Identitate, viziune şi acţiune – condiţiile sine qua non ale supravieţuirii individuale sau de grup
M-am gândit mult la declaraţia preşedintelui Klaus din Moldova când întrebat fiind dacă îi vom ajuta pe moldoveni în cazul unei invazii a ruşilor a răspuns sec: “nu, deoarece nu avem cu ce” (aproximativ). Am uitat data şi contextul, dar mi-a rămas în cap declaraţia deoarece am avut (şi încă am sentimente mixte). Pe de o parte, pare o declaraţie adevărată şi cumva cu un mic damf de real-politik. Zic mic deoarece nu se încadrează în mesajul şi în perspectiva pe care încearcă (mai mult sau mai puţin) preşedintele să o contureze, adecă cine suntem noi şi ce planuim cu ruşii în caz că … şi în caz că! Deoarece şi perspectiva unei super-puteri ucrainiene la nord nu e mult departe de perspectiva unei superi-puteri ruseşti la nord. Ca o mică paranteză, ca şi alte dăţi în istorie, avem noroc ca chiorii în sensul că imperiile de lângă noi se mănâncă între ele şi cam uită de noi, cât de cât. Evident că România nu are cu ce să ajute Moldova şi evident că România ar fi bine să măcăne mai încet ca să nu ne trezim din accident, că după ce trec ruşii de Odesa, le vine pe chelie să treacă şi Prutul. Caci oricum peste Nistru vor trece ca să căsăpească pe ucrainienii care se vor refugia în Moldova. Pe de altă parte, ca mesaj al unui preşedinte, declaraţia că noi nu avem cu ce este una jalnică şi deloc încurajatoare. Cam astea sunt cele două aspecte ale sentimentelor mixte pe care le am la un aşa răspuns. Dar oare ce ar fi putut răspunde preşedintele? Putea să mintă şi să zică că avem super-tancuri cu laser cu care îi vom face praf pe ruşi? Putea să zică că murim cu ruşii de gât aşa cum au murit ucrainienii, chiar dacă în cele din urmă vedem că pierd? Putea să zică că vom apela la NATO să ne dea arme secrete sau măcar arme bune cu care să luptăm cu ruşii? Însăşi status-quo-ul actual al României a creat situaţia penibilă în care s-a aflat preşedintele, de a răspundă că noi suntem varză şi că nu putem apăra Moldova. Evident că până la a apăra Moldova, se pune discuţia raportului nostru cu moldovenii de peste Prut, despre care am tratat în nenumărate articole pe larg şi în amănunt. Vă reamintesc că teza mea este că acum ar fi fost momentul să declarăm unirea cu Moldova, indiferent de acordul marilor sau micilor puteri. Şi după unire, vedeam atunci dacă se lasă cu răzbel, dar după cum vedem deocamdată ruşii nu pot trece (sau nu vor) de ucrainieni, prin urmare şi dacă ne-am fi unit cu Moldova, nu văd de ce ar fi trecut şi de ce şi-ar fi încordat muşchii ca să vină până la Prut să elibereze Moldova, de vreme ce ei nu pot să elibereze (sau nu vor) Odesa unde sunt 50% ruşi sau cel puţin erau dinainte. Deci dacă ruşii nu vor sau nu pot să ia
Read more