E nasol și la răzbel, e nasol și cu inflația. Nu sunt total deplasate temerile că am intrat cumva într-un program de autodistrugere executat de centre oculte. Căderea guvernelor ca popicele care a început este un argument și propagarea acestui trend nu va face decât să confirme temerile.
Că veni vorba de trenduri, ce putem observa ar fi întețirea atacurilor asupra unor ținte civile: rușii sunt însetați de sânge. Atacurile nu sunt întâmplătoare – rușii se laudă că pot lovi cu precizie ținte oriunde în Ucraina și au dovedit, lovind acum ceva timp o clădire din apropierea graniței cu Polonia unde dormeau soldații care urmau să fie trimiși pe front.
Dacă până nu de mult, atacurile asupra clădirilor erau consecință a unor lupte directe între cele două armate și putem admite că rușii loveau cu tancuri / rachete unele clădiri deoarece ucrainienii le foloseau pentru a se proteja, acum nu mai este cazul: rachete puternice, cu exploziv masiv, sunt lansate probabil de pe submarine din Marea Neagră și lovesc ba un mall, ba o universitate, ba pur și simplu clădiri locuite din toată Ucraina.
Sunt multe de zis legat de acest trend.
Diavolul vrea sânge
Știm că în cel de-Al 2-lea Război Mondial, bombardarea orașelor a fost ocazională și în general făcută de aliați, după ce deja îi cam bătuseră pe nemți și doreau doar ca nemții să nu mai opună rezistență aiurea. Cum alternativa era riscarea vieții soldaților și cum deja nemții făcuseră deja suficiente crime de război și cum cred că deja se descoperiseră ceva lagăre, aliații au ras Dresda dar apoi s-au oprit. Când au văzut ce nasol este să omori civili, s-au oprit și au continuat războiul fără bobardarea civililor. Rușii însă nu au astfel de planuri. Bombardează tot ce pot, încercând să distrugă complet ucrainienii: moral, spiritual, fizic.
2. Bombele ca unealtă de constrângere
Am putea zice că rușii bombardează civilii deoarece nu mai au ce să bombardeze. Greșit! La cât de mare e Ucraina, oricât de multe bombe ar avea rușii, sigur ar găsi ținte militare, fie baze, fie infrastructură, fie mijloace de producție (de altfel nu s-au dat înapoi nici de la distrugerea unor fabrici și uzine). Am putea zice bombardează civilii deoarece nu mai pot avansa și încearcă pur și simplu să provoace atâta distrugere încât să stimuleze o presiune de negociere pe ucrainieni. Dar nu trebuie să ai prea mulți neuroni ca să vezi că efectul este exact invers – cu cât mor mai mulți civili, cu atât cei care rămân vor dori să lupte ca să se răzbune.
3. Bombele și iubirea vrăjmașului
Pe lângă aspectele materiale ale războiului (riscul să mori, pierderea de rude, prieteni, morții din jur, bombele, lipsurile, riscurile, incertitudinile, tulburările și toate cele) principala provocare pentru un creștin în Ucraina este iubirea vrăjmașului. Poate creștinii din România nu își pun problema iubirii dușmanului deoarece nu prea avem dușmani, poate politicienii care ne fură de 30 de ani, dar de aceștia va avea grijă Dumnezeu. Dar altfel, cu greu putem să găsim dușmani pe care să practicăm iubirea creștină. EI bine, ucrainienii nu au dileme cine le este dușman dar au probleme mari în îndeplinirea acestei porunci. Oricât de grea e situația și putem zice că au circumstanțe atenuante, cert este că în fața unor asemenea crime oribile prin care se vede cu ușurință lucrarea diabolică, ura irațională și setea de sânge, cu greu putem folosi cuvinte înălțătoare, cum ar fi iubirea.
4. Răul nu are frână
De departe, cel mai important lucru pe care doresc să îl subliniez este că diavolul, ca cel care se afundă în veșnicie în întuneric, are o sete neobosită de a face rău și are potențial infinit de a îndemna pe oameni ca să facă rele și crime din ce în ce mai mari. Doar intervenția lui Dumnezeu oprește sporirea răului, dar vedem că vremea nu a venit.
Înainte de război, poate ne gândeam: cum să omoare frate pe frate? Vedem că în Crimeea s-au înțeles cât de cât. Vedem că în Donbass războiul e cât-de-cât reținut, adică nici ucrainienii nu năvălesc peste ăia să îi căpăcească, nici rușii nu fac altceva decât să predindă că Donbass-ul este al lor și că ei îl apără … Nici măcar ucrainienii nu credeau că se va ajunge aici. Nu vorbim în termeni simbolici când afirmăm frate contra frate – sunt multe situații reale în care unul este în ucraina și altul este în armata rușilor. Nu mai există legături umane sau frâne la rău când acesta se dezlănțuiesc.
Bombele pe care le vedem, trebuie să ne pregătească pentru minunățiile pe care probabil le vom vedea și la noi și peste tot în lume: milioane de oameni morți de foame, milioane exterminați instant prin bombele nucleare, mii de oameni morți zilnic, războaie și bombardamente pe care le vom urmări live pe Youtube sau la TV din diverse locuri din lume.
Căci dacă încă nu credem că va urma un război mondial cu potențial apocaliptic înseamnă că nu știm pe ce lume trăim.
Cum NATO pare să fie subiectul zilei, vom zice 2 vorbe, deși alte lucruri sunt mai importante. Cum ar fi acela că Rusia a câștigat războiul.
NATO=SUA
Evident că NATO fără SUA este vax. Nu zic că nu poate pune probleme Rusiei, dar de vreme de Rusia nu ține cont de SUA și atacă Ucraina, oare va ține cont de un NATO fără SUA când va ataca Moldova? (de exemplu). Se zice pe la noi că NATO este o umbrelă, dar ce nu se zice este că cine ține umbrela, se poate trage mai într-o parte dacă vine ursul și dă cu laba în umbrelă sau mai bine zis, cine ține umbrela, se poate folosi de umbrelă ca să se apere de urs, dacă ursul îl atacă.
Recursul la esențe ne ferește de multe vrăjeli și de aceea voi pune din nou întrebarea: va da SUA cu nuclearele în Moscova când primul avion rusesc va face o incursiune în spațiul aerian românesc și va ataca un aeroport? Asta e întrebarea care sper să nu fie pusă niciunui reprezentant NATO, inclusiv prostănacului deoarece rușii abia așteaptă să reproducă răspunsul la toate megafoanele ca să semene dezbinare.
Dar totodată, entuziasmul tembel, încrederea oarbă în NATO, nu își are nicio temelie și unitatea în cadrul NATO este doar un slogan aiurea dacă nu se lasă cu măsuri concrete. Măsuri concrete ar fi cumpărarea de F-35-uri cum face Grecia, dar noi am aruncat deja banii pe vaccinuri și pe tunuri și nu mai avem cu ce. Măsuri concrete ar fi măcar antrenarea soldaților de către americani, dar nici măcar asta nu se întâmplă de vreme ce vedem că ai noștri soldați nu sunt în stare nici de un marș coordonat darămite de manevre complexe de luptă modernă cum au arătat ucrainienii.
Ideal pentru SUA este provocarea unui război Rusia-UE în care Rusia să folosească nuclearele. Evident, ideal ar fi ca nu din prima, ci mai întâi să treacă ceva timp să se lupte convențional ca să vadă americanii ce arme au rușii, cum luptă și toate informațiile pe care le extrag acum din Ucraina. Dar Ucraina este un oponent minuscul, de peste 10 ori mai mic ca Rusia, prin urmare e logic că Rusia nu folosește tot ce poate și mai ales nu folosește ce are mai bun. Asta deoarece, Arta Războiului spune clar “arată-te slab când ești puternic”. Cu voie, sau fără voie, rușii au arătat multe slăbiciuni … Au arătat și ceva rachete hipersonice zic ei, dar americanii nu recunosc.
Ce așteaptă Belarusul?
Este greu de crezut că Putin nu va folosi Belarusul … Chiar fără experiența rusească, Belarusul are totuși o armată. Nu cred vrăjeala că generalii se opun sau că lui Lukașenko îi e frică că soldații vor întoarce armele. Astea sunt argumente similare celor de dinainte de război, că nu poate rusul să ridice arma asupra fratelui … Belarusul se tot pregătește și cred că deocamdată nu are parte de aceleași sancțiuni ca și Rusia și de aceea stă deoparte. Adică e posibil – culmea, culmilor – ca Putin să îi interzică lui Lukașenko să intre în război tocmai pentru a-l folosi ca proxy economic/financiar pentru anumite importuri și exporturi. Zic că e posibil deoarece nu am auzit ca la toate sancțiunile luate împotriva Rusiei să se zică ceva de Belarus. Cel puțin la nivelul UE, sancțiunile împotriva Belarusului sunt abureală. Asta deoarece europenii (adică nemții că ei decid) sunt ipocriți și vor să pară că au superioritatea morală și condamnă Rusia, dar vor totodată să poată importa ulei de la belaruși deoarece în Ucraina, terenurile sunt cam … poluate de la bombe în ultimul timp. Căci Germania importă 100% uleiul (ca și altele) deoarece nu vrea să aibă parte de populare în zonele de agroturism mirifice ale satului german, ci preferă să vândă la belarușieni 10-20 BMW-uri în schimbul a 20-30 trenuri de ulei.
Când/dacă însă fluxul de arme din vest va fi suficient de îngrijorător pentru ruși (nu prea curând la cum se arată situația), e posibil ca Putin să apeleze la Belarus ca să rezolve problema printr-o mică invazie în zona sudică, pe lângă polonezi, pe unde le intră armele.
Turcia
Devine un carftof fierbinte pe zi ce trece. Pare hazlie situația că Turcia încă este membră NATO la cât de multe probleme pune și la cât de departe joacă față de melodia din “clubul euro-atlantic”. Europenii recunosc dar în afară de mac-mac, nimic nu fac. Ce mi se pare și mai hazliu este că “experții” de la The Telegraphfac comparația Rusia-Germania din anii 30 și Putin-Hitler, dar uită complet de Erdogan. Promotării implicării NATO în război, apasă pe pedala acestei paralele istorice, cum că așa cum atunci … așa și acum … marile puteri întârzie să “rezolve” problemele care ulterior iau foc. Dar nu doar “experții” ci și “profesioniștii“.
Între timp, Turcia își permite luxul să aibă tratat special cu UE, uniunea fiind principalul partener de export-import pentru turci, dar totodată face afaceri în continuare cu Rusia. Ca fapt divers, turcii ca niște bișnițari ce sunt, au preluat rolul de hub în UE nu doar al produselor chinezești ci și al produselor rusești interzise de sancțiuni care nu sunt însă interzise a fi importate din Turcia … Astfel, economia turcească profită imens din acest război și Turcia își consolidează și mai mult o poziție independentă, totodată ajutând Rusia să treacă cu bine hopul sancțiunilor.
De ce nu sancționează UE și Turcia dacă Rusia chiar trebuie pedepsită? Mai ales acum, când vedem că sancțiunile nu prea au efect, ba chiar rușii au prins curaj și dau cu mai multe bombe, omorând civili? Deoarece europenii – cum am mai spus – sunt ipocriți. Dar nu doar europenii, ci orice putere mare își urmărește interesele. Ce măcăn eu aici zi și noapte, este că trebuie să ieșim din cadrul analizei emoționale ci să ne urmărim interesele. Iar interesul nostru ar fi să putem importa gaze și petrol de la ruși, alături de îngrășăminte agricole și minereuri de fier, deoarece UE arată – prin exemplul Turcia – că nu îi pasă dacă o anumită țară încalcă sancțiunile. Dar zic de turci deoarece despre ei e vorba că aș putea să dau exemplul Ungariei …
Așadar UE e captivă turcilor din cauza invadatorilor chemați de Merkel care sunt ținuți în frâu de turci, ca niște câini ciobănești pricepuți în oglindă cu milițienii (a)transsexuali europeni care nu mai sunt capabili să apere granițeie uniunii și Turcia totodată ține captivă SUA prin Incirlik. Americanii au nevoie de Incirlik deoarece de acolo vor trimite cel mai probabil primele nucleare către Moscova când va fi cazul și pentru asta, îi țin în NATO, îi tolerează în Siria, le trec cu vederea turbarea asupra grecilor etc.
Apropos de greci, americanii îi susțin îndeaproape, turcii se oftică că de ce au americanii 8 baze militare la greci, la ce le trebuie atâtea? Reamintesc că recent turcii amenință suveranitatea Greciei și se tot freacă pe lângă insulele din dreapta meridianului Istambulului. Nu am mai urmarit, dar bănuiesc că încă nu e rezolvată problema bazinelor de gaz din Marea Mediteraneană care ar fi fost acum mană cerească în criza care se prevede și în perspectiva decuplării de la ruși.
Rusia a câștigat deja
Am mai spus-o, dar trebuie repetat. Pe fiecare zi, rușii fac progrese, avansează. În curând vor ocupa Luganțk-ul, acum e puțină liniște deoarece se pregătesc. Cred că anul ăsta se vor calma și nu se vor lungi spre Kiev, deși totul depinde dacă vesticii chiar plănuiesc să trimită armament mai deocheat ucrainienilor.
Dar armament dacă aveau ce, le trimiteau deja, căci e absurd să credem că deoarece acum e clar că rușii nu pot fi învinși, ucrainienii merită arme mai bune care până acum vesticii nu au vrut să le dea deoarece le-a fost frică că ucrainienii îi umilesc pe ruși. Vorba aia cu “Rusia nu trebuie umilită” a fost doar o formulare nefericită a Macaroanei, ce vroia el să spună este că de fapt Rusia nu poate fi invinsă și Zelensky trebuie să convingă armata că e momentul …
Teoria ajutorului incremental, cum că armele trimise vor fi din ce în ce mai puternice și mai multe este o poveste aiurea. Să nu uităm că americanii au băgat trilioane în Afganistan până presiunea politică de acasă a dictat retragerea totală. Idem din Siria. De fapt, izolaționismul propovăduit de Peter Zeihan este greu de combătut și dacă îl veți asculta veți vedea că inclusiv comportamentul SUA în Ucraina, prin neimplicarea directă și prin neintrarea în război, confirmă teoria lui Zeihan, că SUA vrea să se retragă din lume. Eu nu prea cred, deoarece sunt adeptul teoriei balanței de putere, care deși este doar un efect al strategiei și nu vine neapărat în contra izolaționismului, acoperă fluctuațiile determinate de politică.
Dar prin orice cheie am privi politica vestului cu privire la Ucraina, nu putem decât să acceptăm că vestul le-a cam dat maxim ce putea să le dea, altceva nu mai are. Evident, vestul (Germania) putea tăia gazul și făcea mai mult ca donația de 2-3 tunuri de artilerie moderne ale nemților. Dar asta e altă discuție. Cert este că nimic bun nu se poate întâmpla pentru Ucraina decât eventuala intrare în război a unei țări NATO capabile, gen Polonia.
La cum se arată pe front, miracolul rezistenței ucrainiene se cam evaporă. Între timp, rușii își intră în mână, învață din greșeli și mai ales bombardează tot ce pot. Speranța ucrainienilor este că, văzând că nu pot să le facă față rușilor cu arme proaste, vesticii le vor trimite arme mai bune. Dar dilema este ce soldați vor mai opera acele arme bune, de vreme ce sute de soldați ucrainieni mor zilnic pe front.
Este greu să fii președintele unei țări care se luptă cu orcii, tu având doar bâte de lemn și orcii săbii de oțel. Iar orcii fiind de 10 ori mai mulți ca tine.
Spuneam în articolul cu vizita la Kiev că eu cred că cei trei au fost să îi spună lui Zele pe față că e nasoală și că Putin nu se va opri dacă ucrainienii nu cedează. Tot către față europenii au vrut să le spună că americanii îl încurajază aiurea pe Zele că chair de i-ar bate ei pe ruși și de-ar întoarce cursul luptelor, rușii au nucleare și le pot folosi că deja s-au degustat la sânge și văd că nu e așa complicat să bum-bum.
Apropos de adaptarea la sânge. Cu cât războiul trece, cu atât soldații nu mai au rețineri. Vă amintiți cum în primele zile, soldații ruși aveau de-a face cu protestele civililor care le ieșau în față? Cum se tocmeau cu ei, și îi lăsau să protesteze, să ridice steagul Ucrainei, să îi înjure etc? Mai vedeți de-astea acum? Nu, deoarece cel mai mic semn de protest este acum rapid neutralizat cu un pac-pac, deoarece rușii nu mai au jenă să ucidă fără scrupule. Ce vreau să zic? Cu cât trece timpul din război, cu atât mintea se duce, și aia ultima și iese animalul din om și mai mult.
Dar să zicem că la butoanele nuclearelor sunt capete limpezi. Păi capetele astea limpezi o să gândească după ecuația balanței de putere despre care am zis 2 vorbe. Anume, dacă ucrainienii sunt învinși, de ce să se oprească la Donbas și Lugansk? De ce să nu meargă până la Kiev? Sau Lviov? De ce să nu se ducă până la polonezi să vadă ce fac polonezii? Intră ei în răzbel? Au tupeu? Că dacă intră ei singuri, articolul 5 nu se activează. Rușii nu pot suferi mare brânză dacă polonezii sunt provocați prin faptul că rușii nu se mai opresc ci înaintează până la granița cu ei. Ce pot face polonezii? Să zicem că trag cu artileria de la polonezi spre pozițiile rușilor din Ucraina, că poate au ei ceva echipamente mai NATO. Rușii o să fie nevoiți să riposteze, sau poate nici măcar. Poate se retrag pur și simplu și cer americanilor să îi calmeze pe polonezi.
Iar dacă nu pierd ucrainienii ci primind arme din ce în ce mai puternice, lovesc din ce în ce mai mult în ruși, oare ce ar putea să facă rușii ca să schimbe soarta războiului? Ghici!
Dar ar putea zice cineva, că în cadrul balanței de putere este posibil ca ucrainienii să îi oprească pe ruși la Donbas și să le facă extrem de grea, spre imposibilă înaintarea mai departe. Ei bine, așa ceva sunt aiureli, în război nu prea există situație de egalitate, nu prea există un punct în care ambele armate să fie cam la fel de puternice, cam la fel de dotate, pe poziții cam la fel de solide încât să nu existe o parte anume care să aibă un avantaj clar. Să zicem că de balanța ucrainienilor vor mai fi și sancțiunile și situația grea economică a Rusiei și poate presiunea chinezilor. Vor face atunci pace? Poate vor face rușii pace, pentru la iarnă după care iar bum-bum.
Evident că este prea târziu să găsim un scenariu de urmat pentru Zelensky. S-a băgat singur între ciocan și nicovală. Să negocieze cu rușii – ar făcea-o de pe o poziție nasoală, ar fi o umilință națională să cedeze ditamai teritoriu, după toate crimele și bombardamentele care au ras Ucraina și după atâta sânge vărsat. Dar pe de altă parte, singur zicea că moralul începe să devină o problemă. Ceea ce este o minciună deoarece evident moralul este la pământ de ceva timp, poate singurul moment în care moralul ucrainienilor a fost bun, a fost când rușii s-au retras de lângă Kiev în urma greșelilor în lanț și a rezistenței feroce a ucrainienilor.
Oficial, europenii, deși sugerează că “Putin nu trebuie umilit” (ca și cum ar fi vreo posibilitate pentru asta) – cum zice Macaroana, oficial zic declară că o să fie alături de ucrainieni, indiferent ce decid ei, adică dacă decid să lupte, îi sprijinesc (mai puțin cu gazele …), dacă decid să negocieze, de asemenea îi bat pe umăr și nu îi obligă ca să continue războiul (ca și cum ar putea în vreun fel).
Dar realitatea este cu totul alta. Realitatea este că rușii au declarat că nu sunt de acord nici cu intrarea Ucrainei în UE (după ce s-au arătat indiferenți inițial) și mai apoi, realitatea de pe front este în măsură să îi determine pe ruși să nu prea dorească o pace chiar acum când sunt pe cai mari și tocmai au câștigat și Severdonețk-ul. Indiferent de strategia centrului de comandă al rușilor (fie Putin, fie oligarhii, fie armata, fie amanta lui Putin) care determină direcția, nu există o variantă în care rușilor le-ar conveni acum să facă pace. Poate doar dacă noi nu avem completă imaginea situației economice și aceasta este mult mai nasoală decât o lasă rușii să transpire că ar fi. Tot la capitolul necunoscute, ar fi tensiunile intra-sistem la care nu avem acces, dar știm că există. Fac aici apel la situația din rândul ceaușeștilor pe ultima sută de metri. Nicu era în Iran și a lăsat conducerea pe mâna tâmpei, care a dat ordin să se tragă în populație ceea ce a produs revoltă masivă și repulsie chiar în rândul acoliților. Prin urmare, securitatea a decis că gata, până aici le-a fost, asemenea monștri nu mai merită să conducă țara. Ceva de genul acesta poate fi și în Rusia și poate determina încetarea războiului, deși …
Mizele sunt masive atât pentru ruși cât și pentru ucrainieni. De unde sperau să ia Donbas-ul și Luganskul fără probleme și sperau că populația o să îi primească cu flori ca în Crimeea, rușii s-au trezit nevoiți să lupte și să intre într-un război în urma căruia au ras Ucraina și acum pot să o ia cu totul dacă se încordează nițel și nu mai fac greșeli majore. O să mai aibă ceva pierderi însă, dacă vor să continue deși la cât de terminați sunt și ucrainienii, pierderile rușilor au cam scăzut recent. Nu prea am mai văzut nici avioane căzute, nici tancuri lovite etc. Iar la artilerie, rușii bat mai departe. Cu excepția Insulei Șerpilor, rușii nu prea au zone de front proaste. Și Belarusul încă nu a intrat, ceea ce ar pune și mai mari probleme Ucrainei și ar face facilă ocuparea întregii Ucraine. Ceea ce ar fi un cadou neașteptat pentru Putin care deși inițial zicea de drepturile rușilor din Donbas, acum poate să zică că Ucraina a dovedit că este deja aproape o parte din NATO, că uite că primesc arme și muniție de la NATO, prin urmare trebuie neutralizată și demilitarizată, deci ocuparea ei totală este vitală pentru securitatea Rusiei.
Ca actor, Zelensky nu poate gândi strategic și deși nu era deloc greu de calculat că se va ajunge aici, pasiunea a primat în decizia lui de a lupta cu ursul în speranța unui sprijin utopic din partea vestului. Vă mai amintiți cum făcea lobby pentru “no-fly zone”? Cumva, Zele și alți ucrainieni foarte pătimași chiar credeau că asta e posibil și chiar se luptau pe plan mediatic ca să convingă NATO să declare cerul Ucrainei un no-fly zone. În bula propriului teatru, în care mesajele sale sunt propagate și retransmise instan, Zelensky credea că dacă mesajul acesta se repetă și este preluat și există unele ecouri (de la alți umaniști și anti-ruși din mac-mac), există șanse ca aceasta să aibă loc. Apoi, spera ca măcar să primească 6 miliarde pe zi, ca să poată cumpăra toate armele de care are nevoie și eventual dacă mai rămâne ceva să cumpere de mâncare la soldați. Evident că nimeni nu donează 6 miliarde pe zi la o țară care are toate șansele să nu mai existe în 2-3 luni.
Singurul scenariu în care Zelensky nu este un nebun sinucigaș ar fi acela în care el ar fi primit unele asigurări extraordinare pe care nu le-a făcut publice și de care noi nu știm. Ceva de genul, “Zele, rezistați și voi acolo nițel, că când se împute de tot, intrăm și noi în răzbel cu rușii, că și-așa chinezii au planuri cu Taiwan-ul și oricum dolarul e pe ducă, vine ditamai inflație, depresiune etc”. Altfel zis, doar dacă războiul mondial este deja plănuit și Ucraina nu are decât un rol de “încălzire”. Acesta este singurul scenariu în care Zelenky nu este complet dus cu pluta ci joacă – cum se pricepe – un rol de “îndemnător” la luptă, încercând să țină mobilizată armata ucraineană (ce a mai rămas din ea) și să dea lovituri cât mai nasoale rușilor, în așteptarea iminentei intrări a NATO. Sau poate că scenariul ăsta deși nu există, este unul la care Zelensky visează … Altfel spus, singurul scenariu în care Zelensky nu este nebun, este acela în care el visează la WW3 nuclear care va extermina umanitatea inclusiv Ucraina. Cam cum zic și rușii când la TV vine vorba … ” ce rost are lumea fără Maica Rusia în ea?”.
Da, doar dacă va exista riscul să piardă în Ucraina. Și o va lansa spre Ucraina. Altfel, Rusia nu va lansa prima salvă spre Berlin / Paris și Londra. Căci probabil nu se va lansa una singură ci toate din prima.
Începem cu o scurtă știre care la ora redactării articolului văd că nu a ajuns în presa din ro: un elicopter rusesc Mi-8 a încălcat spațiul aerian al Estoniei. A făcut-o pentru 2 minute, dar probabil a testat marea cu degetul. Că altceva, ce să fie?
Nucleare tactice
S-a tot vorbit de nucleare tactice, cum că maxim ce va folosi Rusia va fi aceste nucleare “tactice” și astea la nevoie. Adevărul este că în esență nuclearele tactice sunt bombe puternice, de care Rusia a tot folosit. S-au tot văzut bombe care lăsau în urma lor o mică ciupercă, deci nici măcar nu putem fi siguri că deja nu au fost folosite.
Dar a face aceasta diferențiere între nucleare tactice, ca un pas în escaladare, de care Rusia se ferește deoarece vestul ar mări ajutorul oferit, este o logică învechită. Este logica războiului rece, a măsurilor acțiune-reacțiune de același calibru sau măcar din aceiași categorie … Adevărul este că Rusia nu are de ce să folosească în Ucraina nucleare deoarece oricum câștigă. Nu prea avem un scenariu în care Ucraina să poată câștiga, dar evident că orice armată va folosi mai devreme sau mai târziu, armele de care are nevoie și dacă nu are acele arme, va folosi armele pe care le mai are. Asta fac și ucrainienii. Ei nu au de exemplu artilerile la fel de puternică ca rușii, nu au bombe la fel de multe, nu au avioane la fel de multe, nu au nimic la fel de mult. Prin urmare, se luptă cu ce au, cum pot, în speranța că vor primi mai mult de la vest … dar nu numai. Eu sunt sigur că luptă pur și simplu pentru că nu vor să trăiască sub bocancul rușilor și preferă mai bine să moară decât să cedeze.
Războiul a luat o turnură nasoală recent. Se luptă pe bucăți, rușii testează toată granița, bombardează cu artilerie și văd unde pot avansa. Dar dacă ar vrea să dea cu nucleara, nu prea ar știi unde deoarece ucrainienii sunt răsfirați, sunt puțini, au câteva piese de artilerie, au câteva tancuri, au câteva transportoare și maxim ce pot să facă este să folosească mai bine terenul, să își asume riscuri mai mari și să beneficieze de informațiile legate de mișcările de trupe (mai degrabă de echipamente) pe care le primesc de la americani.
Să dea în Kiev cu o nucleară, ar putea Putin. Dar asta poate doar dacă Ucraina primeste (prin minune) cele mai tari avioane și artilerii și cele mai tari tancuri și respinge miraculos avansul rusesc și măcelul de acum din est, îi gonește complet din teritoriile ocupate și amenință Moscova. Poate atunci rușii vor lovi în Kiev cu nuclearele deși poate mai înainte, vor lovi în acele echipamente miraculoase, aduse din vest, care le-ar putea face probleme.
Nucleară după convențională
Îmi mențin părerea că un atac nuclear improptu este improbabil. Cine dă cu nucleara în celălalt, va trebui să dea cu mai multe, nu doar cu una. Și ideal fără avertisment. Ori pentru asta trebuie ditamai casus beli. Sau măcar avantaj de urmărit în cazul unui asemenea atac. Ce poate câștiga Rusia din urma unui atac nuclear total asupra vestului? Poate să-și atragă furia vestului și anihilare. Prin urmare, Rusia va folosi nuclearele doar pentru apărare, în caz de strictă necesitate. Chiar dacă NATO va intra în război, probabil Rusia se va apăra mai întâi convențional, încercând să atragă și China și să formeze o alianță și sperând în victorie. Evident că nuclearele vor fi în alertă, dar dacă NATO va ataca Rusia în Ucraina, Rusia nu va folosi nuclearele. Nu are de ce. Chiar cu NATO alături, victoria Ucrainei nu ar fi neapărat garantată. Am reamintit că în NATO, Ucraina ar fi fost a 3-a armată, după SUA și Turcia. Evident că dacă SUA ar trimite zeci de mii de soldați, tancuri și avioane, Rusia ar pierde convențional. Dacă însă scopul declarat al NATO ar fi restabilirea păcii, nu cred că Rusia va recurge la nucleare. Este paradoxal ce zic, că NATO poate intra în război alături de Ucraina fără să riște război nuclear. S-ar putea oare așa ceva? Da, cu o probabilitate de 90% (deci nu 100%). Dar NATO nu își poate asuma 10% pentru Ucraina, așa cum SUa nu își vor asuma 1% pentru România
Anihilarea minionilor?
Cum NATO nu va declanșa război nuclear în cazul în care minionii vor fi atacați, cum vor decurge lucrurile dacă – cum avem acum situația posibilă datorită blocării Kaliningradului – Rusia va ataca un minion (membră NATO fostă comunistă)? Foarte probabil, europenii vor intra în luptă deoarece se vor simți în pericol. Vor trimite trupe, avioane, tancuri, tot ce trebuie, dar nu vor lansa nuclearele deși evident vor fi în alertă. Franța și Marea Britanie au un număr infim de focoase și nu se pot risca să dea cu ele, pentru a primi apoi riposta. Prin urmare, este SUA dispusă să lanseze nuclearele dacă Lituania va fi acum atacată de Rusia? Sau dacă va primi 2-3 rachete? Sau dacă pur și simplu rușii o vor invada? Nu! SUA nu va lansa nuclearele și în primele 10 minute ale acestui incident vom știi. Deorece dacă nu lansează în primele 10 minute, nu vor lansa nici după …
Într-un fel SUA au cedat nenumărate linii roșii în acest război. Vă mai amintiți pe Obama cu “linia roșie” trasată Rusiei în Siria? Idiotul nu s-a ținut de linie și rușii au prins curaj. În acest război, mai multe linii roșii au fost călcate de ruși.
Au rușii răbdare?
Evident. SUA este în implozie economică și vine o mamă de criză cum nu a fost în 2008 și poate nici în anii ’80. Întregul sistem financiar se cutremură. Ca să arate cât de mult îi pasă de Bidon, Arabia Saudită a interzis curcubeul de pe jucării deoarece îl consideră propadandă homo ceea ce este ilegal. Asta înainte de vizita Bidonului. Data trecută, când a început războiul, regele nici nu i-a răspuns la telefon lui Bidon care dorea să îl roage să pompeze mai mult petrol ca să poată avea efect sancțiunile asupra rușilor prin reducerea importului, dar menținerea prețului scăzut. Nu a fost așa, abia recent au început să pompeze saudiții mai mult, dar probabil deoarece au nevoie de bani să cumpere arme să se pregătească de războiul cu Iranul. Este clar că Iranul are garanția rușilor în cazul unui război cu Israelul. Dar rușii nu se grăbesc. Economic, vestul este în implozie, și fiecare lună care trece consolidează relațiile Rusiei cu Asia în sensul transferului de energie și a consolidării de noi relații economice, ca alternativă la vest.
Pot americanii trage primii?
Dacă i-ar ajuta cu ceva, americanii ar rade Rusia de pe fața pământului. Am zis însă de ceva ani de zile că riscul existențial al SUA este China. SUA nu poate ataca Rusia deoarece Rusia nu prezintă un risc economic pentru americanii. Rușii fac o mare prostie că au preferat pe chinezi europenilor, deoarece SUA putea închide ochii foarte bine la o dictatură rusească așa cum închide ochii la o dictatură saudită de tip medieval cu execuții publice. Câtă vreme Rusia pompa gaz și petrol pentru vest și nu punea probleme … Dar ce a fost, a fost, evident că a fost și ambiția tembelă a unor prostanaci ca Geoana de a împinge NATO în coasta ursului ca să-l turbeze, că le trebuia extindere. Rusia era mult mai utilă vestului în războiul cu China, care nu va rămâne doar economic. Nu știu dacă este alegerea lui Putin sau pur și simplu alegerea vestului de a ignora Rusia și de a o lăsa în orbita Chinei, cert este că SUA nu are niciun câștig dacă va anihila Rusia. Să zicem că SUA lansează nuclearele și rad Rusia. Ce urmează apoi? Ocupație fizică? Mai greu? Un guvern “deputinizat” (pro-vestic) sub amenințarea altor nucleare? Foarte greu de zis, în ce scenariu poate SUA câștiga din prima lovitură. Chiar scoțând din ecuație riscul răspunsului, chiar presupunând că Rusia nu are nucleare funcționale (50% probabil).
Lecția istoriei
Este puțin tras de păr să apelăm la istorie când vine vorba de nucleare. Deaorece nuclearele de azi nu sunt nuclearele de atunci … Să zicem că într-o oarecare măsură, putem face o comparație, în sensul că așa cum atunci nuclearele au omorât mulți oameni și acum pot rade orașe întregi și distruge milioane de oameni în secunde. Dar asta nu schimbă mare lucru, în sensul că tot război este. Dacă Bucureștiul să zicem că va fi ras de o nucleară, ce putere au rușii asupra Olteniei? Poate doar dacă vin aici cu tancurile, dar altfel … Într-adevăr pe japonezi se zice că nuclearele i-au convins să cedeze, dar nuclearele au fost mai mult date pentru ruși, ca să le arate americanii ce pot și să îi avertizeze că nu pot merge până la atlantic …
Proastă strategie, zic unii, în sensul că s-a produs multă suferință doar pentru un gest de intimidare. Oricum, lecția istoriei ar fi că nuclearele au fost folosite abia după ce războiul fusese deja câștigat convențional. Mare brânză nu au ajutat, deoarece populația era oricum exterminată, au fost bombardamente care au distrus mai mult decât nuclearele și existau deja discuții în interiorul Japoniei ca să se dea bătuți înainte de nucleare. Deci istoria nu ne învață mare lucru iar faptul că puterea nuclearelor de astăzi este mult mai mare, ne induce în eroare.
Dar puterea mare, nu fac din aceste arme un instrument de constrângere fatal. Ba din contră, după nucleare și dezastrul pe care îl vor face, oamenii probabil nu vor mai dori să lupte și soldații (chiar ai țărilor care le lansează) vor arunca singuri armele iar generalii nebuni care vor fi dat ordinele nu vor mai avea cu cine să lupte sau vor fi uciși de proprii subalterni.
Concluzie
Faptul că nuclearele sunt puternice și pot schimba nu doar un război ci și fața pământului, fac orice concluzie imposibilă. Încerc totuși una: oricât de malefice sunt aceste arme, nu înseamnă că nu vor fi folosite și că nu vor exista oamenii care să justifice folosirea lor, sub pretextul unei cauze pozitive.
Din scenariile evaluate și observațiile de mai sus, sper doar să subliniez că nu există un scenariu în care Rusia va fi prima care să folosească nuclearele, în ciuda măscăricilor de la televiziunile rusești.
Abia după ce am auzit la podcastul The Telegraph că și Klaus al nostru a fost la Kiev că noi suntem rezolvatorii exportului de grâne al ucrainienilor, mi-am dat seama că am dezinformat cititorii cu titlul articolului anterior, deoarece mai potrivit era “Cei patru călăreți ai apocalipsei Ucrainei”. Totodată, inevitabil memele legate de prezența aiurea a lui Klaus alături de cei trei au invadat rețelele sociale și prin urmare, am aflat și eu că și Klaus s-a dus la Kiev, nu doar cei 3.
Revizuind vizita, facem următoarele concluzii.
Zelinsky este un avatar
Oricât de dus cu pluta ar fi Zelinsky din cauza războiului și a situației nașpa în care și-a băgat țara, nu se justifică de ce cu asemenea oaspeți de seamă s-a afișat în tricou. Totul este cel puțin ciudat și arată o totală lipsă de respect. Nu cred ca este nevoie pentru cititorii noștri să decodificăm întreaga semnificație a acestei prezențe. Apariția permanentă în tricou a lui Zelinsky denotă sfârșitul istoriei. Politica nu este ce a fost, rangurile nu mai sunt ce au fost, autoritatea nu mai este ce a fost.
Regele Japoniei în fața învingătorilor
Știu că poate la unii li se pare firesc ca președintele Ucrainei să joace acest rol de luptător, să îmbrace această haină de super-erou motivațional care îi flituiește pe americani refuzându-le evacuarea cu faimoasa frază: “I Don’t Need A Ride, I Need More Ammunition”.
Nimic însă nu este firesc și nimic întâmplător nu apare la TV. Totul este o producție bine regizată cu un target și un mesaj bine determinat și cu toate elementele necesare pentru a obține acel rezultat. De aceea nu mă mai uit la TV – este imposibil să poți filtra ceva, este inutil să încerci să selectezi și doar “să te informezi”, iluzionându-te că ești imun la spălarea creierului. Nici vorbă! Nu zic că alte medii nu au efecte similare, dar cu cât mediul este mai fuzzy, cu atât potențialul de control și propagandă este mai limitat.
Nu deoarece există riscul ca oricând să trebuiască să ia arma în mână, se îmbracă Zelinsky în costum pseudo-militar. Spun pseudo deoarece acel tricou nu îl va apăra de gloanțe, o vestă militară ar fi mai frească dacă îi este frică de gloanțe. Dar care om întreg la minte crede că dacă rușii ar vrea să îl neutralizeze pe Zelinsly, nu ar fi făcut-o deja? Doar idioții incapabili să adune 1 cu 1…
Nu mă hazardez în a analiza prea mult rolul lui Zelinky, ma rezum la a atrage atenția că acesta este un avatar, un simbol al unui nou tip de politician. Un politician care luptă, care nu negociază, care încurajază poporul să lupte. Un politician dispus să moară cu dușmanul de gât, un politican care renunță la cutume, nu mai respectă protocoale, are o singură grijă – ca tătuc absolut al patriei, face totul ca să obțină arme și donații de miliarde pentru țara sa și ca să unească poporul.
Culmea e că Zelinsky vrea să unească poporul într-o uniune care în alte părți distruge popoarele, culturile și tradițiile și importă gunoaie din toată lumea pentru a distruge orice urmă de tradiție și moștenire culturală europeană creștină, promovând așa-zis-ul “multi-culturalism”. În această gaură neagră pentru conceptul de stat și de identitate vrea Zelinsky să integreze poporul ucrainean. Și asta o face conștient și ucrainienii îl urmează ca idioții, neavând habar de ce îi așteaptă. Cei mai luminați, care au scos capul în afară și au dat de putoarea sovietului europenist, se amăgesc cu ideea că te faci frate cu dracul până treci podul, adică decât rușii, mai bine euroii …
Marky Mark and the Funky Bunch
Dacă se duceau doar cei 3 avea sens – principalele trei economii din UE, trimit un semnal. Cu Klaus alături însă, această combinație este cel puțin bizară. Ce rol a avut Klaus? De ce nu s-a dus de la polonezi? Am putea zice teoretic, că cei 3 poate au dorit să tragă cu ei și un majordom din est ca să arăte doml’e că la UE e egalitate între popoare, nu e Al 4-lea Reich cum zic conspiraționiștii. Prin urmare era firesc ca alături de cele 3 locomotive ale UE din vest să fie locomotiva din est, adică Polonia. Dar cum UE cam vrea să gâtuie polonezii deoarece sunt mai catolici ca Papa care – ciudat – este foarte europenist în toate cele, de la poponarism până la ecologism, s-au gândit deci să ia pe cel mai fraier, adică pe Klaus, că Orban oricum i-ar fi flituit, bulgarii sunt prea cu gâtul lat, cehii și slovacii toată lumea îi încurcă între ei … Nu m-au preocupat bancurile legate de mirarea presei din vest – cine e plăvanul? – că astea sunt infantilisme. Evident că se știe cine e plăvanul, dar formația ciudată – 3 lideri ale celor mai puternice economii alături de un lider al cele mai slabe economii, a fost ciudată.
Am explicat de fapt, în articolul anterior, că vizita în sine este ciudată, deoarece oricum s-au cam tot fâlfâit liderii la Kiev când conta (pentru alegerile interne) deoarece asocierea cu Ucraina (fecioara victimă din acest conflict) aducea puncte candidaților. Acum că Macaroana a câștigat, că Draghi a fost consolidat prin “realegere la al x-lea congres” (Italia a devenit un mic voievodat din punct de vedere politic, efectiv nu mai există politică), singura mea explicație ar fi că Olaf cel tembel pur și simplu se temea să meargă singur și i-a tras și pe ăștia după el ca să fie 200% sigur că rușii nu dau cu rachetele când trece el prin Kiev. Altfel zis, angst-ul german l-a oprit pe Olaf să meargă singur și prin urmare și-a luat majordomii cu el ca să fie mai ferit. Klaus nu a fost invitat direct, dar rezonând pe aceiași frecvență cu Olaf și simțind că ăsta se simte tulburat și nu s-ar supăra de companie, Klaus cel tăcut s-a autoinvitat și astfel a ajuns și el pe-acolo. Cel puțin Carmen l-a crezut că este un erou pentru curajul arătat să se expună rachetelor hypersonice cu precizie rusești și prin urmare revenirea probabil a fost spicy pentru un cuplu de babaci probabil afundat în plictis, disoluție și pasiune zero kelvin.
Suport prin import
Ideea principală a prezenței celor patru călărețil ai apocalipsei a fost că arată unitate. Unitate în sprijinirea Ucrainei. Dar unitatea măcănită nu îi mai convinge nici măcar pe Ucrainieni care de la mic la mare nu încetează a-l taxa pe Macaroană pentru apropoul lansat că Putin nu trebuie umilit și consecintele care derivă din acesta. Probabil reacția ucrainienilor la ipocrizia și mârșăvia acestei declarații este singurul lucru bun care se întâmplă zilele astea.
În fapt, mult mai important era pentru Ucrainieni decât vizita de imagine a celor patru călăreți, tăierea gazului sau măcar a petrolului. Ceea ce nu se întâmplă și probabil nu se va întâmpla curând. Ba mai mult, e posibil ca să aștepte europenii până când rușii vor termina conducta către chinezi din Siberia și îi vor lăsa pe europeni cu gura căscată fără gaz la iarnă, jucându-i Putin pe degete cum va voi el atunci. Am mai menționat acest mic important aspect: în prezent, nu există piață de deschidere pentru ruși pentru gazele din Siberia deoarece conductele au fost făcute către vest. O parte din flux a fost deja direcționat spre turci dar aceștia nu pot să absorbe tot. Prin urmare, nu doar de când cu războiul ci chiar dinainte, deoarece UE este în cădere economică de ceva timp (comparativ cu Asia care duduie), rușii s-au gândit să vândă gaz siberian și la chinezi deoarece aceștia s-au oferit să pună umărul la construcția infrastructurii. Prin urmare este doar chestiune de timp …
Mesajele de acceptare a cererii Ucrainei de aderare la UE sunt ilegale și încalcă tratatul. Parlamentul știu că a dat ceva declarații … nu cred însă că s-a votat. Ideea este însă că în tratatul UE, nu se acceptă aderarea țărilor cu probleme, în război. Ar fi sinucigaș. Orice bloc economic și politic vrea să atragă parnteneri puternici, nu foste republici sovietice aflate în colaps. Cum va funcționa UE dacă deja Ucraina este o povară prin cererea de arme, resurse, prin afluxul de imigraniți etc? Una sunt declarațiile de susținere, ajutorul umanitar, politic și militar – în limita posibilităților – și alta este călcarea în picioare a alegerii popoarelor țărilor membre ale uniunii care când au votat aderarea, nu au votat să adere la război nuclear cu Rusia, ci li s-a spus că o să curgă miere și lapte, că vin investitori, că avem euro, că vom avea democrație și anti-corupție. Ori acceptarea Ucrainei ar însemna efectiv încălcarea tuturor acestor promisiuni, scrise și nescrise. Nu mai zic că la cât de mult ne-au frecat pe noi europenii, mergând până la a cere pușcărie pentru promotorii legionarismului și interzicerea cărților, ar fi culmea să îi accepte acum pe ucrainieni cu atâtea bube pe cap și pe tot corpul: război cu Rusia, distrugere a industriei, corupție și mafie politică, nazism în armată și alte organizații ale statului, dar despre ce vorbim noi, că Ucraina nu prea mai este un stat, starea de război înseamnă moarte. Care Ucraina va fi primită în UE? Cea aflată acum în război? Cea care va rămâne după ce o ciopârțesc rușii? Cea din exil dacă ocupă rușii tot?!
De facto, UE deja a devenit un URSS deși nu îi place comparația și deși birocrații din infrastructura partidului unic europenist (indiferent de ce etichetă de formă are el pus peste – liberal, conservator, etc) doresc să se creadă democrați. Dar democrație în UE înseamnă doar să spui dacă vrei ca transexualii să aibă locuri gratuite la facultate sau poate ai altă opinie și propui ca transexualii să aibă o facultate întreagă pentru ei. Este exlcus însă să propui ca Ucraina să nu fie acceptată deoarece e la mintea cocoșului că nu e bine pentru nimeni și nu aduce altceva decât probleme. Și în primul rănd, este în război!
Pace sau război?
Cum văd eu vizita a avut două tipuri de mesaje – unul oficial și unul neoficial. Cel oficial, cu zăhărelul aderării și cel neoficial cu condiționarea aderării de către acceptarea păcii, adică a cedării de teritorii. Ucraina e la mijloc între presiunea europenilor de a face pace și încurajarea americanilor de a lupta în continuare, cu promisiunea de armament și alte de-astea.
Marea mea dilemă este – așa cum am zis în articolul trecut – dacă Zelinsly, în fața ultimatumului lui Olaf (și a colegilor lui de șorțuleț) va ceda teritorii și va accepta pacea cu rușii deoarece nemților le tremură chiloții la ce inflație a dat peste ei. Și cum valorile economice, politice și strategice au fost epurate pe criteriile noi ideologii wokiste și incompetenții s-au adunat la putere ca mizeria din spuma mării, UE nu are capacitatea să facă față șocurilor economice ale războiului economic cu Rusia, dus el chiar parțial și tunat să le convină celor mari în detrimentul celor mici. Bunăoară, nemții au pompat ei în panourile electrice, au băgat pe gât legislația cu “verzuiala” deoarece ca unici importatori și distribuitori de astfel de echipamente, aveau vânzare la greu, dar sunt conștineți că dacă Putin taie gazul la orașul-fabrică Bayer, 10% din PIB-ul german va pica peste noapte, ceea ce este echivalent cu revoluție în inima Reich-ului – de neconceput.
De aceeea urgența acestei călătorii, ca să îi zică față către față lui Zelinsky ceea ce tot a încercat Macaron și s-a cam ars mediatic, să îi sugereze, cum că Putin nu trebuie umilit, adică trebuie să îi arunce un os-două de teritorii pentru mândria propire (care cred ei că l-a mânat în război) și apoi să facă pace, ca să poată astfel relua importurile și afacerile cu rușii – căci pentru nemți Rusia este un vest sălbatic. Evident că și Ucraina “Liberă”, ca teren virgin, de-rusificat, va fi gata de ocupat economic așa cum au făcut cu Europa de Est și companiile germane deja își fac planuri de atac.
Una peste alta, viitorul este cel mai greu de prezis, dar eu mă încumet să zic că Zelinsky nu va juca hora europenistă ci mai degrabă se va baza pe sprijinul americanilor și al polonezilor continuând să lupte suficient de mult pentru a băga UE în criză (evident indirect). Prin urmare, vizita a fost una inutilă și ineficientă, deși Klaus probabil s-a ales cu ceva zăhărel pentru eroismul arătat.
Aproximativ aleator ca motivație și momentum, am scris ieri despre Trădarea Ucrainei, neavând habar că sefii de state ale celor mai importante trei țări din UE aveau azi plănuită o vizită la Kiev. Știam că macaroana vine la București dar vă reamintesc că nu mă uit la știrile oficiale. Dar ce s-a întâmplat, se potrivește nesperat cu articolul trecut, în sensul pe care îl veți vedea.
În primul rând, cum de au acești oameni curajul să facă o vizită de stat într-o țară aflată în război? Nu e de ici de colo acest tupeu … Este însă curaj? Nici vorbă! Macaroana este un adolescent captiv unei babace, vi-l imaginați că ar avea predispoziți către cel mai mic risc la viața sa? Ca o legumă nevertebrată ce este, nu ar avea curaj nici să se opună biciurilor cu care tanti babeta îl pedepsește dacă nu e copil cuminte, darămite să își asume riscul să fie bombardat de Putin.
Dar oare chiar nu ar putea rușii să bobardeze Kiev-ul? E război! Rușii ar putea foarte ușor să se facă că o rachetă a aterizat unde nu trebuie și să trimită o hipersonică din aceea, care se duce la țintă, ca să decapiteze conducerea luminată a UE – dușmanul nedeclarat, dar declarat cel puțin în presa putinistă. Cum de nu se întâmplă așa? Simplu! Nu se întâmplă deoarece această vizită are binecuvântarea țarului. Cu siguranță, Rusia, poate chiar Putin personal, a dat asigurări pentru siguranța liderilor în această vizită.
Nu ar fi mare risc pentru ruși dacă o rachetă ar lovi unde nu trebuie și i-ar omorî pe cei trei lideri. Este război și deja rușii trimit rachete peste Kiev și deja au bombardat Kievul. UE nu ar putea să declare război Rusiei și nici să taie gazele deoarece dacă puteau le tăiau deja și răzobi … UE nu are armata. NATO de asemenea, nu poate declara război Rusiei deoarece dacă cei trei lideri ar fi decapitați, acesta nu ar fi un casus beli. Pur și simplu – s-ar spune – și-au asumat riscul de a ajuta naziștii și prin urmare sunt victime colaterale ale bombardamentelor rușilor. La fel ca și ceilalți cetățeni ucrainieni care pică secerați de bombe.
Prin urmare, părerea mea este că orice vizită la Kiev a unui lider de stat (dar nu neaparat lider) se face cu acordul și știința rușilor și este plătită. Fie în bani, fie în alte favoruri. De exemplu, poate acum, Macaroană l-a rugat pe Putin: “Vlad, fii atent! Ne ducem să convingem actorul să îți lase cât aveți ocupat acum. E ok? E suficient pentru voi? Ți-ar conveni?” Vlad evident ar zice: “Mergeți bă, că vă las, dar nu am speranțe, că actorul e sinucigaș. Ăsta nu se lasă până nu îl omorâm”.
Prin urmare, este clar ca nesfânta treime nu merge ca să încurajeze ucraina și pe Zelinsky ci ca să îi spună și în privat actorului că cam trebuie să o termine cu rezistența că inflația e cam mare și ei nu le mai trimit arme.
Într-adevăr declarațiile oficiale sună bombastic, dar să nu uităm faptele – europenii au plătit rușilor de la începutul războiului 57 de milarde doar pe gaz, la care se adaugă și restul. Prin urmare, despre ce suport vorbim?
Dar oare nu puteau cei 3 liderii să transmită acest mesaj prin chat sau prin zoom? Nu, deoarece elitele cred în simbolistică. Ei au nevoie ca să zic apoi, când Ucraina va fi complet ocupată de ruși – “am mers și la Kiev ca să aratăm suportul nostru … ce puteam face mai mult?”. Semnul că ce zic este adevărat va fi accelerarea atacurilor rusești și spargerea rezistenței ucrainienilor în Donbas, după care urmează avansul rapid spre vest. Dilema mea, unde se vor opri? Un raspuns posibil: unde vor fi opriți!
Nu este ceva nou pentru mine, dar ucrainienii încep să simtă încet-încet cuțitul tăios al ipocriziei europene, care pe cât de delicat și minuțios este operat, pe atât de dureroase și nemiloase are tăieturile pe care le face deoarece într-un fel este la fel de ucigaș pentru visurile de libertate și prosperitate ale popoarelor minione pe cât sunt bombele și tancurile rușilor. Pare grea comparația, dar în esență, ce credeți că se întâmpla dacă Ucraina era integrată rapid în UE și Rusia stătea cu mâinile în sân? Ucraina devenea o mare colonie, o provincie agricolă a Imperiului, un abator de forță de muncă ieftină și evident, o fâșie de graniță minată către ursul de la răsărit. În niciuncaz Ucraina nu putea fi în UE o nouă Polonie, deoarece Polonia oricum era în proces de exterminare în urma cunoscutelor frecușuri și a inevitabilului sfârșit al entuziasmului naționalist, prin care grecii sărmanii deja au trecut și au văzut că țara lor era pierdută înainte ca ei să realizeze.
Dar de ce a venit momentul să discutăm și despre acest subiect. Cred că avem deja vreo două săptămâni de când Macron zicea că Putin nu trebuie umilit. Altfel spus, trebuie să îi dăm un ciot de Ucraină ca să sperăm că nu mai turbează cu nuclearele și apoi să ne întoarcem la normalitate. Zilele trecute Bidonul, nu știu în ce context, l-a luat la zeflemea pe Zelenski cum că nu l-a crezut că o să îi invadeze rușii. Ca și cum putea face mare brânză dacă îi credea pe americani și oricum nu știm noi cum au tratat ucrainienii avertismentele pe plan militar, dacă la planul declarativ, Zelenski a încercat atunci să calmeze spiritele. Dar Bidonul, pe cât de dement este, nu uită!
93 miliarde a făcut Rusia în aceste 100 zile ale războiului din exportul de gaze. UE a importat 61%, adică a dat 57 miliarde rușilor, importând chiar mai multe gaze ca altă dată (pentru a face stocuri probabil). Practic, europenii îi finanțează pe ruși ca să îi bombardeze pe ucrainieni. Există într-adevăr un oarecare ajutor al vestului, dar aici e mult de zis și cel mai clar poate ne arată situația de pe front unde ucrainienii nu stau bine deloc.
Sunt oare cuvinte dure – tradare, ipocrizie? Că doar europenii vedem că îi ajută cât-de-cât pe ucrainieni: le primesc refugiații (deși mai mult nemții), le dau ceva arme vechituri (deși nemții nu prea) și aceste apropouri cum că Ucraina ar trebuie să cedeze peste 25% din teritoriu și să facă pacea nu sunt totuși (încă) prea vocale și se fac în general prin canale subterane și mai puțin public.
Putea însă vestul să ajute Ucraina? Evident! Așa cum le-a furnizat arme ușoare de luptă, le putea da arme grele și foarte grele, chiar nucleare. Ar fi atacat Putin țările NATO dacă aflându-se în război cu Ucraina, ar fi văzut că pierde? Cam greu de zis cum s-ar întâmpla asta? Pe cine ar da vina? Pe cine ar lovi prima data? Cum ar putea demonstra că armele folosite nu sunt ale ucrainienilor? Este comerțul cu arme interzis? Teoretic, orice țară poate acum să vândă Ucrainei arme oricât de sofisticate și le poate vinde pe credit, nu trebuie nici să le doneze și nici să le “strecoare”. Ba mai mult – Polonia, principalul hub de transfer al armelor spre Ucraina, nu a dat înapoi de la mai nimic ce i s-a cerut și raportat la PIB a ajutat cel mai mult pe ucrainieni, practic fără Polonia, Ucraina nu ar fi rezistat. Până să decidă tovarășii de la UE ce ajuta și cu cât ajută pe ucrainieni, polonezii deja primeau refugiați și le dădeau tancuri.
Una peste alta, realitatea este ca vestul este în auto-distrugere și incompetența ca efect secundar al noilor ideologii denumite generic “wokism” face ca la nivel politic să nu se perceapă realitatea pericolului pe care îl constituie Rusia și faptul că nu poate exista pace pentru vest câtă vreme Rusia nu este înfrântă. Speranța birocraților este însă că până la Berlin sau până la Paris sau până la Roma, mai e ceva teritoriu și “orgoliul lui Putin” – teoria tembelă care pare mainstream legată de cauza acestui război – poate fi calmat dacă i se dă ceva bucăți din Ucraina și poate chiar din alte părți, la extrem chair din tările baltice sau din balcani, iar dacă se ajunge la nucleare, pot să împartă Polonia ca și în alte vremuri …
Există deci un confort al viziunii vestului asupra acestui conflict în sensul că există unele beneficii și unele riscuri infime, singura problema prezentă fiind încăpățânarea ucrainienilor care nu acceptă să cedeze și prelungesc acest război, cu implicații din ce în ce mai nasoale pe piețele financiare și în general în economie prin colții inflației care s-au arătat deja și care vedem că ne-au adus deja recesiunea care poate rapid să se transforme într-o ditamai stagflație seculară cu efecte sociale – inclusiv în vest – care nu vor mai putea fi controlate și care sunt de fapt principala spaimă a celor care cer acum “pacea”.
Faptul că rușii nu se vor mulțumi cu 25% din Ucraina și că dacă vor reuși, o vor ocupa pe toată, urmând apoi să continue până unde vor fi opriți prin forță pare un scenariu irealist și prea exagerat pentru mințile reduse ale făcătorilor de politică din vest. Consecințele acestei inconștiențe sunt … repetarea istoriei. Căderea Imperiului Roman și ocuparea acestuia de către triburile germanice nu ar fi avut loc dacă împărații de la Roma și mai ales senatorii și întreaga birocrație, realiza pericolul atacurilor asupra frontierelor imperiului. Împăratul Traian nu i-a ignorat pe daci și a fost unul dintre cei mai mari împărați din istoria Romei deoarece fermitatea cu care a calmat problemele de la periferie și lipsa de jenă în folosirea puterii armate, au dus la o prosperitate care i-a permis și ridicarea nivelului de trai și pacea ulterioară pentru o bună perioadă de timp.
SUA a realizat importanța opunerii ferme expansiunii bolșevice și în ciuda dificultăților, a luptat peste tot pe unde s-a putut deși politica internă și sistemul democratic au făcut ca cele mai mici ezitări să se propage prin eșecuri răsunătoare. Dar chiar cu aceste eșecuri, Balaurul Roșu a fost lovit destul de nasol și o perioadă a zăcut lingându-și rănile. Acum însă s-a trezit și iese la vânătoare …
You must be logged in to post a comment.