Category: Eurosoviet

Ţară, ţară, vrem carne de tun

2 comments

Klaus Ioahnnis linişteşte tinerii din România, nu vrea să reintroducă armata obligatorie, ci promite solde mai mari Sursa: RTV Declaraţiile preşedintelui nu prea bat cu mişcările din teren. Toţi românii pot vedea mişcări de unităţi militare pe drumurile publice ca niciodată. Probabil un alt semn mai important că vine răzbelul ar fi mobilizarea rezerviştilor. Dar o asemenea mobilizare nu prea e potrivită la noi deoarece în afară de a-i aduna în nişte dormitoare jegoase, armata nu are ce să facă cu ei. Cei care mai avem cât de cât info din interior, ştim că dotarea armatei este jalnică. Din miliardele băgate, 50% dacă e funcţional e bine. La patrioate e chiar 25%, adică 1 din 4 funcţionază, 3 sunt defecte, încă 3 sunt pe drum. Şi NATO ne cere ca pe singura baterie funcţională care probabil teoretic apără sediul guvernului, să o dăm la ucrainieni. E cam greu pentru preşedinte să promite tinerilor că nu îi ia cu arcanul când francezii deja sunt la Odesa. Dar dulapul NATO de la conducerea ţării nu prea ştie pe ce lume trăieşte: tinerii nu se tem de reintroducerea armatei obligatorii! Aceasta este o grijă minoră! Tinerii se tem că mâine-poimâine se trezesc cu mobilizarea de urgenţă în urma vreunui atac al ruşilor asupra Transnistria. Nu e la mintea cocoşului că la cum avansează ruşii, mâine-poimâine pot ajunge la Odesa şi atunci ucrainienii vor ataca Transnistria pentru a încerca provocarea intrării Moldovei în război. Care e un pretext pentru SUA să stimuleze intrarea românilor în război, evident în Moldova, mai precis în Transnistria. Care Transnistria va fi primită în Rusia şi fiind ocupată de ucrainieni, va fi evident următoarea ţintă a ruşilor după ce vor ajunge la Odesa. Se va aştepta apoi intrare ruşilor în Moldova pentru a declara mobilizarea, dacă această mobilizare nu se va face chiar mai dinainte, acum că francezii deja îi vedem la Odesa. Rămâne însă realitatea concretă a faptului că chiar dacă armata română ar avea recruţi, nu prea are ce să facă cu ei. Adică nu avem arme. Constrângerile automatonilor NATO puşi să organizeze local extinderea răzbelului sunt următoarele: nu avem acum arme, va fi nevoie însă de intrarea în război pentru ca NATO să ne dea arme. Atunci însă vom avea nevoie de carne de tun pregătită. Cum să pregătim carnea de tun? Politicienii nu ştiu şi generalii nu pot. De aceea vom vedea cât mai mult polonezi pe drumurile de la noi care vor veni să ne pregătească. De aceea va fi nevoie de carne de tun cât mai multă, pentru a începe pregătirea şi pentru a fi gata atunci când România se va alătura Ucrainei în războiul pentru drepturile minorităţilor sexuale şi alte valori europene.

Read more

Cine e coaliţia şi ce vrea ea

One comment

Coaliţia este partidul unic, aşa cum Partidul Comunist a aspirat alte partiduţe de cu totul alte culori doar pentru că epoca totalitarismului era aproape, tot aşa acum coaliţia absoarbe toate micile partiduţe pentru a ne construi un viitor strălucit, deşi deocamdată avem un prezent naşpa, mizer şi pe marginea prăpastiei. Şi aşa cum PCR pe vremuri a sifonat Partidul Naţional Ţărănesc, Frontul Democraţiei Populare, Partidul Social Democrat şi altele, tot aşa Partidul Coaliţe trece prin durerile naşterii acum când ultimele reacţii de identitate specifică vechilor partide este consumată şi diluată în noile forme şi structuri. Gurile rele spun că numele lui Cîrstoiu a venit din plic de la Klaus, sau mai bine zis de la câinii de pază deoarece Klaus evident este total paralel cu se întâmplă în ţară şi e satisfăcut să joace doar un rolul de actor tăcut, jucător ocazional de dulap cititor de pe prompter şi eventual chat de bot de IA care răspunde conform termenilor şi condiţiilor în aliniament perfect cu narativul oficial al Imperiului. Aşadar Cîrstoiul este rezultatelor algoritmilor CIA de indentificare a unui făţău electabil care să aibă priză la oameni. Şi cum Băsescu a fost geniul carpaţilor pe plan politic o bună perioadă, algoritmii au făcut şi ei ce au ştiut mai bine, au decis pe finul lui Băsescu: un chelios cu aceleaşi metehme de mafiot, un megaloman irecuperabil, doctor (ceea ce pentru români cam echivalează cu sfânt) care poate face ilegalităţi deoarece nu mai contează, etc. Dar cum de multe ori am spus, algoritmii lor dau eroare pe specificul local. Asta nu înseamnă deloc că nu pot să înveţe, doar că au nevoie de mai multe date. Prin urmare, coaliţia este în haos, haos produs de algoritmi care nu au ales candidatul ideal pentru coaliţie. Cum algoritmii învaţă, şi Piedone are deja ceva data-point-uri interesante, nu e de mirare cine îi va lua locul. Nu ştiu însă dacă algoritmii calculează bine reacţia PNL-iştilor din teren, care au mai rămas. Una peste alta, stresul e minimal, deoarece dacă la ales candidatul ideal algoritmii mai dau greş, la numărat voturile sunt experţi şi coaliţia va câştiga toate alegerile fără emoţii (pentru programatori).

Read more

Moartea presei și metamorfozarea acesteia în portavoce ideologică

2 comments

Romania nu are experienta unei prese libere. Poate pe vremea lui Eminescu, presa era libera si reporterii erau reporteri. Rolul reporterilor era sa informeze populatia, sa propage franturi de realitate pentru ca omul sa fie informat si sa poata stii pe ce lume traieste. Reporterul nu e un robot, transmite informatia in felul in care gaseste de cuviinta, adica subiectiv. Pana si robotii pot fi manipulati, pentru ca depinde de cine ii invata. Neutralitatea este o utopie. Insa exista o mare diferenta intre nuantarea informatiei si transmiterea alaturi de informatie a talcuirii informatiei si activismul idelogic practicat de majoritatea presei in ziua de astazi. Evident ca avem mostenirea bolsevica unde presa era componenta principala in masinaria de spalat pe creier a partidului. Dar toti speram ca in libertate vom avea parte de altceva, de presa libera, cum este termenul consacrat. Presa care sa transmita informatia asa cum este, fara interpretari prea multe, fara presupuneri, fara minciun si mai ales fara coloratura ideologica de nicun fel. Traim insa sfarsitul lumii si duhul epocii este unul deconstructiv. Asistam la deconstrucita istoriei, deconstructia popoarelor, deconstrucita biologiei, deconstructia culturala si in final chiar autodistrugerea prin metamorfozare a sensului cuvintelor. Libertate, democratie, pace, prosperitate, fericire sunt cuvinte care au cu totul alte sensuri acum decat acum 10 ani si cu totul altele decat acum 50 de ani. Bunaoara, presa libera din ziua de astazi este de acord si chiar solicita cenzura. Libertatea de exprimare este vazuta ca interzicerea celor care spun altceva decat agenda ideologica a centrelor de putere la care sunt aliniate outleturile media respective. E mult spus centre de putere la noi caci suntem oarecum fii ploii. In razboiul mondial care se duce pe plan ideologic, noi suntem doar daune colaterale, adica la noi doar cad niste bombe ale unora, nefiind neaparat un teren de batalie prin lipsa noastra de relevanta. Dar daune colaterale fiind, bombele cad peste noi si trebuie sa identificam dusmanii si sa ii artam cu degetul. Este insa cineva preocupat? Este insa cineva constient de acest razboi si pregatit sa reziste? Cum poti rezista spalarii pe creier este insa un topic pentru un alt posibil articol. Sa ne intoarcem insa la rolul presei si alunecarea rapida a acesteia inspre propaganda ideologica. In primul rand, trebuie sa subliniem ca cel putin la noi, de la nastere presa are ca raison d’etre activismul ideologic. Fie ca vorbim de Generatia Pro, fie ca vorim de antenele securistului aceluia, fie ca vobim de orice brand, existenta in sine a acestor trusturi are scop ideologic pentru ca finantele nu prea ies la calcule. Romania fiind o tara mica, chiar si cea mai puternica televiziune, chiar daca presupunem ca ar exista una singura si toti ne-am uita la ia, nu ar putea sa traiasca doar din veniturile din publicitate. Unele emisiuni ar putea, daca luam in calcul costurile operationale, dar ca trust, niciun trust nu poate supravietui financiar. Licentele sunt prima bariera si sunt puse astfel incat “accidentele” ca vreun investitor onest care ar dori

Read more

Siegfried despre Brexit si discursul urii

5 comments

Un lant de macanituri a revarsat tovarasul Siegfried intr-un interviu la Digi24. Printre ele, a recunoscut insa un adevar simplu: Marea Britanie era o tara bogata si contribuia cu o suma semnificativa la bugetul UE. Sa luam pe rand cateva aspecte Statutul capsunarilor Evident ca acum toti europarlamentarii mioritici se bat cu pumnul in piept ca au aparat drepturile migrantilor romani si ca vor fi tratati egal cu cei bulgari, germani etc. Ca si cum ar avea nemtii gramada de muncitori in construcii sau de cersetori in London City. Evident ca Marea Britanie va trata muncitorii si pe cei care platesc impozite cum trebuie, ca orice stat. Insa cei care nu muncesc vor zbura inapoi in minunata UE. Marea Britanie pastreaza pe acei straini care aduc plus valoare si ejaculeaza restul care probabil se vor duce in Suedia sau la Merkel. Discurul plin de ura Nu ma asteptam de la un europarlamentar cu pretentii sa aiba un asemenea discurs de ura si plin de ingamfari inutile. E mai bine in UE, vai de britanici, e treaba lor ca au plecat, cetatenii au fost mintiti, blah, blah. Cu adevarat UE arata din ce in ce mai mult cu URSS daca libertatea de a fi sau nu impreuna nu este respectata si se foloseste propaganda leninista pentru a speria pe cei care au opozitie fata de putere. Mai concret, eurobirocratii si sugativele de salarii si pensii nesimtite, poate chiar mai nesimtite decat ale “specialilor” de la noi, pun egal intre a fi impotriva birocratiei europene si devierii inspre o autocratie birocratica finaciara si a fi impotriva UE. Britanicii care au votat pentru Brexit au spus clar: UE nu mai e cea in care am intrat si nu ne mai regasim in aceasta birocratie anti-democratica. Pentru o tara inapoiata ca Romania, inteleg ca exista iluzia ca UE apara statul de drept, dar daca luam UE la boabe marunte, incepand cu faptul ca birocratii de la Bruxelles nu platesc nici macar impozit pentru salariile nesimtite pe care le ia, incepem sa ne cam temem daca nu cumva ramanand in UE o sa avem problema sa pastram libertatea. Nu mai zic de dreptul de exprimare … Grija de altul Printre aletele tov Zigfrid ii plangea pe saracii britanici cum ca o sa le fi mai rau “in afara casei europene”. Pai asta e o prostie sa zici asa ceva. Cum sa le fie mai rau daca o sa scape de birocaratia europeana si dezvoltarea economica va suferi o explozie, cum sa le fie mai rau daca o sa expulzeze cersetorii, hotii si toti lenesii care nu produc si o sa primeasca doar imigranti care aduc plus valoare? Cum sa le fie insa mai rau daca Marea Britanie cu ocazia Brexitului si cat timp e Trump presedinte, are acces direct la Fed, in timp ce Deustsche Bank si alte banci zombie europene e posibil sa intre in faliment daca Fed-ul trece la dobanzi negative sau strange putin cureaua la vanzarea de bonduri care europeni? Cum sa

Read more

Merry go round cu dobanzile

Leave a comment

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai). Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc. Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE. In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana. Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura

Read more

Viitorul UE dependent de viitorul Italiei

2 comments

In toamna asta urmeaza o salva de socuri pentru economia si finantele mondiale. Fiecare soc in sine are indeajuns de mult potential pentru a face peri albi administratorilor de bani si celor care percep riscurile globale. Si cu toate acestea ultimele zile au fost optimiste, cu cresteri, sentimentul investitorilor fiind unul de speranta nestavilita ca vom terce prin toate aceste riscuri impreuna ca prin branza, fara scadere, mentinand trendul bull din ultimele saptamani, de cand pietele spera la interventia Fed-ului si la noi masuri de stimulare fiecala, atat din partea Fed-ului cat si din partea BCE. Razboiul tarifar, tensiunea cu Iranul (tocmai a capturat inca o nava acum cateva ore), Brexit-ul si riscul de recesiune in Germania sunt principalele riscuri. Mai putin discutat si pe radar ar fi Italia – o tara bogata cultural si istoric, dar care sta din ce in ce mai prost din punct de vedere economic iar din punct de vedere financiar si al sistemului bancar este dependenta 100% de Bruxelles. Italia este a 8-a tara a lumii la PIB, dar acesta a inceput sa scada in ultimul timp. In top 15 tari ale lumii sunt doar doua cu PIB-ul in scadere: Italia si Mexic. La somaj Italia sta la fel de prost: aproape 10%, intre Franta (8.5) si Spania (peste 15%), cu mult sub Germania si Marea Britanie. Deficitul guvernamental actual este de -2.1% (“depasita” doar de Franta si Spania dar pe negativ). De altfel, nu stiu Italia sa nu fi avut deficit in ultimul timp, chiar de cand a fost inclusa in UE. Insa adevaratul indicator care arata dezastrul din Italia este data datorie/PIB: 132% depasita in Europa doar de Grecia (181%). Italia ca si Franta se lupta sa supravietuiasca: guvernele tin cu greu deficitele sub control, masurile ne-populiste de crestere de taxe si de reducere a beneficiilor sociale pe fondul scaderii economiei pun presiune sociala si mai mare intr-o Italie care in mod traditional nu a avut oricum niciodata stabilitate politica. Prin urmare, guvernele se schimba mai des decat vin anotimpurile. Singurul lucru care ii uneste pe italieni (care oricum nu erau ei prea uniti) este ura fata de Bruxelles si invidia fata de tarile care duduie de la nord. Status-quo-ul este benefic pentru putine tari si aceasta se vede in PIB, rata datorie/PIB, deficit (excedent guvernamental), rata somajului. Germania de departe este castigatorul, urmata de Olanda, Danemarca, Austria, tarile nordice. Belgia e la mijloc, Franta e alaturi de Italia intre candidatii la “poc!”. Ceea ce este nou pentru Italia este riscul politic: spre deosebire de Franta unde Macron si partidele mainstream tin departe partidele “extremiste” (adica eurosceptice), in Italia partidele eurosceptice sunt la moda. Sunt pe masa multe posibilitati prin care Italia sa faca o bresa in picioarele de lut ale uriasului (UE): fie printr-o moneda emisa de guvern care sa fie folosita pentru plata impozitelor (ar lovi evident in controlul si autoritatea centrala), fie prin cresterea peste 3% a deficitului guvernamental (pe fata sau mai putin pe fata), fie prin emiterea

Read more

Istoria mai putin cunoscuta a zilei de 8 Martie

Leave a comment

Nu doar istoria zilei de 8 Martie este putin cunoscuta de romani dar chiar si istoria zilei de 1 Decembrie, iar un procent mic dar puternic de romani au probleme chiar in a diferentia Pastele de Craciun [1], incurcand si amestecand semnificatiile. Problema necunoasterii istoriei acestei zile ar fi usor rezolvata daca nu ar exista wikifobia, avand in vedere ca informatia cuprinsa aici [2], desi evident partinitoare, deseori este un punct de pornire util in a ne face o idee. Pe scurt, ce trebuie sa retinem din aceasta istorie este ca 8 Martie este in esenta o sarbatoare comunista. De asemenea, de 8 Martie, tovarasele din Sankt Petersburg (ulterior Leningrad) au declansat revolutia bolsevica, cerand incetarea razboiului, incetarea rationarii alimentelor si sfarsitul tarismului. Ce a urmat … stim. Nu voi intelege niciodata cum oamenii pot sarbatori inceperea unei etape sangeroase din istoria omenirii care a durat aproape un secol si ale carei dezastruoase consecinte sunt mai grave decat toate razboaiele omenirii la un loc. In puscariile comuniste au murit de-a lungul anilor zeci de milioane de oameni iar foametea si bolile au distrus de asemenea zeci de milioane. Femeile au fost folosite mereu ca masa manipulatoare de inginerii sociali ai lumii. Dar nu doar femeile, ci toate clasele defavorizate de-a lungul timpului au fost folosite ca mase manipulatoare de cei puternici si de inginerii sociali pentru a controla popoarele si pentru a-si desfasura planurile malefice complexe de reformatare a societatii. Un exemplu de alta clasa sociala folosita ar fi homosexualii pentru ale caror “drepturi” este introdusa in societatile asa-zis democratice de astazi cenzura, fara ca popoarele iubitoare de libertate ale vestului sa scoata un cuvant, ba chiar bat din palme si considera aceasta un progres, nerealizand ce se afla la capatul tunelului. Sub stindardul drepturilor femeilor in SUA, s-a ajuns in situatia absurda in care patronii nu mai angajaza femei de frica sa nu fie acuzati de hartuire, orice cuvant si orice gest putand fi etichetat ca abuz si legea permitand ipotetic acuzatii nefondate si fara nicio acoperire. Daca din intamplare doua femei de la acelasi loc de munca se vorbesc si decid sa il distruga pe patron, il acuza ambele de hartuire sexuala si astfel au un caz si mai puternic, acuzatiile putand duce pana la falimentul unei companii. Pentru a rezolva aceasta problema (frica patronilor de a angaja femei), decidentii din SUA s-au gandit sa oblige firmele sa aiba un procent egal de barbati si femei angajate (in ciuda lipsei de rationament) si s-au produs dezechilibre si mai mari. Care companii aeriene ar mai functiona daca ar fi obligate sa angajeze un numar egal de femei si barbati piloti? Dar sa nu ne ducem la problemele vestului ca avem si noi pe-ale noastre. De exemplu, avem o premiera in istoria femeilor de renume din Romania. Dupa femeia conducatoare rea si manipulatoare, avem in sfarsit femeia buna, comunicatoare, blanda si respectuoasa, care duce carmele tarii pe noi culmi ale socialismului. Evident, in realitate, tovarasa Dancila a umilit imaginea femeii romane poate

Read more
1 2