Nu mai e nevoie de nici un comentariu la o asemenea stire. Ar mai un set de actiuni din aceeasi categorie printre care as aminti taxa pe stalp care nu se va scoate totusi, loteria bonurilor care nu mai e lunara si oricum o sa se schimbe, etc, etc. Insa pe mine cel mai mult ma afecteaza drumul Craiova-Caracal care de cand au venit psd-istii si l-au bagat pe zdup pe “regele asfaltului” a ramas in aer, gropile crescand de la an la an. Pe partea de Dolj, e totul ok, ca au avut pe cine sa factureze in locul regelui, dar pe Olt unde baronii locali se ocupa mai mult cu agricultura decat cu asfalturile si drumurile, nu s-a rezolvat inca. Anyway, dedicam melodia de mai jos, ministrului de finante:
Dar nu-i bai: pripeala si razgandeala deruteaza inamicul si il lasa perplex. Mai greu insa cand ne lipseste un inamic …
Cum m-am laudat cand am nimerit unele previziuni, a venit acum randul sa recunosc si rateurile. Bunaoara, desi imi manifestam scepticismul ca loteria vizelor se va pune in aplicare, iata-ne in punctul in care aceasta deja este stirea zilei. Bine, ar mai fi sa vedem si imparteala cum functioneaza, ca frecusurile nu s-au terminat, dar cel putin deocamdata recunosc ca nu am avut dreptate cand am zis:
aceasta masura utopica din punct de vedere tehnic nu va fi implementata in Romania prea curand din nenumarate motive. Oricand veti auzi la noi cuvantul “centralizare” va indemn sa stati linistiti: orice centralizare in Romania este un efort iluzoriu si sunt putine domeniile unde aceasta se reuseste in ciuda evolutiui exponentiale a tehnologiei si a comunicatiilor. Descentralizarea este infipta bine in fibra neamului romanesc incat sistemele lor de control si monitorizare sunt destinate esecului inevitabil cand vine vorba de adaptarea la specificul romanesc. (CU UN LOZ MAI APROAPE DE APOCALIPSĂ)
Am subestimat foamea statului de a mai stoarce nitel din impozite prin prostirea poporului si circul cu loteria, semn ca niciodata nu trebuie subestimata capacitatea unui stat de a pune biciul in mod coordonat pe popor. Iar loteria bonurilor, este o tehnica “soft” de a pune biciul pe buticari care sunt impinsi sa dea birul de catre musteriii flamanzi dupa o para malaiata – agentii neplatiti si idioti ai tiranului, gata sa sare la gatul buticarului daca nu-si plateste foncirea, in speranta ca daca va primi acel bon, o sa castige si el ceva acolo, ca doar vremurile sunt grele si un ban in plus nu strica, mai ales ca e gratuit.
Ca sa avem o imagine mai clara asupra circului, sa enumeram cateva stiri:
– Un arădean a adunat peste 1.500 bonuri fiscale din coşuri de gunoi şi norocul i-a surâs. 23 au fost câştigătoare
– Un tânăr în vârstă de 25 de ani din Sânnicolau Mare (Timiş), a scris pe o reţea de socializare că a câştigat la Loteria bonurilor fiscale cu 13 bonuri obţinute după ce a jucat la pariuri sportive, el venind marţi la sediul Finanţelor Publice pentru a depune cerere de revendicare a câştigurilor.
– Pâinea norocoasă a lui Părpălea. Cum a ajuns „mortul lui Dragnea” să câştige la loteria fiscală fără să vrea să participe
– Detinatorii de carduri Visa emise in Romania au realizat pe 7 februarie peste 2.050 de tranzactii cu cardul in valoare de 6 – 6,99 lei fiecare si ar putea fi astfel castigatori la loteria bonurilor fiscale, prin care se ofera premii in valoare totala de un milion de lei.
Iata deci ca zeita Fortuna a tinut cu ministerul inca din prima extragere, suma iesita castigatoare fiind ideala: 6 lei. Nici daca ar fi declarat un numar castigator din mana, nu cred ca se nimerea un numar mai favorabil unui numar cat mai mare de castigatori. Peste 80 au fost numai in judetul Timis, deocamdata, deci putem presupune ca ar fi peste 3500 la nivelul intregii tari. Visa a declarat ca s-au emis 2050 de bonuri de 6 lei in ziua respectiva, dar cine plateste cu cardul o suma de 6 lei? Deci o sa fie foarte multi castigatori. intre 2000 si 4000 iar suma castigata va fi probabil in jur de 500 lei. O suma frumusica care cand se va anunta la tembelizor, va stimula si mai mult fuga dupa bonuri si cine stie – si consumul (vezi pe tipul care a bagat zeci de bonuri la pariuri in speranta ca daca nu o sa castige la pariuri, macar o sa castige la loteria bonurilor).
Vor fi nenumarate stiri, reportaje, interviuri cu castigatori etc. Circ in toata regula.
In concluzie, teoria mea este ca prima extragere nu a fost tocmai intamplatoare. Probabilistic, numarul 006 avea aceleasi sanse cu numarul 600, iar daca era 600, probabil aveam mult mai putini castigatori si din start se pornea cu o mare dezamagire si cu sperante atenuate. Ceea ce nu se intampla acum cand mii de oameni vor castiga si acestia vor spune prietenilor si rudelor, vor aparea la televizor, etc.
Paradoxal, in aceasta perioada, subteranele regiei Loteria Nationala sunt nitel zguduite, semn ca e rost de schimbat sefii. Iata acum ca fac si o noua previziune: in curand poate chiar la urmatoarea extragere, bonurile castigatoare vor fi cu sume nu tocmai … populare ca la aceasta prima extragere, ca sa iese imparteala mai favorabil castigatorilor. Nu de alta, dar baietii nu pot sa lase la intamplare o asa buna vaca de muls, chiar daca au tot muls pana acum, dar obiceiurile rele se schimba greu.
Îmi pare rău că tot trebuie să mă repet și să revin la clasicul Idiocracy, dar cu greu pot fi găsite cuvinte sau metafore care să exprime fenomene contemporane îngrijorătoare și chiar deprimante mai bine decât acest film.
Bunăoară, lansarea noului iPhone: W.T.F.?! Este un banal telefon, fie el smart, care are 1% îmbunătățiri față de versiunea anterioară, care oricum este cu mult sub Samsung sau HTC. Cunoscătorii știu! Cei care au avut privilegiul să experimenteze mai multe branduri și nu au avut nici constrângerile financiare și nici blocajele psihologice care îi țin blocați pe iDioții în lumea iCrap-urilor, pot să aducă mărturie.
Android-ul este mult peste iOs și la nivelul aplicațiilor și al uzabilității opțiunile telefoanelor Android sunt nediscutabil peste orice oferă iPhone, fără să mai adăgăm amănuntul preț. Nu vreau însă să intru în războiul platformelor, este irelevant pentru ce doresc să semnalez.
A venit poate momentul să subliniez că nu sunt un fanatic anti-consumerist sau anti-novelisme. Ba din contră: experiența m-a format să apreciez calitatea și să apreciez brandurile puternice și produsele high-class. Am o obsesie pentru mouse-uri și căști wireless și cu greu rezist să trec pe langă rafturi și cel puțin să nu pierd ceva timp admirând și analizând specificațiile, prețurile etc. Sunt în permanent într-un război cu mine însumi pentru a nu face upgrade la te miri ce componentă sau periferic decât când am motive bine întemeiate. Uneori reușesc, deseori nu.
În ceea ce privește telefoanele, le schimb cam la un an jumătate și când a fost cazul le-am schimbat și după 2-3 luni. Deci înțeleg mania tehnofililor și dorința de a avea un model cât mai nou și cât mai bun.
Ce nu înțeleg este obsesia pentru iCrap-uri. Cu nici un alt brand nu prea se întâmpla la fel. Unii “experți analiști” au etichetat boala asta ca “fenomenul Apple” și inevitabil urmează plecăciunea și omagiile la zeul Jobs. Există nenumărate discuții și articole, dar pe scurt fenomenul poate fi descris obiectiv ca atracția nejustificată a oamenilor pentru iCrap-uri. Cel mai clar simptom al acestei boli este prevalența ei în rândul copiilor. Personalități în formare cu minte în coacere, copiii sunt cel mai ușor îndoctrinabili și orice părinte vă poate da detalii despre cât trebuie ei să cotizeze la brandurile care apar la TV sau au reclamă agresivă. Ei bine, visul oricărui copil este să aibă iPhone. Nu ai iPhone – taci și admiri. De la clasa I, la postliceală!
Atât de mult a penetrat obsesia iPhone în mintea copiilor încât emag are un departament specializat în depistarea elevilor care comanda iPhone, îl plătesc, merg cu el o zi-două la școală sau la un chef, ca să epateze și apoi îl returnează. Cum legislația românească consideră comercianții online niște potențiali escroci care pot trimite produse proaste clienților, emag e obligat să accepte returul necondiționat, singurul cost pentru distracție este taxa de transport – maxim 20-30 lei pentru un iPhone. Evident, există tot felul de situații, dar bulk-ul retururilor se încadrează în acest scenariul. Totul din cauza faptului că copiii nu se pot abține, nu rezistă tentației iPhone și chiar cei care nu și-l pot permite, doresc măcar pentru o zi să se afișeze cu el chiar dacă se află în zona gri a legii și cauzează costuri imense și multe neplăceri comercianților.
Nimic nou sub soare. Toată lumea știe că exista branduri care investesc în marketing masiv și au produse bune și foarte bune la prețuri exorbintante și branduri care investesc mai deloc în marketing deși au produse la fel de bune sau poate chiar mai bune decât ale celor din prima categorie, la prețuri mult mai mici. Este loc pentru toți sub soare și în cele din urmă depinde de modelul de business al fiecărei companii.
Să vă dau doar un exemplu de brand al cărei victime era cât pe ce să fiu: căștile Beats. Auzisem de ceva timp despre ele și cum îmi place muzica și în general folosesc căști wireless care evident nu redau prea calitativ, m-am gândit să îmi cumpăr și eu niște căști bune cu fir, pentru a asculta muzică cât mai clar. Evident, am deja 2-3 perechi de căști ieftine care însă nu mă satisfac și în plus pentru ca 2 lei dai, 2 lei ai, o pereche de căști care era favorita mea până acum a început să se cojească și să cadă vopseaua de pe ea. M-am trezit cu urechile pline de vopsea și cu o cipercă care însă evident nu sunt sigur de unde am furat-o, folosind zilnic 3 perechi de căști + 1 cască bluetooth. Deci, fiind eu interesat de o pereche bună de căști și având ocazia să testez în MediaGalaxy calitatea căștilor Beats, am fost impresionat și mi-am propus să le cumpăr. Cum obișnuiesc însă, am zis să investighez nițel și am căutat câteva review-uri pe Youtube. Am dat așadar peste un review al unui cunoscut videoblogger care are 1,8 milioane de abonați și care explică foarte sumar cum căștile Audio-Technica sunt mult mai bune la un preț mult mai mic. La același gama de preț, spune Marques Brownlee, comparativ cu competiția, căștile Beats “sound like crap”.
O paralela similară poate fi făcută cu siguranță și cu iPhone-ul, existând bineînțeles unele nuanțe. Ce nu poate însă fi negat este ca Apple este doar lider la vânzări și la marketing, în nici un caz la calitate și beneficii pret/cost. Nu doar că filosofia iCrap-urilor este periculoasă și plină de bule de aer. Dar cel puțin la iPhone, gogoașa este mult prea umflată în comparație cu greutatea, gustul și ingredientele. Nu vreau să țin apărarea unui competitor anume, nu sunt fan al unui brand anume sau dacă sunt, nu din motivul asta sunt împotriva iPhone. Vreau doar să menționez ca cel putin 3 branduri au produse preț/calitate cu mult peste iPhone: Samsung, Sony, HTC. Poate unii ar adauga și LG … Nu vreau să lungesc discuția amintind și alte categorii de produse (tablete, laptopu-uri etc) unde de departe iCrap nu face banii.
În ciuda celor zise până acum există o categorie mare de oameni care vin la lansările Apple cum vin găinile când simt că e rost de grăunțe. Tu poți să le arunci și rumeguș că ele tot cotcodăcesc și se grămădesc agresiv în jurul tău, fiind programate pavlovian în acest sens. Trist este când simptomele idiocrației se manifestă la oameni, adică la homo sapiens care teoretic are cerebel și poate judeca. Care să fie oare explicația fenomenului Apple alta decât goliciunea vieții acestor amărâți și lipsa altor bucurii în viața lor? Nu este greu să presupunem că acești oameni nu doar ca nu au un echilibru mental și un simț al măsurii lucrurilor, dar viața lor este atât de stearpă încât sunt angrenați trup și suflet într-un un banal fenomen de gloată programată care răspunde mecanic semnalelor de marketing agresiv ale unei entități comerciale care nu se mai satură de bani și urmărește parcă îngenuncherea tuturor utilizatorilor de telefoane în fața mitului “I”.
Dacă atât de ușor pot fi oamenii programați cu privire la un obiect utilitar deja banal – ce este altceva un smartphone decât un calculator miniaturizat portabil care ne permite să vorbim, să navigăm și să ne jucăm? – vă dați seama ce se poate face din punct de vedere al ingineriei sociale când vine vorba de registre superioare ale motivațiilor, aspirațiilor și orientării ideologice ale omului. Și aici ar fi multe de zis , dar ma opresc, îndemnându-vă să vedeți/revedeți nu doar Idiocracy dar si 1984 al lui Orwell. Eu când vad iGloatele grămădindu-se îmi vine comparația cu scena din 1984 în care se proiecta un film cu dușmanii Oceaniei: liderii Eurasiei și muncitorii se ridică în picioare mâniați și strigând slogane acuzatoare, răcnind și plini de ură. Curios cum televiziunile prezintă într-o lumină veselă grămezile la lansarea produselor Apple și într-o lumină tristă manifestările puiblice din Koreea de Nord, când fenomenul este în esență același. Să fie oare întâmplător că prima reclamă la Macintosh făcea referire la 1984?
Radu Soviani ajunsese la o popularitate destul de confortabila si in ciuda prabusirii televiziunii Money TV, cam fusese preluat de Realitatea TV si aparea chiar si in emisiuni exclusiv politice, nu doar economice la ore de varf. Cu siguranta nu avea probleme sa se mute la orice televiziune si-ar fi dorit si chiar daca nu ajungea la ratingul si salariul lui Badea, totusi nu era in pericol sa ramana somer.
De la o vreme insa Radu a disparut de la TV – a ajuns purtator de cuvant la ASF. Pe langa salariu, pretul “tacerii”: 1 mil lei (sursa)
A quick buck for less a mac-mac – am putea zice. Evident de cand cu noul job, Radu nu mai face emisiuni, nu mai critica guvernarea, nu mai critica BNR-ul si pe Isarescu, nu mai nimic. Mai publica din cand in cand pe blogul personal, doar ca sa ne dea de inteles ca inca mai traieste in Romania.
ASF este un fel de stat in stat, un super tun la care cotizam toti fraierii care avem asigurari, conturi, etc ca oricum astia nu monitorizeaza si nu ne asigura de nimic – cel putin daca e sa ne uitam la “echipa” – toti matusi, nepoti, soti, sotii, veri, etc ai politicienilor. Toti salarii de mii de euro la care nici angajatii SEC-ului din SUA nu viseaza – ca sa nu mai zicem beneficii. Tentatia banilor e atat de mare si sumele atat de fabuloase incat pana si Daianu a preferat sa faca pe prostul si pe niznaiul decat sa dea banii inapoi. Care bani i-a luat legal la urma urmei, chiar daca pe legi porcesti care put de la o posta. Chiar asa: aveti idee cat a castigat Daianu anul trecut in 2-3 luni? 68.000 EURO! Cat plateste rate o viata intreaga un salariat mediu in Romania. Si va dati seama ca Daianu se si pricepe la monitorizarea si securizarea fiscala ca nu degeaba si-a luat tzeapa de la Sima si a pierdut banii. Dar nu-i bai, ca are tot timpul sa si-i recupereze, acum ca i-a pus Dumnezeu (sau Ponta?) mana-n cap. Evident, nu stim unde si cat se scurge din aceste sume imense, dar revenind la Raducu, chiar daca in cazul lui a fost cumparat doar cu un mizilic de cateva sute de mii de euro (fie el raspandit pe 3 ani), Radu s-a multumit cu vrabia in mana, in loc sa continue o cariera care parea promitatoare in presa economica.
Acum, daca o sa presteze corespunzator, nu m-ar mira sa il vedem maine-poimaine pe Radu si pe la niste AGA-uri ale statului, cum a inceput si Tomita Bugetel si poate mai tarziu cine stie auzim de Domnul Consilier sau Domnul Secretar de Stat Radu Soviani, fost ziarist promitator care si-a vandut sufletul pentru bani. Pacat de interviurile alea cu Ghidiu, chiar daca dadea putin spre paranormal, omul ala era tare amuzant si interesant.
Basescu ne avertizeaza sa nu ne facem sperante desarte cu chinezii, cum ca au mai venit chinezii si prin alte parti si nu au facut mare branza. De exemplu, zice el, chinezii au semnat un acord cu polonezii si in cele din urma nu s-a mai finalizat autostrada, s-a reziliat contracul. Iata deci, sa fim atenti!
Vai, ce atent este presedintele, cata vigilenta si preocupare. Ar fi doua aspecte de zis la treaba asta:
1) la ce sa fim atenti noi, ca la urma urmei ei vin cu banii?
2) doar chinezii au tras tzepe unor tari europene cu privire la construirea unei autostrazi?
Ati vazut filmul Johnny English? Daca nu, sa il vedeti, este o comedie spumoasa. Mr. Bean nici mai mult nici mai putin devine spionul #1 al tarii dupa ce printr-o greseala clasica “neutralizeaza” cei mai buni spioni ai Regatului.
Ei bine, de multe ori viata bate filmul. Bunaoara, s-a intamplat in Israel, unde Obama s-a dus sa incerce sa dovedeasca ca nu a luat premiul ala Nobel pentru pace degeaba ci ca el macar incearca. Deci Israel, o tara mereu in conflict cu arabii, o tara in care au loc atentate teroriste destul de des, o tara unde spionii misuna pretutindeni si fiecare cetatean face armata. Va dati seama de riscurile de securitate care exista cu ocazia vizitei celui mai puternic om al lumii, presedintele tarii care este responsabila pentru existenta statului Israel si pentru statutul de ocupatie sub care se afla palestinienii. Asadar, probabil riscuri mari si atentie sporita a serviciilor de securitate ale celui mai puternic stat din lume al carui presedinte se afla intr-o zona extrem de periculoasa. Cu toate acestea, un Mr. Bean din aceste servicii de securitate a gresit si a pus benzina in limuzina care merge pe motorina, stricand astfel bunatate de motor. Asta in caz ca nu a dat cheile parking boy-ului de la hotel ca sa ii faca plinul.
Faza a iesit la iveala dupa ce limuzina a fost plimbata prin oras intr-un camion de remorcat masinile parcate iregulamentar. In cele din urma au adus alta limuzina (brute-force solution) ca doar de aia au una de rezerva. Dar nu doar inca o limuzina au in plus ci chiar si un mecanic pe care il plimba cu ei peste tot. Nu stiu eu protocoalele de securitate si cum se alimenteaza limuzina presedintelui dar mi s-ar parea firesc ca sa fie tot timpul alimentata de acasa si combustibilul sa nu fie de la peco-ul de dupa colt ci sa fie unul de calitate dintr-o sursa sigura. Probabil insa pentru ca si in SUA e austeritate, s-au gandit sa nu mai care si combustibilul in avion ca sa nu fie greutatea si mai mare. Ei as, oare chiar asta sa fii fost motivul sau poate Mr. Bean a uitat sa faca plinul acasa?
Iata deci ce servicii tari il apara pe Obama. Va dati seama ce profesionisti sunt si cei care se ocupa de stabilitatea sistemului financiar american?
You must be logged in to post a comment.