Progresie lentă spre catastrofă

Nu văd nicio știre bună și nicio evoluție pozitivă încurajatoare pentru noi. Deși ar fi una.

Dar să începem cu ce este mai rău. Toate previziunile mele făcute la începutul războiului, cum că va exista o escaladare la un război nuclear, s-au îndeplinit. Trump detaliază escaladarea …

Cum de s-a ajuns aici? Era de mirare dacă nu se ajungea aici …

O analiză simplistă a escaladării rapide în decurs de aproximativ două luni, timp în care Rusia și NATO și-au retras diplomați, au tăiat schimburile economice, au fost tăiate fluxurile financiare și avioanele unora patrulează granițele altora, ar pune pe seama surprizei războiului și a faptului că o dată aprinsă scânteia … cu greu mai poate fi oprită. Azi chiar am auzit o opinie că Hitler nu ar fi vrut război, dar nu s-a putut altfel – pas cu pas s-a ajuns la război.

Există deja o oarecare popularitate a ideii că o dată început un război, chiar unul local, dacă sunt implicate marile puteri, escaladarea este inevitabilă deoarece … asta e taina cu războiul, oricând pot avea loc escaladări care să răcească și mai mult relațiile, posibilitatea păcii, orice nouă lovitură dată dușmanului îl face și mai învârtoșat și mai motivat să se răzbune. Orice slăbire a unei părți o face pe cealaltă să spere că poate învinge și prin urmare să continue războiul.

Dar dincolo de analizele lumești, nu trebuie să uităm de cauzele spirituale ale războiului: păcatul, patima, depărtarea de Dumnezeu. Avem deci un plan lumesc al războiului: un invadator, un invadat, aliați de o parte și de alta, dar deasupra este puterea întunericului care îl îndeamnă pe om să caute moartea fizică și spirituală. Nu doresc să țin o prelegere religioasă dar moartea fizică vine după moartea spirituală. Înainte de genocidul fizic a fost genocidul spiritual.

Întorcându-ne la ce se întâmplă pe front, observăm că Rusia își consolidează pozițiile îm sud și că ucrainienii recuperează ceva teritorii în nord, pe lângă Harkiv. Totodată, observăm o intensificare a bombadramentelor asupra Odessei și zonei proxime Transnistriei, Moldovei, României. Bombele se apropie și probabil România va fi aruncată – într-un fel sau altul – în război.

Mă amuză calmul și siguranța celor care se cred “sub umbrela NATO” fără să realizeze că sunt sub acea umbrelă care este aruncată în față ca să vadă NATO ce face ursul, dacă mușcă, cum mușcă, ce dinți are, ce nerv are, etc.

Dar cum deasupra planurilor (malefice) ale oamenilor mereu se află pronia divină, e posibil ca Putin să facă cancer, să moară și peste noapte războiul să se termine așa cum s-a terminat și plandemia peste noapte. Dacă e să facem o paralelă, deși virusul a fost produs, deși plandemia planificată în amănunt, pronia divină a făcut ca din acest virus să iasă o mutație cu totul neașteptată și ciudată din punct de vedere științific care a avut doi factori vitali pentru expirarea rapidă a plandemiei: 1) viteza de propagare (mai mare drastic ca virusul inițial și tulpinele “normale”) și 2) manifestarea extrem de blândă, chiar mai blândă ca gripa anterioară virusului, suficient de blândă încât până și cei mai bolnavi și spălați pe creier ipohondri, văzând la cei din jur și trecând ei prin virus, s-au vindecat și nu au mai putut fi folosiți ca masă ne manevră pentru organizatorului Noului Reset. Ca fapt divers, unele profeții ortodoxe spuneau încă de la începutul plandemiei că în toamna anului 2021, Dumnezeu va face o minune și planurile lor vor fi distruse. Evident, în unele țări a fost toamna 2021, în altele iarna și prin altele, abia recent s-au debarasat de “măsuri”. În mod similar, un eveniment “aleator” și “neașteptat” poate duce și la terminarea războiului și ridicarea temerilor mele (evident nu numai) legate de escaladarea în război nuclear care pare în acest moment nu doar o evoluție probabilă analizând starea lucrurilor dar și o posibilă nouă etapă în cadrul unui scenariu conspiraționist, cum că în spatele războiului ar fi tot Noul Reset și că se dorește reducerea cu 90% a populației globului care se poate realiza doar cu un război nuclear urmat de o mare foamete și distrugerea economiei.

Cu privire la Ucraina, principala știre este de fapt lipsa oricărei știri legate de gaze. După cum era de așteptat, nemții se fac că plouă și trimit în continuare sute de milioane de euro pe zi rușilor în timp de fabricile și industria românească trebuie să pună umărul la sancțiuni și să nu mai importe ce au nevoie din Rusia deși nemții nu participă.

Se pune logic întrebarea, oare care să fie evoluția războiului dacă rușii vor avea în continuare bani să bombardeze, să lanseze artilerie, să plătească soldați și mercenari, să consolideze pozițiile și pas cu pas să atragă aliați la care să le vândă gazul și petrolul pe care acum încă îl mai cumpără nemții și americanii.

Ce nu prea a subliniat niciun analist este că sancțiunile ar avea efect dacă ar fi puternice și rapide. Strategia sancțiunilor
“treptate” și selective dă timp țării țintă să caute alternative, să diversifice canalele, să poarte negocieri și să facă contracte cu alte țări care nu se aliniază. O tăiere instant și totală a relațiilor economice, a finanțelor și a oricăror schimburi nu doar cu Rusia ci cu toate țările care nu se aliniază, ar fi evident dureroasă pe moment, dar ar garanta evitarea războiului mondial nuclear între cele două mari blocuri – SUA/NATO și Rusia/China.

Sincer nu văd alt rol pentru aceste sancțiuni “selective” care mai nou permit chiar “excepții” pentru nealiniații din bloc, decât un fel de virtue signaling tembel, ineficient, fără rost care economic nu face decât să dea cu stângul în dreptul și să nu aibă niciun rol de constrângere asupra Rusiei.

Progresia deși zic că e lentă, depinde însă la ce ne uităm. Dacă ne uităm la hartă, vedem că rușii nu pun mâna pe noi teritorii sau dacă o fac, e prea lent. Dacă ne uităm la bombe însă, ucrainienii sunt exterminați rapid și fizic și economic. Infrastructura, obiectivele economice, casele și mai nou chiar cele mai retrase și ferite zone care până acum nu au avut parte, sunt bombardate cu aplomb. Oare de unde au rușii bani de atâtea bombe?!?

Care însă va fi catastrofa? În cel mai fericit caz, în care nu vom avea parte de escaladare și nici de ocuparea altor teritorii, ucrainienii vor controla niște ruine și niște teritorii sălbatice, necultivate deoarece nu doar că nu au bani de motorină, îngășăminte, piese, tot efortul fiind îndreptat spre armată, dar rușii nu s-au dat înapoi de la bombardat nici ferme, tractoare și chiar au furat echipamente agricole, au adus tiruri cu care au golit depozite de cereale și în general s-au comportat ca pe vremuri, și noi știm cum se comportă rușii când vin … să ne elibereze de naziști.

Războiul hibrid nu este deloc rece

Era o vreme când televiziunile / presa MSM nu mai conteneau în a comenta și a trage semnale de alarmă cu privire la războiul hibrid dus de ruși. Acum când războiul hibrid a ajuns la ruși, presa ignoră total. Fie nu îl înțelege, fie nu este pe “ordinea de zi”.

Apropos, cum Rusia și NATO sunt deja în război prin proxy (deocamdată), și cum România este în NATO, România este deja în război prin proxy cu Rusia. Ați aflat asta la TV?

Sunt nenumărate aspecte ale realității pe care presa & TV main stream le opturează cu voie sau fără voie, cu știință sau fără știință, cu intenție sau din reflex sau din incompetență (cea mai puțin probabilă cauză).

Iată unul: Rusia deja a făcut o falie puternică în NATO: Turcia. Turcia nu participă la sancțiuni. E normal când NATO înarmează Ucraina și zboară avioane non-stop la graniță ca să ajute Ucraina cu informații, ca o țară NATO să ignore total sancțiunile, ba mai mult să permită avioanelor militare rusești să o survoleze? S-au întors recent, dar din alte motive, nu din cauza NATO!

Aceste aspecte, legate de falia din NATO nu sunt prezentate la TV în România deoarece românii trebuie să se simtă parte din NATO, protejați, deoarece când va veni vremea să fim folosiți ca carne vie de americani să avem motivația suficientă și să fim suficient de încrezători în atotputernicia NATO, ca bloc unit și solid. Chestiunea cu Turcia este însă una mai veche și faptul că nu a fost scoasă din NATO arată că NATO nu este deloc o alianță militară solidă. Nu poate exista o alianță militară solidă dacă toți nu sunt de aceiași parte ci au interese diferite și pozitionări diferite. Nu intru prea mult în a explica imposibilitatea acestui aspect ci doar zic: cum poate NATO să planifice anumite măsuri de securitate dacă are cel puțin un membru care pe față nu e de acord cu politica (pseudo)comună NATO? Ce siguranță să aibă de exemplu reprezentanții României în a divulga către NATO anumite secrete obținute de serviciile de securitate românești care au fost (teoretic/de fațadă) delegate să ajute și să pregătească Ucraina înainte de război, dacă aceste informații, cunoscute fiind de turci, pot ajunge la ruși.

Poate Turcia să fie trup și suflet militar și din punct de securitate alături de NATO dar economic alături de Rusia? Mai există sau nu acele blocuri economice care se încearcă a se contura prin sancțiunile care teoretic au menirea să limiteze posibilitățile rușilor? Este bineștiut că puterea sancțiunilor este limitată în sensul că dacă țările NATO ar participa toate, impactul ar fi major deoarece Rusia ar trebui să facă schimburi cu alții. Dar Turcia este un partener economic important al Rusiei care continuă să facă afaceri cu rușii în timp ce ceilalți membri NATO (cum ar fi România) nu mai au voie să facă schimb cu rușii (decât prin intermediul turcilor). Este la mintea cocoșului că dacă România nu mai poate cumpăra de la ruși anumite componente din cauza sancțiunilor, tot ce trebuie să facă rușii este să ofere un comision de 5% turcilor care să intermedieze schimburile și marfa să ajungă totuși la noi. Din această afacere, rușii poate pierd acel comision de 5%, pe care însă îl câștigă turcii, care apoi pot să cumpere cu acești 5% armament de la ruși. Poate că deja prin contractul de schimb inițial, turcii s-au angajat să primească în loc de dolari, ruble sau poate direct arme, deoarece există competiție pentru poziția de broker al mărfurilor rusești în rândul țărilor NATO fraiere care trebuie să se alinieze la sancțiuni – aș aduce ca exemplu Iraelul, care este o țară care își datorează existența SUA și acum se poartă total independent în raport cu Rusia arătând – dacă mai arăta nevoie – că SUA este de facto o colonie a Israelului, Iersusalimul fiind intangibil în ciuda protestelor unor voci neputincioase din SUA unde fiind democrație, două trei vorbe se mai pot spune, dar când vine de miliardele alocate gratuit ca ajutor Isralului în fiecare an – asta nu se pune la vot!

Să ne întoarcem acum la războiul hibrid din Rusia deoarece este total ignorat deși are ca potențial de escaladare un război nuclear mondial. Cât timp credeți că mai rezistă Rusia ca să îi ardă centrale electrice, fabrici de armament, institute de cercetare, depozite de petrol, mall-uri și altele? Aș începe însă cu un extras dintr-un articol dinaintea războiului din motive lesne de înțeles …

Mi se ridică părul de fiecare dată când aud la TV experți discutând despre războiul hybrid. Primul lucru care trebuie știut este că războiul hybrid este de fapt război, nu este altceva. Adică, trebuie mai întâi să avem un război pentru a avea un război hybrid. Ori, acum s-a declarat cumva război între SUA și Rusia? Sau între Rusia și Ucraina? Abia când vom avea o declarație de război în urma unui casus beli evident și abia după ce vom vedea că se trage cu gloanțe, vom putea analiza războiul hibrid … Până atunci, termenul este super-uzat și dă dovadă doar de lipsa de înțelegere a situației actuale. Anume, ne aflăm încă în vremuri de pace când am putea spera și am putea lucra pentru pace, pentru a evita războiul. Măcănitorii în schimb, deoarece nu știu altceva, dau înainte cu războiul hibrid fără să știe despre ce vorbesc și pe ce lume trăiesc. Războiul nu e fun deloc, pe când ei fac spume când se joacă de-a analiza strategică, deconspirând ei elemente de război hibrid lansate de ruși evident, ca și cum NATO cu progenitura Geoană programată să măcăne zilnic aberații, nu ar face tot ceea ce se întâmplă de fapt – propagandă pro-război, pregătirea publicului, construirea unui casus belli.

4 FEB 2022 – Demistificarea unor mituri militare

A venit așadar vremea să discutăm despre războiul hibrid deoarece având război (spre deosebire de înainte …) avem evident și război hibrid.

Componentele războiului hibrid sunt variate, pe de o parte cu privire la frontul pe care se duce bătălia (financiar, economic, propagandistic, al alianțelor etc) pe de alta cu privire la vizibilitatea acțiunilor (unele pe față, unele difuze, unele total ascunse).

Nu am de gând să intru în toate fronturile deși pe cele economic le-am tot explicat și aici este clar că Rusia a câștigat deja deoarece rezultatul sancțiunilor este zero și totodată Germania rămâne puternic pe poziție, cu privire la gaze – pe de o parte, iar pe de alta, Rusia a găsit suficienți alți parteneri cu care să facă schimburi comerciale. Evident că și Rusia are pierderi. De exemplu, marile branduri pleacă din Rusia și soțiile oligarhilor sunt forțate de serviciile de propagandă ale armatei să posteze pe instagramul rusesc cum își dau foc la gențile brandurilor din vest. Aceasta este un exemplu de operațiune de război hibrid în care pe plan propagandistic Rusia pierde în fața propriului popor, dar contra-atacă prin arderea genților și campania de pompare accelerată de patriotism rusesc la pachet cu ostracizare a vestului.

Din toate fronturile și tipurile de război hibrid, cel mai mult mă îngrijorează pe mine cel al incendiilor asupra unor obiective strategice rusești. Aș enumera câteva incendii importante recente: depozite de petrol (relativ aproape de graniță), institutul de cercetare al armatei (probabil sabotaj), un mall din Moskova (posibil accident – de altfel unele pot fi accidente, dar în niciun caz cele strategice), o fabrică de armament și mai nou o centrală electrică din insula Sakhalin care producea o treime din necesarul de energie al insulei din Arhipeleagul Japonez.

Se înțelege că multe dintre aceste incendii pot fi accidente. Dar cum unele dintre ele au fost discret asumate de ucrainieni și cum au apărut informații legate de folosirea unor drone mici care pot zbura mai mult dar cu bombe mici, nu putem nega că distrugerea obiectivelor rusești este un deziderat al ucrainienilor și armata SUA îi poate ajuta imens prin descoperirea unor targeturi strategice și totodată prin suport în timp real asupra oportunităților de atac (monitorizare riscuri, estimare vreme, comunicații cu sateliții etc).

Că veni vorba de sateliți, evident că și aceștia sunt parte din războiul hibrid. Din păcate mai greu putem afla informații despre acest front deoarece nu există televiziuni sau rețele sociale care să transmită filmări sau fotografii cu ce se întâmplă și simplele comunicate ale armatei nu au potențial de a fi acceptate fără coponenta de “presă” liberă care să dea spoiala de adevăr necesar oricărei informații pentru a fi crezută și pentru a avea efect în rândul populației. De exemplu, degeaba ar spune americanii “sateliții noștri au dat foc folosind laserul la depozitul de combustibil cutare”. Știrea fiind oficială, ar putea fi casus beli și nu poate fi negată, pe când știrile că un submarin american din Marea Neagră a fost “responsabil” pentru scufundarea spectaculoasă a Moskvei care avea 3 (TREI!) sisteme de autoapărare împotriva rachetelor (inclusiv Neptun) și totuși nu s-a apărat … astfel de știri pot apărea pe twitter “anonime” și totodată armat nu e obligată să confirme sau să le infirme, dar impactul lor este fezabil.

De interes pentru noi românii este evident frontul informațional unde mai ales o anumită parte dintre cei doi beligeranți (Rusia și SUA) au un interes maxim. Dar deoarece a da exemple de atacuri hibride venite din partea NATO asupra României este hilar, fiind evident pentru toată lumea, doresc să dau un exemplu de atac informațional efectuat de ruși (și nu e vorba de boții și trolii de pe rețelele sociale). Vă aduc în perspectivă un canal al unui personaj real, extrem de profesionist și abil în a fenta restricțiile Youtube și care a ajuns la un număr de aproximativ 100.000 de abonați: Alex Christoforou. Mesajul transmis pe acest canal este unul pro-rus evident și anti-american inflamat și depășește cu mult statutul de “idiot util” autonom care s-ar putea afla în această poziție din proprie alegere și din … prostie.

Așa cum operativi de o parte sau de alta sunt aflați direct în acțiune pe acest front al războiului, nu cred că exagerez dacă extrapolez că și România este vizată și avem clar anumiți operativi care sunt plătiți să facă propagandă anti-rusească și pro-nato care depășește meseria jurnalistică și chemarea de prezentare obiectivă a realităților de pe front și a chestiunilor geopolitice. Cei care vin din partea NATO sunt mai periculoși deoarece în cadrul teoriei expuse de noi aici încă de ceva timp (care deocamdată se află complet în sincronicitate cu realitatea), rolul lor este de împingere a României în război cu Rusia. Poate despre elementele concrete pe care se pisează și planul de bătălie pe acest front, voi discuta într-un articol viitor. Asta necesită însă multă documentare, referințe din articole vechi, altfel zis muncă și munca necesită timp și nu știu dacă are vreun sens deoarece prespectiva ca vreunul să fie trezit este infimă. Presiunea psihologică este prea puternică și bau-baul rusesc prea bine conturat pentru a putea sparge prin vreo anumită falie microscopică blocul convingerilor belicoase care ne vor împinge la o autodistrugere mai gravă decât Ucraina, care măcar nu prea avea de ales, fiind de mult timp ocupată de Imperiu (vezi Victoria Nulland cu Fuck EU – acest Fuck EU se va concretiza mai ales când vor pica nuclearele mai întâi în capitalele europene).

Ucraina vrea să atragă România în război

Teoria că provocările din Transnistria aparțin rușilor, deoarece ar avea nevoie de o justificare ca să își extindă operațiunille până la Odesa și mai departe până în Transnistria, sunt … putrede. Am câteva argumente.

Rușii nu aveau nevoie acum de justificări ca să ajungă în Transnistria

Primul argument este de ce tocmai acum? Nu puteau rușii să facă aceste provocări de la începutul războiului? Atunci când ostracizarea rușilor nu era la nivelul de acum, aceste mașinațiuni ar fi fost mai justificate și le-am fi putut pune mai ușor pe spinarea rușilor. Acum, când rușii sunt deja acuzați că vor să ocupe Polonia și Putin e făcut criminal de război, chiar ar avea nevoie rușii de asemenea operațiuni diversioniste fără niciun rost? Nu, pur și simplu rușii oricum încearcă să ocupe tot ce pot, nu s-au angajat deloc că se vor limita la Donetzk și Lugansk și prin urmare, dacă pot, nu vor merge și pe la Mikolaiev, Odessa și mai departe.

Ucrainienii au mai efectuat operațiuni “neasumate”

De la bombardarea acelor depozite petroliere (prima incursiune în afara granițelor a ucrainienilor) și până la incendierea recentelor depozite de petrol și a altor clădiri strategice, ucrainienii întreprind operațiuni de sabotaj pe care nu le recunosc. Peștii care se uită la TV au uitat deja că la primele bombardamente de la Belgorod ucrainienii au negat că ei sunt de vină, punând pe spinarea rușilor lovitura ca și cum rușii și-ar distruge de proști singuri depozitele de petrol doar ca să ce? Dacă doriți și aflați gogoșile propagandei ucrainiene, știrea pe Reuters este încă activă de pe data de 1 Aprilie.

Prin urmare atacuri asupra unor asset-uri rusești din afara Ucrainei întreprinse de Ucraina au mai fost. Și cum Rusia nu are nevoie de asemenea “provocări” ca să-și justifice de ce ar da o tură până în Transnistria, e de bun simț să punem pe spinarea ucrainienilor aceste provocări.

Dar ce pot să provoace ucrainienii prin asta? Ucrainienii sunt disperați și evident că cu greu s-au abținut până acum să atace Transnistria. În primul rând, nici nu știm dacă comanda ucraineană este eficientă, adică pot exista grupări care acționează relativ independent și asupra cărora actorul nu are controlul. Totodată, ucrainienii au dorit să atragă NATO în război cu Rusia, prin urmare, de ce ne-am mira că încearcă să îi atracă pe moldoveni și în cele din urmă pe români? E firesc, este abc-ul oricărei strategii de război – dușmanii dușmanului meu îmi sunt prieteni.

Pentru ucrainienii implicarea oricărei țări NATO în război este mană cerească deoarece nuclearele vor zbura către vest, apoi războiul convențional NATO vs Rusia va fi o joacă. Singurul scenariu favorabil pentru Ucraina este un război nuclear Rusia-NATO deoarece chiar dacă îi vor da afară pe ruși convențional, rușii vor apela la nucleare în cele din urmă, ca ultimă măsură. Singurul motiv pentru care rușii nu au dat cu nucleara în Kiev este deoarece încă mai au bombe și încă mai au tancuri. Dacă armamentul oferit de vestici va ajuta atât de mult Ucraina încât să îi dea afară pe ruși (deși puțin probabil), este de așteptat ca rușii să apeleze la armele mai puternice. Poate mai au altele în afara de cele nucleare, dar oricare ar fi acestea, pentru ucrainieni e nasol. De aceea vor război mondial nuclear, ca ultima soluție. De aceea și repetă că Rusia nu va fi oprită și se laudă că ei sunt ultimii apărători ai valorilor europene deoarece tot mesajul lor și toată realitatea pe care încearcă să o proiecteze mașinăria de propagandă ucraineană este în direcția formării unui bloc comun împotriva Rusiei.

Dar există și scenarii alternative. O Ucraină împărțită între Rusia, Polonia și România – de exemplu, ar fi o variantă la războiul nuclear de exterminare a umanității. Ar fi nasol pentru ucrainieni (o perioadă) dar ar salva omenirea.

Recapitulare Ucraina

În vreme de Praznic se cuvine să spunem câteva cuvinte pe scurt despre starea lucrurilor.

În primul rând, eu dau slavă lui Dumnezeu că nu România este ocupată acum și că nu românii fug de bombe și că nu românii trebuie să se apere cu arma în mână în fața cotropitorilor. Dar nu știm planurile lui Dumnezeu și cum urmează să ne primim pedeapsa pentru acceptarea tacită a sodomiei în vremea referendumului, e bine să fim pregătiți pentru orice.

Dar poate că nici măcar acesta nu este păcatul principal al românilor ci avortul. România alături de Grecia și Rusia (toate popoare drept-măritoare) sunt în top la rata avorturilor și în coadă la rata natalității. Deci pe lângă avorturile măsurate (numărul oficial care este oricum doar o umbră a realității) chiar și cifrele natalității arată partea ascunsă a iceberg-ului …

Zic că nu știm planurile lui Dumnezeu deoarece ploaia nu a trecut. Ploaia trimisă de Dumnezeu și peste cei buni și peste cei răi … Adică deocamdată plouă peste gardul nostru, la vecini, dar nu suntem deloc în afara bătăii norilor.

Există unele speranțe că mai există rugători suficienți pe la noi ca să alunge norii. Nu știu sursa acestor speranțe. Poate în paralela cu atacul din vremea plandemiei când cât-de-cât, comparat cu alte locuri, pe la noi a bătut mai puțină grindină. Un părinte zicea că mulți se vor ruga dar rugăciunea lor va fi pentru a ne feri Dumnezeu de rău, “de ocazie”. Va fi ca o rugăciune “abonament”. Am nevoie de un serviciu de la Dumnezeu că e război și cad bombe, prin urmare mă rog acum și dau acatiste, deși până acum nu mi-a păsat de Dumnezeu. Evident că va fi degeaba! Doar rugăciunea de pocăință, sinceră, care vine în continuarea unei relații mai puțin … oportuniste, cu Făcătorul nostru va fi ascultată. Nu neg că Dumnezeu poate asculta omul la nevoie, dar vedem că acum nu prea îi ascultă pe ucrainieni. De fapt, de unde să știm noi pe cine ascultă Dumnezeu, poate că ucrainienii deja au mii de sfinți în cer acum care și-au dat viața jertfindu-se pentru aproapele lor, după chemarea Evanghelilei și poate că sângele acestora este “îngășământul” de la rădăcina noului neam ucrainean care acum se pare a se contura, până mai ieri fiind doar o provincie post-sovietă.

Privind deci riscurile care se văd la orizont clar (din ce în ce mai mult) și despre care am tot tratat și noi de mult timp pe-aici [1], se pune problema – pentru cei cu capul pe umeri – ce e de făcut. Sunt clar 3 opțiuni:

  1. nimic / Dumnezeu cu mila!
  2. fugim
  3. luptăm

De departe, cea mai comodă este prima deși mila lui Dumnezeu este pusă aici pusă în față nepotrivit (de cei care adoptă această opțiune). Nu putem spune la toate problemele că “are Dumnezeu grijă”. De ce nu putem face asta? Deoarece “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Sau altfel: “Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi?” (Iacov 2,6). Nu putem sta pasivi noi ca creștini în timp de dușmanii care conduc temporar această țară în care locuim dar care nu mai este a noastră, lucrează alături de fii întunericului. Căci dacă nu ar lucra, referendumul nici nu ar fi fost nevoie de el.

Despre fugă, se pune problema unei hotărâri și a unei puteri. Este foarte greu ca să avem discernământul și socotleala unei decizii bune, de aceea doar o credință puternică poate naște hotărârea de fugă și să conteze mai puțin alegerea făcută. Ispita este deznădejdea. Orice schimbare și mai ales o schimbare atât de majoră dă pretext vrajmașului să atace o familie (căci mai mult decât la nivel de familie nu cred că se poate fugi). O alegere proastă înseamnă fie căderea din puț în lac (posibil să mergem într-o țară unde fie vine război mai nasol ca la noi, fie dăm de altele mai nasoale ca războiul), fie pur și simplu, prin schimbarea mediului, o tulburare și o răcire a iubirii. Dar acestea zise nu sunt decât un argument pentru fugă, în sensul că dacă se va vedea că în urma fugii nu vom fi fost pregătiți și suntem mai slabi (în credință) decât am crezut că suntem, asta e de bine – se dă pe față starea noastră și suntem cumva obligață să luptăm mai mult ca să dobândim Duhul Sfânt.

Despre ultimul punct nu zic acum nimic, deoarece voi zice la momentul respectiv. Cert este că cine dorește deja să fie angrenat în luptă, o poate face ducându-se (dacă are binecuvântare) în regimentul străinilor din Ucraina (sau la ruși). Prin urmare, dacă nu am plecat și nici nu luptăm sau nu facem tot ce putem ca să ajutăm Ucraina, înseamnă că ne încadrăm la punctul 1. La punctul 1 cad însă (fie prin alegere, fie prin nealegere) și cei ignoranți și cei nepăsători.

Date fiind vremurile și darea pe față a sfârșitului timpului (cel puțin pentru această parte a lumii) suntem naivi dacă tot ce facem deocamdată este să zicem “are grijă Dumnezeu și ne ferește”. Dumnezeu ne-a ferit destul și acum a venit vremea cernerii. Este timpul cernerii. Dumnezeu ne ferește de iad și vremurile ne arată că doar prin cernere ne putem scăpa de iad. Acesta este timpul și așa vrea Dumnezeu ca acum să fie ploaie. A fost soare și acum este ploaie, de aceea o alegere este importantă și o zacere în nepăsare și nelucrare nu sunt decât semnul necunoașterii semnelor vremurilor. Cei care nu le văd acum, nu le vor vedea nici când vor cădea bombele și vor căuta și atunci tot soluții omenești.

Hristos a înviat!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Mai 2017Scenariul de mai sus, în care România este viitorul fraier care fi aruncat la mezat dupa Ucraina este cu atât mai apropiat de realitate cu cât deja semnele unei viitoare falii care se întrevedeau acum un an între Germania și SUA (falie recent conturată și comentată în articolul anterior)

Problemele NATO după întorsătura Germaniei

vezi și articolul anterior despre turci

Istoricii post-sfârșitului de istorie (cf Fukuyama) când vor analiza întoarcerea Germaniei din pilon NATO în partener al Rusiei în împărțania Europei, vor da probabil ca punct decisiv al întoarcerii armelor împotriva propriilor aliați nu decizia de a recapitaliza armata și de a renunța la delegarea apărării către SUA, ci momentul în care rușii au refuzat să vândă tancuri ucrainienilor.

Asked in an extensive interview published on Friday why he thought delivering tanks could lead to nuclear war, he said there was no rule book that stated when Germany could be considered a party to the war in Ukraine.

“That’s why it is all the more important that we consider each step very carefully and coordinate closely with one another,” he was quoted as saying. “To avoid an escalation towards NATO is a top priority for me.

“That’s why I don’t focus on polls or let myself be irritated by shrill calls. The consequences of an error would be dramatic.”

Sursa: Zerohedge

Să rezumăm puțin câteva dintre cele mai cunoscute atitudini / poziționări ale Germaniei cu privire la război, înainte de acest moment de cotitură prezentat mai sus:

  • nu au tăiat Nord Stream 2 până nu i-au amenințat americanii dă dau jos cu Deutsche Bank (după începerea războiului);
  • încă nu au tăiat gazele rusești – principiala sursă de finanțare pentru ruși, față de care toate celelalte sancțiunil combinate sunt mizilic. 7-8-10 sute de milioane de euro curg zilnic înspre ruși; apropos de asta, vă mirați cum ajung acești bani la ruși? prin bănci! nu toate băncile rusești au fost tăiate din SWIFT deoarece nemții (și americanii) aveau nevoie de câteva care să funcționeze prin care să poată ei să facă plățile către ruși; au sancționat de exemplu băncile prin care Lukoil-ul care este în România (franziză a sârbilor) trimitea bani pentru contractele cu rafinăriile rusești acasă, dar nu au tăiat băncile prin care ei făceau plățile pentru gaze (nemții) sau uraniu, plutoniu și chiar petrol (americanii)
  • înainte de război când americanii avertizau că urmează invazia și toate țările vestice au accelerat ajutoarele, nemții în loc de arme le-au trimis la ucrainieni caschete; (ca să se facă că ajută și ei)
  • recent au declarat că nu vor mai trimite armamanet greu în Ucraina (oricum nu trimiseseră, dar existau unele așteptări legate de tancuri, avioane etc; cehii au trimis tancuri de exemplu)

Și tot pentru ca istoricii viitorului să aibă o perspectivă completă din punctul de vedere al momentului, țin să atrag atenția că astăzi când nemții dau pe față această poziție (ascunsă sub tot felul de minciuni penibile până acum), cehii deja au trimis armament greu ucrainienilor și nu au pățit nimic. Geopolitic, strategic, s-a dovedit deja că rușii blufează și că nu pot să facă ceva concret – comerțul între țări este încă permis și oficial ei nici măcar nu sunt în război cu Ucraina. De altfel, riscul ca rușii să facă ceva împotriva unei țări care doar vinde arme ucrainienilor este infim din varii motive, în primul rând rușii nu pot risca atragerea NATO în conflict doar pentru un schimb comercial.

Apropos de bani, deși am putea bănui că nemții – zgârciți din cale afară fiind – nu vor să dea tancuri ucrainienilor deoarece aceștia nu au bani. Dar sigur asta s-ar rezolva cu un telefon la Washington unde o linie de creditare (la cele câteva alte mii de linii deja existente) către Deutsche Bank ar fi suficientă ca să devueze pornirile zgârciomane ale nemților care deși câștigă imens din faptul că în timp ce alte țări trebuie să respecte un embargo al comerțului cu Rusia (România de exemplu nu poate importa minereu de fier), ei au voie să continue în continuare să importe gaz.

Ipocrizia nemților nu cunoaște limite. Să cităm în continuare din articolul de mai sus:

He also addressed calls for blocking Russian natural gas: “I absolutely do not see how a gas embargo would end the war. If (Russian President Vladimir) Putin were open to economic arguments, he would never have begun this crazy war,” Scholz said.

ZH

Deci neamțul zice – după ce îi trimite lui Putin 1 miliard de euro pe zi – că rușii oricum nu ar termina războiul … Păi atunci, noi românii de ce nu putem importa minereu de fier de la ruși dacă oricum sancțiunile economice nu au sens?

Acum nici două zile, într-un interviu către Reuters neamțul zicea că Germania nu poate trimite armament greu ucrainienilor deoarece și armata lor are lipsuri. Evident că argumentul este penibil de vreme ce fără armata americană, rușii erau de mult timp la Berlin. Nu în acele stocuri stau rușii departe, ci motivul era o minciună la îndemână.

Codeala și suceala nemților nu este însă necunoscută observatorilor atenți. Doar în ianuarie anul recent, cu o lună înainte ca Germania să anunțe reînceperea militarizării și alocarea de sume babane pentru armată (din PIB-ul și excedentul bugetar deja supra-umflat al nemților), pe nemți îi găsise pofta de diplomație și de “politica păcii”:

Germany reiterated its refusal to send defensive weapons to Ukraine that according to Kyiv would help the country fend off a potential Russian invasion. This comes as part of a new German peace policy that aims at restricting arms exports and fostering peace via diplomacy

Euractiv – 18 ian 2022

Vedeți ce dragoste mare de pace au nemții tocmai în pragul războiului din Ucraina? Vă dați seama ce experți și preciși sunt ei la diplomație, geopolitică, spionaj dacă cu o lună înainte de război nu știau pe ce lume trăiesc?

Dar oare chiar așa? Nici vorbă, nemții știu foarte bine pe ce lume trăiesc, doar că sunt perverși. De ce zic asta: în pragului unui război turco-rus când avioanele turcești încălcau zilnic spațiul aerian grecesc și când turcii amenințau că invadează Grecia, nemții nu erau deloc preocupați de pace ci vindeau în draci arme turcilor, deși grecii se milogeau de ei și deși americanii de asemenea le cereau să taie macaroana turcilor, care vedem azi că sunt clar slugile rușilor, prin declarația ministrului de externe turc care a dat din casă … (vezi articolul anterior)

Germany has responded to a Greek request that it suspends the export of military equipment to Turkey because of Ankara’s aggressive policies in the region, with the country’s Foreign Ministry saying that the federal government follows “a restrictive and responsible weapons exports policy.”

Sursa

La lungul șir de manevre ale nemților de subminare a oricărei rezistențe în fața ursului, s-ar mai adăuga interzicerea altor țări către care nemții au vându arme ca acestea să fie revândute ucrainienilor. Nu știu cum pot face asta concret, dar probabil prin contracte sau alt fel de avertismente, limitează de exemplu țările baltice să trimite arme cumpărate de la nemți ucrainienilor. Poate există unele excepții de care nu știu eu, ce știu este că au fost unele probleme tot înainte de începerea războiului.

Ce concluzie am putea trage? Este clar că americanii au mari probleme cu nemții. Bidonul nu cred că e capabil să se ocupe de ele, Trump era mult mai capabil și vedem acum cât de inteligent și prevăzător a fost încă de pe atunci. Rușine și FY celor care i-au stat aiurea împotrivă și l-au criticat ca tembelii neștiind pe ce lume trăiesc. Pacea și prosperitatea mondială nu se fac cu papagalul și cu mac-macul ci cu arme și cu cohones. Pe care nemții nu le au deoarece sunt ca niște șopârle profitoare care prosperă când nu avem ulii suficienți care să le curățească. Din păcate, pe cât de insignifiabil pare acest gest, pe atât de mare ruptura în NATO și toate temerile mele legate de politica unor centre de putere SUA de provocare a unui conflict între Rusia și alte țări europene, cu intenția de a provoca Rusia să folosească arsenalul nuclear, se dovedesc acum și mai apropiate de a se concretiza.

Cu o Germanie ezitantă și pe față doritoare să calce pe cadarvrele ucrainienilor pentru a suge gazele rușilor, cu o Germanie care face politica UE și subjugă economic pe toți candidații și minionii care scot capul dintre buruieni (Franța deja e umilită, Italia e în genunchi, Polonia e amenințată cu “drepturile omului”, de britanici au scăpat), al 4-lea Reich nu mai este deloc o glumă. Economic cel puțin este format.

Paradoxal, singura speranță de libertate a europenilor este venirea americanilor care însă se retrag acasă, par din ce în ce mai puțini preocupați de ce se întâmplă prin lume și de războaiele care apar (cu sau fără contribuția lor). Nu că ar fi ceva nou pentru epoca post WW2 (vezi Vietnam) dar măcar așa cum nemții adoptă un real-politic în interesul lor, este vremea ca și românii să facă același lucru pentru a nu fi asimilați într-o gloată de manevre pentru alții. În esență o Mare Putere se face după ce începe a fi mai întâi o mică putere. Ce ar putea face România? Multe! Acum 5 ani mă apucasem de un serial … iată aici capitolul despre securitate. De asemenea, în articolul anterior am mai spus ce trebuie să facem urgent: să dăm un port Moldovei prin care să putem importa petrol rusesc la 30$ barilul. Legal este ok, diplomatic o să cânte toate vuvuzelele, dar iată că nemții își apără interesele. E timpul de acțiune!

Un paște sângeros

Nu știu ce profeție zice că vom avea mai întâi un paște sângeros și apoi un paște al foamei și apoi mai zice altele, dar nu prea mai mă intereseaza profețiile deoarece viața e oricum prea delicată ca să gândim pe termen lung. Și un an mi se pare termen foarte lung, tot timpul mi s-a părut un an termen lung, iar războiul nu face decât să îmi confirme că timpul se scurtează și trebuie să fii foarte naiv să nu realizezi asta.

Ca o mică paranteză, legată de curgerea timpului și orizontul planificării, evident că e bună planificarea și trebuie să ținem cont de unele lucruri, dar în general, în luarea deciziilor, trebuie să punem în față mereu răul care se poate întâmpla pe termen scurt în defavoarea unui bine pe termen îndelungat, condiționat de o mie și una de lucruri care trebuie să se întâmple și care nu sunt în puterea noastră.

Vă voi da doar un exemplu concret, deoarece viața noastră este alcătuită din momente concrete și cu siguranță fiecare decizie are specificul ei și considerațiunile generale nu se pot aplica chiar la toate situațiile. Bunăoară nu am putut să fiu nici eu izolat de fomo-ul pe panourile solare. Evident că explozia prețului la energie, marele reset, pactul verde și războiul din Ucraina ne aduc toate argumentele care să justifice pregătirea pentru o scumpire astronomică a curentului care să justifice investițiile masive care sunt necesare în instalarea unui sistem de panouri solare cu toate accesoriile necesare într-o perioadă în care după ce au venit primele facturi nesubvenționate la energia electrică și la gaze, toți cei care locuiesc la casă (și pot financiar) își instalează panouri, cu sau fără “casa verde”.

Personal, mi-am făcut o analiză de fezabilitate și am postat calculul pe un grup de Facebook unde în general își fac reclame vânzătorii de panouri și cer oferte mușterii care nu se descurcă cu Google. Printre aceste tipuri de oameni și de anunțuri, mai au loc ocazional unele comentarii tehnice și m-am gândit să încerc să cer și eu o părere la un excel cu o simulare de recuperare a investiției. Calculul meu, optimist, mi-a ieșit că în cel mai fericit caz, în cea mai fericită situație în care panourile vor funcționa perfect 100% din timpul disponibil și vor avea parte de soare și nu vor avea nevoie de reparații sau înlocuirea unor componente din ansamblu, aș recupera investiția în 5 ani. Nu contează dacă am făcut eu simularea corectă sau nu, ci doresc să mă refer la acest orizont de 5 ani. Nu am primit nicio critică care să ducă această perioadă de amortizare mai jos.

Există inflația și am putea gândi – în condițiile inflaționiste actuale- o investiție care se amortizează în 5 ani dar care are garanția la componente aproape 20 de ani să fie foarte bună. Deși, să fim serioși – chiar credeți că Samsung poate înlocui un panou în caz că acesta își va pierde 15% din capacitate? Cum va testa și cum pot clienții să dovedească această pierdere și Samsung să accepte și să ofere clienților un alt panou? – garanția, după mine, este mac-mac. Am avut experiențe nefericite cu branduri de top cu produse scumpe și personal când cumpăr ceva nici nu mă intereseaza garanția, iau în calcul din start riscul de a pierde acel produs dacă nu am grijă de el cum trebuie. Deci, trecând peste aspectele de calcul (poate nu sunt 5 ani și sunt 10, dar 3 în niciun caz), am continuat ulterior să comentez cu diverși cunoscuți această cifră și iată ce am aflat.

Un vecin care și-a instalat panouri cu banii proprii cumpărând din Germania, mi-a zis că el nu își face calculul amortizării deoarece nu asta îl intereseaza. El gândește că peste 20-30 de ani când iese la pensie și vine factura, în loc să fie în dilemă dacă dă banii pe medicamente sau plătește factura, preferă să investească acum banii într-un sistem de panouri și în viitor să nu mai aibă facturi ci să plătească pensia pe medicamente. Nu i-am răs vizibil (am râs în gând) când mi-a povestit asta și nici nu i-am pus una-două întrebări de bun-simț cum ar fi, ai idee câți bani făceai dacă acum 5 ani cumpărai Bitcoin cu ei? Deci, unii dintre noi încă suntem captivi mental într-o lume care va continua așa cum a fost (fără nucleare, fără pandemii și fără crize) încă cel puțin 20-30 de ani.

Un alt amic care e foarte credincios în profeții nu îl interesează amortizarea ci își pompează ultimii bani într-un sistem de panouri solare minimal deoarece e convins că va veni și la noi războiul (sau o criză mare) în care criză va avea ce să mănânce deși energia electrică se va întrerupe și nu va mai fi disponibilă pentru oameni. Nu am avut oportunitatea să îl întreb câte zile crede el că putem rezista fără bancomate pornite sau fără hypermarketuri pline deoarece o astfel de argumentare necesită un build-up pe care el îl refutează din start cu întrebarea – noi facem ce putem că de restul are grijă Dumnezeu. Adică, pe limba lui, Dumnezeu are grijă să ne dea de mâncare, dar nu va avea grijă ca să avem electricitate pe care să o putem totuși plăti, adică să nu fie atât de prohibitivă încât să nu ne permitem nici măcar un abonament minimal pentru cât să aprindem un bec sau să funcționeze o pompă de apă – căci sistemul lui oricum cam atât poate maxim. Dacă ar fi să fac o statistică, majoritatea dintre cei care și-au pus panouri, au pus din teama de blackout-uri deoarece au citit pe ici pe colo pe interenet că vor fi blackout-uri … că austriecii deja pregătesc populația etc.

Un alt vecin cu care m-am văzut azi și cu care am discutat despre calculul meu, mi-a zis că lui 5 ani i se par ok, adică rentează investiția în panouri dacă amortizarea se poate face în 5 ani.

La toți le-am spus că dacă în 5 ani vom mai exista și vom fi sănătoși (că de la o vârstă, dacă e să fi prezicător onest, mai degrabă prezici boli decât spaime aiurea cum că nu îți vei permite să plătești utilitățile) și nu vom avea parte de război nuclear, prețurile la utilități sunt ultima grijă.

Pr. Dan Bădulescu are un alt argument care cumva vine și în susținerea propunerii mele ca orizonul de timp să nu fie prea mare deoarece ne-am afla în înșelare – Dumnezeu nu ne va da mai mult decât putem duce în spate. Are pr. Dan o predică unde zice că ucrainienilor deoarece sunt mai rezistenți, Dumnezeu le-a dat războiul. Nouă nu ne dă mai mult decât putem duce, deoarece suntem mai slabi, prin urmare, să nu ne temem că ne va da război. Aduce ca argument plandemia în care deși am fost închiși o perioadă și amenințați cu alungarea la periferia societății de către fuhrerii medicali posedați, iată că s-a terminat cu asta și au picat peste noapte toate aceste amenințări – deși au fost înlocuite cu pericolul războiului.

Și ca să ajung la un sfârșit de paranteză legat de panourile solare, principalul meu argument (pe lângă alergia la fomo) ar fi că dacă atât de mulți își pun panouri și o să tot producă energie verde, ce ne facem cu centralele pe cărbune care repornesc și cu cele nucleare și ce ne facem cu atât de multă energie electrică care va fi pompată în rețea într-o perioadă de criză economică în care fabricile se vor închide (deja producția de aluminiu e puțin înghețată pe la noi deoarece era domeniul rușilor și cum în producția de aluminiu se folosește foarte multă electricitate …). De asemenea, cum Bitcoinul e pe finalul masei monetare, minele de Bitcoin vor fi și ele închise curând și va fi un surplus și mai mare la nivel european. Nu se justifică un preț mărit al energiei electrice dacă se prevede un război rece economic cu Rusia în care se termină cu stelele verzi și cu trecerea la mașini electrice care teoretic vor consuma surplusul produs. Pe scenariul meu, în care războiul nu devine nuclear, în care România nu este ucrainizată și în care doar criza economică în care am intra va produce ceva dureri, consumul de energie electrică va scădea masiv în timp ce toate milioanele de panouri vândute la nivel european vor produce foarte multă electricitate. Nu mai zic nimic de planurile mărețe de extindere a centralei de la Cernavodă cu un nou reactor sau de lansarea de noi proiecte hidro în bogatul bazin hidro din Țara Românească.

Totodată, mă pot înșela crunt și în scenariul în care Marele Reset prinde tracțiune, prețul energiei va crește foarte foarte mult până la punctul în care vom fi nevoiți să renunțăm pur și simplu și să ne întoarcem la lampă pe gaz, spălat de rufe manual cu apă de ploaie, adică vom ajunge la africanizarea României, caz în care eu nu prea văd arugmente ca să mai trăiesc într-o țară în care nu îți poți permite minime condiții de trai.

Economia echilibrează mereu lucrurile deși uneori durează ceva timp. La ce mă refer? Dacă condițiile din România vor fi atât de nasoale încât explozia prețului la energie electrică să fie prohibitivă pentru un salariu mediu, românii vor emigra și vor fugi în locuri mai bune. Fenomentul se întâmplă deja la sat unde din cauza lipsei de locuri de muncă (sau mai bine zis din cauza lipsei unor locuri de muncă ușoară), oamenii fug prin alte locuri (ori la oraș, ori în străinătate). În esență tot la bani se reduce fenomenul, deoarece dacă s-ar câștiga bani suficienți, oamenii nu ar mai fugi. Fuga asta a dus la scăderea la sume penibile a pieței imobiliare. Case (căzute dar reparabile) cu loturi mari de teren (5-10 ari) costă în unele zone 5-10-15 mii euro, adică nici cât o mașină second bună. Tot la fel se va întâmpla – după logica mea – și cu energia electrică. Dacă prețul crește prea mult, consumul va scade și lumea va fugi și mai mult în afară producând la o cerere și mai mică. Dacă scade prețul, investiția în panouri nu prea se justifică în prezent.

Închei paranteza despre panourile solare cu ideea că eu voi fi super-mulțumit dacă vom ajunge să nu avem nori de iarnă nucleară în care panourile nu vor mai funcționa, chiar dacă voi plăti mai mult pe energia electrică.

Să vedem acum ce se întâmplă în răzbel. Rușii au pierdut nava amiral din Marea Neagră.

Putin chiar devine nervos.

Pe o scară logaritmică de la 1 la 10, estimez că Putin a fost 3 – nemulțumit de eșecul din nord, 4 enervat de ajutoarele militare date Ucrainei de către vestici și 5 isterizat de băgarea la apă a navei amiral împreună cu câteva sute de soldați …

Istoria lovirii navei este următoarea. Americanii au declarat că nava a fost lovită cu rachete Neptun, de fabricație sovietică. Din surse militare am aflat că ucrainienii ar mai fi avut 1 lansator de astfel de rachete și probabil câteva rachete disponibile. Nu știu dacă ucrainienii ar avea alt tip de rachete cu care să poate băga la fund o navă aflată la sute de km de țărm. În niciun caz Javelin-ruile și Bayraktar-urile pot ajuta la așa ceva.

Un lucru care trebuie spus – foarte important, de altfel – este că nici măcar nu știm dacă nava a fost lovită 100%. Nu există imagini cu impactul rachetelor. Rușii încă susțin că nava a avut parte de un incendiu care a produs explozia armamentului de la bord, care a dus la scufundarea navei.

Să presupunem că ucrainienii chiar au avut capacitatea să lovească un astfel de tip de navă la o distanță atât de mare (80 de mile nautive la est de Insula Șerpilor). Deci câteva sute km de locul probabil al lansarii rachetelor. Se pune întrebarea logică, dacă ucrainienii au avut această capacitate, de ce nu au folosit-o până acum? Ce să justifice întârzierea? Nimeni nu își pune această întrebare – de ce abia acum? Știm despre incidentul de la începutul războiului cu acea înregistrare a soldaților ucrainieni care pur și simplu i-au sfidat pe ruși. Nu știm dacă înregistrarea e reală, poate fi producția serviciului de propagandă ucrainean. Cert este că lovirea navei amiral în momentul acela al războiului, ar fi însemnat mult mai mult pentru moralul ucrainienilor decât lovirea acesteia în acest moment.

Înțeleg că logica este floare rară și nu putem cere de la presă (de la TV în niciun caz, de la presa scrisă de la noi nici atât, dar măcar în afară …) o analiză atât de întortocheată de genul “de ce acum și nu atunci”. Ce răspunsuri ar putea fi la această dilemă? Să le luăm pe rând:

  • oportunitatea CA TIMP- Racheta asta Neptun e destul de mare și e mare minune că lansatorul ei a rezistat până acum. Putem presupune chiar că ucrainienii au avut mai multe mai spre începutul războiului. Putem presupune că rușii știau că astea sunt periculoase și că le-au vânat ca să le distrugă. Dat fiind riscul, din punctul de vedere al ucrainienilor, care se află în inferioritate, logic este să folosești orice capacitate pe care o ai câtă vreme ÎNCĂ o ai, până să fie anihilată de rus. Deci trebuie din start să excludem că ucrainienii au așteptat un moment oportun în care să lovească această navă, din varii motive. De ce nu au putut să lovească altă dată? Să zicem că poate nu au știut coordonatele Moskvei? După cum știm NATO oferă Ucrainei informații despre pozițiile rușilor și putem presupune că deși are capacități foarte multe, poate NATO nu a fost în stare până acum să ofere ucrainienilor poziția navei Moskva. Caz în care, NATO pare foarte … slab, dacă nu poate afla coordonatele navei amiral rusești din Marea Neagră. Dar nu este așa – navalnews a publicat o poză satelit cu navele care încercau să stingă incendiul după lovitură (incendiu). Deci locația probabil s-a putut determina și înainte și NATO ar fi putut transmite ucrainienilor unde se află Moskva. Deci pe această ramură de presupunere, acum e prima dată când s-a știut locația navei și de aceea ucrainienii nu au distrus-o decât abia acum. Dar măcar alte nave nu puteau lovi? După cum știm, un grup naval rusesc a mai dat târcoale la Odesa și puteau să lovească și atunci deoarece navele erau chiar vizibile, deci la o distanță mult mai apropiată decât acum …
  • oportunitatea CA LOCAȚIE a lansatorului – poate lansatorul a fost pur și simplu păstrat prin vest, pus la naftalină pentru a fi folosit când chiar e nasol și ucrainienii trebuie să le arate rușilor ce pot. După cum am explicat însă, riscul ca lansatorul să fie lovit e foarte mare. Să zicem poate că ucrainienii au avut mai multe care au fost distruse iar acesta pur și simplu era unul păstrat undeva aiurea printr-un beci deoarece era stricat și abia acum au adus piesele de schimb de cara aveau nevoie, le-au montat și l-au folosit rapid, abia acum. Deci pe această ramură, cum că lansatorul a fost stricat și abia acum a fost reparat, s-ar găsi o explicatie logică a momentului întârziat al folosirii acestuia. Dar dacă era nevoie de o piesă și procurarea ei a durat atât de mult timp, asta nu arată decât lipsa de sprijin a ucrainienilor din partea europenilor – cum o astfel de rachetă era deja în dotarea Ucrainei și cum lansatorul fiind stricat, tot ce avea nevoie Ucraina era o piesă amărâtă, NATO dacă dorea să ajute, în loc să facă alba neagra cu Mig-urile polonezilor, mai bine se grăbea să îi ajute cu piesa lipsa …

Vedem deci că este greu să găsim o explicație a momentului cu privire la această lovitură dacă nu ieșim puțin în speculații mai … deplasate. Una ar fi că nu Neptun ci alt tip de rachete (moderne, europene, livrate de europeni) ar fi de vină pentru lovitură. Cum americanii au lansat știrea că Neptun e “responsabilă”, nu exagerăm dacă presupunem că poate NATO a livrat Ucrainei un nou tip de rachete și de lansatoare moderne și potente. Dar dacă asta ar fi explicația, cum de aceste rachete au fost folosite doar pe o singură țintă. Reamintesc că propaganda pro-Ucraina menționează două lovituri în timp ce rușii menționează incendiu.

Faptul că rușii nu recunosc că a fost lovită ci pun pe seama unui incendiu, ne face să deducem că dacă unele rachete moderne oferite de NATO ar fi fost vinovate pentru scufundarea Moskvei, rușii ar fi făcut tam-tam pe asta, ca să consolideze opinia că NATO amenință siguranța Rusiei și ca să pregătească și mai mult populația și chiar soldații proprii că riscul e mare pentru Rusia și războiul se justifică. Dar poate că rușii nici nu au visat ce i-a lovit și cum e imposibil de aflat după lovitură, maxim ce pot ei deduce ar fi de unde a venit racheta – daca nu e cumva una care zboară atât de jos încât dacă rușii nu aveau radare locale să nu aibă habar. Nava amiral avea însă dotarile care i-ar fi permis chiar să se apere, adică avea apărare anti-rachetă, chiar pe 3 nivele! Cum de nu s-a apărat? Aici poate fi o explicație a momentului – poate nava avea probleme la sistemul de apărare și cumva informația a transpirat în afară, de aceea nu au folosit până acum ucrainienii capacitatea de lovire și au așteptat, deoarece le era teamă de protecția anti-racheta a navei. Cum defecțiunea s-a întâmplat și cum NATO (sau serviciul de securitate ucrainean) probabil a aflat de ea, acum s-a găsit oportunitatea lovirii.

Trecând peste semnul de întrebare legat de moment (de ce abia acum) să trecem la întrebarea ce înseamnă asta pentru ruși? În primul rând, indiferent de cauza scufundării (atac sau incendiu), lovitura este puternică. Arată fie vulnerabilitatea rușilor fie incompetența rușilor. Mai ales având în vedere că sute de soldați au murit, scufundarea este o lovitură pe planuri multiple pentru ruși.

  • pe plan simbolic, lovitura este evidentă: a avut loc și acel act de trolling al lui Zelinsky cu timbrul, Rusia era oricum într-un moment de regrupare după eșecul din nord pe care oricât de mult l-ar explica ei ca misiune îndeplinită, militar nu prea există altă explicație decât că au încercat și au eșuat; prin urmare, mai ales prin prisma momentului dar și a autorității (de imagine) a navei respective, putem înțelege cât de nasoală este prăbușirea acesteia
  • pe plan militar, nu știm cât a pierdut Rusia; mie îmi este clar că rușii nu sunt sunt pregătiți și nici nu vor un atac amfibie pe malurile Odesei, la care nava asta poate ar fi contribuit ca centru de comandă al operațiunii (din cauza protecției și a capacităților pe care teoretic le avea); despre lupta cu alte nave nu e cazul deoarece ucrainienii nu (mai) au flotă; dacă e să rezumăm, de fapt, naval Rusia a câștigat deja războiul și nava putem spune că și-a făcut datoria la viața ei; nu știu dacă nava era capabilă să lanseze rachete înspre teritoriul ucrainean, deși la câte bombardiere au rușii, pare tras de păr să folosești navele pentru așa ceva, mai ales când nu ai o operațiune punctuală prin care să încerci să produci shock and awe ci ai un război care se arată că va dura ceva timp, prin urmare, pe plan militar Rusia nu pierde decăt la capitolul capacități de apărare, în cazul uuni război cu NATO sau în cazul unei eventuale tentative de a efectua unele acțiuni de pedepsire puțin mai la sud … pe cât de mult nu a pierdut Rusia, pe atât de mult putem spune că România a câștigat prin aceea că rușii au mai puțin cu o navă cu care pot să lovească în alte nave și/sau submarine NATO care vor fi aduse ca să ne ajute în cazul unei agresiuni rusești (dacă vor fi aduse)
  • pe plan uman, prin pierderile de vieți, lovitura este probabil cea mai puternică; dacă sute de oameni au murit (nu știu cifra, știu că 510 era capacitatea maximă), vestea morții lor va ajunge nu doar la ultimul soldat rus ci la mii de familii de rude și prieteni din țară care îl vor urî și mai mult pe Putin și vor deveni din familii îngrijorate și preocupate de copii, frații și nepoții lor care până mai ieri erau total în siguranță lângă o insulă de un petec de pământ aflată în largul mării, departe de războiul terestru unde se mai moare, departe de orice amenințare (deoarece flota ucraineană a fost neutralizată din prima zi), iată că acum sunt morți. Cu greu Putin poate să mai convingă pe acești oameni, mai ales că ofiical rușii declară că nava doar a luat foc, nu a fost lovită.

Deci Putin are de ce să devină și mai nervos și cum această lovitură este de departe una curajoasă – din partea ucrainienilor – și dureroasă pentru ruși (cum am explicat mai sus), ne așteptăm la o reacție. Scoaterea bombardierelor ar fi o reacție. Va fi însă suficientă?

Pe 15 aprilie, pe Twitter, au apărut știri că rușii pretind că au dat jos lângă Odessa cu un avion care transporta arme (venea din exterior) deasupra Ucrainei. La noi nu am auzit nimic, dar poate pentru că nu urmăresc. Iată ce zice Zerohedge despre incident:

In what appears Moscow’s “answer” to the US and NATO countries continuing to supply major weapons systems to Ukrainian forces, state agency TASS is claiming that Russian forces have brought down a Ukrainian military transport plane that was transporting Western arms. It would mark a massive battlefield development if confirmed, potentially escalating conflict more directly with the West, now that Russia is actively targeting Western arms shipments.

Zerohedge

Sper doar ca avionul să nu fi plecat din România, așa cum sper ca Migul care a picat să nu fi fost în drum spre Ucraina …

Rușii au băgat deci în luptă bombardierele deși în mod ciudat au lovit Mariupol – cum de aveau nevoie de bombardiere când ei au artileria la marginea orașului sau poate chiar a intrat în oraș? Un alt mister …

De asemenea, din articolul de mai sus, vedem că după scufundarea Moskvei, rușii au distrus o fabrică din Kiev – Artyom – care făcea diverse tipuri de rachete. Foarte ciudat cum de abia acum au distrus-o deoarece după atâta timp ne-am fi așteptat ca rușii să aibă o listă de ținte prioritare printre care fabricile de armament să fie destul de dus, poate chiar imediat după aeroporturi, centre de comandă și baze militare. Poate rușii sperau să ocupe Kievul și s-au gândit să păstreze fabrica, dar măcar după ce s-au retras și au văzut că nu prea pot, nu le-a venit în cap să distrugă acea fabrică? De ce abia acum? Iată deci că rușii au nenumărate lipsuri în strategie și nu au distrus chiar totul cum ne-am fi așteptat.

Retorica vestului se ambalează

După episodul Bacha, liderii din vest nu mai au nicio reținere în a-l face pe Putin cum le vine la gură, uitând (mai puțin Macron, poate) că deși rușii au unele pierderi în Ucraina, dacă vin peste vest și americanii nu se bagă, vor ajunge la Paris chiar dacă le va lua 2-3 ani. Nu zic că dacă se lasă cu nucleare marile orașe europene vor dispărea de pe hartă.

Creșterea retoricii și știrile despre creșterea ajutorului dat ucrainienilor, coroborate cu pregătirile decuplării de la gaze (care încă durează) la care se adaugă noi și noi măsuri de sancțiuni (polonezii nu mai dau voie la tirurile rusești iar românii la navele rusești) vine într-o perioadă în care negocierile sunt înghețate ca și cum războiul nu ar fi încă suficient ci mai trebuie să curgă sânge. Această amânare are două explicații – una de fațadă și una de … spate. Pe față, în primul rând, americanii nu au făcut niciodată apel la pace și nu au declarat niciodată că salută negocierile, discuțiile sau ceva de genul. Este clar că americanii vor escaladare conflictului și secarea rușilor – se discută deja pe față acolo. Europenii, par să lase de înțeles că ar fi bună măcar o pace și terminarea războiului pentru ca să nu mai moară oameni și pentru a reduce riscul escaladării și a trecerii la nucleare. Dar pare că nimeni nu face un scenariu și nu gândesște în care scenariu, se poate termina acest război fără negocieri și fără eforturile insistente ale europenilor de a-i convinge pe ucrainieni că e momentul să semneze pacea.

“Iexperții”, cum ar fi de exemplu, un fost ministru de externe și istoric superficial spun că doml’e, granițele se fac acum prin luptă și se va trasa granița acolo unde va fi frontul când se va semna pacea. Păi da, dar dacă pacea nu se semnează există două variante:

  1. fie ucrainienii pierd și rușii vor ocupa toată Ucraina (caz în care accelerarea unor tratative ar fi urgență maximă)
  2. fie rușii pierd războiul convențional, ucrainienii eliberează totul (Crimeea, Donbas, Luganț) și rușii sunt atunci nevoiți să dea cu nucleara în Kiev (nu cred că vor da în altă parte, una în Kiev va fi suficientă) caz în care de asemenea accelerarea tratativelor ar fi urgentă

Dar de ce nu se întâmplă tratativele? Nu vor ucrainienii să se dea bătuți? Concep ei alt scenariu în care îi vor bate pe ruși (cu armele venite din vest) și abia apoi vor semna tratatul de pace? Nici vorbă, europenii pot presa oricând pe Zeilnsky să semneze pacea, dacă pur și simplu nu îi vor mai da arme și resurse. Decizia de a continua sau nu războiul eu nu cred că e la ucrainieni ci fie la americani, fie la vestici. Pe față, Biden îl vedem negociator, adică îl vedem că discută împreună cu europenii ce să facă deși – după cum am explicat încă dinainte de începerea războiului, americanii vor să provoace un război Rusia-UE în care ei să intre doar la final să dea lovitura de grație.

Explicația “pe la spate” ar fi că Imperiul are nevoi ca acest război să continue din varii motive – producția de armament, țapul ispășitor, cosolidarea puterii politice în mâinile oamenilor Marelui Reset. Vedem cum la noi de exemplu se zică că aur a scăzut la 15% deși avea 30% înainte de război când se pompa pe vaccin. Vă imaginați că fără răzbel toată presa ar discuta despre tunurile din plandemie și despre inflație, ceea ce ar pune gaz pe foc și ar porni revoluții politice chiar în inima Imperiului. Dintre care una va fi chiar alegerea președintelui în Franța. Fără bau-baul războiului și fără țapul ispășitor Putin, în UE ar ajunge la putere partide “populiste” care ar renunța la Green Deal și ar investiga toate ilegalitățile din perioada plandemică. Cu războiul însă fiebinte, atenția oilor programate deja să își îndrepte atenția spre portavocea televiziunilor este îndreptată spre diverse scene unde se petrec tot felul de divertismente care le scad înspre zero puterea de reacție și motivația de a protesta, deoarece un război la marginea Europei e suficient de nasol cât să ne ia gândul de la inflația cu două cifre, creșterea dobânzilor și valul de somaj care va veni.

Am văzut că plandemia a durat aproape 2 ani și s-a terminat deoarece oamenii au cam obosit și s-au săturat de restricții. Prevăd că și acest război va dura cel puțin 2 ani, cu urcușuri și coborâșuri, cu momente de respiro dar și cu evenimente punctuale de creștere a amplitudinii tensiunii, cum a fost scufundarea acestei nave. Asta din nou, repet, în cazul pozitiv în care nu vom avea parte de escaladare și de începerea WW3.

Paradoxal, singura frână la WW3 în acest moment este reținerea și rezerva multor europeni (și mai ales americani) cu privire la implicarea în război. Un război cu Rusia acum poate fi cu greu motivat doar de agresiunea asupra Ucrainei și chiar de masacre descoperite sau chiar de atacuri cu chimicale. Va fi nevoie de o lungă perioadă de criză economică care să se manifeste prin creșterea prețului la petrol și gaze pentru care să se arate degetul spre Putin, pană când popoarele să zică “gata, până aici, acum se justifică să îl dăm jos pe Putin, deci e ok să începem WW3 că oricum noi avem mai multe (nucleare)”.

Repoziționare

Ultimele zile avem principalele evoluții majore:

  1. Negocieri – progres aparent. Flexibilitate neașteptată a Rusiei care pare să se mulțumească cu Crimeea, Lugansk, Donetsk și cu un referendum în Ucraina pe tema cedării provinciilor. Ce se pare că au cedat ar fi înarmarea Ucrainei, renunțarea la luptă, eliminarea guvernului și “denazificarea”. Dar, până la un tratat evident mai e cale lungă. Faptul că rușii au anunțat pentru prima dată că se prevede o întâlnire Putin Zelinsky este de asemenea ceva nou. Însă rușii spun multe … cu câteva zile înainte de invazie Putin zicea că rusia nu va ataca niciodată Ucraina.
  2. Retragerea din nord – așa cum a anunțat Rusia se retrage din jurul Kievului. Oficial, nu repet blah-blahul, cert este că s-au retras și prin urmare singura consecință a acestei retrageri este că rușii vor avea mai multe resurse pentru celelalte zone. Eu zic însă că s-au retras deoarece Belarusul nu a dorit să intre în război, fiind probabil amenințat de vest cu sancțiunil similare rușilor. Reamintesc că deocamdata Belarus nu are parte de aceleași sancțiuni …
  3. Tăierea gazelor – se pare că se apropie momentul decuplării nemților. Dacă președintele BASF a ieșit să strige ca nebunul că lumea nu realizează ce înseamnă închiderea acestui combinat (dar nu numai) înseamnă că lucrurile sunt grave, în sensul că există presiuni politice extreme.
  4. Creșterea sprijinului militar – mai nou europenii donează tab-uri și mașini de infanterie ușoară. Încep cu echipamente ale nemților din est care au fost modernizate. Cehii de asemenea fac donații. Se discută de oferirea de tancuri. Pare că vestul încearcă marea cu degetul să vadă reacția Rusiei …

Concluzia mea este că este mai mult praf decât știri pozitive. Marșul nebunesc către WW3 continuă. Concluzia mea e bazată pe o realitate incontestabilă: rușii și-au cam furat-o! Am analizat multe zile tot ce se întâmplă la fața locului. Sunt multe de zis, dar pe scurt se coroborează următorii factori care explică eșecul tentativelor rușilor de a ocupa Ucraina (în ciuda mac-macului oficial): proastra strategie (atac în multiple zone, fără pregătire), proasta implementare (nu doar că deși au subestimat total reacția ucrainienilor, dar rușii nici măcar nu au învățat din greșeli – practic problemele au fost aceleași de la începutul războiului: proasta aprovizionare, lipsa de coordonare între arme, lipsa soldaților pregătiți etc), dificultatea contracarării rezistenței (Ucraina e mare și ucrainienii sunt motivați & pregătiți). De alfel, ultimul punct este întărit de știrea reală că responsabilul pe felia de informații cu privire la starea Ucrainei înainte de război a fost mătrășit de către Putin.

Atenție însă! Concluzia că și-au furat-o deocamdată nu spune nimic altceva și în niciun caz că rușii au pierdut războiul sau că acum sunt terminați. Războiul nu s-a terminat și este departe de a se fi terminat. De departe însă, poate principalul lucru pe care trebuie să îl subliniem este că Putin este încă la putere și niciun general nu a dezertat. Au fost câțiva omorâți, dar asta nu e decât un exemplu de cât de hotărâți sunt rușii să lupte. Adică, dincolo de incompetența militară și proasta pregătire, faptul că generali mor pe front alături de soldați ne arată că rușii sunt puși pe treabă, pentru ei nu este doar “o operațiune” ci un război pe viață și pe moarte.

Noi vedem războiul prin prisma a ce ne arată ucrainienii – deoarece rușii nu prea arată deoarece nu au dece. Ucrainienii arată ca să primească ajutor și să motiveze străinii să le trimită arme sau eventual să lanseze nucleare asupra rușilor. Și noi ne-am dori la fel, să nu îi acuzăm … Deși noi nu ne-am luptat, am cedat provincii fără luptă … Dar, ce vreau eu să spun? Deși noi vedem eroismul și fermitatea cu care luptă ucrainienii, să nu credem că de cealaltă parte lucrurile stau altfel. Evident, ne sunt puse în față cu totul alte perspective, cum ar fi acei prozonieri umiliți și puși să contribuie la narativul ucrainean. Dar, personal am văzut unele bătălii inexplicabile: grupuri de tancuri de ruși avansate în teritoriul ucrainean, departe de convoiul principal sau de pozițiile rușilor, care au fost sitting ducks pentru ucrainieni – sau cel puțin așa sunt prezentați. Ei bine, eu nu cred că tanchiștii ruși erau proști când au avansat aiurea în teritoriul inamic – foarte probabil o explicație este că au urmărit dușmanul și au luptat asumându-și riscuri extreme, ceea ce arată că rușii nu duc lipsa de motivație.

Acum doresc să facem o imagine de ansamblu a ce a însemnat acest război și unde ne aflăm deoarece presimt că pe la noi se începe să se cânte prohodul rușilor aiurea și mulți cred că lumea va reveni la un normal în care singurele lipsuri vor fi caviarul rusesc și un preț la combustibili puțin mărit.

Per ansamblu, s-a ridicat deja o cortină economică între est și vest. China deși pare încă să aibă dileme, este evident de partea Rusiei . Faptul că nu s-a rupt total încă este doar pentru că procesul de rupere durează așa cum mișcarea continentelor durează și așa cum atunci când plăcile tectonice se depărtează, falia care apare, produce mai mult local un cutremur – tsunami-ul urmează și efectele acestuia sunt și mai îndepărtate. Nu vreau să detaliez prea mult, dar percepția asupra Chinei este total greșită. Bunăoară consensul în presa oficială (nu mai zic mainstream deoarece nu mai există nici măcar MSM, a fost cumva asimilată de Marele Reset) este că deoarece China exportă mult, nu poate trăi fără banii vestului. În fapt, lumea nu realizează că există o mare diferență între realitățile financiare care ne sunt prezentate nouă (adică PIB, prețuri bursiere, valoarea companiilor etc) și realitățile fizice (cine ce produce, cu ce materiale). În realitate, UE & America, produc foarte puțin și au foarte puține resurse. China produce, dar importă resurse din Africa și din altă parte. Se spun multe despre China zilele astea, se menționează de Taiwan dar ce doresc eu să subliniez este că chinezii pot să nu mai exporte neapărat tot ce produc. Dacă China taie la 50% exporturile (să zicem că taie SUA & UE) și le vinde în interiorul țării, nivelul de trai al chinezilor va exploda peste noapte. De ce nu face asta partidul? Deoarece o creștere prea accelerată a nivelului de trai în orice țară pune probleme de sustenabilitate, adică oamenii vor mereu mai mult și dacă partidul crește cu 20% nivelul de trai prin reducerea exporturilor cu 50%, nu va putea face același lucru anul viitor. În plus, China dorește să crească nivelul de trai într-un mod sustenabil și partidul să rămână la putere, iar dacă se poate să recucerească și Taiwanul, să construiască baze pe lună, să pedepsească Australia și multe altele în același timp.

Dar cortina aceasta evident că are o singură consecință certă: scăderea drastică a nivelul de trai în UE & SUA. Inflație, șomaj, depresie economică, crize financiare etc. Vor da vina pe Putin și nimeni nu va realiza că iluminații de a Davos sunt inginerii sociali care au creat această situație. Oamenii vor vota partide din ce în ce mai extremiste, care vor distruge fibra societății așa cum o cunoaștem și pe alocuri se va încerca pornirea de cât mai multe războaie care bineînțeles nu vor fi aleatoare ci vor fi extrem de bine reglementate de forurile de conducere ale hydrei cu multe capete de care am mai discutat.

În esență, războiul din Ucraina a dus la:

  • creșterea bugetului alocat armatei (bani pentru iluminați – de unde știm noi că banii sunt folosiți pentru ce trebuie?
  • creșterea prețurilor masivă
  • tăierea drastică a domeniului imobiliarelor (construcții / infrastructură)
  • tăierea speranțelor de revenire a turismului după plandemie pe fondul exploziei prețurilor și a perspective somajului

Ceea ce Forumul Economic Mondial ne spunea acum vrei doi ani că nu vom mai avea nimic dar vom fi fericiți se confirmă cumva, cel puțin prima parte. Dar cum vom putea fi fericiți? Ei bine, după această criză și după ce băncile ne vor lua toate proprietățile, se va face pace și noi vom fi fericiți că nuclearele nu au fost încă lansate, sau poate pentru că am scăpat de ele și am supraviețuit celui de-al 3-lea Război Mondial.

Întorcându-ne la Ucraina, lansez unele întrebări la care sunt sigur că aveți unele răspunsuri sau ceva bănuieli:

  1. Este Putin frate cu Klaus? Este Putin de capul lui sau prin acest război nu își face decât datoria față de stăpânii care l-au pus și l-au ridicat în fruntea Rusiei. Și care încă îl țin acolo ….
  2. Este Rusia & China o opoziție la Marele Reset sau hyra nu își poate întinde tentaculele chiar peste întreaga lume. Dar oare ce spune laptopul fiului lui Bidon în această privință?
  3. Dacă Putin este independent chiar i-ar fi fost frică de NATO de nu a lăsat Ucraina în pace? Într-o istorie paralelă în care Ucraina ar fi intrat în NATO și Putin se arăta mai chill, Rusia ar fi crescut economic imens. Numai NS2 dacă era pornit ar fi dus la o creștere a PIB-ului masivă. Dar oricum vorbim degeaba de intrarea Ucrainei în NATO câtă vreme Crimeea …

Vedem deci că atacul asupra Ucrainei nu prea are sens din punctul de vedere al Rusiei în sensul că chiar dacă Ucraina ar fi cedat în câteva zile și Putin își punea la putere un vasal ca în Belarus, mare bârnză nu ar fi reușit.

A venit poate acum vremea să analizăm puțin aspectul teritorial și teoria lui Peter Zeihan cum că Rusia are nevoie de ocuparea câmpiei care se întinde de la vest din Polonia (Kalindrag) până la Carpați, pe care câmpie (debitează Zeihan) tancuri din vest pot să vină și să invadeze Rusia. Cât de eficiente sunt tancurile s-a văzut în războiul din Ucraina …

În seria de întrebări de mai sus aș mai pune deci încă una: chiar credeți că se tem rușii de proximitatea rachetelor NATO în ziua de astăzi în care până și ei au hypersonice care pot ajunge în 10 minute oriunde în lume și pot purta focoase nucleare. Prin urmare, dacă Rusia s-ar teme și ar vrea să descurajeze inamicul, principala direcție de atac ar fi creșterea PIB-ului pentru a putea investi în aceste rachete deoarece am văzut că cu tancurile și tunurile e mai greu … Nu mai zic de drone, sau swarmuri de drone ce pot face și nici de scuturi antiracheta gen domul israelitenilor. Deci nu atât teritoriul contează în ziua de astăzi, nu faptul că ai un buffer cu NATO, ci mai degrabă contează dacă ești serios dotat din punct de vedere tehnic și ai arme suficient de periculoase încât să descurajeze pe oricine. Cât despre teoria cu refacerea URSS, ce să mai zicem? Se potrivește ca o mânușă pe un narativ în care Putin ar fi omul hydrei, pus să joace un rol important în curmarea ratei de creștere a populației și în avansul rapid al Marelui Reset, care avans tocmai fusese blocat total de Omicron – o tulpină naturală la un virus artificial care a tăiat peste noapte necesitatea vaccinului și a creat premizele “revenirii” – care ar fi fost total indezirabilă pentru capetele întunecate ale iluminaților care doresc reducerea populației și reducerea “gazelor de seră”.

Dacă ați ajuns până la punctul acesta al articolului poate observați că pun mai multe semne de întrebare decât dau răspunsuri. Asta și intenționez. Realitatea este complexă și fac apel să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Bufnițele nu sunt ce par a fi – era mottoul agentului Cooper din serialul Twin Peaks. Dincolo de semnele de întrebare, principalul risc este să lăsăm mugurii speranței să răsară – nici vorbă de așa ceva. Dacă doresc să transmit un mesaj consistent și să trag o concluzie la situația actuală este mai de grabă acesta – ce e mai rău abia urmează!

Dincolo de orice scenariu posibil, realitatea este că prețurile cresc și guvernele par depășite de situație. Chiar dacă uman am găsi unele explicații și chiar dacă ne întrebăm cum de exemplu de nu se repornesc minele de cărbune care să alimenteze termocentralele care să producă electricitate mai multă, faptul este că guvernele nu ia nicio măsură pentru a lupta cu inflație deoarece Putin este vinovatul perfect pentru a arunca vina înspre el. Și asta, nu doar la noi.

Sincronicitatea narativului în întreaga lume este uimitoare. Așa cum la noi se dă vina pe război, așa cum nemții dau vina creșterilor prețurilor pe tăierea gazului rusesc, tot așa și americanii (Bidon) dau vina creșterii prețului la pompă pe Putin. Cu toate acestea, deși interzicerea minării de cryptomonede ar reduce consumul de electricitate cu 20%, nimeni nu propune o asemenea solușie (deși China a făcut-o când a observat că nu avea suficientă electricitate pentru a produce creșterea economică). Există o paralelă dubioasă între faptul că avem același narativ în toate țările acum, așa cum avea și în vremea războiului. Creierul uman e făcut să gândească în patternuri și pornirea înspre a face paralele e de înțeles.

Eu doresc însă să vă îndemn să renunțați la a face paralele prea multe și în schimb să vă obișnuiți să observați esențele evenimentelor. În esență, războiul este irațional. Irațiunea este constanta tuturor evenimentelor care au loc. Nu aduce niciun avantaj Rusiei și nu rezolvă nicio problema. În esență și răspunsul vestului este irațional. Green deal ne mânca pe noi undeva? De ce nu dau înapoi cu el acum? De ce nu rup acea hârtie care deja produsese o explozie a prețurilor la energia electrică încă inainte de război? Pe de altă parte, dacă Rusia e riscantă și Putin nebun, dacă nuclearele sunt periculoase, de ce nu se încearcă pacea cu Putin și Biden îl numește criminal de război? Din orice punct am privi lucrurile, Biden face gafe majore prin aceste acuzații jignitoare la adresa lui Putin. Chiar dacă Putin ar fi criminal, nu te apucă să îl faci criminal până nu a fost judecat. Până una alta e liderul unei țări care are nucleare și gaze și care poate distruge omenirea. Te joci cu cuvintele?

Aceste comportamente ale dementului din SUA, par acte necugetate ale unui senil, dar nu prea. Adică faptul că se repetă și că nu îi aparțin doar Bidonului arată că există o doză de irațiune în tendințele de escaladare a conflictului. Din start trebuie să spunem că Zelinsky nu prea e de capul lui ci este omul vestului (al americanilor). Dacă în ziua 2 a războiului americanii îi ziceau să facă pace, făcea pace. Nu era greu de calculat că se va ajunge la acest moment în care rușii obțin ce vor și se fac că cedează unele puncte (aiurea) pentru a da senzația că ucrainienii au făcut bine că s-au luptat și au opus rezistență, că uite, acum rușii vor doar Crimeea, Donbas și Lugansk nu și dezarmarea ucrainienilor … Chiar dacă ar fi să acceptăm că poate o strategie a americanilor ar fi aceea de a da ceva lovituri rușilor și de a-i face mai slabi, această perspectivă este irațională deoarece finalitatea slăbirea rușilor duce la contstrângerea lor de a folosi arme mai puternice (poate chiar nucleare) pentru îndeplinirea scopului. Vrem- nu vrem, trebuie să recunoaștem că ocuparea Crimeei a fost nesângeroasă. Între timp, vestul nu a acceptat-o și a impus sancțiuni. Care au dus la război, deci au escaladat. Unde va duce oare escaladarea actuală? Există vreun end-game al înarmării ucrainienilor? Chiar credem că pot ucrainienii să ocupe Rusia și să preia controlul nuclearelor? Chiar credem că rezistența ucrainienilor va duce la debarcarea lui Putin? Nu e clar că Putin va lupta până la ultima nucleară pentru realizarea scopului său – dacă versiunea oficială a poveștii este corectă, adică Putin visează la refacerea URSS … Prin urmare, nu mai bine ar fi realizarea păcii cu rușii cel puțin până Putin o să moară de bătrânețe și încercarea stabilirii unei noi relații cu Rusia care să permită de-escaladare și evitarea unui conflict nuclear chiar dacă în joc este Ucraina. Care Ucraina, sincer fiind, nici înainte de invazia Rusiei nu era tocmai un bastion al valorilor europene … neavând nicio presiune și influență semnificativă din partea rușilor. Ca să nu mai vorbim de Turcia. Dacă NATO este simbolul spiritului de libertate care se dorește pompat în toate popoarele, cum explică americanii Turcia?

Strategia americană pare deci incoerentă. Cititorii mei știu că am explicat în anii recenți că creșterea Chinei este un risc existențial pentru SUA și că principalul scenariu pe care merg eu este că americanii prin acest război, prin crearea unui mediu propice pornirii sale, prin pregătirea ucrainienilor și prin toate câte au urmat, este cumva mașinațiunea Imperiului care a lovit în punctul cel mai slab al “axei răului”, adică în Rusia. Dar chiar și în acest context, ce s-a realizat deocamdată este suficient – americanii ar trebui să caute pacea deoarece oricum rușii sunt ostracizați și sancțiunile nu vor fi ridicate deoarece rușii nu pot pretindă că atacă Ucraina în continuare deoarece europenii încă nu au ridicat sancțiunile. Un tratat poate și probabil va duce la dezghețarea banilor băncii centrale și la permiterea Rusiei să revina în Swift (deși am tot zis că nu toate băncile rusești au fost eliminate). Răul deja s-a făcut cel puțin prin prisma faptului că un val de oamenil valoroși a părăsit deja Rusia după acest război și prin urmare nu vor mai munci pentru alianța ruso-chinezească. Dar americanii nu se mulțumesc poate cu jumătăți de măsură și poate vor distrugerea totală a Rusiei. Cum se poate însă realiza asta în condții de siguranță?! Irațional!

1 2 3 4