NATO=SUA

Cum NATO pare să fie subiectul zilei, vom zice 2 vorbe, deși alte lucruri sunt mai importante. Cum ar fi acela că Rusia a câștigat războiul.

NATO=SUA

Evident că NATO fără SUA este vax. Nu zic că nu poate pune probleme Rusiei, dar de vreme de Rusia nu ține cont de SUA și atacă Ucraina, oare va ține cont de un NATO fără SUA când va ataca Moldova? (de exemplu). Se zice pe la noi că NATO este o umbrelă, dar ce nu se zice este că cine ține umbrela, se poate trage mai într-o parte dacă vine ursul și dă cu laba în umbrelă sau mai bine zis, cine ține umbrela, se poate folosi de umbrelă ca să se apere de urs, dacă ursul îl atacă.

Recursul la esențe ne ferește de multe vrăjeli și de aceea voi pune din nou întrebarea: va da SUA cu nuclearele în Mosova când primul avion rusesc va face o incursiune în spațiul aerian românesc și va ataca un aeroport? Asta e întrebarea care sper să nu fie pusă niciunui reprezentant NATO, inclusiv prostănacului deoarece rușii abia așteaptă să reproducă răspunsul la toate megafoanele ca să semene dezbinare.

Dar totodată, entuziasmul tembel, încrederea oarbă în NATO, nu își are nicio temelie și unitatea în cadrul NATO este doar un slogan aiurea dacă nu se lasă cu măsuri concrete. Măsuri concrete ar fi cumpărarea de F-35-uri cum face Grecia, dar noi am aruncat deja banii pe vaccinuri și pe tunuri și nu mai avem cu ce. Măsuri concrete ar fi măcar antrenarea soldaților de către americani, dar nici măcar asta nu se întâmplă de vreme ce vedem că ai noștri soldați nu sunt în stare nici de un marș coordonat darămite de manevre complexe de luptă modernă cum au arătat ucrainienii.

Ideal pentru SUA este provocarea unui război Rusia-UE în care Rusia să folosească nuclearele. Evident, ideal ar fi ca nu din prima, ci mai întâi să treacă ceva timp să se lupte convențional ca să vadă americanii ce arme au rușii, cum luptă și toate informațiile pe care le extrag acum din Ucraina. Dar Ucraina este un oponent minuscul, de peste 10 ori mai mic ca Rusia, prin urmare e logic că Rusia nu folosește tot ce poate și mai ales nu folosește ce are mai bun. Asta deoarece, Arta Războiului spune clar “arată-te slab când ești puternic”. Cu voie, sau fără voie, rușii au arătat multe slăbiciuni … Au arătat și ceva rachete hipersonice zic ei, dar americanii nu recunosc.

Ce așteaptă Belarusul?

Este greu de crezut că Putin nu va folosi Belarusul … Chiar fără experiența rusească, Belarusul are totuși o armată. Nu cred vrăjeala că generalii se opun sau că lui Lukașenko îi e frică că soldații vor întoarce armele. Astea sunt argumente similare celor de dinainte de război, că nu poate rusul să ridice arma asupra fratelui … Belarusul se tot pregătește și cred că deocamdată nu are parte de aceleași sancțiuni ca și Rusia și de aceea stă deoparte. Adică e posibil – culmea, culmilor – ca Putin să îi interzică lui Lukașenko să intre în război tocmai pentru a-l folosi ca proxy economic/financiar pentru anumite importuri și exporturi. Zic că e posibil deoarece nu am auzit ca la toate sancțiunile luate împotriva Rusiei să se zică ceva de Belarus. Cel puțin la nivelul UE, sancțiunile împotriva Belarusului sunt abureală. Asta deoarece europenii (adică nemții că ei decid) sunt ipocriți și vor să pară că au superioritatea morală și condamnă Rusia, dar vor totodată să poată importa ulei de la belaruși deoarece în Ucraina, terenurile sunt cam … poluate de la bombe în ultimul timp. Căci Germania importă 100% uleiul (ca și altele) deoarece nu vrea să aibă parte de populare în zonele de agroturism mirifice ale satului german, ci preferă să vândă la belarușieni 10-20 BMW-uri în schimbul a 20-30 trenuri de ulei.

Când/dacă însă fluxul de arme din vest va fi suficient de îngrijorător pentru ruși (nu prea curând la cum se arată situația), e posibil ca Putin să apeleze la Belarus ca să rezolve problema printr-o mică invazie în zona sudică, pe lângă polonezi, pe unde le intră armele.

Turcia

Devine un carftof fierbinte pe zi ce trece. Pare hazlie situația că Turcia încă este membră NATO la cât de multe probleme pune și la cât de departe joacă față de melodia din “clubul euro-atlantic”. Europenii recunosc dar în afară de mac-mac, nimic nu fac. Ce mi se pare și mai hazliu este că “experții” de la The Telegraph fac comparația Rusia-Germania din anii 30 și Putin-Hitler, dar uită complet de Erdogan. Promotării implicării NATO în război, apasă pe pedala acestei paralele istorice, cum că așa cum atunci … așa și acum … marile puteri întârzie să “rezolve” problemele care ulterior iau foc. Dar nu doar “experții” ci și “profesioniștii“.

Între timp, Turcia își permite luxul să aibă tratat special cu UE, uniunea fiind principalul partener de export-import pentru turci, dar totodată face afaceri în continuare cu Rusia. Ca fapt divers, turcii ca niște bișnițari ce sunt, au preluat rolul de hub în UE nu doar al produselor chinezești ci și al produselor rusești interzise de sancțiuni care nu sunt însă interzise a fi importate din Turcia … Astfel, economia turcească profită imens din acest război și Turcia își consolidează și mai mult o poziție independentă, totodată ajutând Rusia să treacă cu bine hopul sancțiunilor.

De ce nu sancționează UE și Turcia dacă Rusia chiar trebuie pedepsită? Mai ales acum, când vedem că sancțiunile nu prea au efect, ba chiar rușii au prins curaj și dau cu mai multe bombe, omorând civili? Deoarece europenii – cum am mai spus – sunt ipocriți. Dar nu doar europenii, ci orice putere mare își urmărește interesele. Ce măcăn eu aici zi și noapte, este că trebuie să ieșim din cadrul analizei emoționale ci să ne urmărim interesele. Iar interesul nostru ar fi să putem importa gaze și petrol de la ruși, alături de îngrășăminte agricole și minereuri de fier, deoarece UE arată – prin exemplul Turcia – că nu îi pasă dacă o anumită țară încalcă sancțiunile. Dar zic de turci deoarece despre ei e vorba că aș putea să dau exemplul Ungariei …

Așadar UE e captivă turcilor din cauza invadatorilor chemați de Merkel care sunt ținuți în frâu de turci, ca niște câini ciobănești pricepuți în oglindă cu milițienii (a)transsexuali europeni care nu mai sunt capabili să apere granițeie uniunii și Turcia totodată ține captivă SUA prin Incirlik. Americanii au nevoie de Incirlik deoarece de acolo vor trimite cel mai probabil primele nucleare către Moscova când va fi cazul și pentru asta, îi țin în NATO, îi tolerează în Siria, le trec cu vederea turbarea asupra grecilor etc.

Apropos de greci, americanii îi susțin îndeaproape, turcii se oftică că de ce au americanii 8 baze militare la greci, la ce le trebuie atâtea? Reamintesc că recent turcii amenință suveranitatea Greciei și se tot freacă pe lângă insulele din dreapta meridianului Istambulului. Nu am mai urmarit, dar bănuiesc că încă nu e rezolvată problema bazinelor de gaz din Marea Mediteraneană care ar fi fost acum mană cerească în criza care se prevede și în perspectiva decuplării de la ruși.

Rusia a câștigat deja

Am mai spus-o, dar trebuie repetat. Pe fiecare zi, rușii fac progrese, avansează. În curând vor ocupa Luganțk-ul, acum e puțină liniște deoarece se pregătesc. Cred că anul ăsta se vor calma și nu se vor lungi spre Kiev, deși totul depinde dacă vesticii chiar plănuiesc să trimită armament mai deocheat ucrainienilor.

Dar armament dacă aveau ce, le trimiteau deja, căci e absurd să credem că deoarece acum e clar că rușii nu pot fi învinși, ucrainienii merită arme mai bune care până acum vesticii nu au vrut să le dea deoarece le-a fost frică că ucrainienii îi umilesc pe ruși. Vorba aia cu “Rusia nu trebuie umilită” a fost doar o formulare nefericită a Macaroanei, ce vroia el să spună este că de fapt Rusia nu poate fi invinsă și Zelensky trebuie să convingă armata că e momentul …

Teoria ajutorului incremental, cum că armele trimise vor fi din ce în ce mai puternice și mai multe este o poveste aiurea. Să nu uităm că americanii au băgat trilioane în Afganistan până presiunea politică de acasă a dictat retragerea totală. Idem din Siria. De fapt, izolaționismul propovăduit de Peter Zeihan este greu de combătut și dacă îl veți asculta veți vedea că inclusiv comportamentul SUA în Ucraina, prin neimplicarea directă și prin neintrarea în război, confirmă teoria lui Zeihan, că SUA vrea să se retragă din lume. Eu nu prea cred, deoarece sunt adeptul teoriei balanței de putere, care deși este doar un efect al strategiei și nu vine neapărat în contra izolaționismului, acoperă fluctuațiile determinate de politică.

Dar prin orice cheie am privi politica vestului cu privire la Ucraina, nu putem decât să acceptăm că vestul le-a cam dat maxim ce putea să le dea, altceva nu mai are. Evident, vestul (Germania) putea tăia gazul și făcea mai mult ca donația de 2-3 tunuri de artilerie moderne ale nemților. Dar asta e altă discuție. Cert este că nimic bun nu se poate întâmpla pentru Ucraina decât eventuala intrare în război a unei țări NATO capabile, gen Polonia.

Între balanța de putere și accidentul istoric

Filosofiile legate de motivația războiului între națiuni nu încetează. E bine să nu înceteze, dacă am învăța ceva din ele și am acționa, dar dacă doar le rumegăm, transformându-ne în consumatori de spaimă și pe lângă starea de frică și în general de deznădejde mai ne lăsăm dominați și de perspective greșite asupra lumii, construite pe informațiile, perspectivele și mai ales emoțiile pompate de duhurile care controlează fabrica de consens, suntem expuși accidentelor.

Altfel spus, doresc să lansez ideea că putem – într-o oarecare măsură – să prevestim ce se va întâmpla și să ne poziționăm corespunzător pe plan personal în raport cu viitorul. Zic în plan personal deoarece în ciuda tentațiilor de evadare către macro, în intenție scopul activității mele online (atât pe blog cât și pe social media) este să transfer puțin know-how și … lifestyle către compatrioții mei aflați mereu în mari dificultăți din cauza provocărilor geografice dar și ale vremurilor în care ne aflăm. În ciuda ispitelor, nu-mi fac iluzii că pot ajuta cu ceva la un nivel peste nivelul individual, deoarece sunt sceptic – ca să zic pe scurt.

În orice conflict există o balanță de putere. Vă voi da un exemplu simplu ca să înțelegeți ce doresc să spun. Să zicem că doi copii vecini au un conflict. Se ivește pur și simplu deoarece viața e complexă. Prin urmare, unul îl bate pe celălalt. Celălalt are însă un frate care când vede conflictul (dacă e în zonă) vine și își ajută fratele, pedepsindu-l pe agresor. Dar pedeapsa fratelui mai mare este redusă și auto-constrânsă deoarece acesta știe că agresorul are un tată agresiv și dacă exagerează prea mult în pedeapsă, urmează să și-o fure și el chiar dacă agresorul inițial încasează oricum pedeapsa dar nu la amplitudinea posibilităților fratelui apărător. Data viitoare, agresorul de acum însă se va feri să atace pe vecinul mai slab care l-a provocat să îl atace de frica fratelui. Dar deoarece are un tată puternic și rău de care știe că fratele acestuia se teme, deși nu îl va mai bate, nu se va da înapoi în a-l înjura. Deoarece singur, copilul cel mic și neajutorat nu se poate apăra, dar dacă ia bătaie, fratele său va sări – nu însă pentru o înjurătură sau poate pentru un șut în fund. Evident aceste fapte par ancestrale în ziua de astăzi când copiii sunt urmăriți și la locul de joacă 99% din secunde și la cel mai mic conflict indiferent cât de superficial, părinții intervin și îi cenzurează, așa cum Facebook (și rețelele sociale) super-cenzurează orice conflict online și încearcă să creeze un bubble society în care microagresiunile sunt pedepsite instant, poate chiar la momentul intenției. De aceea balanța de putere în viitor va căpăta moduri de expresie mult mai complexe și mai … elaborate, până când bula se va sparge și ne vom întoarce la arme, așa cum se întâmplă deja în Afganistan, Siria, Ucraina și alte zone ale planetei.

Legile naturii ne spun cumva că în orice conflict, agresorul se va întinde până va fi oprit și până va calcula că dacă mai face un pas, costul beneficiu-pierdere nu va mai merita și prin urmare, acolo se va trasa granița. Un alt fel de a declara această lege, ar fi aceea că în conflictele internaționale nu există emoție, compasiune sau justiție. Nici măcar oboseală. Totul ține de resurse, asset-uri, capacități, constrângeri.

Mergând acum la conflicul din Rusia, ce putem spune legat de balanța de putere? În primul rând, m-aș întoarce puțin în timp în perioada post-sovietică proximă – e firesc că NATO s-a extins atunci deoarece nu exista nimeni ca să oprească această extindere. Prin extinderea NATO, SUA dobândeau noi avantaje care au meritat să calce peste promisiunile verbale (deci oricum irelevante) oferite de președinții americani rușilor.

Paranteză – nu știu dacă am mai spus și dacă cititorii au clar în minte acest mic dar important amănunt – SUA nu a garantat niciodată în scris URSS-ului sau Rusiei că nu se va mai extinde. Gorbaciov s-a mulțumit cu garanții verbale. Nu există niciun document unde SUA să se fii angajat – noi nu ne mai extindem. Există însă document în care SUA și Rusia se angajază să ofere garanții de securitate Ucrainei …

Deci dacă SUA a putut, deoarece balanța de putere la acel moment dat a fost în favoarea lor, a împins NATO spre periferie, din motive evidente: extinderea influenție militare și a controlului politic. Practic prin aderarea la NATO, fiecare țară (mai ales cele mici și slabe) devine supusă politic total SUA. Prin simpla prezență a capacităților militare și în general prin desfășurarea unui aparatus diplomatic, SUA pot afecta major politica unei țări mici defavorizând, lovind și chiar eliminând potențialele centre de putere politice care sunt anti-imperiale. Turcia este exemplul care confirmă regula, în sensul că s-a mers până acolo încât întreaga armată turcă să fie implicată într-un complot de eliminare a președintelui.

De la extinderea NATO, până la tentativele de control și colonizare a sistemului financiar și energetic al Rusiei în perioada lui Eltin, totul se explică prin cheia balanței de putere – SUA au încercat maxim ce au putut să reușească și Rusia ar fi făcut la fel (sau chiar mai rău) dacă se aflau într-o poziție similară.

Dar dacă tot discutăm de acea perioadă, avem și un exemplul de partea rusă: Transnistria. Rusia a folosit slăbiciunea României din acea perioadă (și oarecum a Moldovei) și și-a păstrat Transnistria, chiar intenționând ocuparea întregii Moldove, care la nivelul intenției rusești de atunci, trebuia să fie un nou Kaliningrad pentru partea estică a Europei. Faptul că nu “a insistat” în această direcție, deși putea, se datorează calculului (greșit sau nu – vom vedea) de atunci, că Ucraina va rămâne permanent în sfera rusă, prin urmare, nu este nevoie de ocuparea militară a Moldovei. CSI-ul de asemenea este cumva tot un fel de tentativă de creare a unui NATO post-sovietic mai restrâns și mai dependent cumva de Moscova decât Pactul de la Varșovia care s-a dovedit un eșec al istoriei.

Înainte de a trece la câteva observații legate de balanța de putere în actualul conflict, aș dori să explic de ce am inclus în titlu și “accidentul istoric”. Prin accident istoric mulți înțeleg evenimente întâmplătoare sau personalități care reacționează ciudat, în mod neașteptat, în afara “realiăților”. De fiecare dată când auziți de accident istoric, vă propun să gândiți – complexitate. Viața este complexă și este imposibil de calculat toți parametrii care influențează istoria. Pe lângă complexitatea vieții, intervenția divină poate de asemenea să direcționeze evoluția puternic într-o direcție sau alta, astfel încât orice analiză logică, rațională, coerentă să nu mai aibă niciun sens. Dar acesta este rolul lui Dumnezeu, rolul oamenilor este să facă ce pot, iar a gândi și a calcula este posibil omenește.

Prin prisma conceptului de balanță de putere pe care am încercat să îl prezint și să îl propun ca schemă de gândire în tot ce vedem că se întâmplă în război, care să fie argumentele pentru care să sperăm că Rusia se va opri la Donbas și Lugansk și nu va ocupa întreaga Ucraină? În primul rând, această idee este cumva una nouă, lansată de Fabrica de Consens pentru a justifica – în continuare – efortul vestului de a trimite arme în Ucraina. Pentru a face grea viața rușilor și a-i descuraja să înainteze dincolo de aceste provincii … de aia se spune meltenilor că Rusia se va opri și nu va ataca prea curând Polonia și țările NATO. Argumentul vedem că s-ar încadra în teoria balanței de putere, dar greșită este evaluarea constrângerilor de o parte și de alta. Greșala (intenționată) se face în subcapacității rușilor și în supraestimarea capacităților ucrainienilor și a ajutorului primit. Totodată se ignoră eșecul sancțiunilor – o mare greutate în balanța de putere. Motivele acestei minciuni programate sunt penibile, au rațiuni financiare și țin de meandrele industriei de fabricare a consensului.

Așadar Rusia va continua ocuparea Ucrainei – poate nu acest an, dar până la un tratat … războiul nu se va termina. Avem deci pe de o parte puterea armată a Rusiei. Convențională! Măcăne aiurea “analiștii” că Rusia stă prost. Stă, dar se adaptează. Recent Rusia a făcut următoarele progrese în război:

  • nu mai pierde aiurea tancuri și convoaie din cauza problemelor logistice și a expunerii liniilor de aprovizionare; această anomalie (cine se aștepta la asemenea greșeli din partea unei armate de top???) s-a datorat tentativei de “război blitz” a rușilor. Privit retrospectiv, a fost un pariu. Dacă câștigau, rușii ocupau Ucraina rapid, în câteva zile și realizau o lovitură de imagine puternică care urma să rezoneze ani de zile și să fie fundamentală pentru discursul în raport cu vestul. Cam cum a fost aselenizarea pentru americani … Dacă au pierdut, au pierdut ceva oameni și resurse, dar nu contează în ecuația finală a războiului. Este doar un procent (1,2%) în plus la cost. Mai nou rușii au învățat să lupte cu mai multe arme odată, nu fac greșeli de expunere și chiar câștigă bătălii tactice (nu prin dominarea puterii brute) – vezi Popasna …
  • sancțiunile nu au avut efect. Singura măsură care ar fi avut efect ar fi fost tăierea totală a petrolului și a gazlor. Rușii însă au calculat bine apriorii că pentru nemți asta e imposibil. Să nu uităm de unde au plecat! I-au pregătit pe nemți atât de bine – în sensul că i-au strâns blocați în lațul dependenței – încât chiar porniseră acea conductă Nord Stream 2 … atât de mult credeau nemții (looseri și incapabili) că vor putea ei să sugă gaze ieftine de la ruși. Incompetența și prostia nemților în relația cu rușii este cumva comparabilă cu docilitatea cu care aliații l-au tratat pe Hitler în build-up-ul celui de-Al 2-lea Război Mondial. “Cehia – o țară departe …” – reacția prim-ministrului Britanic când Germania a ocupat Cehia este acum comparabilă cu declarația lui Olaf – It does not help “if the lights go out here”. În ciuda tentațiilor de a-l exonera pe “Scholz-o-matic” deoarece el doar moștenește rahatul pe care i l-a lăsat în poală cea mai proastă femeie din politică din ultimii 100 de ani (cu consecințe poate mai nasoale decât ale Elenei Ceaușescu), adevărul este că toată Germania (și nu doar Olaf) este pur și simplu incapabilă să se ridice la importanța momentului pe care îl trăim și prin urmare foarte probabil nu va mai exista o Germanie în viitor, așa cum nu va mai exista UE

Ar fi mai multe de zis, dar nu o lungesc. Pe ambele planuri (militar și economic) Rusia are ce greutate să pună în balanță. Dar Ucraina (și vestul) ce pun? Alte arme decât cele care sunt acum trimise Ucrainei, nu există! Cu cât trece timpul, cu atât entuziasmul de a ajuta Ucraina scade și de asemenea Ucraina pierde oameni capabili să opereze acele arme. Militar, nu prea există alte soluții pentru a ajuta Ucraina. Singura soluție militară ar fi fost atacarea Rusiei de către toate fostele republici sovietice care au probleme cu Rusia (Moldova în Transnistria, Georgia în Osetia și Abhazia, etc). Poate însă că exista chiar o coordonare și un plan de atac al Rusiei în toate “punctele fierbinți”, și reaprinderea focarului din Nagorno-Karabakh chiar recent (anul trecut) este un argument. Că nu toți s-au aliniat și că efortul a fost cumva dispersat în timp (aș adăuga aici și Kazahstanul care dacă pica în afara Rusiei însemna o pierdere masivă pe plan economic și geopolitic) este altă poveste, dar poate în aceste tentative de lovire a intereselor Rusiei în diverse puncte se află în spate tot SUA de unde motivația de pornire a războiului din Ucraina ca mutare imposibil de amânat pentru ruși în perspectiva înarmării și fortificării acesteia de câtre NATO și poate chiar a includerii ei în alianță.

Să ne întoarcem acum la ce concluzii putem trage pe plan personal care să ne poată ajuta în viața de zi cu zi. Din ce s-a consumat deocamdată din conflict, vedem clar că există un oarecare răspuns al vestului și există chiar perspectiva ca NATO să rămână în picioare și prin urmare, falia dintre continente să crape undeva prin Ucraina, poate chiar la granița cu noi și rușii să se oprească din alte tentative. Practic în scenariul pozitiv al evoluției acestui conflict, chiar în cadrul analizei orientate înspre balanța de putere, putem spera la un război rece. Ne place rece deoarece înseamnă că nu este fierbinte și înseamnă cu nu avem parte de bombe și de moarte. Dar lucrurile nu stau chiar așa și vă rog să aveți răbdare să încercați să înțelegeți argumentele mele pe care deși poate nu le detaliez și formulez corect, le am foarte clar în minte și le repet periodic prezentându-le sub o formă sau alta.

Să privim acum spre SUA/NATO prin prisma balanței de putere, ca actor. Am amintit la început că NATO a profitat de slăbiciunea Rusiei în perioada post-sovietică. Dar asta face și acum! A profitat de incapacitatea Rusiei de a controla Ucraina politic și prin urmare și-a întins masiv influența politică în Ucraina. Era suficient pentru americani să nu facă nimic în Ucraina pentru ca acest război să nu existe. Era suficient să permită echilibrului intern – care iată a durat 20 de ani – să decidă ce fel de politicieni ajung să controleze Ucraina și în ce măsură. Altfel spus, spoiala de democrație și divergențele interne, dacă continuau, puteau permite ca la putere în Ucraina să ajungă și pro-ruși și pro-europeni, să existe o alternanță, să existe o dinamică care să nu ducă la conflict armat. Rusia a pornit în 2014 tensiunile din Donbas și Lugansk doar ca răspuns la Euromaidan. Vă amintiți “Fuck the EU” a lui Nuland?- o mică rază de “lumină” din grota centrelor de strategie care decid soarta noastră și a UE, din partea Imperiului. Așadar, cum UE este slabă și nu poate face nimic în Ucraina, SUA își urmărește interesul și împinge la maxim pe toate planurile în vederea lovirii Rusiei. A făcut-o prin Euromaidan, a făcut-o prin sancțiunile care au urmat ocupării Crimeei, au făcut-o înarmând ulterior Ucraina. În ciuda războiului actual, “investiția” în Ucraina a dat roade. Din punctul de vedere al SUA, al intereselor SUA, Ucraina este deja o reușită – Rusia a fost sancționată (atât cât este), armata a fost afectată, rușii și-au dat pe față cvasi-irelevanța în eventualitatea unui război convențional cu NATO sau SUA, anumite arme secrete sau inexistența lor au fost analizate (rușii poate au fost tentați să le folosească sau au dovedit că nu le au) etc, etc. Ca să nu mai zic de generalii ruși omorâți care sunt evident rodul suportului pe care americanii l-au dat rușilor. Probabil resurse masive ale ucrainienilor au fost folosite pentru omorârea generalilor care acțiuni însă nu știu în ce măsură au contat în ecuația finală a ucrainienilor, care în orice scenariu vor fi (și sunt deja) sacrificați pe altarul balanței de putere.

Dacă SUA a lovit deja fatal Rusia sau măcar a dat pe fața incapacitatea pe plan convențional a armatei rusești, ce mai rămâne de consumat? Riscul nuclear … în această cheie trebuie să citim riscurile pentru noi, în aceea că așa cum am spus dinainte de începutul acestui război SUA dorește un război nuclear Rusia-Europa și dorește ca SUA să nu fie inclusă!

Iată deci că riscurile masive pentru noi sunt ca așa cum sunt uncrainienii, să fim și noi, puși la mezat. Nu contează neapărat scenariile și evoluțiile care ar putea duce la asta. Dacă extragem esența acestui conflict – balanța de putere – și vedem clar care sunt cele două puteri, ce urmăresc și încotro înclină balanța, putem să evaluăm corect și riscurile noastre. Și acestea sunt imense. Dar deja am lungit-o …

[P] Adidasi la prețuri normale

DE CE CRED CĂ RĂZBOIUL POATE FI DOAR NUCLEAR (2)

continuare la un articol scris pe 13 februarie

Ca în orice război este mult zgomot și multă ceață. Personal nu mai urmăresc TV de ceva timp și nu îi duc lipsa. Nu știu dacă au spus la TV, dar eu vă anunț că, la cum văd eu lucrurile, din păcate, ceea ce am spus chiar dinainte să înceapă războiul îmi mențin și voi aduce argumentele în continuare, care vin din gura unui insider al lui Obama pe probleme de securitate națională. Deoarece este mult zgomot, și au apărut mulți comentatori nespecialiști, trebuie evaluat fiecare prin prisma lucrurilor spuse înainte, a argumentelor avute dinainte cu privire la acele predicții care s-au împlinit și prin evaluarea în aceiași măsură a corectitudinii predicției cu evaluarea argumentelor care au dus la acele predicții. Voi detalia mai jos ce vreau să spun pentru cei care nu au înțeles mare lucru și de asemenea voi spune și de ce este important ca să ne informăm și să încercăm să ne dăm seama pe ce lume trăim pentru a nu fi prinși ca prostul în ploaie (fără pelerină).

Nu fac o re-evaluare a articolului și a argumentelor, doar țin să subliniez un mic amănunt menționat în articol și confirmat cu vâr și îndesat ieri, amănunt extrem de important pentru noi românii și prea ușor trecut cu vederea de CSAT: Ungaria e de partea Rusiei! Sper că oricum s-au prins și ei, deși din ce am văzut, nu s-au prins, așa cum nu s-au prins că NATO este de formă. Iar repet – nu mă uit la TV. Văd altfel lucrurile și prin alte surse, deloc secrete, deloc avansate, deloc tehnice. Zilele trecute am văzut convoi de armată care trecea spre București, probabil mergând la est. E posibil să fie alți americani transferați de la nemți. Dar convoaie de armate care să meargă spre vest nu am văzut …

Acum aș dori să fac o scurtă imagine de ansamblu la situația actuală care deși este off-topic, va fi de folos în argumentarea care va urma. De departe, principala noutate ar fi că Rusia pare blocată convențional și mai nou pare să se fi și decis să se retragă. Au anunțat rușii că “prima fază a fost îndeplinită”. Militar, rușii nu par în stare să avanseze. Au venit până la Kiev dar nu intră în Kiev și nu cuceresc Irpinul ca să îl poată bombarda cum trebuie. Militar pare un dezastru. În sud, la Mikolaev au dat înapoi și se pare că la Odessa vor doar să îi sperie. Marea încercuire la care ne așteptam nu a avut loc. În ultimele 3-4 zile ucrainienii chiar i-au împins înapoi pe ruși prin contraatacuri concentrate pe poziții multiple (cel puțin la Irpin). Tot în ultimele zile am avut un dezastru aerian pentru ruși – au pierdut iar avioane. Mai nou, ucrainienii dau jos cu rachete, ceea ce nu s-a întâmplat deloc până acum. Un amănunt ciudat și eu nu înțeleg cu ce dau jos rachetele? Pentru că rachetele nu sunt avioane, nu tragi cu Javelinul după ele …

De asemenea, în enumerarea știrilor negative despre ruși, am avea că americanii au zis că nu prea mai au bombe de precizie și trag cu bombe proaste. Până și acea hyper-racheta a fost infirmată de americani, deși rușii au postat un video la plecare din care se vede clar că este hypersonică. Dar și americanii au dreptate că nu prea se justifică folosirea acesteia.

Dincolo de aceste știri și de păruta slăbiciune a rușilor, să nu uităm câteva amănunte importante. Fluxul de refugiați continuă, trenurile transportă zilnic refugiați din Ucraina spre vest. Reamintesc – Ucraina avea 44 milioane de oameni. În vest au ajuns doar 4 milioane. Teritorial, rușii au ocupat cam 20% din suprafața Ucrainei. Dacă ar fi să calculăm asta înseamnă 8.8 milioane. Dacă am presupune că toți cei care au fugit sunt din teritorii ocupate, asta înseamnă că nici 50% din populația din teritoriile actual ocupate nu a fugit.

Ideal pentru ruși ar fi ca Ucraina să fie goală. Să fie doar autostrăzi pe care să poată înainta rapid tancurile lor înspre Polonia și România. Dar au deocamdată 6 milioane de ocupați care nu au ce să mănânce și nu au de ales decât să lupte și să își consume ultimele resurse în lupta cu invadatorii. Acum înțelegeți de ce sunt rușii “slow” și de ce nu mai avansează?

Pe lângă problemele militare din Ucraina (care poate sunt sau poate nu sunt – nu știm! – tot ce știm vine de la ucrainieni & NATO), principala problema a rușilor este economia. S-au pregătit ei înainte, dar orice plan de război este aruncat la gunoi după prima bătălie. Nu și obiectivele care sunt clare și suficient de importante pentru conducătorii Rusiei încât să își asume exodul capetelor și a tinerilor în țările foste URSS care mai primesc ruși fără vize. Acest exod este de fapt adevărata pierdere și lovitură neașteptată pe care au primit-o guvernanții rușii.

Dictatura putinistă are unele particularități și diferențe majore față de URSS. Adică, sub Putin, dacă protestezi și ești “element anti-social” ești încurajat să te auto-exilezi, ți se permite să fugi din țară, nu ești oprit la graniță. Astfel, toți cei care sunt nemulțumiți de regim, pleacă și astfel opoziția locală nu se poate consolida și rămân doar cei care sunt suficient de ascultători de tătuc cât să își dea viața pentru visurile și frustrările tătucului.

Prin faptul că tinerii ruși pleacă, Putin are de fapt cea mai importantă piedică în a continua și escalada războiul. De ce? Deoarece nu are soldați. Nu doar că Ucraina a devenit o sperietură și pentru soldați care au ajuns la o atâta disperare încât să își omoare un general (deși e probabil fake news). Dar tinerilor le e frică de recrutare forțată – deși nu s-a anunțat nimic – și fug din Rusia. Prin urmare, Putin trebuie să dea înapoi un pas și să arăte că “operațiunea” a avut succces.

Își permite însă să dea înapoi? Păi nu are alternative! Dacă ipotetic ar avea potențialul să ocupe toată Ucraina acum s-ar pune problema cum controlează 40 de milioane de oameni care au nevoie de resurse minime de trai și de asemenea care vor opune rezistență soldaților și vor cauza multe victime în armată până acolo încât singura soluție ar fi pedepsirea colectivă practicată de nemți în Franța – în orașele în care murea un soldat german, prin operațiunile sabotorilor francezi, 10 tineri francezi erau împușcați în compensare. Astfel, populația a prins ură și dispreț față de mișcarea de rezistență și evident a favorizat colaborarea cu ocupatorul până acolo încât francezii construiau porturi și arme pentru nemți. Așa ceva nu se mai poate în ziua de astăzi. Oricât de spălați pe creier ar fi soldații ruși, nu vor fi de acord cu măcelărirea populației civile chiar dacă vor avea pierderi în rândul camarazilor. Dar nu are rost să mai continui – este clar că o stare de ocupare a Ucrainei este fără interes pentru ruși – prea complicat! Dar unele teritorii le pot administra și deja le-au rezolvat cumva. Adică, au lăsat să plece pe cei care au dorit să plece, au organizat “alegeri” și știm ce urmează.

Ce mai are nevoie Rusia este recunoașterea internațională a acaparării noilor teritorii. Fără asta, sancțiunile nu vor putea fi eliminate și acasă vor fi probleme. De aceea, Putin este dispus la negocieri, nu pentru ca militar are probleme. Militar evident că le-ar fi convenit rușilor să nu aibă nicio rezistență și să intre ca în Crimeea. Dar faptul că au mobilizat aproape 200.000 de militari la graniță înainte de atac, arată că se așteptau totuși de rezistență. Faptul că în primele zile au băgat în război doar o parte din resurse, arată că le-a mers bine. Faptul că acum par să se fi oprit, se cam pupă cu argumentele mele – au obținut ce vor (Ucraina nu în NATO, Crimeea, Donbas & Lugansk). Mai au nevoie de recunoaștere internațională.

Care recunoaștere nu va veni deoarece americanii au nevoie ca acest război să continue. Prin urmare vor împinge arme mai multe și mai puternice către ucrainieni și îi vor încuraja să lupte. Și dacă acum poate Rusia nu are mari probleme militare, există posibilitatea ca un război de durată să coste mult și Rusia să nu mai aibă bani și energie să continue, deci chiar va da înapoi. Dar până unde va da înapoi Rusia? Să zicem ca poate în nord, în jurul Kievului se va retrage complet. Dar se vor opri oare ucrainienii aici? Nu! Vor continua să apere “ultimul petec”, încurajați de americani și europeni care le vor trimite nu doar mâncare, motorină, arme, haine, ci și bani. Rusia atunci chiar va avea probleme și ultima alternativă va rămâne folosirea nuclearei. Adică, în loc să lupte cu soldații ucrainienii care vor avea arme moderne de la europeni și americani, rușii vor avea alternativa să bombardeze cu nucleare câteva orașe din Ucraina. Nu ar fi în stare? Să vedem ce zice Jon Wolfsthal la Hidden Forces.

Iată doar un fragment de interes pentru acest articol:

“One of the concerns I have is that if Putin continues to lose the war in Ukraine, that he would actually want to see the US and NATO drawn into the conflict. So that instead of being a divisive war in Russia this would be a great nationalist cause, that the russian people would rally along him because they did see it as a conflict between NATO and Russia. And that one way to that would be to initiate the use of nuclear weapons. Now, I think Putin understands that that would risk great escalation but if the choices where between his distruction or his elimination he might be willing to risk it. And those are the kind of concerns that I don’t think anybody has confidence that we would be able to control.”

Jon zice deci că Putin, strâns cu ușa va folosi nucleara deoarece astfel va atrage în război și NATO și pe europeni. Dar de ce ar face asta? Vrea Putin sfârșitul lumii? După cum am mai zis pe acest blog sunt mulți nebuni care sunt convinși că după 3-6 luni de stat în bunkere după un război nuclear, pot să scoată capul și să fie totul ok. Ba chiar vor ieși în avantaj deoarece ei au arme stocate și după nucleare va mai supraviețui doar un mic procent din populație, deci …

Acum, pe lângă acest tip de nebunie, mai e și ideea că folosite cu moderație nuclearele pot fi utile. Adică, cum e Putin, gândește – dau una peste Kiev și rezolv și ucrainienii și NATO o sa se gândească de două ori înainte să le mai trimită Javeline și altele.

Situația extremă de care zice Jon este aceea că Putin va fi clar mătrășit dacă pierde războiul, în sensul că nu va ieși la pensie ca Gorbaciov. Pentru el, o nucleară peste Kiev are șansa să sperie NATO și să îi ofere victoria. Chiar dacă există riscul escaladării, după cum am mai zis, rușii au un proverb: cine nu riscă, nu bea șampanie. Mă simt aiurea să explic mentalitatea de parior a lui Putin deoarece nu trebuie să explicăm de ce tocmai rușii au inventat ruleta rusească. Iar ruleta rusească este un joc inventat pentru distracție. Apetitul pentru risc al ursului când e strâns cu ușa este mult mai mare din motive evidente.

Nu mai este timp ca să elaborez cu privire la prezicătorii evoluției acestui război și consecințele. Timpul curge prea repede pe toate planurile. Criza economică va fi mai nasoală ca în plandemie și pe durată mult mai mare, în cel mai fericit caz. Adică în cazul fericit în care se negociază și toți sunt de acord, ridicarea sancțiunilor este clar că va fi condiționată de retragerea trupelor. Ori asta va dura ceva și apoi, reluarea fluxurilor materiei prime de asemenea va dura. Petrolul și gazele nu sunt deloc singurele leviere de control ale Rusiei. Cu cât timpul trece, pe plan economic vom vedea și armele deloc avansate ale rușilor și cât controlează ei din teritoriul aceasta.

Prin urmare, nu doar rusul este strâns cu ușa ci și europenii care sunt mai predispuși la risc – din motive economice – decât americanii care sunt puțin (de fapt mult) mai feriți. Există deci riscuri de escaladare si din partea europeană, dar în astea nu mai intrăm.

Scenariul pozitiv rămâne deci negocierea și acceptarea că Ucraina nu va intra în NATO, oferirea unor “garanții de securitate”, pierderea provinciilor mai sus menționate. Nimic nu poate obține Ucraina oricâte succese militare va avea, deoarece rușii au nucleara în buzunar și la nevoie o vor folosi.

Scenariul probabil rămâne însă un război de lungă durată, o cortină de fier încins și un război economic cu consecințe fatale pentru întreaga economie deoarece cu cât timpul trece cu atât taberele se vor consolida și va fi o linie de demarcație între cei pro și contra Rusia. Dar poate că asta s-a și dorit și războiul este doar o consecință precalculată a plandemiei.

Risc de război SUA-Rusia

Distrugatorul american USS Donald Cook care a poposit si pe la noi, a facut un “mic ocol” luni seara dupa ce plecand dintr-un port din Cipru dupa un exercitiu programat, a luat-o spre Tartus, a doua baza a rusilor din Siria si a ajuns la 100km fara ca rusii sa fie notificati.

Ceea ce i-a infuriat pe rusi, mai ales in contextul mult-asteptatului “raspuns” al lui Trump la presupusul atac cu gaze toxite al lui Assad asupra rebelilor.

Distrugatorul a fost survolat de patru ori de avioanele de lupta rusesti insa nu s-a intors.

Trump a anuntat deja ca se va gandi la un atac cu rachete asupra Siriei indiferent de rezolutia Consiliului de Securitate al ONU. Ambasadorul Rusiei la ONU a avertizat la randul lui ca americanii vor avea parte de “consecinte serioase” in caz ca vor ataca Siria.

Deocamdata Israelul insa nu a avut parte de consecinte serioase desi doua avioane ale evreilor au atacat o baza din Siria, atac inca nerecunoscut de israelieni.

Trump are nevoie disperata de “zgomot” in plan extern, avand in vedere scandalul cu vedeta porno (avocatul care a platit-o este investigat de FBI care i-au facut “o vizita” neanuntata pe-acasa ca sa ridice dovezi). Ca sa puna si mai mult gaz pe foc, Trump si-a anulat vizita in America de Sud “ca sa supravegheze” “raspunsul” asupra Siriei.

In Rusia, ministrul apararii a confirmat ca a mobilizat armata in regiunea Transbaikal (langa Mongolia) si de asemenea, rusii au adus 77.000 de soldati la granita cu Ucraina (conform Defence Blog).

In final, un amanunt interesant: un consilier de securitate al lui Trump si-a dat azi demisia dupa ce saptamana trecuta a declarat (printre altele) intr-un interviu ca “era in care SUA actioneaza ca politai global este terminata”. Hmm, ma mir de ce si-o fi dat demisia …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

STIRI

10 APR – Defence Blog – Russian Ministry of Defence confirms troops alerted

10 APR – Zerohedge – Trump’s Homeland Security Advisor Tom Bossert Has Resigned

10 APR – Zerohedge – Russia Furious As U.S. Navy Destroyer Approaches Syria Without Notification

9 APR – Defence Blog – Russia suddenly puts troops on full combat alert

9 APR – Washington Post – Trump threaten Syria strike, suggests Russia shares blame

De ce vrea Trump să crească cheltuielile cu armele nucleare

Pe 30 ianuarie anul curent, Trump a cerut congresului sa voteze o lege care mareste drastic bugetul pentru armata, lege care este amanata de vreo 4 luni deoarece nici democratii si nici republicanii nu sunt de acord cu aceste cresteri.

Mot-a-mot, Trump a declarat in discursul despre starea natiunii ca cresterea cheltuielilor va permite modernizarea arsenalului nuclear necesar sa fata fata provocarilor pe care SUA le au din partea regimurilor dictatoriale (rogue regimes), gruparilor teroriste si tarilor cum ar fi China si Rusia. Trump s-a abtinut sa puna vreo eticheta pe Rusia sau China, dar le-a numit totusi, ceea ce nu este deloc fara relevanta.

De altfel, conform unui raport recent al Ministerului Apararii al SUA, terorisii nu mai sunt pe primul loc in lista de amenintari la adresa SUA, acesta fiind preluat de binomul Rusia-China.

Ca orice Imperiu, e normal ca presedintele SUA sa isi doreasca o armata cat mai puternica si sa ceara bani pentru armata. Problema e de unde sa ceara bani, caci SUA se ingorapa in datorii pe zi ce trece. Dolarul este intr-adevar acoperit de puterea armatei SUA, dupa cum au incercat sa dovedeasca in ultimele razboaie americanii (Gaddafi a fost eliminat deoarece incerca sa formeze o uniune africana care sa vanda petrol in moneda proprie, un fel de euro african in schimbul dolarului). Este deci logic ca SUA sa aiba grija la ultimul avantaj care i-a mai ramas: armata. In ce masura insa armata ii este un avantaj, ramane de vazut doar intr-un viitor posibil razboi mai mare, caci in ultimele conflicte in care s-a implicat SUA nu prea a avut parte de succes.

Daca investitia in armata este cat de cat logica (desi bugetul armatei SUA este mai mare decat bugetele tuturor celorlalte tari ale lumii la un loc, multiplicat de cateva ori), investitia in armele nucleare este o obsesie ciudata a lui Trump.

Deja SUA au destule arme nucleare incat sa distruga pamantul (si/sau Rusia) de cateva ori. De ce le trebuie mai multe si de ce ar investi sa construiasca si mai multe nucleare? Ca sa poata distruge Rusia de si mai multe ori?

Chestiunea este oricum ramasa in secundar deocamdata, fitilul unei noi crize financiare aprinzandu-se deja si problemele guvernului fiind mult mai mari decat legea cu bugetul apararii. In curand Fed-ul va interveni pentru a opri caderea actiunilor si va scadea din nou dobanda, noi si noi trilioane de dolari vor fi tiparite. Ramane de vazut ce vor face chinezii, daca vor continua sa cumpere in continuare obligatiunile americanilor sau caderea sustinuta a dolarului din ultimul timp este doar inceputul sfarsitului pentru dolar si pentru Imperiu.

Sa nu ne pripim insa, Koreea de Nord este asul din maneca al lui Trump si poate de aceea are nevoie rapida de bani pentru armata. In caz ca nu se mai pote face nimic cu sistemul financiar si bancile o sa pice ca dominourile intr-un ritm mai rapid decat le poate salva Fed-ul, SUA pot sa atace Koreea de Nord si sa ameninte China, oferind o ultima bula de aer dolarului si incercand provocarea unui razboi in care SUA sa aiba justificarea pentru a folosi arsenalul nuclear.

Personal nu vad o cadere a Imperiului fara folosirea arsenalului nuclear. Daca omenirea a avut noroc cand a cazut URSS-ul, in cazul americanilor cred ca ne facem sperante desarte daca credem ca disolutia statului se poate intampla intr-un mod la fel de linistit ca in fosta URSS.

¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬

REFERINTE

Confuziile războiului cu Rusia

Exista mai multe confuzii cu privire la la războiul cu Rusia. Majoritatea românilor se gândesc la un război NATO-Rusia și consideră victoria floare la ureche având în vedere diferența între cele două forțe. Acesta este un prim nivel al confuziei. De ce? Deoarece un razboi NATO-Rusia va fi de fapt un război NATO-Eurasia. Pe de o parte vom avea NATO + aliații (Japonia, Israel, Australia, etc) și pe de alta Rusia, China, Iran, Koreea etc. Deci un razboi cu Rusia nu poate însemna altceva decât un nou război mondial.

Încă un nivel al confuziei este cu privire la nucleare: va fi ultimul război. Într-adevăr un nou război mondial va fi unul în care se vor folosi toate armele, mai ales cele mai puternice, adica nuclearele și mai ales termo-nuclearele care sunt mult mai puternice ca cele nucleare. După ce se vor termina însă nuclearele, războiul va continua cu armele convenționale care vor fi rămas. Este evident real și că o mare parte a populației globului va muri, poate chiar de ordinul miliardelor. Cel puțin China dacă va fi ciuruită de americani va contribui cu un miliard iar Europa, ca daună colaterală va fi prima victimă a rușilor în speranța de a-i speria pe americani și de a-i convinge să accepte pacea. Despre riscul ca România să fie bombardată ca demo cu nucleara doar pentru a arăta că sunt capabili, am mai tratat undeva.

O ultimă confuzie pe care doresc să o tratez este posibilitatea ca România să intre în război cu Rusia fără ca NATO să intre în război cu Rusia. Am scris un articol acum 2 ani în care analizam scenariul ca Moldova să fie folosita ca proxy pentru încă un front prin care americanii încearcă să îi secătuiască pe ruși și să-i falimenteze prin costurile unor skirmish-uri locale (vezi Siria, Ucraina), totodată analizându-i și construindu-le imaginea malefică în pregătirea publicului pentru un război direct.

Ne place să credem că vom fi apărați de americani. Să nu uităm însă că americanii cu excepția Japoniei, au cam tăiat în două țările pe care “le-au apărat democrația” (vezi Koreea și Germania) ca să nu mai zicem de cele pe care le-au eliberat sau le-au susținut inițial și apoi le-au lăsat de izbeliște (Liban, Afganistan, Irak, Ucraina). Marile puteri își urmăresc interesele și mie unul mi se pare ciudat de ce Polonia amână scutul și de ce Polonia, Ungaria, Cehia dau drept de survol vice-prim-ministrului rus iar noi ne găsim mai breji să-l stârnim pe urs.

În concluzie 2% pentru armată este puțin după părerea mea, e deja prea târziu și avem multe lipsuri. În plus, Patrioatele nu sunt bune de nimic, nouă ne trebuie în primul rând arme, ne trebuie armată cât mai numeroasă, tancuri și artilerie. Atât patrioatele cât și F-urile sunt prea scumpe și prea puține. Lecția Ucrainei este uitată. Politicienii noștri ar trebui mai bine să întrebe generalii și să-i pună să se consulte cu ucrainieni ce arme ne trebuie ca să ne apărăm de ruși, nu să ceară direct proformele la companiile de armament americane și să cumpere tichii de mărgăritar.

 

Vine războiul? Paște Fericit!

Trump se duce la golf. Nu pentru ca vine Pastile si vrea sa se relaxeze ci pentru ca Kim poate oricand lansa  o racheta si Trump ca un minion fricos ce este se grabeste sa ajunga cat mai repede la bunkerul anti-nuclear pe care il are pe terenul de golf, desi din informatiile oficiale, nord-koreenii nu au inca capacitatea sa loveasca coasta de est. De altfel, pe acelasi teren de golf se afla si cand a bombardat Siria de frica unei escaladari rapide si a unui eventual raspuns al rusilor [1].

Dupa cum stim, americanii le-ar fi spus rusilor sa isi retraga avioanele de la aeroportul bombardat. Daca rusii au stiut, nu insemna neaparat ca nu vor reactiona. E logic ca pana s-au desfasurat evenimentele, reactia Rusiei era necunoscuta. Trump a inceput un joc de ruleta ruseasca periculoasa, mai ales ca nebunul tocmai a invatat si el ca sangele ii creste popularitatea in sondaje mai ales cu ajutorul presei de stanga controlata de stim noi cine.

Schimbarea de 180 de grade a lui Trump este poate cea mai brutala violare a increderii americanului de rand care a votat pentru Trump ca sa aiba locuri de munca si ca sa taie de la armata sa dea la saraci, nu ca sa inceapa Al 3-lea Razboi Mondial. Trump nu va scapa usor dupa parerea mea, in sensul ca va fi scuipat si de cei pe care acum ii slujeste si de cei care l-au votat. Nici nu se mai pune problema unui cel de-al doilea mandat, indiferent ce curs vor lua evenimentele. Singura intrebare este doar daca Trump va reusi sa termine mandatul. Asta in cazul fericit in care razboiul nu incepe …

Sambata, de “Ziua Soarelui” cand nord-coreeni au programat un nou test nuclear, va fi un moment important in istorie. Mai sunt doar cateva ore pana cand una din cele doua se vor intampla:

  1. koreeni renunta la testul nuclear, Trump castiga inca o tura la ruleta ruseasca si totodata prinde gustul jocului si mai mult, pregatindu-se pentru mize si mai mari: de ce nu cu Iranul, de exemplu; evident ca nici situatia din Siria si nici din Koreea, nu se va schimba cu nimic dupa acest “castig” al lui Trump; koreeni sunt doar un baubau de aratat americanilor care sa justifice complexul militar-industrial care domina SUA fiind mult mai puternic decat “breasla” finantistilor care tiparesc si vand banii;
  2. koreenii nu renunta si Trump incepe razboiul cu Koreea; mai devreme sau mai tarziu, China va fi obligata sa intervina, altfel trupe americane si in viitor baze americane ar putea fi plasate chiar la granita lor – un risc exitential pentru chinezi la care nu vor sta cu mainile in san;

Pozitia Chinei deocamdata este linistitoare – Slava Domnului pentru Partidul Comunist din China care este in aceste zile vocea ratiunii. Evident ca nebunii nu mai au posibilitatea sa asculte de ratiune si atat Trump cat si Kim sunt “all-in”. Sentimentul anti-american si presiunea armatei este ins atat de puternica in China incat conducatorii politici, cu tot aparatul de control, nu vor putea mentine neutralitatea prea mult, chiar in cazul doar la unor “frecusuri” intre nord si sud.

De mult timp mi-am dorit ca si poporul korean sa scape de tirania demonului rosu si m-am rugat pentru ei. Nu stiu daca acest viitor razboi va face parte din planul lui Dumnezeu pentru poporul korean si americanii vor avea curajul si capacitatea sa ii elibereze pe koreeni. Ce este insa libertatea? Stiu koreenii sa traiasca liberi precum fratii lor din sud care insa dupa decenii de “democratie” americana inca traiesc sub cancerul coruptiei, hotiei si al oligarhiei?

Mai sunt doar cateva ore, pana cand totul poate incepe. Prea multe nu sunt de zis acum, decat ca nebunul a inceput sa se joace cu avioanele si bombele si se pare ca ii place. Trump Bum-Bum o sa faca praf lumea si nu este exclus ca printre daunele colaterale sa ne numaram si noi romanii.

Paste Fericit!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Trump Is Hiding in a Nuclear Bunker? (Video)

1 2