De ce scade leul când dobânda crește?

Creșterea peste noapte a leului cu 0.5% într-o singură zi, la o zi după mărirea dobâzii de referință este un mare mister pentru mine, de vreme ce logic era ca leul să se întărească. Prin creșterea dobânzii de referință și prin angajamentul de a ține sub control inflația, BNR a transmis clar investitorilor că urmează măriri la dobânzi. De ce a picat însă leul?

De departe, prima explicație ar fi comentariul lui Isărescu cu privire la marjă … cum că e mai bine o depreciere lentă decât una rapidă. Mă îndoiesc însă că peste noapte, piața reacționează la măcănelile lui Isărescu, chiar dacă pe biroul său stă butonul roșu care reglează  (chiar dacă temporar) cursul. Oricât de drastică declarația mă îndoiesc că pusă în balanță cu creșterea dobânzii să cântărească mult mai mult decât aceasta.

O a doua explicație ar fi creșterea prea mică. Poate investitorii se așteptau de creșteri mai mari, deși BNR ne-a obișnuit cu mișcări timide de fiecare dată, mai ales în sus, căci în jos de obicei dă cu dobânda când nu mai are încotro …

Nu neg însă că poate să existe o explicație legată de vreo evoluție importantă exogenă. Nu am auzit însă nimic legat de BCE și personal chiar am avut o poziție forex pe EURHUF pe care am închis-o marți dimineața. Având deci proaspătă în minte evoluția, într-adevăr a fost o mică depreciere a forintului, dar în niciun caz de 0.5%. Poate ar fi bine să fac o mică analiză și pe alte monede din zonă, dar nu are sens, deoarece zilele următoare vom vedea dacă există doar un spike sau e vorba de un trend.

Caz în care dacă e trend, e nasol și înseamnă că o să fie nevoie de noi măriri de dobândă mai curând decât ne-am aștepta. Evident depinde și ce vrea Isărescu și ce a negociat cu Tudose, dar, ca să cităm un clasic în viață, ceva trebuie să crape, ori cursul, ori dobânzile.

În apărarea leului ar fi doar investițiile străine care sunt singurul lucru bun care se poate întâmpla anul acesta. Accelerarea deficitului balanței de comerț este îngrijorătoare dar este greu de evaluat cât de îngijorătoare de vreme ce nu avem precedente cu privire la status-quo-ul actual – dobânzi zero la EUR, lichiditate abundentă, creștere economică în UE, apariția de anomalii în cadrul piețelor (bad news is good news, piețe turbate care reacționează doar psihologic și nu mai au niciun fundament, funny money etc).

Rămâne așadar să așteptăm următoarele zile. Nu este exclus ca spike-ul să fie însă un simplu artefact al mașinuței de controlat cursul a BNR-ului și băieții să fi calculat aiurea efectul și să fi reglat butoanele aiurea pentru ziua anunțului, sau să le fi fost teamă de o apreciere prea mare și prin urmare să fi lasat cursul liber, de unde vedem totuși care sunt adevăratele tensiuni.

Din orice parte am privi, un 0.5% depreciere într-o zi de mărit dobânda nu sună bine și este cel puțin un indiciu al fragilității iubitei noastre monede naționale în urma politicilor mărețe ale actualilor conducători.

 

Traducerea discursului lui Mugur Isarescu la 10 ani de la aderarea la UE

Pe 26 octombrie BNR a sarbatorit 10 ani de la aderarea la UE. Vom face o scurta trecere in revista a discursului lui Isarescu, care desi unul sterp, oficios si “diplomat” spune multe despre starea lucrurilor.

Pentru a nu fi acuzati de copyright, vom reda doar fragmentele care ne intereseaza, lasand linkul la sursa pentru cei care doresc sa parcurga tot discursul: 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană: De la coeziune la convergență

Evident ca dupa parerea noastra, aderarea la UE poate fi inclusa in lunga traditie a Romaniei moderne de adoptare aberanta a unor forme fara fond. Mare parte din aceasta coeziune a constat in cedarea partiala a suveranitatii catre UE si in adoptarea unui aparat birocratic de mituire legala a unei intregi categorii de plimbatori de harti care sunt platiti la salarii europene desi fac munca romaneasca. Bineinteles, cuiul lui Pepelea sunt fondurile europene, sursa de tunuri legale pentru cei mai priceputi in manipularea sistemului in interese cu totul straine de dezvoltarea economica sau realizarea mult-doritei coeziuni. De asemenea, coeziunea a mai insemnat si obligativitatea cresterii pretului utilitatilor si resurselor naturale la nivel european, unde principiul proportionalitatii (cu salariile in cazul acesta) nu s-a pastrat deloc. Privatizarile, deschiderea granitelor care in general a privat tara de forta de munca calificata si mai ales de creiere sunt de asemenea un efect criminal care nu mai poate fi reversat nici daca ar fi ca maine sa iesim din UE si sa inchidem granitele.

Multi se bucura ca tebmelii de tinerii si specialistii romani care fug in afara, argumetand ca acestia capata experienta si aduc bani inapoi. Bani inapoi aduc insa doar muncitorii si capsunarii din agricultura care merg sa imbogateasca fermierii olandezi si spanioli si pe care IQ-ul nu ii ajuta sa invete limba indeajuns pentru a se integra. Cei care se integreaza insa, nu mai aduc bani si sunt pierduti pentru vesnicie. Cu toata afinitatea catre tara natala si cu tot patriotismul lor, copiii lor vor vorbi nativ limbile natiilor unde au fugit si Romania nu va mai avea niciun avantaj de pe seama lor, poate doar cu exceptia banilor trimisi pentru parintii ramasi acasa, in cazul celor care nu i-au luat cu ei. Sa ne intoarcem insa la discursul lui Isarescu unde vom avea prilejul sa mai comentam acest subiect.

O imagine relevantă a acestei evoluţii pozitive este oferită de comparaţia PIB per capita, ȋn termenii puterii de cumpărare, față de media EU/15 țări, care au alcătuit Uniunea Europeană înainte de 2004. În anul 2000, în România, acest indicator se situa la 22,4 la sută din media EU15; în Bulgaria se situa la 24,3 la sută, în Polonia la 40,6 la sută; iar în Ungaria la 45,2 la sută. În 2016 PIB per capita, calculat ca procent din media aceluiaşi indicator, era de 44,5 la sută în Bulgaria, 54,5 la sută în România, 63,6 la sută în Ungaria și 64,1 la sută în Polonia.

Nu stim din aceste cifre daca nu cumva ultimele includ si tarile care au aderat intre timp, adica ne includ si pe noi. Singura veste buna este ca am depasit Bulgaria. Dar sa fim seriosi: oare chiar i-am depasit? Acesti indicatori macro – folositi de Isarescu – sunt putini relevanti, mai ales cand diferentele sunt de 5-10 procente. Asadar, bulgarii sunt inca sub noi, cu 44,5% PIB per Capita. In primul rand, relevant ar fi PIB per Capita PPP, adica raportat la puterea de cumparare. Insa daca analizam de exemplu venitul mediu familial, vedem cum o familie din Romania castiga cam la fel ca una din Bulgaria: 2404 lei  (~522 EUR) vs 1000 bgn (~511 EUR) [1]. Ori, preturile din Bulgaria sunt cu totul altele decat cele din Romania si nu doar la mancare, benzina sau bunuri de larg consum ci si la impozite, utilitati etc. Progresul insa exista daca privim pe 10 ani si daca privim la cifre seci. O buna contributie la acest progres l-a avut insa reducerea populatiei, atat din cauze de natalitate scazuta cat mai ales din cauza de exod. Prin urmare, ce conteaza ca ne creste PIB-ul daca ne scade numarul? Continuand trendul actual, matematic, pe meleaguri mioritice nu va mai exista picior de roman in cateva decenii. Nu este deloc exclus ca peste cateva decenii sa avem un PIB per capita superior Germaniei, din simplul motiv ca avand terenuri agricole care produc, acestea fiind cumparate si exploatate de straini, cu putin angajati, vom avea rezultate foarte bune realizate de marii fermieri care se vor imparti la o populatie din ce in ce mai scazuta. Altfel spus, simpla medie matematica a raportului intre cifrele de afaceri si numarul populatiei nu spune mare lucru, nivelul de trai fiind cu totul altul.

De altfel, ca o mica observatie, in intreg discursul Isarescu nu a amintit deloc de rana sangeranda provocata in resursa umana din Romania in aceasta perioada, ca urmare a integrarii in UE si a deschiderii granitelor. Isarescu – ca si altii – vorbesc de PIB, de dezvoltarea infrastructurii si de numarul de companii sau de capital, dar creierele si bratele care au fugit sunt total ignorate ca si cum aceasta pierdere nu ar avea nicio relevanta. Gresit! Nu doar ca scurgerea creierelor anuleaza orice speranta de crestere economica relevanta si de dezvoltare reala a tututor sectoarelor societatii, insa impreuna cu scurgerea fortei de munca calificate, dar si necalificate in ultimul timp, Romania pierde intr-un ritm drastic din capacitati, urmand sa ajunga pur si simplu o pepiniera de resurse umane si materiale ieftina, nu un competitor de la egal la egal macar cu vecinii din Europa de Est cum ar fi Ungaria sau Polonia.

Experiența relativ îndelungată pe care o am ȋn domeniul macroeconomic m-a convins de un adevăr esențial şi anume că pentru dezvoltarea durabilă a unei ţări cu economie de piață nu există substitut la politicile economice fundamental corecte. Iar acestea nu sunt prociclice, ci anticiclice.

Nu de putine ori, si in acest articol dar si in luarile de cuvant, Isarescu critica si da lectii la clasa politica. Ceea ce arata cat de ipocrit este. Isarescu a ocupat si el scaunul politic desi intr-un exercitiu de contorsiune aberanta si total nenaturala. Amintim celor care au uitat: Isarescu a acceptat sa ocupe postul de prim-ministru intr-o criza politica (nu mai retin detaliile), cu conditia ca sa poata sa se intoarca ulterior pe postul de guvernator al BNR. Evident ca gresala acestei situatii si faptul ca cerinta lui de patriarh al BNR-ului a fost acceptata cade in primul rand pe politicienii de atunci care i-au acceptat conditia, practic Isarescu putand sa faca muci tara printr-o guvernare proasta si ulterior, drept rasplata, sa se intoarca la BNR. Logic este ca daca intri intr-o hora sa joci, nu sa stai cu fundul in doua barci. Aroganta cu care Isarescu a tratat “chemarea tarii” in acele momente de criza ar fi trebuit sa ii scarbeasca nu doar pe proponenti ci si pe colegii de la BNR care nu trebuiau sa accepte aceste amestec intre cele doua institutii, un paradox tocmai al europenismului mult trambitat in care institutiile trebuie sa fie indepentente si fiecare sa aiba calea ei, fiind total nenaturala trecerea unui director de banca centrala in politica sau si mai putin vice-versa. Insa la noi, deoarece eram “mici si prosti”, europenii au inchis ochii si chiar au salutat ca un amic de-al lor din forurile “iluminate” prin care s-o invarti Isarescu, este chemat sa asigure carmarea tarii catre zona de influenta europeana prin aderarea la UE si la NATO, intr-o perioada importanta.

Asadar, Isarescu a avut sansa ca politician sa faca autostrazi, sa ia masuri anticiclice si sa faca tot ce ii invata acum pe politicieni. A avut sprijin, a avut popularitatea, putea oricand sa isi faca un partid sau sa intre intr-un partid si sa il carmeasca la putere ca sa poata sa puna in aplicare sfaturile lui luminate cu care ii mustruluieste acum pe politicieni. De ce nu a facut-o? De ipocrit! Pentru ca sa dai sfaturi este mult mai usor decat sa le pui in aplicare.

Ca să urcăm mai repede trebuie să mărim potențialul nostru de creștere. Asta înseamnă, ȋn mod concret, că potențialul factorilor de producție trebuie mărit.

Ce frumos vorbeste maestrul! Daca nu am stii insa cum stau lucrurile, aproape ca am cere sa i se faca icoana sau macar sa fie predata invatatura lui in scoli. Cum sa creasca oare potentialul factorilor de productie daca noi avem o moneda atat de puternica, deoarece lui Isarescu ii tremura chilotii de orice devalorizare a leului? Cum putem noi incuraja exportul si consumul de produse interne daca leul nu ar fi intarit artificial de eforturile constante ale BNR care are ca prima misiune mentinerea leului pe o linie cat mai convenabila corporatiilor internationale care vand masiv in Romania si concureaza cu producatorii locali. In schimb, evident ca finantarea si creditarea economiei romanesti este o misiune secundara, putin importanta pentru BNR, Isarescu dand vina pe capitalul romanesc pentru lipsa finantarii, ca si cum banca centrala nu are nicio putere sa ajute. Intr-o tara normala in care banca centrala urmareste interesul economiei autohtone, banca centrala va tipari moneda si va finanta puternic economia pentru a dezvolta capacitatile de productie, nu va mentine o moneda puternica pentru a facilita importurile si pentru a pune bete in roate exportatorilor care au mereu costuri mari si oricat ar creste de mult aportul costurilor interne in pretul de vanzare final, nu vor putea misca cu o iota cursul in favoarea lor deoarece BNR-ul prin manipularea profesionista a cursului va musca fiecare variatie si o va adauga in rezerva valutara cu care garanteaza creditele guvernamentale care de asemenea ar trebui sa dea jos cu puterea leului si sa constranga guvernantii sa fie mai atenti la deficite si la balanta de comert.

De fapt, principala ipocrizie a lui Isarescu vine din contrazicerea intre sfaturile lui, cum ca trebuie sa producem intern, ca politicienii trebuie sa aiba grije la deficite si la masurile prociclice si masurile BNR-ului de mentinerea a unui leu puternic prin care de fapt dau in cap exporturilor si ajuta consumul si creditarea externa.

Eu personal sunt optimist că România va adopta în curând un program serios, coerent, sănătos de trecere la moneda unică, dar acesta să fie un catalizator al reformelor pe care trebuie să le facem și nu să fie văzut ca un panaceu al problemelor noastre.

Aici vorbeste din nou politicianul Isarescu, omul cu multe fete (sau fara fata) caci un bancher specialist, fie el director de banca centrala, s-ar abtine sa faca aceste recomandari cu toate conditionarile de “program serios”, “reforme” etc si cu toate avertizarile ca acesta nu va fi un panaceu. Cand BCE mentine dobanda de referinta artificial la cote zero de atatia ani deoarece inflatia nu reporneste si cresterea economica in zona Euro inca se lasa asteptata, cand tari precum Grecia, Spania, Portugalia (etc) adica porcusorii, sunt pe marginea prapastie si sunt metinuti pe linia de plutire de tiparnita de Euro, de ce ar recomanda un specialist in finante trecerea la euro a unei tari care inca are moneda proprie care ii permite sa faca fata usor (daca bancherii centrali au cap) socurilor eventuale ale unor noi crize, ca sa nu mai zicem unui eventual faliment sau spargere a UE. Nu mai zicem ca pana cand Brexitul nu trece si nu vedem ca Brexitul este piatra de mormant a Euro, orice sugestie de a trece la euro este cel putin un sfat prost si total nepotrivit, dar dupa parerea mea este chiar rauvoitor. Oricat de adept al valorilor europene si oricat de optimisti si dornici ca UE sa iese din aceasta criza am fi, nu putem sa ignoram realitatile si sa ne arucam orbeste cu capul  in fata intr-o barca deja intrata la apa. Oare cat de greu este sa accepti ca UE are niste probleme si ca chiar daca suntem optimisti si pro-europeni, rational este sa mai asteptam nitzel pana se limpezesc apele?

In final Isarescu ofera monede comemorative mai multor personalitati care au avut legatura cu aderarea Romaniei la UE. Ce mai conteaza cateva grame de aur oferite discretionar de tov Isarescu ca si cum le-ar da din buzunarul lui. Daca era onest, le dadea cate-o sticla de vin, nu monezi de aur din tezaurul tarii, caci Banca Nationala a Romaniei nu este a lui Isarescu si a urmasilor lui, ci a urmasilor urmasilor poporului roman (care va mai ramane pe-aici, caci trendurile arata o evaporare accelerata, dar BNR desi stie statistica nu e preocupat de demografie).

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] cifre conform trendingeconomics.com

Adevărata problema din sistemul bancar românesc este Isărescu

M-am plictisit câte articole am scris despre Isărescu de-a lungul timpului. Chiar și pentru cei care nu înțeleg rolul pe care BNR îl joacă în România prin politica monetară și influența asupra costului și disponibilității banului, ar fi îndeajuns să se gândească că într-o țară europeană democratică, nu este normal ca Banca Națională să fie captivă unei singure persoane: Isărescu are o “guvernare” mai lungă nu doar ca Putin sau Kim, dar l-a bătut chiar și pe Ceaușescu.

Războiul recent al tovarășilor cu băncile este o gâlceavă a idioților și arată cât de incompetenți sunt cei care ne conduc. Faptul ca tov. Tudose se vaietă de comisioanele bancare – cea mai mică problema din sistemul bancar  – este un indicator că omul nu are habar de toate celelalte probleme: cvasi-oligarhia din sistem, dificultatea de a porni noi bănci mici, locale care să stimuleze competiția, nereglementarea așa ziselor IFN-uri – cămătari cu licență BNR, dar mai presus de toate politica monetară total anti-dezvoltare pe care BNR-ul o duce și ignorarea totală a exportatorilor prin menținerea unui leu prea puternic. Ca să nu mai zicem de riscul valutar permanent pe care așa-zisa politică monetară o produce asupra companiilor românești (dar nu numai). Oricât de mult și de bun hedging ar face cei care au auzit de așa ceva, câtă vreme nu ai fundamente și nu ai principii de care să te legi, atât importatorii cât și exportatorii nu au altă variantă decât să folosească adaosuri îndeajuns de mari încât să acopere orice fluctuații. 

Sunt multe probleme și BNR ar trebui reformat din țâțâni, concurența internă promovată și ciclarea cadrelor ar trebui să fie implementată prin lege. Bine-înțeles că transparența decizională este zero, ședințele consiliului BNR sunt secrete și politica monetară nu doar că nu are nicio coerență, fiind pur și simplu expresia voinței tovarășului guvernator, dar în plus, nu există nicio coerență între această politică și celelalte politici ale statului român. La ce bună o bancă națională dacă guvernul nu se poate coordona cu BNR-ul în măsurile luate și singurele discuții pe care le au sunt prin intermediul presei, dând unii lecții altora. Bineînțeles că și politicienii au vina aici, dar să nu credem că BNR este fată mară.

Situața de conflict între BNR și guvern (de-a lungul timpului, de altfel, indiferent de guvern, chiar și cel tehnocrat) convine de minune BNR-ului care își promovează o imagine imaculată de tehnocrați și specialiști care știu mereu mai bine ce trebuie făcut și dau lecții politicienilor arătundu-le cu degetul măsurile populiste. Sprijinindu-se pe scârba generală pe care românii o au față de politicieni, intelighenția BNR s-a izolat într-un turn de fildeș de unde își trage salarii și bonusuri nesimțite, practică o politică macro-stabilă care este atât de stabilă încât inhibă orice mișcare de fapt, nu stimulează nicio competiție reală și este plină de hazarduri morale. Faptul că nu mai pică băncile și oamenii au depozite nu este deloc un merit al BNR ci faptul că România este încă la coada dezvoltării economice, este datorat și BNR-ului tocmai pentru că nu face măcar pe felia ei ce trebuie.

O politică monetară orientată spre piața libera, spre flexibilitatea monedei, spre stimularea economisirii și reglarea supra-consumului prin lăsarea liberă a monedei acolo unde piața o reglează ar fi un salt imens pentru economia românească care ar disciplina cu sau fără voia lor și pe politicienii populiști care măresc salariile de parcă ar tipării banii la imprimantă.

Faptul că au scăzut acțiunile băncilor românești după anunțarea unui nou impozit pentru bănci, arată cum funcționează piața liberă și cum unele măsuri ale politicienilor au efecte în economia reală. Fără proptelile BNR-ului și lăsarea unei zone largi de manevre politicii fiscale prin reglarea cursului și mijloacele de politică monetară, fac ca România să fie captivă unei macrostabilități canceroase a unui status-quo fără perspective și oportunități, unde chiar dacă nu au loc crize majore din partea sistemului bancar sau a monezii, nici altceva prea bun nu se întâmplă.

Cum își permite BNR-ul totuși acest joc, căci reglarea cursului nu ar merge fără sprijin din afară. Pe lângă dobânzile scăzute la nivel mondial, infuzia de valută din partea căpșunarilor este mai mult decât o gură de oxigen pentru BNR care reușește chiar să facă profituri destul de bunicele din aceste motive, România fiind din punctul de vedere al Băncii Naționale o mică Elveție.

Din păcate, Tudose chiar dacă ar vrea nu ar prea avea ce să facă, în realitatea puterea guvernului fiind mult mai mică decât puterea BNR-ului care este stat în stat. Doar la criza viitoare când probabil sistemul bancar românesc va fi făcut praf și cu siguranță se vor cere capete, pe lângă noile fețe, banca națională va avea șansa să facă și ea mult-așteptata restructurare.

David vs Goliath în putreziciunea bancară românească

A aparut astazi un interviu extrem de interesant in ziarul Bursa cu Lucian Isar, vicepresedinte al Banc Post in anii crizei. Despre Isarescu, am scris atat de mult incat as fi redundant sa mai zic ceva. Reamintesc totusi un vechi paragraf, care poate fi explicat prin prisma actualului interviu, desi dpa parerea mea dupa ce a iesit Isar din sistemul bancar raul a fost chiar mai mare decat cel dinainte si cel de dupa criza.

De mai multe ori am sugerat ca un procuror sincer, nu ar avea probleme mari sa gaseasca nenumarate incalcari ale atributiilor guvernatorului si nu doar subminarea puterei monedei nationale prin neglijenta, manipulari si insider trading. Iata ca acum procurorii ar trebui sa investigheze si subminarea autoritatii statului roman pe care o face Isarescu prin interventia in afacerile altor puteri ale statului, cum ar fi Parlamentul si Guvernul. (sursa: Ciuma Isarescu)

Din interviul lui Isar (care intamplator este si sotul Alinei Gheorgiu, sefa PNL, de unde probabil stie multe) reies insa cateva chestii noi, cum ar fi motivul pentru care a tinut Isarescu de curs: faptul ca existau la momentl 2008 cativa prieteni ai tovarasului din mediul politic care aveau conturi in marja si carora Isarescu le promisese un curs stabil. Pentru necunoscatori, contul in marja inseamna ca ei cumparasera actiuni (de exemplu) cu 1 leu, in valoare de 100 lei. Cum actiunile au picat (sa zicem 25%), daca mai pica si cursul (sa zicem 25%) pierderea era dublata. Cum pretul actiunilor (puteau fi insa forex, derivate etc, zic actiuni pentru simplificare) nu il puteau controla, macar garantia unui curs intre doua valori minim si maxim, ca trader, iti poate oferi un avantaj imens.

Termenul pentru aceasta schema se numeste “manipularea pietei”. Cum cursul valutar este esential pentru tranzactii si schimburi, mai ales in perioade de volatilitate si miscari masive de capital, nu doar cine poate manipula macar cu o iota, dar si cine are acces la macar o iota de informatii cu privire la viitoarele miscari (fie ele in sus sau in jos) pot sa castige sume imense.

Evident, o asemenea operatiune nu va fi investigata niciodata in Romania, fiind nevoie de procurori specializati, nu doar onesti, profesionisti si fara frica. Am vrut doar sa atrag atentia asupra acestui interviu, pentru a sublinia cat de mult rau a facut acest personaj odios pentru Romania si cat de inselatoare imagine are in fata oamenilor, astfel incat daca ar candida probabil ar iesi presedinte fara sa miste un deget.

Lipsa de educatie, mentalitatile deformate si afinitatea catre “tatici”, pe langa cultura dependentei, sunt ingredientele perfecte pentru o perpetua schiopatare a societatii romanesti, o dezvoltare in sincope si mereu expusa celor mai mici factori de risc, dar mai presus, o oligarhie de puterii mafiote cu greu perceptibila pentru omul de rand.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: mi-as dori mai mult explicat de Lucian Isar (sau de alti bancheri) mecanismul de sprijinire a bancilor post-criza prin oferirea de REPO-uri permanente si pomparea de obligatiuni, bancile castigand din diferenta intre bonificarea generoasa a statului si comisionarea docila a BNR-ului asociata cu disponibilitatea cvasi-infinita

În sfârşit, Isărescu nu mai vrea prima casă

“Daca nu era prima casa, nu ne puteam lua casa niciodata” – declara ignorant un intervievat. Stirea zilei ar fi ca banii la prima casa pe anul curent se cam termina si de asemenea ca Isarescu trage semnale de alarma cu privire la prima casa pentru ca s-ar cam fi incins intre timp tiparnitele, ruleaza atat de tare incat nici macar Isarescu nu le mai tine in frane.

Spun ca “prima casa” este in esenta si o tiparnita de bani pentru ca prin inlesnirea creditarii, banul este “subventionat” prin increderea si garantia pe care statul o ofera creditacilor. O suta de milioane de lei ar insemna cu totul altceva astazi daca nu ar fi existat prima casa, de exemplu in loc sa insemne 10% din pretul unei garsoniere amarate intr-un cartier marginal, 100 de milioane vechi ar fi insemnat astazi poate 50% din pretul unei garsoniere amarate din acelasi cartier marginal. Despre prima casa am scris cateva zeci de articole si le recomand celor care mai spun prostii de genul “fara prima casa, asa si pe dincolo” fara sa inteleaga mecanismele simple ale pietei si ale subventiilor care proptesc preturile.

Tare ma tem ca banii pentru prima casa nu doar ca vor continua dar vor si creste. Daca nu ma insel, chiar acum o luna doua, erau discutii sa fie lansata “a doua casa”. De altfel regulile programului s-au tot modificat in timp, s-au inlesnit conditiile cu privire la detineri, s-au marit sumele acoperite etc, pas cu pas s-a largit baza pentru ca clientii targetati treptat se epuizau si trebuia o noua categorie de aspiranti la “ninja” (no income no job or assets) sa fie angrenati in hora catre iad care ii va cuprinde pe actualii creditaci care isi fac expunere maxima prin intermediul acestui program si nu se gandesc ca dobanzile nu vor merge la infinit (a se citi 30 de ani) doar in jos. Dar si despre credit am mai vorbit …

Este interesanta insa ingrijorarea lui Isarescu si mie imi produce un “deja vu” cu anii 2007-2008. Dar vom trai si vom vedea. Oricum Isarescu este un ipocrit, el fiind nu doar arhitectul si promotorul acestui program de propteala a pietei imobiliare si salvare a bancilor in detrimentul sperantelor ca preturile imobiliarelor din Romania sa se apropie de salariile oamenilor, ci chiar omul care a incurajat si a garantat bancilor sa se bage in acest program, pentru ca totul va fi bine [1]. Faptul ca Isarescu trage astfel de semnale, FARA SA FACA NIMIC (la urma urmei, oare stabilitatea financiara si a sistemului bancar nu e datoria lui?) mie imi spune un singur lucru: dupa viitoarea criza, Isarescu o sa vina iar sa zica: eu am tras semnale, dar mai mult nu am putut sa fac!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Mugur Isarescu despre Prima Casa: Garantia de stat va fi acordata imediat in caz de neplata a ratelor

Ciuma Isărescu

Inca din 2010 subliniam ca “nu stiu sa existe un om mai sus pus si mai pervers implicat in dezastrul in care se afla Romania de azi, decat Mugur Isarescu.” (sursa) Prezentul imi confirma si cele mai negre banuieli si fiecare zi, fiecare declaratie vine sa contureze si mai bine misiunea acestui guvernator care de mult a sarit gardul gradinii pe care o pastoreste de peste 25 de ani, mai mult chiar decat Ghadaffi si in curand aproape cat a guvernat Ceausescu.

Nu de multe ori, dar mai ales cand e nevoie, Isarescu vine si trage de mana pe politicieni ca un tatic atoate-stiutor si atent la toate miscarile fiilor lui. Imaginea de tatic prinde bine la romani si faptul ca un guvernator al Bancii Nationale care teoretic trebuie sa se ocupe cu mentinerea STABILITATII preturilor (misiune esuata continuu in ultimii 25 de ani) nu deranjaza pe nimeni. Iata-l din nou in actiune:

Isărescu atacă dur proiectul Codului Fiscal: “Este inaplicabil din punct de vedere economic”

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat vineri că în forma actuală proiectul de Cod Fiscal este “inaplicabil din punct de vedere economic”. Mugur Isărescu a propus Guvernului să revină asupra proiectului Codului Fiscal şi să aplice o reducere graduală a TVA.

Nu mai discutam despre problema in sine, au facut-o altii mult mai bine si este evident ca o reducere a taxelor in situatia actuala in care economia creste si dobanzile externe scad, nu ar pune probleme mari din punct de vedere al deficitului. Nu mai reamintim nici ca de exemplu in cazul mariri pensiilor demnitarilor – un alt “atac” asupra deficitului, Isarescu nu a reactionat la fel de dur. Problema principala este ca in Romania de azi, trebuie sa tinem cu dintii de statutul de republica SUVERANA si nu de gubernie sovieto-fmi-ista guvernata prin proxy-uri gen bancheri centrali sau brokeri de putere discreti.

De mai multe ori am sugerat ca un procuror sincer, nu ar avea probleme mari sa gaseasca nenumarate incalcari ale atributiilor guvernatorului si nu doar subminarea puterei monedei nationale prin neglijenta, manipulari si insider trading. Iata ca acum procurorii ar trebui sa investigheze si subminarea autoritatii statului roman pe care o face Isarescu prin interventia in afacerile altor puteri ale statului, cum ar fi Parlamentul si Guvernul.

Noul Cod Fiscal a fost dezbatut deja de societatea civila, de specialisti, de comisii si comitete, si in final a trecut cu majoritate mare prin Parlament. Acum este randul executivului. Nu are Isarescu nici o treaba sa intervina acum, sa faca presiuni prin declaratii si interventii aiuristice, ORICAT de grav ar fi acest cod fiscal si oricate riscuri ar presupune. In cele din urma, chiar daca Ponta si PSD-ul ar risca, este datoria lor sa guverneze cum cred de cuviinta si vor da seama pentru asta, asa cum si PDL-ul a dat seama. Datoria lui Isarescu este sa iese la pensie si sa lase pe altii tineri sa scoata romania din noroiul in care a fost aruncata de decenii de cuplul Isarescu & Iliescu si ceilalti securisti care nu se multumesc cu bani si averi ci vor sa ii impiedice si pe altii sa nu cumva sa prospere, vor o tara ingenuncheata care sa nu aiba curajul sa ridice ochii sus si sa vada mai departe, care nu are curajul sa viseze ca poate mai mult, ca e in stare sa faca mai mult.

Un adevarat guvern revolutionar ar face din Romania o tara cu impozite minime, cum au facut bulgarii. Cu resursele de forta de munca si inteligenta ale Romaniei, cu resursele multiple si pozitionarea geografica, daca si impozitarea si infrastructura ar permite, o crestere de 8% nu ar pune probleme deloc Romaniei. Dar iata cum am ajuns sa vorbim de cresteri fantastice, oare nu se datoreaza procentele astea mari si inflatiei care este datoria lui Isarescu?

inflatie

pretul benzinei in Romania la acelasi pret international al petrolului …

De ce Klaus cere permisiunea lui Isarescu pentru reducerea TVA-ului

Maine Klaus se duce la BNR sa ceara permisiunea sau interdictia lui Isarescu cu privire la reducerea TVA-ului. Nimeni din presa nu si-a pus intrebarea: CE TREABA ARE ISARESCU CU TVA-ul?

Toate varza, toate amestecate, bani, tva, fiscalitate, nimanui nu i se pare ciudat ca Isarescu are un cu totul alt loc de munca care nu prea are nici un cuvant de spus cu privire la politica fiscala. Isarescu se ocupa doar cu politica monetara si desi trebuia arestat de nenumarate ori pana acum pentru subminarea monedei nationale, a scapat pentru ca la intalnirile Bilderberg nu e chemat nici Ponta, nici Klaus, ci Isarescu.

Cu privire la reducerea TVA-ului, evident ca Isarescu este impotriva. Ce vrea Isarescu este macrostabilitate si daca e posibil, macrostabilitatea mortii incare nimic sa nu miste ci totul sa fie cat mai predictibil si cat mai fara riscuri. Varsta demult trecuta pentru nevoia scanului de guvernator central in ziua de azi si mentalitatea comunista il tradeaza pe Isarescu de fiecare data cand exista cea mai mica tendinta a politicienilor catre risc, desi riscul nu e ceva rau intotdeauna si stim de asemenea ca cine nu risca nu castiga.

Fereastra de oportunitate pe care o are Romania acum pentru reducerea taxelor este optima. Nu intru prea mult in analize economice si scenarii. Sunt altii care au tratat de mai multe ori subiectul. Momentul oportun este dat tocmai de costul redus ar finantarii care ar permite marirea expunerii in caz de necesitate, dar mai ales ceea ce ne permite sa reducem TVA-ul ar fi faptul ca pe moment nu avem treaba cu FMI-ul care vedem ce prapad face in Grecia si pe unde trece si ne amintim ce bine ne-a facut acum cativa ani cand a cerut marirea TVA-ului.

Este trist sa vedem cum in ciuda tuturor eforturilor facute de firme pentru a rezista, in ciuda balbaielilor socialistilor care cred ca daca pun biciul pe oamenii de afaceri o sa stoarca mai mult, in ciuda crizei din afara si a crizei din politica romaneasca, romanii totusi muncesc si rabda, sperand la mai bine si observam ca totusi inca mai exista investitori interesati sa vina in Romania, in ciuda taxelor mari. Cand se poate face in sfarsit ceva concret pentru stimularea dezvoltarii economice – REDUCERI DE TAXE – si nu abureli de genul subventii pentru cei care angajaza handicapati sau fonduri europene, iata ca marele reformator si cel care trebuia sa aduca un nou stil in politica romaneasca, pleaca capul in fata stapanilor si merge la Isarescu sa ceara aprobare pentru orice miscare. Rusine Iohanis, tu esti cel vinovat!

Ar ma fi insa o varianta care sa il scuteasca pe Isarescu de blamul pentru aceasta situatie penibila: anume, poate Klaus chiar nu vrea sa scada TVA-ul existand riscul ca sa avem parte de o crestere economica fulminanta care ar propulsa PSD-ul la viitoarele alegeri. Pentru asta, Klaus are nevoie de un tap ispasitor si Isarescu este omul ideal pentru a fi aruncata vina pentru ca romanul are incredere in Isarescu chiar si cand tipareste lei si le scade puterea banilor din buzunar. Iata ca acum le taie si din sperante …

1 2 3 4