Acum mai mult de un an ziceam cu privire la relatiile ruso-turce:
Unii zic ca țarul și sultanul au nevoie unul de altul dar eu aș zice că ursul este o vulpe oportunistă care nu va ezita în niciun caz să pape un curcan dacă se ivește ocazia.
Am tot ocolit frecusurile turcilor cu rusii din ultima perioada pentru ca speram intr-o rezolvare si pentru ca a inceput sa imi fie teama de propriile predictii si sa ma feresc sa las masinuta de scenarite sa se alimenteze cu informatii pentru a nu cadea in deznadejde totala.
Iata ca deja se pare ca s-a ajuns la un punct de cotitura in relatiile rusilor cu turcii. Daca informatiile din stirea Zerohedge sunt cat de cat reale, nu prea vad o rezolvare pasnica a conflictului dintre Turcia/Nato si Rusia/Siria.
Desi am scris zeci de articole pe tema razboiului ruso-turc de aproape zece ani – printre care chiar un articol cu eventuala pozitionare a Romaniei inca din 2015 – actuala pandemie ofera noi elemente in perspectiva implinirii profetiei bine-stiute.
Avem asadar dorinta turcilor de a ocupa nordul Siriei din 2 motive: 1) riscul existential pus de kurzi – infiintarea Kurdistanului ca stat ar musca o treime din Turcia + un kurdistan in nordul Siriei este un prim pas catre un Kurdistan in sudul Turciei 2) ambitiile imperialiste ale dictatorului nebun Erdogan alimentate de incapacitatea poporului turc de a iesi din inturnericul nationalismelor stupide si al fanatismului religios care a erodat atractia fata de Uniunea Europeana si NATO transformand-o in disgratie mai la inceput si ura deplina si pe fata ulterior, pe masura ce capacitatile propagandistice ale lui Erdogan au crescut – rusii aducand si ei cu siguranta ceva know-how aici.
Pe de alta parte avem ambitia lui Putin de a nu pierde Siria si de a-l ajuta pe Assad. Rusii au in sange, ca un animal salbatic, instinctul de a fructifica orice oportunitate. Iar turcii par acum un cerb ranit bun de vanat. Desi Siria nu prea prezinta pentru ei niciun interes, asa cum nu prezinta pentru americani, Putin se ambitioneaza sa mentina relatia cu Assad si sa creada ca face mare branza geostrategica din prezenta in Orientul Mijlociu si prin urmare pune probleme turcilor. Frecusul rusilor cu turcii, cu intreaga evolutie de la afisarile unei false prietenii si mancatul de inghetata impreuna al lui Erdogan cu Putin, de la vanzarea rachetelor, atentionarea lui Erdogan de lovitura de stat si altele pana la imposibilitatea unei paci in Siria, acest frecus cum ii zic eu, nu este altceva decat o lesa cu care Putin il plimba pe Erdogan in sus si in jos, permitandu-i sa latre, dar nelasandu-l sa se plimbe de capul lui. Erdogan are voie sa isi faca bariera de 10km in sud, are voie sa ii macelareasca pe kurzi, dar trebuie sa se dea inapoi cand armata siriana este gata de contraofesinva.
Putin l-a rupt pe Erdogan de SUA si de europeni si desi Turcia era aramata #2 in NATO, dupa achizitia rachetelor rusesti cu greu va reusi sa isi recupereze pozitia. Iar dupa operatiunile militare in Siria, cu greu mai poate pretinde ajutorul celorlalte state in caz de nevoie, deoarece Erdogan s-a cam jucat cu focul de capul lui si a pus baza pe prietenia cu Putin, ignorand avertismentele americanilor care au mers chiar pana la discutarea in congres a unei eventuale usuiri a Turciei din NATO. Cum spuneam insa si acum vreo 10 ani, orice tratat este doar o hartie in esenta, interesele de moment primeaza oricand mai mult decat textele scrise in acel tratat.
Directia pe care o va lua acest incident o vom vedea maine: cum va fi prezentat este un prim indiciu. Daca turcii o sa dea vina pe armata siriana, nu au de gand sa escaladeze, daca dau vina pe rusi, inseamna ca au deja incurajarea si promisiunile americanilor. Dar oare americanii se vor tine de cuvant daca pana mai ieri turcii i-au flituit si Erdogan a ajuns pana acolo incat sa sugereze ca americani ar cam trebui sa isi plimbe nuclearele de la Incirlik? Sau pot sa uite americanii umilinta din zilele loviturii de stat cand turcii tot amenintau ca armata turca nu mai poate asigura securitatea acestora din cauza furiei poporului?
Trump, oricat de prietenos s-a aratat fata de Erdogan, este clar ca nu-l sufera pentru ca s-a dat cu rusii, cumpara armament rusesc, isi face de cap, etc. Trump le-a cerut irakienilor taxe pentru protectie cand acestia maraiau ca i-ar cam trimite acasa. Cum credeti ca i-a fost lui Trump cand Erdogan ameninta ca americanii cam trebuie sa isi ia nuclearele acasa? Evident, nu a putut atunci sa il injure prea mult pe Erdogan si public nu l-a terfelit cum a terfelit-o pe Merkel care nu vroia sa dea 2% din PIB pentru armata.
Sa zicem ca se lasa cu conflicte si cu mai multe escaladari intre rusi si turci. Credeti ca lui Trump o sa ii pese de turci? O sa trimita Trump soldati in Siria ca sa ii apere pe turci dupa ce astia l-au ignorat total si aproape au fugarit soldatii americani cand au facut acel “buffer” de 15 km in Kurdistanul sirian? Mai ales acum, cand Trump are nevoie de soldati acasa pentru a tine sub control carantina cand o sa fie cazul – se va hazarda Trump sa intre in razboi cu Rusia doar pentru a-l apara pe Erdogan? Cu siguranta nu!
Lucruri care pareau imposibile acum 3-4 luni, sunt acum foarte posibile, itele profetiei se dezleaga una cate una. Maine vom stii mai clar desi abia dupa ce se va clarifica situatia cu Idlib-ul putem trage o concluzie cine cedeaza.
Consilierul șef al președintelui turc Erdogan a amenințat prim-ministrul grec că o să-i rupă picioarele. “Atena o să dea de mânia Turciei mai rău decât Afrim” a avertizat turcul într-un show de televiziune.
Cu privire la prim-ministru, a declarat: “O să rupem mâinile și picioarele oficialilor, ale prim-ministrului și ale oricărui ministru care va încerca să puna piciorul pe inusla Kardak/Imia islet din Marea Egee”.
Amenințările turcului vin la câteva zile după ce ministrul grec al apărării a navigat la Imia și a aruncat în mare o coroană de flori în onoarea celor trei soldați greci căzuți la datorie în conflictul cu turcii din zonă în 1996.
Reamintim cititorilor mai noi, că există profeții ortodoxe care prevăd distrugerea Turciei de către Rusia, profeții tratate în numeroase articole mai vechi în care aminteam și despre tratatul de securitate între Rusia și Grecia prin care Rusia garantează securitatea Greciei. De asemenea, reamintim că de facto Turcia nu mai este membru NATO, unul dintre principalele contestari ale acestui scenariu pe care l-am prezentat cu ceva ani buni în urmă când nimeni nu prevedea răcirea relațiilro turco-americane până la acest nivel.
Faptul că rușii sunt buni la șah nu este o noutate.
Nu am mai discutat de mult despre topicul războiului viitor Rusia-Turcia deoarece am facut-o în multe articole și deja probabil mi-am făcut o faimă de băiatul care strigă lupul.
De altfel, drept dovadă că cine sapă groapa altuia cade singur în ea este tocmai faptul ca după ce am renunțat să frecventez site-ul Război Întru Cuvânt tocmai pentru obsesia lor de a interpreta orice eveniment din relația Rusia-Turcia prin prisma profețiilor Sf. Paisie, iată ca am preluat eu ștafeta.
Dar evenimentele nu ne lasă altfel, și noi, reluăm subiectul în speranța că acolo sus cineva ne aude și România va reuși măcar în ceasul al 12-lea să refacă relații pașnice cu Rusia și să dea înapoi măcar cu 15 minute cursa nebună a înarmării care are șanse minime să aibă un final la fel de fericit ca cea anterioară, de vreme ce ulciorul nu merge de multe ori la apă, iar dacă Dumnezeu a ferit omenirea de la iminentul dezastru al unui război nuclear în ciuda încercărilor persistente ale unor turbați să aducă iadul pe pământ, pentru că noi nu am folosit cum trebuie vremea de pace, dar și pentru că paharul păcatelor s-a cam umplut până peste măsură, sunt mici speranțe ca să mai scăpăm la fel de ușor când scânteia se va aprinde din nou.
Pentru recenții cititori ai blogului și pentru cei care dau din întâmplare peste acest articol, reamintesc că unul dintre primele articole pe acest topic (de care îmi amintesc eu) a fost articolul “S-A FIERT COLIVA TURCILOR?” de prin 2012. Este foarte posibil să mai fie câteva și înainte, dar nu știu (am lene) cum să caut și din păcate, fiind un neînemânatic taguitor, nu pot furniza nici un link. Cert este că eu vorbeam despre un război Rusia-Turica când Turcia încă era în NATO și relațiile SUA-Turcia erau foarte bune și Turcia negocia integrarea în UE, etc. Reiterez, nu vorbeam din capul meu, ci comentam profeții ortodoxe ale unui sfant ortodox, dar nu doar ale lui, care prezic nici mai mult nici mai puțin decât nimicirea Turciei de către ruși, cu acordul SUA și predarea ulterioară a controlului Turciei către greci.
Dacă unele elemente ale profeției vi se par fantasmagorice (mare război, băi de sânge, intervenție divină), orice contestator trebuiă să recunoască că este o mare coincidență că istoria converge pas cu pas către toate câte profeția le prevede, pe care nu le vom reaminti aici decât sumar: conflict ruso-turc, invazia Turciei de către ruși, avansul rușilor înspre sud, în Siria actuala (stat integru, fără probleme în anii 90 când s-a făcut profeția), negocierile prelungite, intervenția statelor europene (fără americani însă), etc.
Spuneam că evenimentele nu ne lasă să nu reluam subiectul. Iată ultimele știri:
Toate acestea dupa ce nu doar cu 2-3 săptămâni în urma, turcii au cumpărat rachete de câteva miliarde de la ruși – o premieră petru o țară membră NATO. Evident statutul de membru NATO al Turciei este doar unul fictiv, așa cum este alianța. După cum știm Trump a reușit să facă NATO obsolete, declarația lui din timpul campaniei fiind cel puțin o self-fulfilling prophecy dacă nu un un mod de a privi lucrurile de la Casa Albă. SUA nu are alianțe, SUA are aliați – vede Trump lucrurile.
Faptul ca relațiile SUA-Turcia sunt total distruse, în urma tentativei de omorâre a lui Erdogan și a loviturii de stat eșuate, este cunoscut de toată lumea. Au fost chiar zvonuri că americanii și-ar fi retras nuclearere și le-ar fi dus la Deveselu, după ce baza de la Incirlik a fost atacată de civili în timpul încercării de detronare a lui Erdogan.
Erdogan are mai multe probleme cu americanii, pe lângă faptul că au vrut să-l omoare: trădarea în Siria (la început americanii i-au promis marea cu sarea, apoi nu au mai invadat Siria și nu l-au detronat pe Assad așa cum îi promiseseră lui Erdogan), trădarea în fața kurzilor (arme, sprijin etc), protejarea lui Gulen – păpușarul loviturii de stat, condamnarea bodyguarzilor în urma luptelor cu protestatarii de la vizita lui Erdogan din SUA etc.
După doborârea avionului rusesc și înfurierea lui Putin, lucrurile păreau să se calmeze între turci și ruși. Mai ales după ce Putin i-a salvat viața lui Erdogan avertizându-l cu privire la puci (eșuat) – un termen încetățenit în mainstream-ul afiliat ideologiei Imperialiste, care evită terminologia corectă care este (tentativă de) lovitură de stat.
Spuneam la un moment dat, că politica Turciei este incoerentă, schimbătoare, aproape aleatoare. Geografia dar mai ales … sociologia îi constrâng către aceste bâlbâieli. Rușii însă nu tolerează prea multe trădări, mai ales dacă sunt făcute așa cum știu să o facă doar turcii: sub centură.
Se înțelege că de la un atac cu drone până la război, mai este cale lungă. Noi doar semnalăm incidentul și subliniem trendul. Turcii au negat deja implicarea.
Situația din teren însă este extrem de fierbinte: căderea dolarului îi obligă pe americani să forțeze folosirea ultimei resurse: armata. Armata SUA este de facto acoperirea dolarului. Dolarul nu este acoperit de aur și mai noi a cam pierdut și acoperirea în petrol. I-a rămas însă armata SUA, care însă trebuie să își dovedească fiabilitatea pentru a evita implozia dolarului, mai ales când chinezii tocmai au anunțat încetinirea (sau tăierea) achiziției de obligațiuni americane (vezi Zerohedge pt detalii).
Incidentul este totuși extrem de important, după părerea mea. Poate chiar mai important decât doborârea avionului. Eșuat cum a fost, atacul a distrus vreo 2 avioane. Vă imaginați ce putea face dacă nu eșua? La ce bun tot efortul Rusiei în Siria dacă nu își poate securiza bazele? Într-un fel sau altul, Rusia va contracara și chiar dacă responsabilul nu va putea fi determinat cu certitudine, ursul va prinde pe cel care îi este mai la îndemână. Și cum Isis nu mai este iar Israel este prioritatea #1 a armatei SUA, Rusia va încerca să își întărească pozitia în direcția întăririi securității bazelor sale, care cele mai importante fiind plasate în zona de nord a Siriei, în proximitatea turkmenilor, crează condiții favorabile unui conflict cu Turcia.
Noi tensiuni pot însă să apară din nenumărate locuri. Chiar contractul achiziției rachetelor S-400 rusești este unui ciudat: Turcia s-a rugat de Rusia de mai mult de 1 an ca să îi vândă și contractul nu este deloc unul mic: 2,5 miliarde dolari, dintre care 55% sunt finanțate prin credite de la ruși. Este conctractul oare prețul cerut de Putin lui Erdogan pentru restabilirea relațiilor în urma doborârii avionului?
Unii zic ca țarul și sultanul au nevoie unul de altul dar eu aș zice că ursul este o vulpe oportunistă care nu va ezita în niciun caz să pape un curcan dacă se ivește ocazia.
Toate acestea sunt speculații și nu este exclus ca toată povestea să fie scrum fără fum îm câteva zile. Sper însă că v-am convins că relațiile nu sunt deloc stabile între Rusia și Turcia și o scânteie poate apărea din nenumărate locuri.
Dupa ce a terminat de facut “curatenie” in interior, Erdogan a inceput sa faca “treaba” si in Siria. De multe ori l-am facut pe Erdogan turc in sens peiorativ, in ideea ca e foarte nervos, instabil in decizii, incoerent in politici, etc. Am insa de facut o rectificare si o nuantare a imaginii gresite pe care sper sa nu o fi facut acestui nou sultan care dupa parerea mea va duce la dezintegrarea pentru totdeauna a ramasitelor Imperiului Otoman in ciuda sperantelor pe care multi si le-au pus in el.
In primul rand, daca ne uitam unde se afla Turcia, este normal ca la frecusul dintre Imperii, Turcia sa aiba o politica inconsistenta si cu greu de inteles de cei care nu sunt conectati in permanenta la tot ce se intampla in zona. Altfel spus, nu e deloc de mirare ca astazi Turcia ameninta Israelul si sustine palestinienii, pentru ca peste ceva ani, sa isi ceara scuze si sa restabileasca relatiile cu Israelul, numindu-l un stat prieten. La fel cu Rusia si la fel cu SUA: Turcia are un dans intre prieten neconditionat si dusman violent, cu totul unic in peisajul international actual. Turcia obedienta care era condusa de generali NATO si in care politicienii erau buni doar la dat din gura, nu mai este. Erdogan a schimbat situatia si poate prin prisma acestui personaj putem intelege dus-intors-ul din politica externa a Turciei atat prin raportarea la marile puteri cat si ca implicare in conflictul din Siria.
Dupa impacarea cu Rusia si vizita la Putin a lui Erdogan, ne-am fi asteptat poate la ceva miscari importante in separarea de SUA si in dovedirea fidelitatii fata de Rusia. Cu siguranta, Rusia s-a mai amagit o data cu Grecia, cand isi punea speranta ca va primi altceva decat gargara mediatica. Putin s-a saturat deja probabil sa fie doar babaul europenilor: cand unul se supara cu altul, vine la el si ii ameninta pe ceilalti ca o da intoarsa cu Rusia. Totodata, Rusia nu putea sa ignore o posibilia oportunitate si sa incerce sa obtina orice concret din intoarcerea Turciei. De aceea Putin l-a primit pe Erdogan, a dorit sa asculte ce are de oferit si a cerut probabil cateva lucruri concrete. Cel putin din aceasta situatie rusii au castigat reintoarcerea la normal a relatiilor economice, ceea ce nu e nesemnificativ avand in vedere situatia sanctiunilor si perspectiva sumbra ca Rusia sa scape prea curand de ele. Dincolo insa de reluarea schimburilor economice, eventualitatea unor alte aranjamente concrete le vom vedea in Siria, fiind evident zona cea mai fierbinte si cea mai de interes pentru rusi si singura unde turcii si-ar putea arata cu fapte loialitatea fata de noul prieten redescoperit.
In Siria, dupa cum stim, Rusia si Turcia se afla in tabere oponente. Nu vom relua intreagul ghiveci de actori din Siria si cine cu cine se lupta si cine, ce interese are, ci doar vom rezuma cat se poate de scurt: Rusia e cu Assad, Turcia e impinsa de SUA impotriva lui Assad, are un dusman vechi in kurzi si pe al 3-lea loc al relatiilor, are o minoritate protejata dintre oponentii lui Assad. Cu Isis, Turcia nu are nimic, ba mai mult, Rusia si altii au tot acuzat Turcia ca face negot cu petrol cu Isis, de unde ar veni banii acestora. De altfel, de cand in Siria a intrat Rusia si a bombardat cisternele petroliere cu care Isis cara petrolul catre Turci, Isis a cam ramas fara bani si abia rezista. Nu putem sa vorbim de Siria si sa nu reamintim: Isis este un tigru de hartie, o grupare de nebuni aparuta in lipsa oricarei autoritati in urma incercarii americanilor de a-l da jos pe Assad folosindu-se de cateva forte de opozitie din Siria. Cand Assad s-a retras in Damasc si a parasit teritoriu dinspre Irak, Isis a preluat controlul si s-a extins pana unde a putut. Sfarsit de rezumat, care nu a fost deloc scurt.
Acum sa ne intoarcem la ce s-a intamplat zilele trecuta: Turcia a invadat tehnic Siria! Cu tancuri. Pentru prima data in istoria razboiului din Siria (din ce imi amintesc eu) Turcia invadeaza (deci nu doar bombardeaza) teritoriul Sirian cu tancuri. Misiunea a fost extrem de masiva si dupa spusele unor turci, e pregatita de mai multi ani insa turcii au cam fost lasati cu fundul in balta de americani, care prefera mai mult pe kurzi de cand Isis e un pericol mai mare decat Assad. Kurzii in primul rand sunt victime colaterale in acest razboi. Singura lor vina este ca s-a nimerit sa fie lasati singuri in fata Isis-ului, atunci cand armata siriana s-a retras. Neavand incotro, s-au protejat si cu ajutorul petrolului din Irak, reusesc sa finanteze cat de cat o rezistenta extrem de eficienta. Putine surse de informatii explica “eficienta” kurzilor si ma doare treaba asta, pentru ca nu e greu de ghicit. In primul rand, kurzii isi apara pamantul stramosesc si neamul si ei inca se afla in etapa istorica in care isi doresc un stat (spre deosebire de unii romani care s-au saturat de nationalitatea lor si se cred europeni). De aceea, avand motivatie puternica si unitate, reusesc sa lupte impotriva Isis-ului cu fermitate, ba chiar au reusit sa ii impinga destul de mult inspre vest, amenintand cu realizarea unui coridor complet la granita de nord a Siriei cu Turcia. Din pacate nu am gasit o harta mai noua, de 1 iunie 2016. Verde deschis sunt kurzii:
Turcia nu a intrat pana acum in Siria din mai multe motive: ba ca americanii nu le asigurau sprijinul, ba ca le era frica de rusi, ba ca unii generali sau comandanti puneau bete in roate (problema rezolvata o data cu lovitura de stat si purge-ul care i-a urmat).
Misiunea de zilele trecute nu a facut mare branza, decat a dovedit ca se poate: turcii au lovit 2 iepuri dintr-o lovitura: au eliberat Jarabulus, un orasel de la nord ocupat de Isis. Al doilea iepure ar fi ca i-au impins pe kurzi dincolo de Eufrat, eliminand riscul formarii unui cordon kurd in nordul Siriei care i-ar ajuta pe kurzi imens si i-ar pune in pozitia sa fie de departe aliatul principal al americanilor din zona. Pozitie la care turcii inca mai spera [1].
Vom face acum o mica paranteza: ce vrea SUA acum de la Siria? Avand in vedere ca in SUA vor fi in curand alegeri si ca Obama fiind pe picior de plecare nu vrea decat sa nu se intample chestii prea nasoale pentru care sa ramana in istorie (mai nasoale decat cele pe care le lasa in urma). Prin urmare, cel mai mare interes al lui Obama este lupta impotriva Isis fara implicarea prea mare a americanilor si fara sa faca pace cu Assad.
Prin urmare i-au lasat pe turci sa intre in Siria, avand in vedere ca turcii au primit ok-ul rusilor care nu se opun impotriva Isis-ului ci doar il sprijina pe Assad, deci daca acum turcii lupta cu Isis, e ok. Marea dilema din miscarea asta ar fi kurzii: cum de americanii i-au lasat pe turci sa ii atace pe kurzi (sau cel putin sa ii goneasca, nu stiu daca au fost confruntari directe sau pur si simplu le-au cerut sa plece). Acesta este poate un prim semn de intrebare. Daca americanii permit turcilor sa faca ce vor cu kurzii (in Siria, ca in Turcia oricum fac), kurzii se vor repozitiona si ei si vor pune presiune si mai mare pe turci, lasand mai moale lupta impotriva Isis-ului pe care momentan o duc mai ales pentru ca spera la un sprijin al americanilor in formarea unui stat kurd – visul lor secular – desi si-au mai luat o tzeapa in Irak unde au primit totusi autonomie si mai ales petrolul = bani. Practic in Irak kurzii sunt independenti doar ca nu au stat oficial, in rest, cu exceptia unei redevente platite Bagdadului (pe care auzisem ca nu o mai platesc nici pe aia), kurzii nu mai au nici o legatura cu restul Irakului din punctul de vedere al subordonarii statale, al armatei, etc.
Un al doilea semn de intrebare cu privire la aceasta “incursiune” este daca Turcia le va continua si ce planuri are. Din nou urmeaza o mare paranteza: care este interesul principal al Turciei? Interesul principal al Turciei este SUPRAVIETUIREA ca stat. In ciuda dus-intors-urilor lui Erdogan de-a lungul anilor, o singura constanta a ramas in politica externa si interna: lupta impotriva kurzilor. Nu stim de ce, dar turcii vad in kurzi principalul pericol la suveranitatea lor si la integritatea statului, de unde fac tot felul de giumbuslucuri geopolitice greu de inteles prin care subordoneaza orice miscare in directia luptei impotriva kurzilor. Cand a inceput razboiul din Siria, poporul turc nu a inteles de ce guvernul s-a plasat impotriva lui Assad. Cu siguranta, guvernul fiind influentat de SUA, s-a gandit ca nu are sens sa se opuna aiurea Imperiului si ca Assad va zbura repede, asa cum a facut-o si Ghadaffi si mai bine ajuta Imperiul mai ales ca poate se vor gasi ceva oase de rontait si pentru ei dupa (poate zonele locuite de turkmeni din nordul Siriei). Acestea poate au fost calculele lui Erdogan pentru care s-a plasat impotriva lui Assad. Ce nu stia Erdogan pe-atunci, sau poate stia dar nu credea, era ca rusii aveau sa il ajute pe Assad sa ramana cu orice pret. De altfel, mai nou, atunci cand turcii si rusii chiar erau la cutite pe campul de lupta, se zvoneste ca Putin i-a transmis lui Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, in sensul ca nu o sa il lase pe Assad sa pice (vezi un articol vechi despre asta). Turcii au cam fost deci intre ciocan si nicovala: impreuna cu americanii impotriva vechiului prieten Assad si mai ales impotriva intereselor fratilor lor iranieni. Ca sa nu mai zicem riscul ca Primavara Araba sa tinteasca si Turcia si Erdogan sa se lase singur fiert in oala de vremuri … Ce ciudat, cand a inceput razboiul Erdogan se vedea pe sine sultan, imaginandu-si deja ca va prelua controlul Siriei si va coordona treburile pe-acolo, in loc sa se gandeasca ca poate va lua locul lui Ghadafi.
Iata deci problemele pe care le-au avut si le au in continuare turcii si de ce este interesant de ce parte se vor plasa pe viitor, fiind inevitabil un conflict intre Rusia si SUA pe teritoriul Siriaei. Caz in care, un mare semn de intrebare este de ce parte va sta Turcia atunci? Caci deocamdata Turcia oficial sta cu fundul in doua barci, ceea ce stim ca nu e prea bine.
Paradoxal, in Siria, Isis este motivul pentru care nu avem inca un razboi SUA-Rusia. Iata deci cum tocmai intruchiparea raului pe pamant reuseste sa prelungeasca agonia care o va aduce viitorul razboi intre marile puteri. De ce spun asta? Sa presupunem prin absurd ca Isis o sa dispara instant, o sa fie sa zicem infrant din interior, o sa intre in implozie pentru ca nu mai are bani. Ce urmeaza? Pai intr-o lupta de crocodili intr-o balta, cand moare unul, raman ceilalti care se mananca intre ei. Si cand pe rand se duc toti, unul cate unul, inevitabil se ajunge la doi care sunt mari si tari. Si probabil unul dintre cei 2 ultimi care o sa ramana o sa fie Assad si Rusia si de cealalta parte SUA si Free Syrian Army (finantata si creata de SUA). Si cum rusii bombardeaza deja pozitiile dusmanilor lui Assad (inclusiv FSA) si cum Hitlery o sa declare Siria no-fly-zone de cum se va instala, momentan fiind oprita doar de Obama (sursa) nu e greu sa ne imaginam ca rachetele americane (probabil folosit de FSA) vor fi lansate impotriva avioanelor rusesti, altfel spus, va incepe razboiul cel mare. [2]
Avem deci cateva mari semne de intrebare, pe langa semnul principal: de ce parte se va aseza Turcia? In investigarea unui raspuns, revenim la ce a fost constant in istoria recenta a turcilor: lupta impotriva kurzilor. Nu e greu sa presupunem ca americanii se pot debarasa usor de kurzi (sau mai bine zis de pretentiile lor) si pot propune diverse variante care sa permita un viitor Kurdistan fara teritorii din Turcia, insa sa nu uitam ca avand in vedere interesele rusilor, nu e greu de ghicit ca daca turcii vor incepe sa acorde sprijin si kurzilor (poate kurzii fac pace cu Assad), Turcia va fi din nou expusa, in orice scenariu a unei Pax Americana post Isis.
Am scris ditamai articolul ca sa trag o concluzie sumara cu care mai bine incepeam: prietenia ruso-turca si “reset-ul” aparent sunt gogosi. Turcii raman dependenti de americani si vor face cu sau fara voia lor politica americanilor. Cand va veni Hitlery lucrurile vor fi mai clare, pana atunci mari evenimente nu vor fi, chiar daca turcii fac “exercitii” cu astfel de misiuni pe teren. Rusii este clar ca nu au primit nimic de la turci si este un mare semn de intrebare de ce deocamdata nu au zis nimic de aceasta ultima miscare majora a turcilor. Poate racnesc printre dinti caci nu se asteptau. Poate Putin e atat de ofticat acum pe Erdogan, ca l-a primit pe Biden si au urmarit “deployment-ul” live in Siria, incat, in curand vom vedea intoarcerea rusilor in Turcia si poate chiar trimiterea de soldati.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
[1] vedem cum unii chiar se lupta ca sa pupe fundul Imperiului; pentru bani si promisiuni, multi conducatori lupta pentru americani, desi ei nu au mari interese si nici riscuri; kurzii au trecut de mult de teritoriul lor traditional, actionand doar pentru ca primesc finantare de la americani; fereasca-Dumnezeu sa ajungem si noi asa intr-un viitor razboi in Ucraina, sa intram si noi pe-acolo doar ca avem niscavai interese si americanii ne trimit, rusii nu au ce sa ne faca, etc;
[2] apropos de no-fly-zone: Isis nu are avioane! Este chiar o declaratie de razboi Rusiei, un no-fly-zone nu priveste decat cele 5-6 avioane siriene care oricum nu prea faceau fata Isis-ului si mai ales avioanele rusesti care vor reveni
Acum 4 ani scriam un articol intitulat “S-a fiert coliva turcilor?” in care explicam profetiile ortodoxe cu privire la Turcia prin prisma evenimentelor curente. Desi era cu semnul intrebarii, bineinteles se gasea cate unul sa zica: inca o ratare a “profetiei” – dintre ortodocsii “soft”. Nu neaparat doar la acest articol cat si la celelalte. Dintre necredinciosi nici nu mai zic, de fiecare data cand prezentam unui ne-ortodox profetia despre turci, inevitabil primul raspuns era: “pai turcii sunt membri NATO, cum sa fie atacati de rusi?”.
Nu mai repet ce am scris in alte articole anterioare pe care le putati gasi taguite cu Turcia. Singura intrebare care mai ramane acum ar fi cat va dura oare de la excluderea turcilor din NATO (probaibl in maxim 2-3 luni) pana la atacarea Turciei de catre Rusia. La cat de nebun e Erdogan si cat de dornic sa refaca Imperiul Ortoman cat mai repete, nu e exclus sa fim surprins de rapiditatea evenimentelor …
Din toate astea insa, oare Romania invata ceva? Nu de alta, dar acum toti o sa zica: vedeti, ce bine ca suntem membri NATO? Nu o sa lase astia sa cadem iar in dictatura, sau nu o sa ne lase pe mana rusilor … Gresit! Romania va fi carnea de tun in fata rusilor, moneda de schimb. Reamintesc ca intr-o conferinta / interviu recent, Putin explica ca politicienii americanii contemporani nu mai constientizeaza ce inseamna nucleara si sunt prea “increzatori” in capacitatile conventionale ale armatei NATO comparativ cu ale Rusiei. “Nu stim ce sa mai facem ca sa ne inteleaga” se plangea Putin, in sensul ca nici el nu vrea sa recurga la nucleare, dar se pare ca americanii (politicienii si presa) nu realizeaza ce inseamna “assured mutual destruction”. Din pacate, nu am salvat articolul/interviul si nu pot da acum referinta, as aprecia un link la tot interviul.
Ori daca americanii nu inteleg, rusii ce variante au in caz de razboi? Sa le face un “demo” ca poate demo-ul il inteleg. Tare mi-e teama ca demo-ul sa nu fie Romania, caci oare ce tara NATO se are mai rau cu rusii decat Romania – dupa Turcia care va fi insa data afara din NATO si cucerita “convetional”?
Sunt mai multe evenimente care au avut loc de la doborarea avionului rusesc. Nu le-am acoperit deoarece sunt zgomot. Pe scurt, turcii au inceput sa turbeze si rusii continua avertismentele, intarindu-si capacitatile. In plus, Obama cere congresului sa aprobe razboiul cu Isis ceea ce presupune disponibilitatea unei interventii terestre la care s-a opus pana mai recent.
Sa vedem insa pe scurt cateva fragmente din episoadele care pot precede un viitor al 3-lea Razboi Mondial:
Turcia invadeaza Irakul
Pare pompos titlul, dar desi in nici un ziar din Romania nu il veti vedea titrat astfel, aceasta este ce s-a intamplat in realitate. Turcii au trimis cateva sute de soldati la o baza in nordul Irakului unde se inteleg bine cu guvernatorul local care conduce o grupare militara ce lupta cu Isis formata din fosti soldati guvernamentali. De altfel, provincia este kurda si recent au fost frecusuri intre kurzii irakieni si guvernul de la Bagdad cu privire la taxa pe petrol pe care kurzii trebuie sa o plateasca guvernului de la Bagdad. Dupa cum stim in Irak, americanii au distrus tot ce se putea iar kurzilor, pentru ca sunt bine organizati, le-au permis sa activeze “independent”, de facto, kurzii in Irak functioneaza independent, doar trebuie sa mai plateasca unele redevente guvernului care bineinteles le platesc discretionar.
Turcii mentin ca ei sunt acolo ca sa asigure protectia unui exercitiu de antrenament pe care armata turca il face in zona si s-au aratat surprinsi de acuzatiile de invazie ale guvernului de la Bagdad.
Americanii s-au declarat si ei impotriva invaziei turcilor si au indemnat Turcia si Irakul sa se inteleaga. Ca un adevarat protector al pacii mondiale si patron al NATO, SUA nu considera o problema ca o tara membra NATO invadeaza o tara vecina – trebuie doar sa “comunice” ca sa rezolve problema. Oricum parerea mea este ca Turcia a scapat de mult din chinga americanilor, sa ne amintim scandalul intre tucri si evrei cand Obama a dat publicitatii deloc intamplator o poza cu el vorbind la telefon cu Erdogan si tinand in mana o bata de baseball.
Evenimentul in sine nu pare ingrjiorator: Irakul nu are cu ce sa ii goneasca pe turci, local turcii au fost invitati deci au sprijinul populatiei, prin urmare ce se mai poate intampla?
Ei bine, Rusia nu poate lasa un astfel de eveniment sa treaca fara sa faca nimic. Astfel, Sputnik News informeaza ca un parlamentar irakian a declarat ca e posibil ca Irakul sa ceara sprijinul Rusiei pentru gonirea turcilor. Asa cum turcii au vanat oportunitatea sa loveasca in rusi, drept pedeapsa pentru atacarea turkmenilor, tot asa nu e greu de presupus ca rusii vor vana si ei orice ocazie sa loveasca in turci.
Frecusuri maritime
Traficul naval intre Turcia si Rusia este masiv. Turcii aveau investitii de miliarde de dolari in Rusia si viceversa si o buna parte din transportul marfii se face maritim. Chiar si in cazul unui razboi, probabil e greu de crezut ca schimburile economice o sa scada la zero – local lucrurile probabil stau altfel. Insa, recent apele Bosforului se incing. Raspunzand rusilor care au facut probleme unor nave turcesti de transport la cateva porturi din Marea Neagra, turcii au raspuns, oprind si verificand mai multe nave rusesti. Bineinteles, mai putin cele militare. Ca un avertisment asupra turcilor, rusii l-au pus Igor sa iese cu lansatorul la bord ca sa le arate turcilor ce ii asteapta:
La inceput turcii au facut valva si au clasificat indrazneala lui Igor ca provocare, avertizand bineinteles sa nu se mai intample – chiar au chemat ambasatorul rus la raport pentru asta. Un politician turc a declarat insa ca ce au facut rusii cu chestia asta este un act infantil.
Zanganitul armelor
Rusii isi sporesc capacitatile militare in Siria. Mai nou, desi nu am vazut un anunt oficial, se pare ca rusii au deja tancuri T90 pe campul de batalie.
Cu privire la capacitatile aeriene, Rusia a cerut Ciprului ca sa ii permita sa foloseasca anumite facilitati din Cipru in “lupta cu terorismul”, dar doar pentru “situatii de urgenta”. Franta si Germania folosesc deja facilitati din Cipru. Problema este ca Cipru mai nou este in pragul “reunificarii” desi sloganuri similare s-au mai tot strigat de-a lungul anilor.
Faramituri de optimism?
Exista totusi si cateva stiri cu o oarecare tenta pozitiva. Cea mai interesanta mi se pare initiativa Iranului de a media intre Turcia si Rusia. Cu toate acestea, influenta iranienilor este nesemnificativa. De asemenea, rusii vor sa discute in Consiliul ONU doborarea avionului unde probabil o sa trateze cu americanii, de fata cu chinezii, problema turca si unde probabil o sa faca niste avertismente ferme pentru ca americanii sa aiba dinainte pregatita reactia, sa nu fie luati prin surprindere. Exista deci sperante ca razboiul nu va fi mondial ci doar intre Rusia si Turcia, aceasta desi americanii au declarat recent ca au mai multa incredere in turci decat in rusi si Obama tocmai a trecut pe la Ankara zilele astea, oficial pentru a se asigura ca Turcia si Rusia continua sa “discute” impreuna si neoficial pentru a-i anunta pe turci ca granita cu Siria trebuie “securizata” pentru a taia capacitatea Isis de reaprovizionare. Altfel zis, Obama le-a cam transmis turcilor: baieti, gata cu traficul de petrol, pana aici v-a fost, nu o sa zgarmam in fundul ursului mai mult ca sa nu il starnim … asa ca daca o faceti, o faceti pe cont propriu.
“Current events form future trends” – tineti minte zicala asta, de care am mai amintit. Micile fisuri intr-un bloc se vor face ditamai crapaturi cand vine cutremurul. Fie in urma cutremurului, fie treptat prin deplasarea ferma desi inca constransa de anumite depentende, Grecia se apropie cu pasi indubitabili inspre Rusia.
ZF titreaza: “Întorsătură de situaţie în cazul avionului rusesc doborât de Turcia“. Desi intorsatura e numai in capul lor, suntem nevoiti sa citam Ziarul Financiar, deoarece sunt singurii care au acoperit deocamdata stirea:
Bombardierul rus a fost doborât în spaţiul aerian al Siriei, afirmă ministrul grec al Apărării, Panos Kammenos, contestând afirmaţiile Turciei, care susţine că avionul militar intrase câteva secunde în spaţiul aerian turc. (sursa)
Ce mai putem spune despre aceasta situatie “intoarsa” decat ca era de asteptat ca Grecia sa fie de partea rusilor, desi nu era de asteptat sa scoata vreo vorba asa din senin. Eu pun deci semnul de intrebare de ce abia acum au glasuit grecii intr-o problema atat de importanta, in urma careia se putea porni razboiul mondial intre Rusia si NATO? Au fost ocupati cu taiatul pensiilor si implementarea programului de bailout? Sau poate abia acum le-au cerut rusii sa zica si ei ceva… Misterul este mare, mai ales ca probabil radarul grecesc – pe care isi bazeaza decizia ministrul apararii grec – avea datele de atunci, inca din zilele ulterioare incidentului, deci ministrul grec Kammenons este de partea adevarului … cu niscavai intarziere.
Ar mai fi de amintit ca SUA au declarat ca datele lor aratau ca rusii au intrat in spatiul turcesc. Deci se bat cap in cap radarele acelorasi state NATO?! Cum pot americanii si grecii sa lupte impreuna daca nici radarele lor nu bat la fel? Grecii nu au tot tehnologie NATO?
Asemenea miscari in front, desi par mici “replici intre frati” sau impunsaturi intre dusmani vesnici care au fost tinuti sa nu se bata doar de apartenenta la NATO, nu sunt deloc mici si nu sunt deloc gesturi simbolice. Fisurile astea denota linia de front in viitorul conflict si nu sunt doar niste mesaje de sustinere cu rol propagandistic ci poate chiar niste avertismente directe pentru americani.
Despre importanta strategica a Greciei, am mai amintit in cateva articole, cand a fost riscul de grexitul. Am subliniat atunci ca Grecia in ultima instanta isi poate inchiria Piraeus-ul rusilor. O asemenea ocazie, ca punerea la colt a Greciei, nu putea fi ratata de rusi. Cu siguranta rusii ar fi vrut sa ii cumpere pe greci, problema a fost fie ca nu aveau cu ce, fie ca nu aveau incredere in conducatorii grecilor. Sau poate stiau rusii ca o sa vina vremea cand grecii o sa se vanda si mai ieftin si poate o sa le ofere Piraeus-ul gratis? Cum ar fi de exemplu un atac din partea turcilor …
Nu mai mentionez profetia, pentru ca sper sa fac un nou articol cu referinte la carti pentru ca poate exista carcotasi care cred ca previziunile despre razboiul ruso-turc sunt post-factum si nu de prin anii 92-93 …
In final doresc sa mai adaug ca pe langa declaratia ministrului grec (veche cam de pe 30 noiembrie totusi), nici Tsipras nu s-a lasat mai prejos si i-a impuns pe turci cu cateva remarci de genul: daca v-am lovi noi de cate ori ne violati voi spatiul aerian …
