează și așa cum atunci când plăcile tectonice se depărtează, falia care apare, produce mai mult local un cutremur – tsunami-ul urmează și efectele acestuia sunt și mai îndepărtate. Nu vreau să detaliez prea mult, dar percepția asupra Chinei este total greșită. Bunăoară consensul în presa oficială (nu mai zic mainstream deoarece nu mai există nici măcar MSM, a fost cumva asimilată de Marele Reset) este că deoarece China exportă mult, nu poate trăi fără banii vestului. În fapt, lumea nu realizează că există o mare diferență între realitățile financiare care ne sunt prezentate nouă (adică PIB, prețuri bursiere, valoarea companiilor etc) și realitățile fizice (cine ce produce, cu ce materiale). În realitate, UE & America, produc foarte puțin și au foarte puține resurse. China produce, dar importă resurse din Africa și din altă parte. Se spun multe despre China zilele astea, se menționează de Taiwan dar ce doresc eu să subliniez este că chinezii pot să nu mai exporte neapărat tot ce produc. Dacă China taie la 50% exporturile (să zicem că taie SUA & UE) și le vinde în interiorul țării, nivelul de trai al chinezilor va exploda peste noapte. De ce nu face asta partidul? Deoarece o creștere prea accelerată a nivelului de trai în orice țară pune probleme de sustenabilitate, adică oamenii vor mereu mai mult și dacă partidul crește cu 20% nivelul de trai prin reducerea exporturilor cu 50%, nu va putea face același lucru anul viitor. În plus, China dorește să crească nivelul de trai într-un mod sustenabil și partidul să rămână la putere, iar dacă se poate să recucerească și Taiwanul, să construiască baze pe lună, să pedepsească Australia și multe altele în același timp.

Dar cortina aceasta evident că are o singură consecință certă: scăderea drastică a nivelul de trai în UE & SUA. Inflație, șomaj, depresie economică, crize financiare etc. Vor da vina pe Putin și nimeni nu va realiza că iluminații de a Davos sunt inginerii sociali care au creat această situație. Oamenii vor vota partide din ce în ce mai extremiste, care vor distruge fibra societății așa cum o cunoaștem și pe alocuri se va încerca pornirea de cât mai multe războaie care bineînțeles nu vor fi aleatoare ci vor fi extrem de bine reglementate de forurile de conducere ale hydrei cu multe capete de care am mai discutat.

În esență, războiul din Ucraina a dus la:

  • creșterea bugetului alocat armatei (bani pentru iluminați – de unde știm noi că banii sunt folosiți pentru ce trebuie?
  • creșterea prețurilor masivă
  • tăierea drastică a domeniului imobiliarelor (construcții / infrastructură)
  • tăierea speranțelor de revenire a turismului după plandemie pe fondul exploziei prețurilor și a perspective somajului

Ceea ce Forumul Economic Mondial ne spunea acum vrei doi ani că nu vom mai avea nimic dar vom fi fericiți se confirmă cumva, cel puțin prima parte. Dar cum vom putea fi fericiți? Ei bine, după această criză și după ce băncile ne vor lua toate proprietățile, se va face pace și noi vom fi fericiți că nuclearele nu au fost încă lansate, sau poate pentru că am scăpat de ele și am supraviețuit celui de-al 3-lea Război Mondial.

Întorcându-ne la Ucraina, lansez unele întrebări la care sunt sigur că aveți unele răspunsuri sau ceva bănuieli:

  1. Este Putin frate cu Klaus? Este Putin de capul lui sau prin acest război nu își face decât datoria față de stăpânii care l-au pus și l-au ridicat în fruntea Rusiei. Și care încă îl țin acolo ….
  2. Este Rusia & China o opoziție la Marele Reset sau hyra nu își poate întinde tentaculele chiar peste întreaga lume. Dar oare ce spune laptopul fiului lui Bidon în această privință?
  3. Dacă Putin este independent chiar i-ar fi fost frică de NATO de nu a lăsat Ucraina în pace? Într-o istorie paralelă în care Ucraina ar fi intrat în NATO și Putin se arăta mai chill, Rusia ar fi crescut economic imens. Numai NS2 dacă era pornit ar fi dus la o creștere a PIB-ului masivă. Dar oricum vorbim degeaba de intrarea Ucrainei în NATO câtă vreme Crimeea …

Vedem deci că atacul asupra Ucrainei nu prea are sens din punctul de vedere al Rusiei în sensul că chiar dacă Ucraina ar fi cedat în câteva zile și Putin își punea la putere un vasal ca în Belarus, mare bârnză nu ar fi reușit.

A venit poate acum vremea să analizăm puțin aspectul teritorial și teoria lui Peter Zeihan cum că Rusia are nevoie de ocuparea câmpiei care se întinde de la vest din Polonia (Kalindrag) până la Carpați, pe care câmpie (debitează Zeihan) tancuri din vest pot să vină și să invadeze Rusia. Cât de eficiente sunt tancurile s-a văzut în războiul din Ucraina …

În seria de întrebări de mai sus aș mai pune deci încă una: chiar credeți că se tem rușii de proximitatea rachetelor NATO în ziua de astăzi în care până și ei au hypersonice care pot ajunge în 10 minute oriunde în lume și pot purta focoase nucleare. Prin urmare, dacă Rusia s-ar teme și ar vrea să descurajeze inamicul, principala direcție de atac ar fi creșterea PIB-ului pentru a putea investi în aceste rachete deoarece am văzut că cu tancurile și tunurile e mai greu … Nu mai zic de drone, sau swarmuri de drone ce pot face și nici de scuturi antiracheta gen domul israelitenilor. Deci nu atât teritoriul contează în ziua de astăzi, nu faptul că ai un buffer cu NATO, ci mai degrabă contează dacă ești serios dotat din punct de vedere tehnic și ai arme suficient de periculoase încât să descurajeze pe oricine. Cât despre teoria cu refacerea URSS, ce să mai zicem? Se potrivește ca o mânușă pe un narativ în care Putin ar fi omul hydrei, pus să joace un rol important în curmarea ratei de creștere a populației și în avansul rapid al Marelui Reset, care avans tocmai fusese blocat total de Omicron – o tulpină naturală la un virus artificial care a tăiat peste noapte necesitatea vaccinului și a creat premizele “revenirii” – care ar fi fost total indezirabilă pentru capetele întunecate ale iluminaților care doresc reducerea populației și reducerea “gazelor de seră”.

Dacă ați ajuns până la punctul acesta al articolului poate observați că pun mai multe semne de întrebare decât dau răspunsuri. Asta și intenționez. Realitatea este complexă și fac apel să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Bufnițele nu sunt ce par a fi – era mottoul agentului Cooper din serialul Twin Peaks. Dincolo de semnele de întrebare, principalul risc este să lăsăm mugurii speranței să răsară – nici vorbă de așa ceva. Dacă doresc să transmit un mesaj consistent și să trag o concluzie la situația actuală este mai de grabă acesta – ce e mai rău abia urmează!

Dincolo de orice scenariu posibil, realitatea este că prețurile cresc și guvernele par depășite de situație. Chiar dacă uman am găsi unele explicații și chiar dacă ne întrebăm cum de exemplu de nu se repornesc minele de cărbune care să alimenteze termocentralele care să producă electricitate mai multă, faptul este că guvernele nu ia nicio măsură pentru a lupta cu inflație deoarece Putin este vinovatul perfect pentru a arunca vina înspre el. Și asta, nu doar la noi.

Sincronicitatea narativului în întreaga lume este uimitoare. Așa cum la noi se dă vina pe război, așa cum nemții dau vina creșterilor prețurilor pe tăierea gazului rusesc, tot așa și americanii (Bidon) dau vina creșterii prețului la pompă pe Putin. Cu toate acestea, deși interzicerea minării de cryptomonede ar reduce consumul de electricitate cu 20%, nimeni nu propune o asemenea solușie (deși China a făcut-o când a observat că nu avea suficientă electricitate pentru a produce creșterea economică). Există o paralelă dubioasă între faptul că avem același narativ în toate țările acum, așa cum avea și în vremea războiului. Creierul uman e făcut să gândească în patternuri și pornirea înspre a face paralele e de înțeles.

Eu doresc însă să vă îndemn să renunțați la a face paralele prea multe și în schimb să vă obișnuiți să observați esențele evenimentelor. În esență, războiul este irațional. Irațiunea este constanta tuturor evenimentelor care au loc. Nu aduce niciun avantaj Rusiei și nu rezolvă nicio problema. În esență și răspunsul vestului este irațional. Green deal ne mânca pe noi undeva? De ce nu dau înapoi cu el acum? De ce nu rup acea hârtie care deja produsese o explozie a prețurilor la energia electrică încă inainte de război? Pe de altă parte, dacă Rusia e riscantă și Putin nebun, dacă nuclearele sunt periculoase, de ce nu se încearcă pacea cu Putin și Biden îl numește criminal de război? Din orice punct am privi lucrurile, Biden face gafe majore prin aceste acuzații jignitoare la adresa lui Putin. Chiar dacă Putin ar fi criminal, nu te apucă să îl faci criminal până nu a fost judecat. Până una alta e liderul unei țări care are nucleare și gaze și care poate distruge omenirea. Te joci cu cuvintele?

Aceste comportamente ale dementului din SUA, par acte necugetate ale unui senil, dar nu prea. Adică faptul că se repetă și că nu îi aparțin doar Bidonului arată că există o doză de irațiune în tendințele de escaladare a conflictului. Din start trebuie să spunem că Zelinsky nu prea e de capul lui ci este omul vestului (al americanilor). Dacă în ziua 2 a războiului americanii îi ziceau să facă pace, făcea pace. Nu era greu de calculat că se va ajunge la acest moment în care rușii obțin ce vor și se fac că cedează unele puncte (aiurea) pentru a da senzația că ucrainienii au făcut bine că s-au luptat și au opus rezistență, că uite, acum rușii vor doar Crimeea, Donbas și Lugansk nu și dezarmarea ucrainienilor … Chiar dacă ar fi să acceptăm că poate o strategie a americanilor ar fi aceea de a da ceva lovituri rușilor și de a-i face mai slabi, această perspectivă este irațională deoarece finalitatea slăbirea rușilor duce la contstrângerea lor de a folosi arme mai puternice (poate chiar nucleare) pentru îndeplinirea scopului. Vrem- nu vrem, trebuie să recunoaștem că ocuparea Crimeei a fost nesângeroasă. Între timp, vestul nu a acceptat-o și a impus sancțiuni. Care au dus la război, deci au escaladat. Unde va duce oare escaladarea actuală? Există vreun end-game al înarmării ucrainienilor? Chiar credem că pot ucrainienii să ocupe Rusia și să preia controlul nuclearelor? Chiar credem că rezistența ucrainienilor va duce la debarcarea lui Putin? Nu e clar că Putin va lupta până la ultima nucleară pentru realizarea scopului său – dacă versiunea oficială a poveștii este corectă, adică Putin visează la refacerea URSS … Prin urmare, nu mai bine ar fi realizarea păcii cu rușii cel puțin până Putin o să moară de bătrânețe și încercarea stabilirii unei noi relații cu Rusia care să permită de-escaladare și evitarea unui conflict nuclear chiar dacă în joc este Ucraina. Care Ucraina, sincer fiind, nici înainte de invazia Rusiei nu era tocmai un bastion al valorilor europene … neavând nicio presiune și influență semnificativă din partea rușilor. Ca să nu mai vorbim de Turcia. Dacă NATO este simbolul spiritului de libertate care se dorește pompat în toate popoarele, cum explică americanii Turcia?

Strategia americană pare deci incoerentă. Cititorii mei știu că am explicat în anii recenți că creșterea Chinei este un risc existențial pentru SUA și că principalul scenariu pe care merg eu este că americanii prin acest război, prin crearea unui mediu propice pornirii sale, prin pregătirea ucrainienilor și prin toate câte au urmat, este cumva mașinațiunea Imperiului care a lovit în punctul cel mai slab al “axei răului”, adică în Rusia. Dar chiar și în acest context, ce s-a realizat deocamdată este suficient – americanii ar trebui să caute pacea deoarece oricum rușii sunt ostracizați și sancțiunile nu vor fi ridicate deoarece rușii nu pot pretindă că atacă Ucraina în continuare deoarece europenii încă nu au ridicat sancțiunile. Un tratat poate și probabil va duce la dezghețarea banilor băncii centrale și la permiterea Rusiei să revina în Swift (deși am tot zis că nu toate băncile rusești au fost eliminate). Răul deja s-a făcut cel puțin prin prisma faptului că un val de oamenil valoroși a părăsit deja Rusia după acest război și prin urmare nu vor mai munci pentru alianța ruso-chinezească. Dar americanii nu se mulțumesc poate cu jumătăți de măsură și poate vor distrugerea totală a Rusiei. Cum se poate însă realiza asta în condții de siguranță?! Irațional!

Suntem deja în (ciber)război cu Rusia

Vrem sau nu vrem să recunoaștem, România, NATO, UE, SUA sunt deja în război cu Rusia. Și războiul nu este rece, ci este cald. Faptul că nu vedem bombe care să cadă, este doar o chestiune de timp. Așa cum în războiul “fierbinte” mai sunt zile, mai sunt locuri unde viața merge înainte și lumea își vede de treaba până cade bomba, tot așa și la noi acum – e un moment de aparentă liniște.

Dar să intru deja în ce doresc să elaborez: Ucraina recrutează cetățeni străini pe rețelele sociale (Twitter) pentru a ataca Rusia. Teoretic, chiar în timp ce Biden și șefii NATO zic: nu vrem să începem WW3, nu vrem să escaladăm la nucleare, există posibilitatea, ca soldații americani, când termină serviciul, să meargă acasă și de plictiseală să intre pe canalul Telegram unde e coordonat atacul asupra Rusiei și să răspundă apelului ucrainienilor.

Bine, am putea zice, dar asta nu înseamă că e război. Pe bune? Dacă acei hackeri controlează mersul trenurilor din Rusia și provoacă un accident, nu este același lucru cu lansarea unei bombe din SUA către Rusia care aterizează pe acel tren? Adică consecințele sunt cumva aceleași, faptul că o persoană a reușit asta independent, fără concursul statului și al guvernului … mult succes să dovedești asta!

Ne reamintim alegerile din vremea lui Trump când a fost acuzat că rușii l-au ajutat. Americanii au arătat cu degetul înspre ruși. De ce? Pe lângă faptul că le convenea, au avut ceva indicii … Părerea mea, ca observator al activității pe rețelele sociale din România, cam 50% dintre userii cu atitudine anti-ucraineană acum pe rețelele sociale sunt boți, adică nu sunt persoane reale. Aceștia postează mesaje din narativul: Ucraina ne-a furat Bucovina, ucrainienii nu au permis școala în limba română, Ucraina nu este o țară, Kievul este leagănul ortodoxiei rusești, SUA are laboratoare de viruși în Ucraina și e ok atunci ca rușii să omoare mii de ucrainieni etc.

Poate trebuia să fac întâi o descriere a situației actuale pe frontul hackingului, dar am început cu această știre pentru că este un punct de escaladare cu potențial foarte mare și deloc observat în prezent.

Bunăoară, mulți se întreabă cum de nu au dat rușii nicio lovitură pe plan cibernetic și cum de deocamdată băncile merg, site-urile merg, facebook merge etc. Ei bine, părerea mea e că rușii nu prea au aceste capacități. Hackerii ruși au, adica da, pot da jos cu o bancă dacă vor, dar nu pot câștiga nimic. Hackerii ruși pot ataca – și atacă – asseturi de unde pot stoarce ceva. De exemplu, poate sparg o aplicație financiară folosită de milioane de oameni și sifonează 1$/săptămână de la fiecare user, fără să se laude și încercând să țină ascunse aceste sifonări cât mai mult timp. Sau: sparg aplicația unei bănci, dar nu fac nimic decât când un utilizator ajunge la o anumită sumă – așteaptă o recompensă mare, nu sifonează 1000 de lei ci așteaptă sau cauta utilizatori cu 100.000 de lei.

Dar statul rus nu are astfel de asseturi, din simplul fapt că cei care se pricep cel mai bine la hacking, preferă să lucreze independent și să nu fie la cheremul lui Putin sau al oricărui guvern. Sunt oameni discreți, extrem de discreți, care folosesc 99% din abilități ca să-și ascundă urmele și doar 1% ca să spargă ceva.

Nu zic că poate rușii nu au posibilități – evident, au servicii IT specializate în spart chestii. Dar una e să ai un serviciu cu 100 de oameni și alta e să ai la îndemână o agenție de recrutare hackeri care îți poate aduce printr-un sistem MLM bine organizat 10.000 de conturi fictive extrem de bine consolidate, care nu pot fi detectate de filtrele rețelelor sociale, care par reale 100% și care să pompeze pe narativul pe care ți-l dorești tu, ca client care îi plătește.

Ce doresc să spun pe scurt este ca până hackerii ruși nu sunt câștigați ideologic de Putin și nu sunt convinși că e bine să lupte, nimic rău nu se va întâmpla cu băncile din vest. Poate nimic rău făcut de ruși, că de iluminați nu putem garanta.

Pe cât sunt de interesante și de exotice discuțiile despre hacking și ce se poate face, prea puțin se menționează – ba chiar deloc – că există totuși și hackeri buni care au grijă ca internetul să meargă. Și aceștia în niciun caz nu sunt angajați de guverne. Din start, hackerii buni au făcut internetul rezilient – să nu uităm că scopul inițial al internetului și ideea care a dus la formarea sa sub formă de rețele, a fost rezistența la un atac nuclear a unei structuri de comunicare și comandă.

Înainte de internet, să zicem că rușii depistau unde era centrul de comanda al armatei SUA și de unde se transmiteau ordinele. Îl bombardau și rezolvau! Soldații nu mai primeau comenzi, informațiile nu mai se duceau la comandă unde să fie analizate și apoi noi ordine trimise către forțele rămase în picioare. Problema s-a rezolvat prin structura de rețea care permite redundanță și funcționare chiar când unele puncte din rețea sunt dezactivate.

Întorcându-ne la războiul cibernetic, chestiunea aici este că oferă nenumărate oportunități de dezinformări și mașinațiuni strategice. De exemplu, Rusia văzând intenția Ucrainei, poate simula unele slăbiciuni și poate permite unele acte de sabotaj pe care apoi să le pună în față drept casus beli cu un anume dușman.

Am mai menționat că intuiția mea este că Rusia nu se va opri la Ucraina ci va încerca spargerea NATO prin lovirea celei mai slabe zale din lanț. Lovirea însă trebuie să fie extrem de justificată, adică să creeze condițiile favorabile ca punctul acela 5 din tratat să nu fie activat sau chiar dacă sunt condiții de activare, opinia publică din țările care dau direcția în NATO să se opună intrării în război cu Rusia. Un scenariu posibil, l-am mai prezentat – dacă România încurajază Moldova să provoace Transnistria, Rusia poate răspunde și poate ocupa Moldova. Atunci România poate să apere Moldova și să intre în conflict direct cu Rusia. Rusia poate răspunde cu o nucleară și poate astfel speria populația din SUA care va cere politicienilor să se abțină, deoarece România și-a făcut-o cu mâna proprie … Nu știu cine și-ar dori un asemenea scenariu mai mult: SUA sau Rusia.

De partea cealaltă, există posibilitatea ca Rusia să aibă capacități distructive masive dar să nu le folosească deocamdată – prea ar bate la ochii. Cu ajutorul chinezilor, eu sunt sigur că rușii pot face mult rău și e posibil să nu fii fost pregătiți și încă să lucreze la aceste arme informatice.

Concluzia acestui articol este că trebuie să învățăm să ne protejăm de riscurile digitale. Și asta nu se face cu antivirus ci cu eliminare completă a telefonului mobil și eventual chiar a calculatorului. Generalii ruși care au murit, au fost depistați prin telefon, ucrainienii au primit informațiile de la americani și comando-uri specializate ucrainiene i-au neutralizat pe cât erau ei de generali. Faptul că nu foloseau echipamente securizate, pe care probabil rușii le au, arată că rușii chiar s-au arătat slabi. Adică, e posibil ca nu doar la arătare să fie slabi, ci chiar să fie. Iar faptul că după primul general omorât printr-o asemenea tehnică, au mai existat încă 4, denotă fie prostie cruntă, fie lipsa unor mijloace de comunicare securizată.

1 2 3 7