Tag: război

Efectul cumulativ al bombardamentelor

Leave a comment

Efectul cumulativ al bombardamentelor asupra infrastructurii energetice din Ucraina este unul fatal. Cu fiecare generator distrus, cu fiecare punct de distribuție, Ucraina pare legată la mâini și nu are ce să facă în fața acestor lovituri.

Reparația este exclusă – de unde atâtea piese de schimb, de unde atâta forță de muncă? Infrastructura electrică este dificil de menținut în vremuri de pace, darămită în vremuri de război? Cei care vorbesc despre “reconstrucția Ucrainei” până războiul nu se termină sunt mai proști ca Prostănacul. De altfel, măcăneala recentă a prostănacului cu privire la “UE și NATO sunt gata / trebuie să reconstruiască Ucraina” denotă limitarea cognitivă a acestuia și faptul că el imită ca un tembel ce aude prin presa mainstream cea mai populistă care nu face decât să convingă populația că totul va fi bine și că, prin magie, prin minune, cumva doar fâlfâind numele unor organizații “solide” cum ar fi NATO și UE, rușii se vor retrage, Ucraina va câștiga și reconstrucția va începe. Ba chiar, și mai retardați sunt cei care deja discută despre reconstrucție în timp ce în Ucraina becurile se aprind 10 minute pe zi.

Strategia Rusiei este clară și este propagată prin toate canalele. Deoarece vestul dă arme Ucrainei și Rusia nu poate să avanseze (săracii ruși, ce slabi sunt! – evident un narativ fals și vom vedea de ce), Rusia face ce poate: bombardează rețeaua energetică pentru ca ucrainienii să nu mai aibă electricitate în fabricile care repară armament și astfel să aibă de pierdut în puterea de luptă. Cel puțin aceasta este explicația oficială pe care o dau rușii la acuzațiile vestului că fac crime de război și la criticile interne că nu bombardează obiective militare ca să recucerească teritoriile pierdute și să “elibereze” ce au pierdut. În fapt rușii au mari probleme militare în sensul organizării. Au capacitate, au armament, au soldați, dar nu prea mai au conducători și nici motivația inițială. SItuația se explică prin pariul pierdut că vor cuceri Ucraina foarte repede în urma “operațiunii” rapide menite să îi sperie pe ucrainieni. Nu s-a întâmplat așa și rușii trebuie să se trezească și o vor face, dar au nevoie de timp. Mobilizarea parțială și întărirea relațiilor cu China sunt canalele prin care rușii se pregătesc de un război pe măsura inamicului.

Ucraina este puternică. Nu trebuie să uităm că ucrainienii sunt foști sovietici. Mulți soldații ucrainieni aveau experiență de luptă din războiul împotriva Ceceniei și mai înainte din cel din Afganistan. Deja din 2014, mulți aveau experiența războiului din provinciile rebele. Dotarea armatei a fost de asemenea una bună, corezpunzătoare mărimii și industriei ucrainiene. Reamintesc de exemplu că turcii au găsit colaborare în Ucraina după ce au fost refuzați de ruși – în privința dezvoltării dronelor Bayraktar – despre care nu mai auzim nimic recent. Prin urmare, faptul că ucrainienii opun rezistență feroce nu este de mirare. De mirare – pentru ruși – este că ucrainienii nu s-au lăsat cuceriți și asimilați ci au opus rezistența, nu capacitatea de luptă acestora a fost ignorată de ruși care știau Ucraina foarte bine ce are și ce poate. De asemenea, Ucraina este ultima opreliște în fața rușilor până la Atlantic. Țările NATO nu au armate. Armamentul superior nu poate compensa, așa cum vedem acum în Ucraina unde chiar un număr mare de soldați cu arme și dotări din vest nu pot să facă mare brânză în fața rușilor care sunt de 10 ori mai mulți și care au de 10 ori mai multe arme, acum, în organizarea încă specifică unei “operațiuni” nu în stare de război declarat. Spun astea ca să explic de ce războiul este departe de a se fi terminat și de ce reconstrucția este imposibilă ca să mă justific de ce îl fac retardat pe Prostănac. De asemenea, deoarece Ucraina este puternică și a dat multe lovituri nasoale rușilor, aceștia au devenit mult mai precauți și toleranța la pierderi de trupe a scăzut drastic și s-a dus în polul opus. Rușii pur și simplu nu mai sunt dispuși să piardă niciun om și nu mai riscă operațiuni de atac care nu prezintă un interes maxim.

Bahmut este principalul focus ofensiv al rușilor în această perioadă și pare doar chestiune de timp până îl vor cuceri. Implicațiile ulterioare sunt cel puțin recuperarea teritoriilor complete ale Lugansk-ului si Donețk-ului – care par în ultimul timp a fi un obiectiv suficient pentru ruși pentru a iniția negocierile.

Dar există oare alternative la distrugerea rețelei electrice a Ucrainei? Să zicem că vestul ajută Ucraina cu generatoare și cu piese de schimb pentru refacerea infrastructurii. Dar efortul trebuie să fie imens doar pentru a putea asigura măcar sistemele de urgență gen spitale, pompieri, comunicații. Ca să nu mai zicem că după ce va termina cu centralele electrice, Rusia poate bombarda și aceste generatoare mobile. Într-un interviu TV, un general rus, întrebat fiind “de ce nu le bombardăm și fabricile și obiectivele economice”? Asta în contextul în care se discuta că economia Ucrainei încă produce … Militarul a răspuns nervos: “Păi ce e mai important, obiectivele energetice sau fabricile? Le luăm la rând!”

Așa cum am mai zis, Ucraina este întoarsă în Evul Mediu și viitorul este unul sumbru al unui teritoriu neguvernabil condus de grupări militare care nu se vor mai supune conducerii de la Kiev. Cu cât războiul se prelungește și rușii devin mai liniștiți în privința operațiunilor ofensive, cum sărăcia și distrugerea sistemului energetic cresc, ucrainienii își vor pierde coeziunea. Deja nu știm ce se întâmplă la fața locului și cu siguranță că sunt nenumărate probleme de care nu auzim deoarece mașinăria de propagandă a ucrainienilor este preocupată să nu afecteze imaginea poporului pentru ca ajutorul străinilor să nu fie periclitat. Cumva înțelegem deoarece și noi am trecut prin perioada cu “imaginea țării în Europa”.

Dar poate există perspectiva ca văzând acest dezastru, europenii și americanii să sporească ajutorul militar. Exclus. Vedem deja că există din ce în ce mai multă reținere în a oferi ucrainienilor arme puternice. După avansul recent în Herson, ucrainienii s-au apropiat de podul care leagă Crimeea de Rusia astfel încăt cu rachetele Himars potrivite să lovească podul. Americanii nu le-au dat însă rachete de 300km ci doar de 70km ca să fie la paritate cu rușii. Interesul american este ca acest război să dureze cât mai mult nu ca ucrainienii să câștige. Ucrainienii cred însă că îi pot fraierii pe americani, îi pot fenta și se milogesc în speranța că vor primi totuși arme cu care să îi bată pe ruși, cum ar fi de exemplu aceste Himars-uri pe care România le are și care au raza de 300km. Oficial, reticența americanilor este că ucrainienii vor lovi cu armele primite teritoriul Rusiei și astfel Rusia se va simți atacată de vest și va escalada tensiunile. De aceea loviturile ucrainienilor în Rusia, când au loc, sunt mai ales acte de sabotaj – nu știu dacă au folosit ceva oferit de vest pentru a lovi orașe din Rusia. Mai puțin zgomotos a fost și frecușul rușilor cu englezii legat de lovirea unor nave rusești din Marea Neagră cu ajutorul unor traineri britanici și unor informații furnizate de britanici. Părerea mea este evidentă că ucrainienii nu vor primi arme mai puternice și că trebuie să se descurce cu ce au. Speranța lor este ca prin minune, unele țări din NATO să poate să le ofere ceva mai relevant, chiar trecând peste acordul americanilor sau cumva fără a-i mai întreba pe aceștia. Vedem de exemplu cum Polonia trolează Germania că nu are nevoie de patrioate și că dacă vrea să scape de ele, nemții să le dea ucrainienilor. Evident că ucrainienilor le-ar pica bine patrioatele dar nemții nu au curajul și nu au motivația, fiind speriați și cumva bolnavi de sindromul Stockholm în legătura cu rușii.

Politic vs militar. Rezistența lui Zelensky la putere este cumva inexplicabilă altfel decât prin suportul americanilor care probabil au condiționat rămânerea acestuia de sprijinul acordat. Motivele pentru care au nevoie de el sunt evidente. De aceea se și oferiseră să îi ofere “exit” la începerea războiului când a avut loc faimoasa operațiune mediadică de pompare a imaginii lui Z prin replica “I need guns not a ride”. Se pune logic întrebarea dacă aceste lovituri vor avea vreun impact în direcția convingerii ucrainienilor să se predea și să intre la masa negocierior. Deocamdată nu se mai aude nimic, ucrainienii susțin în continuare că vor recupera totul, inclusiv Crimeea. Puterea politica este clar subortonadă și aliniată intereselor SUA. Dar militarii? Militarii au ajuns ultima speranță a unei păci înainte de distrugerea totală a Ucrainei. Liderii militari care ar dori însă pacea au o problemă – cină să negocieze? Cum să scape de Z? Cum să îl convingă pe Z și mai ales, dacă nu se lasă convins, cum să îl înlocuiască? Democrația este suspendată în Ucraina și un alt lider greu de pompat acum care să și rezoneze în rândul populației și care să aibă și recunoaștere internațională. Nu mai zic că dacă vreun general ar îndrăzni să scoată capul și să declare public că e necesară pacea, riscurile pentru acesta sunt masive. Vedem cum România este o țară bananieră condusă de serviciile americane în timp de pace și fără prea mari interese pentru Imperiu, altele decât oferirea unui cap de pot pentru avioanele americanilor care ar avea nevoie să aterizeze undeva în caz de nevoie. Că oricum alea scumpe pleacă (și se întorc) din Italia sau din Marea Britanie, nici nu pun piciorul pe pământ românesc. Cu atât mai mult serviciile americane controlează toată politica ucrainienilor și face imposibilă o lovitură de stat din partea armatei sau măcar vreo influență în direcția negocierilor.

Dar chiar dacă ar exista această posibilitate, ca militarul să poată influența politicul în direcția păcii (cum s-a întâmplat în Armenia de exemplu), cu greu putem concepe că generalii ucrainieni au de ce să se teamă de războiul cu Rusia, mai ales acum când ofensivele rusești s-au rărit considerabil și când teatrul de operațiuni este cu mult redus față de toiul luptelor. Dar ce zic eu: nici nu știm dacă ucrainienii chiar au generali deoarece mărturiile străinilor care luptă în Ucraina ne dau imaginea unei atomizări și dezorganizări notabile. Așa cum unii ruși se plâng că sunt transportați pe front și puși să se lupte fără a fi informați care sunt obiectivele și fără a avea un conducător care să le detalieze planul și să îi asigure de suportul altor batalioane sau de ceva acțiuni comune cu alte arme, cu atât mai izolați și puțini sunt ucrainienii.

Ce câștigă rușii în cele din urmă dacă distrug economia și infrastructura ucrainienilor? Mă refer, să presupunem că ucrainienii se dau bătuți și rușii ocupă toată Ucraina? Ce vor mai face cu o țară distrusă? Calculele sunt cu totul altele … rușii sunt clar interesați doar de anumite provincii și planul lor inițial era doar ca să îl gonească pe Z și să pună la putere un președinte pro-rus, lăsându-i pe ucrainieni să se milocească la vest și să colaboreze economic cu vestul, singura cerință a rușilor fiind ca să aibă grijă cum trebuie de conducte – de care deocamdată ucrainienii au avut. Dar rușii evident că nu au obiective economice, securitatea fiind singurul obiectiv, suficient de important cât să domine orice alte calcule și de aceea nu cred că vor da înapoi să distrugă și industria și drumurile după ce vor termina cu rețeaua energetică.

Acțiunile rușilor de distrugere a infrastructurii energetice, pe cât de criminale par, sunt în consonanță totală cu programul Marelui Reset de “trecere la verde” și nu exclud ca după o eventuală pace, Ucraina să fie dată ca model de “investiții verzi”, de surse “regenerabile” care să producă energie acum că vechile centrale au fost bombardate (și nu închise ca pe la noi din pix). Faptul că populația după pace va fi probabil de trei ori mai puțină decât înainte de război nu va fi făcut foarte popular și oricum nu va conta în propaganda care va urma, așa cum rata mortalității covid în plandemie nu a contat ci a fost fie pompată artificial fie ignorată când a scăzut și oficial, narativul mergând mai departe și organizatorii acestui narativ ajungând chiar să fie decorați de președinți (vezi Arafat de 1 Dec – a primit un cadou de la Klaus / OMS).

De ce parte va fi Romania in cazul unui razboi Turcia-Grecia?

11 comments

Turcia se afla deja in razboi in Siria, luptand direct impotriva kurzilor si mai putin direct impotriva rusilor, americanilor si a lui Assad. Scopul Turciei declarat este lupta impotriva teroristilor. Nu i-a luat mult lui Erdogan sa foloseasca aceeasi gogoasa de marketing pe care americanii o servesc lumii intregi inca din 2001. Scopul declarat mai putin vocal este refacerea Imperiului Otoman – atat spre nord cat si spre sud.

Frecusurile recente intre Grecia si Turcia pot oricand declansa un razboi. Desi ambele state sunt inca membre in NATO, am explicat in mai multe articole de ce NATO nu mai exista iar Turcia nu mai este de facto membru in NATO. Asa cum nimeni nu mai are vreo speranta ca Erdogan se va schimba peste noapte si va alinia la cerintele europenilor, desi discutiile UE-Turcia continua – in zadar, dar continua – tot asa nimeni nu mai are vreo speranta ca Turcia va lupta alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Rusiei. Dar ce zic eu?! Nici macar participarea Germaniei la un asemenea razboi nu este indeajuns de clara. A se vedea in acest sens abtinerea deloc intamplatoare a nemtilor de la recentele atacuri asupra Siriei (Italia de asemenea s-a abtinut) si declaratiile recente ale presedintelui neamt in favoarea rusilor [1].

In continuare as face o scurta prezentare a situatiei recente pentru a avea o imagine cat mai clara asupra riscului unui razboi turco-grec.

Incalcarile spatiului aerian: turcii au marit numarul de incalcari ale spatiului aerian grec; multitudinea insulelor disputate si granita dificila sunt un motiv pentru care spatiul aerian grec poate fi usor incalcat de turci, apararea deplina a acestuia fiind imposibila; stim ca Grecia a mostenit dupa impartealea din razboaiele anterioare nenumarate insule care geografic sunt mai apropiate de Turcia asiatica; poate unui scolar care nu stie istorie, aceasta i se pare ciudat, insa celor care stiu istorie li se pare ciudat ca turcilor li s-a dat atat de mult la imparteala din primul razboi mondial, ei fiind pierzatori; de altfel, bulgarii au si ei o mare parte din vina din cauza lacomiei lor, dar aici intram in altele si e treaba lui Junker sa ne aminteasca ca un razboi in Balcani poate izbucni oricand.

Grecii au tolerat la inceput aceste incalcari, mai ales la apelul americanilor care si-asa au probleme sa se inteleaga cu turcii cu privire la Siria, daramite sa le mai ceara si sa stea cuminti la granita cu grecii; evident, la fiecare provocare a turcilor, grecii trebuie sa raspunda prin trimiterea de avioane in zona, ca doar nu o sa raspunda cum au facut turcii cu avionul rus pe care l-au dat jos cand a intrat 2 minute peste o fasie de cativa kilometri din spatiul aerian turc; mai nou insa, grecii raspund la absolut orice provocare, mai ales dupa retorica si amenintarile politicienilor turci despre care am mai tratat intr-un articol din Februarie; astfel de declaratii sunt insa extrem de dese si nu le mai urmaresc.

De departe, cel mai important incident este capturarea de catre turci a unui soldat greci care a trecut granita la turci din greseala in timpul unei furtuni. Pana acum, nici europenii nu au reusit sa ii convinga pe turci sa il dea inapoi, acestia aducand motive hilare: ca nu il pot judeca deoarece soldatul nu are o adresa in Turcia ca sa il cheme in judecata. In plus, cererilor europenilor si ale grecilor turcii le raspund ca inca investigheaza incidentul. Nu au insa ce sa investigheze de atatea luni, era furtuna si soldatul s-a ratacit. Nu e prima data cand se intampla asta de o parte sau de alta. Insa Turcia trimite semnale grecilor si turcii se umfla in pene. Sau poate doar se razbuna pentru ca grecii nu au vrut sa extradeze cativa fugari turci care au participat la complotul impotriva lui Erdogan.

Grecii de asemenea incep sa devina si ei nervosi, mai ales pe masura ce victimele din randul soldatilor incep sa creasca. Pe langa soldatul capturat de turci, grecii au mai pierdut un pilot care a murit acum cateva zile intr-un zbor de interceptare a unui avion turcesc care incalcase spatiul aerian al Greciei. Pe insula din apropierea locului unde s-a prabusit pilotul, cativa grecii au ridicat un steag in memoria pilotului. Insula nelocuita este revendicata de ambele tari, de unde turcii pretind ca i-au fortat pe greci sa dea jos steagul.

Provocarile continua pana la acolo incat avioane de lupta turcesti au provocat elicopterul in care se afla presedintele grec Tsipras in vizita marti pe insula Kastellorizo [2]. Avioanele turcesti au cerut pilotului elicopterului sa le prezinte ruta, iar acestia au anuntat aviatia greaca care a trimis doua avioane care i-au gonit pe turci. Intre timp insa navele de coasta turcesti au flancat cealalta coasta a insulei vizitate de Tsipras. Frecusuri dupa frecusuri, focuri de avertisment, manevre si amenintari.

“Grecia nu ameninta pe nimeni (adica pe turci) dar nu ii este frica de nimeni (adica de turci), de asemenea ,” a declarat Tsipras, adaugand ca “nu vom ceda nicio mana de pamant”. “Vreau sa trimit un mesaj de cooperare si coexistenta pasnica dar de asemenea, de determinare” – conform Ekathimerini. Frecusuri au fost si vor mai fi vor spune optimistii.

Scanteia se poate aprinde oricand, fie din accident fie provocata. Turcii nu ar fi amplificat provocarile daca nu ar vrea sa fructifice momentul de slabiciune al grecilor care au ajuns paria Europei.

Sa vedem insa in continuare ce variante are Romania in cazul unui razboi greco-turc. Din start, neutralitatea este clar o iluzie. Nici macar NATO nu va putea sa calmeze cele doua parti, comandantul NATO (care arata ca un pacalici) aflat in vizita in Turcia declarand chiar ieri ca tensiunile greco-turce nu sunt o chestiune pentru NATO (cf Ekathimerini). Cu siguranta NATO are alte prioritati cum ar fi lupta cu teroristii din Afganistan si nu pacea si linistea cetatenilor tarilor membre, de aceea Stoltenberg a fost rezervat si aparent dezinteresat in detensionarea conflictului.

Pozitionarea Romaniei, dupa parerea mea, oricat de turbati ar fi conducatorii temporari, nu poate fi alta decat de partea Greciei, mai ale avant in vedere problemele pe care Turcia le pune americanilor in Siria si imaginea negativa pe care turcii au reusit sa si-o fabrice in ultimul timp in randul NATO atat prin traseul antidemocratic si progromul impotriva opozitiei din interior cat si prin actiunea din Siria in sfidarea Imperiului la care merita amintita si opozitia fata de prospectiunile companiiilor italiene din jurul Ciprului fata de care Turcia emite pretentii.

Mentinerea neutralitatii in viitorul razboi greco-turc, desi ar fi avantajoasa, cu siguranta ar fi greu de pastrat, avand in vedere prezenta bazelor americane pe teritoriul nostru. Cu siguranta Imperiul nu va rezista si va incerca eliminarea lui Erdogan in cazul unui razboi cu grecii, indiferent de casus beli. Este chiar de mirare de fapt, cum de americanii nu au folosit niciun false flag pana acum pe acest front pentru a-i provoca pe turci. Poate ca tocmai independenta fata de Imperiu si fermitatea grecilor ar fi o explicatie, grecii bazandu-se pe capacitatile proprii deocamdata si nefacand apel la NATO pana acum desi tehnic erau indreptatiti.

Neavand capacitati insa, Romania nu va putea contribui mult la razboi. Poate ceva avioane, poate ceva armament trimis grecilor si de ce nu cateva mii de soldati care vor apara probabil granita de sud a Bulgariei pentru a garanta ca acestora nu le vor trece prin cap alte prostii ca in vremea razboiului balcanic cand numai mandria bulgarilor a taiat avantul anti-otoman al fostelor pasalacuri.

Marele semn de intrebare in acest razboi va fi Rusia. Ca tara ortodoxa si cu puternice legaturi cu grecii, de departe Rusia se va plasa de partea Greciei. Jucatori de sah profesionisti, rusi nu se lasa amagiti de duplicitatea turcilor care doar acum o saptamana au salutat atacul americanilor asupra sirienilor. Poate razboiul cu grecii ar fi chiar o oportunitate nesperata pentru rusi de a avansa inspre sud si de a castiga doi iepuri dintr-o lovitura: Turcia prin ocupare si Grecia prin alianta.

Sa nu ne imaginam ca americanii sau europenii au capacitatea sau interesul sa apere Grecia in cazul unui razboi cu turcii. “Salvarea” financiara a grecilor, chiar daca nu l-a costat nimic pe europeanul de rand, s-a facut dupa lungi si grele tergivesari si oricum cu greu o putem declara salvare, mai degraba o putem numi aruncarea unui os. Greci au ros insa destule oase ale europenilor incat sa fie tentati de un alt protector si Putin daca va fi nevoie, nu va refuza o asemenea oportunitate care ii va oferi sansa nu doar sa dea o lovitura importanta blocului NATO dar si sa avanseze pana in coasta europenilor si sa faca din Marea Neagra un lac rusesc, un vis mai vechi de-al lor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] German President Worried About West-Russia ‘Alienation,’ Calls For Dialogue

Distrugerea fabricilor de armament chimic nu constituie atac chimic?

2 comments

Atatea analize, atatea comentarii si totusi nimeni – nici macar propaganda rusa – pana la Paul Craig Roberts nu a subliniat un mic amanunt important: daca SUA si vasalii pretind ca au distrus niste fabrici si depozite de arme chimice, asta nu constituie atac cu arme chimice? Sau armele americane sunt atat de destepte incat au distrus depozitele de substante chimice si au neutralizat si norii ucigasi de gaze care urmau sa se elibereze in atmosfera in urma atacurilor?

Oficialii americani si prestitutele (prostituatii din presa – n.tr.) ne spun ca atacul ilecal al SUA asupra Siriei a distrus locatii unde erau stocate arme chimice si unde se producea clorina si gaz sarin. Daca asta e adevarat, nu inseamna ca un nor chimic ucigas rezultat din atacuri ar fi ucis mai multi oameni decat presupusul atac chimic din Douma? Nu ar fi atunci atacul cu rachete al SUA identic cu un atac cu arme chimice si ar plasa SUA si vasalii sai in aceeas categorie in care Washingtonul ii plaseaza pe Assad si pe Putin? (sursa: Paul Craig Roberts)

Si argumentele continua in aceeasi directie. Comentand semnul de intrebare al lui P. C. Roberts, Zerohedge posteaza si doua imagini cu fotografii din satelit dinainte si dupa atac la un centru de cercetare din Siria distrus in atacuri :

INAINTE

INAINTE

DUPA

DUPA

La fel de interesant ca aceasta observatie, Zerohedge a publicat zilele trecute un articol cu istoricul recent al fake-news-urilor fabricate de guvernul SUA si/sau de “partenerii” lor din Siria pentru a starni emotie in randul publicului si pentru a creste rata aprobarii a intrarii mai puternice a SUA inca intr-un razboi pe langa toate cele pornite in ultimii ani tot pe baza unor minciuni: Irak, Afganistan, Libia, etc.

Cel mai amuzant dintre fake-uri este folosirea acestei fetite in 3 crize diferite:

Din ce in ce mai mult presa mainstream se dovedeste a fi fiara apocalipsei, cea care se inchina lui Satan si ca fiul al satanei, graieste doar minciuni si nu poate suporta nici cea mai mica picatura de adevar.

Asta se intampla atat in SUA, in vest cat si in Romania. Iata cum chiar un general britanic care a participat in razboi este cenzurat live la televiziune cand incepe sa puna sub semnul intrebarii irationalitatea unui atac cu arme chimice al lui Assad tocmai cand SUA a anuntat retragerea:

 

SUA ataca de fapt Rusia. Ce poate raspunde Putin?

One comment

Atacul asupra Siriei este de fapt un atac asupra Rusiei. Rusia a fost invitata de Siria si are tratate legale pentru prezenta in Siria. Pe Trump nu il intereseaza ce face Assad iar atacul chimic nu are niciun sens, fiind clar o inscenare. Ce sens avea Assad sa provoace americanii dupa ce Trump a anuntat retragerea din Siria?

S-a implinit un an de la atacul anterior cand tinta atacului era de fapt presedintele chinez caruia Trump trebuia sa ii demonstreze ca e curajos nebun. Acelasi lucru se intampla acum cu Putin. Dupa un comportament inselator de pretinsa deschidere sau cel putin delimintare la sentimentul anti-rusesc din SUA, Trump a aratat ca Rusia / Putin nu sunt decat un asterisc si Trump e in stare sa faca orice ii trece prin cap, oriunde in lume.

Elefantul in camera in haosul geopolitic actual este de departe dezastrul economic-financiar care a urmat crizei din 2008 si care nu a fost rezolvat de tiparirea de bani care, dupa cum am explicat in sute de articole de pe acest blog, nu a fost rezolvata ci doar desfasurarea reala a consecintelor acestei crize a fost amanata in viitor.  De aceea SUA nu mai are timp si trebuie sa provoace un razboi pentru a evita o balcanizare a la grec prin dezindustrializare, cresterea deficitelor, caderea dolarului si mai ales cresterea datoriei.

Orice criza se termina cu un razboi iar criza actuala se va termina cu Al 3-lea Razboi Mondial. Bineinteles ca timeline-ul apocalisei este discutabil insa este cert ca SUA nu are alta alternativa decat folosirea ultimei resurse pe care o are: armata SUA. Si cum armata SUA a castigat ultimul razboi serios in Al 2-lea Razboi Mondial, pierzand toate razboaiele cu proxy-urile comunistilor (Koreea, Vietnam, Cuba, etc), adevarata putere a armatei SUA se afla in arsenalul nuclear si in eventualele arme secrete pe care le are (daca le are).

Caci portavioanele americane sunt deja sitting ducks este binecunoscut. Nu doar pretinsele rachete super-sonice anuntate de Putin le pun in probleme, dar chiar ultima generatie de rachete le poate face gauri si le poate scufunda. Este pur si simplu consecinta avansului tehnologic, portavioanele fiind arme utile acum 50 de ani sau impotriva unor tari care nu detin ultimele 2-3 generatii de rachete.

Atacul actual este un zgomot util lui Trump, avand in vedere scandalurile de acasa. Se potriveste bineinteles si cu doleantele lui Israel care vrea sa nu piarda ocazia sa ocupe o felie din Siria si Assad este sinugurl care ii opreste. De asemenea, se potriveste si cu interesele complexului militar care in ciuda “activitatii” intense din unii ani si in ciuda inflatiei bugetului pentru armata pe care a adus-o Trump, niciodata nu se va satura si va dori razboaie mai multe si productie de armament cat mai mare, poate chiar pana la declansarea razboiului nuclear. Probabil, ideal pentru complexul militar american este ca intreaga lume sa fie o Siria si SUA sa fie nevoita sa lupte pe toate fronturile. Poate doar atunci o sa se sature de contracte militare si bugete infinite.

Intorcandu-ne la raspunsul lui Putin, mare lucru din cele mentionate acum un an, nu am de spus. Iata ce ziceam atunci:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Din start o sa subliniez ca rusii nu vor riposta impotriva americanilor, neavand posibilitatea sa miste un deget in ciuda arsenalului nuclear. Din fericire, Putin nu e nebun ca Trump si nu risca exterminarea omenirii pentru orgoliul propriu, avand destule alte mijloace de a se umfle in pene si fara sa apese pe butonul rosu.

Cu privire la punctul 1, mai am cateva articole in care avertizez ca Rusia va cauta mereu sa profite de orice slabiciune in frontul NATO si de departe in prezent cea mai mare slabiciune este Turcia lui Erdogan care jucandu-se cu fundul in doua barci, nu va dura mult pana cand va cadea in apa si se va ineca.

Turcii au salutat deja atacurile. Oare o sa ierte Putin lui Erdogan aceasta aroganta? Cu siguranta tratatele si prietenia Rusiei cu Turcia se vor termina aici si Putin va presa si mai mult in nordul Siriei impotriva turmenilor (etnici de nationalitate turca) in zonele unde armata turca lupta in prezent impotriva kurzilor. Putin va impinge la maxim frecusurile cu turcii si nu este exclus deloc un razboi cu Turcia. Bineinteles, Israelul este in aceeasi oala, insa stim ca Israelul este prioritatea principala pentru SUA, toate razboaie duse de SUA in ultimul timp fiind in jurul si impotriva dusmanilor lui Israel. In schimb, Erdgodan i-a calcat de multe ori pe coada pe americani, chiar punandu-i pe goana din unele orase din Siria unde americanii ii instalasera pe kurzi. Americanii au dat inapoi atunci insa nu vor uita prea curand, fiind nenumarate voci care cer excluderea Turciei din NATO (pentru ca americanii sa ii poata bombarda si pe turci in viitor).

Punctul 2 a fost deja implinit, desi nu avem ce sa mai zicem acum. Putin poate va aduce trupe pentru noile batali din nord, nefiind exclus nici macar aducerea de tancuri care il va turba pe Erdogan.

La punctul 3 avem ceva evolutii in sensul ca rusii sunt deja mobilizati la granita cu Ucraina fiind gata sa intervina in cazul inceperii razboiului. De fapt, semnul inceperii celui de-al 3-lea Razboi Mondial va fi probabil tocmai invadarea Ucrainei de catre Rusia. Insa Rusia nu are capacitati sa lupte pe mai multe fronturi, de unde si “linistea” din Ucraina, care nu e tocmai liniste decat in sensul ne-escaladarii si lipsei altor miscari. Ce alte miscari pot sa mai apara? De exemplu, Doneț poate fi alipit la Rusia, existand deja un referendum al populatiei insa Rusia evitand deocamdata aceasta miscare.

Spre deosebire de anul trecut, anul acesta avem deja activ razboiul tarifar SUA-China care este in desfasurare si care se va extinde in curand la razboi financiar. Aici bomba nucleara va fi renuntarea de catre China la achizitia de bonuri de trezorerie americane ceea ce poate da jos si mai mult cu dolarul. De altfel, chinezii deja au lovit destul de puternic in dolar si Trump a reusit cel putin in aceasta directie sa creeze un avantaj producatorilor americani – daca acestia ar exista sau ar putea sa reapara (putin probabil).

Prin urmare in locul punctului 4 de anul trecut, acum as adauga un razboi economic si mai intetit intre Rusia-China si SUA. Directia rusilor va fi probabil taierea completa a exporturilor de resurse vitale pentru americani (titan pentru Boeing, uraniu pentru industria nucleara, motoare pentru navele spatiale etc). Rusii au anuntat de altfel acum cateva zile ca trebuie sa raspunda la sanctiunile americanilor care ameninta chiar functionarea bancilor europene care fac afaceri cu Rusia. Recenta cresterea a bitcoinului si caderea francului elvetian sunt puse de unii pe transferul banilor rusilor din Elvetia care se tem de blocrea conturilor in bancile elvetiene care si-au cam pierdut renumele de suveranitate, siguranta si neutralitate.

La aceste puncte as mai adauga dotarea suplimentara cu armament a sirienilor de catre rusi care nu vor mai avea nicio retinere. Deja sirienii se lauda ca au dat jos cu majoritatea rachetelor si deocamdata asteptam sa se ridice praful ca sa vedem cat adevar este si cat de mult i-au ajutat rusii sa se pregateasca pentru acest atac, avand destul timp. De altfel, Siria este o ocazie unica pentru rusi de a-si testa armamentul impotriva americanilor, acest atac fiind cu siguranta un exercitiu de razboi extrem de util pentru rusi.

Turcia atacă Siria

One comment

Incursiuni ale turcilor în Siria au mai fost. Războiul din Siria intră însă într-o nouă etapă după eliminarea Isis de către ruși, retragerea acestora (sau simularea retragerii pentru pretextul propagandei) și relativa liniște în urma negocierilor Rusiei cu Iranul și Turcia.

Este evident că rolul principal în Siria este jucat de Rusia. Acest fapt nu poate fi negat. Daca era altfel, Isis nu era eliminată, Assad nu era încă la putere și rușii nu aveau ce să caute pe-acolo.

Ca aliat al Siriei, Rusia a urmărit mereu însă să prindă un pește mai mare decât Isis. Isis a fost pretextul ideal pentru prezența Rusiei, motivele fiind bineințeles altele. Peștele cel mare pentru ruși nu este nici măcar protejarea (pentru chinezi) a unei rute din noul drum al mătăsiii care trece pe direcția Iran-Turcia și care se dorea să fie blocat de americani prin controlarea regiunii (deși nu au reușit controlul nici măcar în Irak, unde deja “au câștigat” războiul cu ceva timp în urmă).

Peștele cel mare urmărit de ruși este după părerea mea Turcia. Turcia era a doua mare putere NATO, o ditamai suliță în coasta ursului. Principalul risc pentru ruși de departe prin proximitatea față de bârlog, prin localizarea geografică și controlul accesului la Mediteraneană, prin accesul la Marea Neagră care ar putea periclita orice speranță de proiecție de putere (ce altceva e marea astăzi?) a rușilor prin defilarea bărcuțelor rusești, prin plasarea rachetelor nucleare americane, prin armata puternică etc.

Noi acum, fiind prinși în vâltoarea apelor și văzând această ruptură a turcilor pas cu pas, cu greu putem înțelege cât de mult pierde NATO prin pierderea Turciei și cât de problematică a fost Turcia pentru ruși în timpul Războiului Rece.

Iată deci, de ce toate mișcările Rusiei în zonă trebuie privite prin prisma acestui obiectiv: ruperea totală a Turciei de SUA până la imposibilitatea oricăror reparații a relațiilor și poate chiar până la ieșirea oficială (deja realizată de facto) a Turciei din NATO. De ce altfel, l-ar fi salvat rușii pe Erdogan de lovitura de stat planificată de americani, dacă nu acesta era obiectivul?

Puțini americani realizează importanța Turciei și nu e de mirare că apar des articole intitulate: “Time to Kick Turkey Out of NATO?“. Evident ca mulți americani nu realizează că Turcia de astăzi este rezultatul politicii americane eșuate în relația cu Turcia. Declarația lui Trump că NATO is obsolete eu o văd mai degrabă ca pe o observație (corectă deși ar fi fost mai bine nedeclarată). Nu până demult, SUA se pricepea destul de bine la schimbarea regimurilor, chiar dacă aveau probleme cu stabilizarea situației ulterior. Eșecul în Turcia este un mister și pentru mine. Istoria, bineînțeles că are multe taine, dar cum de americanii plănuiesc ditamai lovitura de stat, au la îndemână armata, poliția și nenumarate alte asset-uri și ruși “întâmplător” află de asta, îl sună pe Erdogan care scapă ca prin urechile acului, fiind gata-gata ca avionul în care zbura să fie dat jos de conspiratori, nu poate fi înțeles doar ca o coincidență: rușii abia așteptau un pretext să le arăte turcilor cât de răi sunt americanii! Iar americanii, încercând să le facă bine turcilor, dându-l jos pe Erdogan și eșuând, evident au făcut mai mult rău.

Întorcându-ne la prezent situația este următoarea: Erdogan are zero încredere în americani, ca sa nu spunem că are în minus și îi este teamă că după ce au eșuat să-l dea jos din interior, vor încerca să destabilizeze Turcia aprinzând fitilul kurd care inevitabil va exploda, cu sau fara ajutorul americanilor, doar prin prisma situației create care le oferă o libertate forțată tocmai pentru că Siria nu mai există. Fie ca americanii îi ajută, fie nu, kurzii din Siria vor rămâne autonomi și se vor întări, deși referendumul din Irak a eșuat. Este doar o chestiune de timp.

Sfatuit de ruși și speculând un moment neprielnic pentru americani care trec prin scandaluri imense, pe lângă frecușurile zilnice cu chinezii și războiul pe toate planurile (mai puțin militar deocamdată) între SUA și China, dar mai ales paralizați de frecușurile interne ale centrelor de putere (aviz alor noștri), Erdogan a decis că este momentul să trimită tancurile peste kurzi. Cam aici ne aflăm acum.

Russian Military Pulls Out Of Syrian Kurdish Town As Turkey Initiates “Massive Cross-Border Attack”

Situația este mai mult decât complexă. Americanii îi sprijină pe kurzi, turcii tocmai îi invadează. Zona era protejată de ruși care aveau oarecum autoritatea stautului sirian. Assad, de asemenea, nu le recunoaște kurzilor dreptul de auto-determinare dar nu are ce sa facă fără ajutorul rușilor care însă au dat acordul turcilor să lovească în kurzi. Americanii rămâne de văzut ce vor face cu turcii, nefiind exclus un război turco-american.

Dacă războiul nu ar fi o tragedie totală, am putea chiar să ne amuzăm de câteva amănunte ale îmbârligării din acest conflict. În primul rând, pentru prima dată în războiul din Siria, Turcia se află alături de Assad în acest conflict punctual: împotriva kurzilor. Totuși sirienii au amenințat că vor ataca orice avion turcesc care intră în spațiul aerian sirian. Evident că ei nu au cu ce și rușii nu vor face asta deoarece turcii nu mai fac nicio mișcare de la dobodârea avionului rusesc fără acordul rușilor (cel puțin deocamdată, până dau de turbare – cum au ei obiceiul). De asemenea, Turcia foloseste avioane făcute de americani ca să bombardeze o organizație militară kurdă sprijinită de americani și care folosește arme donate de americani.

O logică simplă este că americanilor nu le convine treaba asta. Dar ce pot face? Pentru americani, acest mic conflict din Afrin este precum o ciocănitoare care cioplește tuplina unui pom din care se hrănește un elefant. Rămâne de vâzut dacă elefantul ignoră ciocănitoarea și mănâncă liniștit frunze în continuare sau dacă îi trage o trompă la ciocănitoare de nu se vede sau dacă stresat de zgomotul ciocănitoarei se duce la următorul copac.

Cel mai puțin important (ca impact de moment) pentru americani este doar să măcăne și ei nițel prin câteva comunicate de presă și să dea mai multe arme kurzilor în altă parte. Personal, nu înțeleg interesul americanilor în kurzi. Poate lui Trump, în idioțenia lui, chiar îi sunt simpatici kurzii pentru că au luptat bine cu Isis. Isis era un tigru de hârtie, o armată de mercenari plătită de saudiți, israelieni și turci. Însă sprijinirea kurzilor nu e de la Trump, ci de pe vremea lui Obama.

Turcii, să nu uităm ca au și ei ceva gongi în eșaloanele de top: nu doar Erdogan visează la un nou Imperiu Otoman ci mai mulțe elite turcești. De aceea au sprijinit Isis, ca sa îl dea jos pe Assad și ca să încerce și ei să joace divide-et-impera, precum o face Imperiul.

Doar că pentru ei jocul asta e puțin periculos cu o miză destul de mare. E adevărat că au stat destul de mult departe, în ideea că americanilor le-a trebuit ceva să îi preseze ca să intre impotriva lui Assad la început. Nu știu câți mai rețin acest mic amănunt că inițial Erdogan ținea partea lui Assad și declara că Turcia vrea sa aibă pace la granițele ei.

Ulterior a intrat în acțiune istoria și Erdogan are o cu totul altă viziune. Așadar turcii vor să beneficieze de această oportunitate și să fie pro-activi atât în contracararea kurzilor (pe de o parte) cât și în extinderea graniței spre sud. Vrăjiți de Putin, turcii cred că este doar o chestiune de timp până când rușii, le vor da lor dreptul să ocupe măcar provinciile din nord ocupate în majoritate de etnici turci, de aceeași sectă cu turcii. Putin le-a promis asta și de aceea se retrag din Afrin, permițându-le turcilor să facă ce vor ei, deși Assad se opune. Assad nu are însă ce să facă, să mulțumească rușilor că este în viață.

În final repet: marele semn de întrebare este ce vor face americanii. Americanii au mai mult variante:

1 – nimic, doar le dau arme mai multe kurzilor;

2 – să le dea niște arme mai interesante kurzilor, cum ar fi lansatoare de rachete;

3 – să hăcuiască avioanele turcești (evident că pot să le controleze oricum, fiind făcute de ei);

4 – să dea ultimatum turcilor

5 – SUA totodată mai poate da afară Turcia din NATO ceea ce ar fi o mare problemă pentru Erdogan. În acest caz, Erdogan va începe să cadă în genunchi ca un milog, fiindu-i frică de ruși pe care îi știe cât de parșivi sunt, dar de care speră el că se folosește ca să-și îndepliniească visul: Imperiul Otoman.

6 – Pe lângă cele enumerate mai sus, dacă Trump chiar e puțin dereglat și deoarece asta ar conveni deep state-ului, SUA pote ataca Turcia.

La punctul 4, o consecință interesantă ar putea fi solicitarea americanilor ca turcii să o termine cu rușii, caz care l-ar înfuria nebunește pe Putin.

În câteva zile vom afla un răspuns.

 

Coliva turcior chiar s-a fiert!

16 comments

Acum 4 ani scriam un articol intitulat “S-a fiert coliva turcilor?” in care explicam profetiile ortodoxe cu privire la Turcia prin prisma evenimentelor curente. Desi era cu semnul intrebarii, bineinteles se gasea cate unul sa zica: inca o ratare a “profetiei” – dintre ortodocsii “soft”. Nu neaparat doar la acest articol cat si la celelalte. Dintre necredinciosi nici nu mai zic, de fiecare data cand prezentam unui ne-ortodox profetia despre turci, inevitabil primul raspuns era: “pai turcii sunt membri NATO, cum sa fie atacati de rusi?”.

Evenimentele sunt inca fierbinti si nu are sens sa comentez prea mult. Mi-a atras insa atentia o stire: John Kerry, secretarul de Stat al Statelor Unite: Turcia riscă excluderea din NATO în cazul abandonării principiilor democratice.

Nu mai repet ce am scris in alte articole anterioare pe care le putati gasi taguite cu Turcia. Singura intrebare care mai ramane acum ar fi cat va dura oare de la excluderea turcilor din NATO (probaibl in maxim 2-3 luni) pana la atacarea Turciei de catre Rusia. La cat de nebun e Erdogan si cat de dornic sa refaca Imperiul Ortoman cat mai repete, nu e exclus sa fim surprins de rapiditatea evenimentelor …

Din toate astea insa, oare Romania invata ceva? Nu de alta, dar acum toti o sa zica: vedeti, ce bine ca suntem membri NATO? Nu o sa lase astia sa cadem iar in dictatura, sau nu o sa ne lase pe mana rusilor … Gresit! Romania va fi carnea de tun in fata rusilor, moneda de schimb. Reamintesc ca intr-o conferinta / interviu recent, Putin explica ca politicienii americanii contemporani nu mai constientizeaza ce inseamna nucleara si sunt prea “increzatori” in capacitatile conventionale ale armatei NATO comparativ cu ale Rusiei.  “Nu stim ce sa mai facem ca sa ne inteleaga” se plangea Putin, in sensul ca nici el nu vrea sa recurga la nucleare, dar se pare ca americanii (politicienii si presa) nu realizeaza ce inseamna “assured mutual destruction”. Din pacate, nu am salvat articolul/interviul si nu pot da acum referinta, as aprecia un link la tot interviul.

Ori daca americanii nu inteleg, rusii ce variante au in caz de razboi? Sa le face un “demo” ca poate demo-ul il inteleg. Tare mi-e teama ca demo-ul sa nu fie Romania, caci oare ce tara NATO se are mai rau cu rusii decat Romania – dupa Turcia care va fi insa data afara din NATO si cucerita “convetional”?

 

NATO avertizeaza Turcia ca nu o va sustine intr-un razboi cu Rusia

5 comments

“NATO cannot allow itself to be pulled into a military escalation with Russia as a result of the recent tensions between Russia and Turkey,” Luxembourg Foreign Minister Jean Asselborn told Der Spiegel. (SURSA)

A facut-o intr-adevar prin gura unui mionion care nu are putere de decizie, dar niciodata nu va iesi in fata prin alti reprezentanti mai cu greutate.

Nu era greu de vazut ca Turcia are propria politica si ca este evident ca americanii nu accepta bombardarea kurzilor. Nu m-ar mira in curand daca chiar americanii o sa inceapa sa le ofere kurzilor armament greu ca sa dea in turci.

Aceste declaratii transmit clar un semnal si nu erau facute de ministrul de externe (!) al unei tari NATO daca nu se dorea transmiterea unui semnal rusilor.

Pe masura ce momentul invaziei terestre se apropie (dupa cum stim Turcia si Arabia Saudita planuiesc o invazie terestra), apele se limpezesc si totul converge catre concluzia ca coliva turcilor s-a fiert.

Pentru cititorii mai noi, care nu au urmarit seria razboiului ruso-turc recapitulam ce va urma:

  • Turcia va ataca un pescador grecesc
  • Rusia va ataca Turcia; va urma un razboi fulgerator in care turcii vor pierde in primul rand parcea de vest; se intelege va invazia rusilor va fi una terestra si se va face la stramtori
  • Rusia va avansa cu trupele terestre in Orientul mijlociu prin Siria pana in dreptul Israelului, “amenintand” securitatea acestuia; bineinteles ca probabil rusii nu vor intentiona altceva decat protejarea Siriei care probabil va fi invadata de Arabia Saudita in sud-vest si este deja ocupata de ISIS in rest.
  • daca in prima etapa NATO nu se va implica (asa cum avem deja declaratii – nu doar speculatii pe care le-am tot facut cu privire la acest aspect), europenii nu vor accepta sa stea cu mainile in san si le vor zice rusilor: gata, acum mergeti acasa, ati facut treaba buna; acum trebuie sa facem alegeri sau sa vina trupe ONU
  • rusii vor “refuza” politicos cererea europenilor si va urma un razboi extrem de sangeros

Ce mai urmeaza dupa aceste evenimente intr-un art articol – sau pentru cine are rabdare, in numeroase articole mai vechi.

~ ~ ~ ~ ~ ~

STIRI PE ACEEASI TEMA:

1 2