Category: Război

În vreme de Praznic se cuvine să spunem câteva cuvinte pe scurt despre starea lucrurilor. În primul rând, eu dau slavă lui Dumnezeu că nu România este ocupată acum și că nu românii fug de bombe și că nu românii trebuie să se apere cu arma în mână în fața cotropitorilor. Dar nu știm planurile lui Dumnezeu și cum urmează să ne primim pedeapsa pentru acceptarea tacită a sodomiei în vremea referendumului, e bine să fim pregătiți pentru orice. Dar poate că nici măcar acesta nu este păcatul principal al românilor ci avortul. România alături de Grecia și Rusia (toate popoare drept-măritoare) sunt în top la rata avorturilor și în coadă la rata natalității. Deci pe lângă avorturile măsurate (numărul oficial care este oricum doar o umbră a realității) chiar și cifrele natalității arată partea ascunsă a iceberg-ului … Zic că nu știm planurile lui Dumnezeu deoarece ploaia nu a trecut. Ploaia trimisă de Dumnezeu și peste cei buni și peste cei răi … Adică deocamdată plouă peste gardul nostru, la vecini, dar nu suntem deloc în afara bătăii norilor. Există unele speranțe că mai există rugători suficienți pe la noi ca să alunge norii. Nu știu sursa acestor speranțe. Poate în paralela cu atacul din vremea plandemiei când cât-de-cât, comparat cu alte locuri, pe la noi a bătut mai puțină grindină. Un părinte zicea că mulți se vor ruga dar rugăciunea lor va fi pentru a ne feri Dumnezeu de rău, “de ocazie”. Va fi ca o rugăciune “abonament”. Am nevoie de un serviciu de la Dumnezeu că e război și cad bombe, prin urmare mă rog acum și dau acatiste, deși până acum nu mi-a păsat de Dumnezeu. Evident că va fi degeaba! Doar rugăciunea de pocăință, sinceră, care vine în continuarea unei relații mai puțin … oportuniste, cu Făcătorul nostru va fi ascultată. Nu neg că Dumnezeu poate asculta omul la nevoie, dar vedem că acum nu prea îi ascultă pe ucrainieni. De fapt, de unde să știm noi pe cine ascultă Dumnezeu, poate că ucrainienii deja au mii de sfinți în cer acum care și-au dat viața jertfindu-se pentru aproapele lor, după chemarea Evanghelilei și poate că sângele acestora este “îngășământul” de la rădăcina noului neam ucrainean care acum se pare a se contura, până mai ieri fiind doar o provincie post-sovietă. Privind deci riscurile care se văd la orizont clar (din ce în ce mai mult) și despre care am tot tratat și noi de mult timp pe-aici [1], se pune problema – pentru cei cu capul pe umeri – ce e de făcut. Sunt clar 3 opțiuni: nimic / Dumnezeu cu mila! fugim luptăm De departe, cea mai comodă este prima deși mila lui Dumnezeu este pusă aici pusă în față nepotrivit (de cei care adoptă această opțiune). Nu putem spune la toate problemele că “are Dumnezeu grijă”. De ce nu putem face asta? Deoarece “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Sau altfel: “Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu

vezi și articolul anterior despre turci Istoricii post-sfârșitului de istorie (cf Fukuyama) când vor analiza întoarcerea Germaniei din pilon NATO în partener al Rusiei în împărțania Europei, vor da probabil ca punct decisiv al întoarcerii armelor împotriva propriilor aliați nu decizia de a recapitaliza armata și de a renunța la delegarea apărării către SUA, ci momentul în care rușii au refuzat să vândă tancuri ucrainienilor. Asked in an extensive interview published on Friday why he thought delivering tanks could lead to nuclear war, he said there was no rule book that stated when Germany could be considered a party to the war in Ukraine. “That’s why it is all the more important that we consider each step very carefully and coordinate closely with one another,” he was quoted as saying. “To avoid an escalation towards NATO is a top priority for me. “That’s why I don’t focus on polls or let myself be irritated by shrill calls. The consequences of an error would be dramatic.” Sursa: Zerohedge Să rezumăm puțin câteva dintre cele mai cunoscute atitudini / poziționări ale Germaniei cu privire la război, înainte de acest moment de cotitură prezentat mai sus: nu au tăiat Nord Stream 2 până nu i-au amenințat americanii dă dau jos cu Deutsche Bank (după începerea războiului); încă nu au tăiat gazele rusești – principiala sursă de finanțare pentru ruși, față de care toate celelalte sancțiunil combinate sunt mizilic. 7-8-10 sute de milioane de euro curg zilnic înspre ruși; apropos de asta, vă mirați cum ajung acești bani la ruși? prin bănci! nu toate băncile rusești au fost tăiate din SWIFT deoarece nemții (și americanii) aveau nevoie de câteva care să funcționeze prin care să poată ei să facă plățile către ruși; au sancționat de exemplu băncile prin care Lukoil-ul care este în România (franziză a sârbilor) trimitea bani pentru contractele cu rafinăriile rusești acasă, dar nu au tăiat băncile prin care ei făceau plățile pentru gaze (nemții) sau uraniu, plutoniu și chiar petrol (americanii) înainte de război când americanii avertizau că urmează invazia și toate țările vestice au accelerat ajutoarele, nemții în loc de arme le-au trimis la ucrainieni caschete; (ca să se facă că ajută și ei) recent au declarat că nu vor mai trimite armamanet greu în Ucraina (oricum nu trimiseseră, dar existau unele așteptări legate de tancuri, avioane etc; cehii au trimis tancuri de exemplu) Și tot pentru ca istoricii viitorului să aibă o perspectivă completă din punctul de vedere al momentului, țin să atrag atenția că astăzi când nemții dau pe față această poziție (ascunsă sub tot felul de minciuni penibile până acum), cehii deja au trimis armament greu ucrainienilor și nu au pățit nimic. Geopolitic, strategic, s-a dovedit deja că rușii blufează și că nu pot să facă ceva concret – comerțul între țări este încă permis și oficial ei nici măcar nu sunt în război cu Ucraina. De altfel, riscul ca rușii să facă ceva împotriva unei țări care doar vinde arme ucrainienilor este infim din varii

Nu știu ce profeție zice că vom avea mai întâi un paște sângeros și apoi un paște al foamei și apoi mai zice altele, dar nu prea mai mă intereseaza profețiile deoarece viața e oricum prea delicată ca să gândim pe termen lung. Și un an mi se pare termen foarte lung, tot timpul mi s-a părut un an termen lung, iar războiul nu face decât să îmi confirme că timpul se scurtează și trebuie să fii foarte naiv să nu realizezi asta. Ca o mică paranteză, legată de curgerea timpului și orizontul planificării, evident că e bună planificarea și trebuie să ținem cont de unele lucruri, dar în general, în luarea deciziilor, trebuie să punem în față mereu răul care se poate întâmpla pe termen scurt în defavoarea unui bine pe termen îndelungat, condiționat de o mie și una de lucruri care trebuie să se întâmple și care nu sunt în puterea noastră. Vă voi da doar un exemplu concret, deoarece viața noastră este alcătuită din momente concrete și cu siguranță fiecare decizie are specificul ei și considerațiunile generale nu se pot aplica chiar la toate situațiile. Bunăoară nu am putut să fiu nici eu izolat de fomo-ul pe panourile solare. Evident că explozia prețului la energie, marele reset, pactul verde și războiul din Ucraina ne aduc toate argumentele care să justifice pregătirea pentru o scumpire astronomică a curentului care să justifice investițiile masive care sunt necesare în instalarea unui sistem de panouri solare cu toate accesoriile necesare într-o perioadă în care după ce au venit primele facturi nesubvenționate la energia electrică și la gaze, toți cei care locuiesc la casă (și pot financiar) își instalează panouri, cu sau fără “casa verde”. Personal, mi-am făcut o analiză de fezabilitate și am postat calculul pe un grup de Facebook unde în general își fac reclame vânzătorii de panouri și cer oferte mușterii care nu se descurcă cu Google. Printre aceste tipuri de oameni și de anunțuri, mai au loc ocazional unele comentarii tehnice și m-am gândit să încerc să cer și eu o părere la un excel cu o simulare de recuperare a investiției. Calculul meu, optimist, mi-a ieșit că în cel mai fericit caz, în cea mai fericită situație în care panourile vor funcționa perfect 100% din timpul disponibil și vor avea parte de soare și nu vor avea nevoie de reparații sau înlocuirea unor componente din ansamblu, aș recupera investiția în 5 ani. Nu contează dacă am făcut eu simularea corectă sau nu, ci doresc să mă refer la acest orizont de 5 ani. Nu am primit nicio critică care să ducă această perioadă de amortizare mai jos. Există inflația și am putea gândi – în condițiile inflaționiste actuale- o investiție care se amortizează în 5 ani dar care are garanția la componente aproape 20 de ani să fie foarte bună. Deși, să fim serioși – chiar credeți că Samsung poate înlocui un panou în caz că acesta își va pierde 15% din capacitate? Cum va testa și