Tag: Ucraina

Efectul cumulativ al bombardamentelor

Leave a comment

Efectul cumulativ al bombardamentelor asupra infrastructurii energetice din Ucraina este unul fatal. Cu fiecare generator distrus, cu fiecare punct de distribuție, Ucraina pare legată la mâini și nu are ce să facă în fața acestor lovituri.

Reparația este exclusă – de unde atâtea piese de schimb, de unde atâta forță de muncă? Infrastructura electrică este dificil de menținut în vremuri de pace, darămită în vremuri de război? Cei care vorbesc despre “reconstrucția Ucrainei” până războiul nu se termină sunt mai proști ca Prostănacul. De altfel, măcăneala recentă a prostănacului cu privire la “UE și NATO sunt gata / trebuie să reconstruiască Ucraina” denotă limitarea cognitivă a acestuia și faptul că el imită ca un tembel ce aude prin presa mainstream cea mai populistă care nu face decât să convingă populația că totul va fi bine și că, prin magie, prin minune, cumva doar fâlfâind numele unor organizații “solide” cum ar fi NATO și UE, rușii se vor retrage, Ucraina va câștiga și reconstrucția va începe. Ba chiar, și mai retardați sunt cei care deja discută despre reconstrucție în timp ce în Ucraina becurile se aprind 10 minute pe zi.

Strategia Rusiei este clară și este propagată prin toate canalele. Deoarece vestul dă arme Ucrainei și Rusia nu poate să avanseze (săracii ruși, ce slabi sunt! – evident un narativ fals și vom vedea de ce), Rusia face ce poate: bombardează rețeaua energetică pentru ca ucrainienii să nu mai aibă electricitate în fabricile care repară armament și astfel să aibă de pierdut în puterea de luptă. Cel puțin aceasta este explicația oficială pe care o dau rușii la acuzațiile vestului că fac crime de război și la criticile interne că nu bombardează obiective militare ca să recucerească teritoriile pierdute și să “elibereze” ce au pierdut. În fapt rușii au mari probleme militare în sensul organizării. Au capacitate, au armament, au soldați, dar nu prea mai au conducători și nici motivația inițială. SItuația se explică prin pariul pierdut că vor cuceri Ucraina foarte repede în urma “operațiunii” rapide menite să îi sperie pe ucrainieni. Nu s-a întâmplat așa și rușii trebuie să se trezească și o vor face, dar au nevoie de timp. Mobilizarea parțială și întărirea relațiilor cu China sunt canalele prin care rușii se pregătesc de un război pe măsura inamicului.

Ucraina este puternică. Nu trebuie să uităm că ucrainienii sunt foști sovietici. Mulți soldații ucrainieni aveau experiență de luptă din războiul împotriva Ceceniei și mai înainte din cel din Afganistan. Deja din 2014, mulți aveau experiența războiului din provinciile rebele. Dotarea armatei a fost de asemenea una bună, corezpunzătoare mărimii și industriei ucrainiene. Reamintesc de exemplu că turcii au găsit colaborare în Ucraina după ce au fost refuzați de ruși – în privința dezvoltării dronelor Bayraktar – despre care nu mai auzim nimic recent. Prin urmare, faptul că ucrainienii opun rezistență feroce nu este de mirare. De mirare – pentru ruși – este că ucrainienii nu s-au lăsat cuceriți și asimilați ci au opus rezistența, nu capacitatea de luptă acestora a fost ignorată de ruși care știau Ucraina foarte bine ce are și ce poate. De asemenea, Ucraina este ultima opreliște în fața rușilor până la Atlantic. Țările NATO nu au armate. Armamentul superior nu poate compensa, așa cum vedem acum în Ucraina unde chiar un număr mare de soldați cu arme și dotări din vest nu pot să facă mare brânză în fața rușilor care sunt de 10 ori mai mulți și care au de 10 ori mai multe arme, acum, în organizarea încă specifică unei “operațiuni” nu în stare de război declarat. Spun astea ca să explic de ce războiul este departe de a se fi terminat și de ce reconstrucția este imposibilă ca să mă justific de ce îl fac retardat pe Prostănac. De asemenea, deoarece Ucraina este puternică și a dat multe lovituri nasoale rușilor, aceștia au devenit mult mai precauți și toleranța la pierderi de trupe a scăzut drastic și s-a dus în polul opus. Rușii pur și simplu nu mai sunt dispuși să piardă niciun om și nu mai riscă operațiuni de atac care nu prezintă un interes maxim.

Bahmut este principalul focus ofensiv al rușilor în această perioadă și pare doar chestiune de timp până îl vor cuceri. Implicațiile ulterioare sunt cel puțin recuperarea teritoriilor complete ale Lugansk-ului si Donețk-ului – care par în ultimul timp a fi un obiectiv suficient pentru ruși pentru a iniția negocierile.

Dar există oare alternative la distrugerea rețelei electrice a Ucrainei? Să zicem că vestul ajută Ucraina cu generatoare și cu piese de schimb pentru refacerea infrastructurii. Dar efortul trebuie să fie imens doar pentru a putea asigura măcar sistemele de urgență gen spitale, pompieri, comunicații. Ca să nu mai zicem că după ce va termina cu centralele electrice, Rusia poate bombarda și aceste generatoare mobile. Într-un interviu TV, un general rus, întrebat fiind “de ce nu le bombardăm și fabricile și obiectivele economice”? Asta în contextul în care se discuta că economia Ucrainei încă produce … Militarul a răspuns nervos: “Păi ce e mai important, obiectivele energetice sau fabricile? Le luăm la rând!”

Așa cum am mai zis, Ucraina este întoarsă în Evul Mediu și viitorul este unul sumbru al unui teritoriu neguvernabil condus de grupări militare care nu se vor mai supune conducerii de la Kiev. Cu cât războiul se prelungește și rușii devin mai liniștiți în privința operațiunilor ofensive, cum sărăcia și distrugerea sistemului energetic cresc, ucrainienii își vor pierde coeziunea. Deja nu știm ce se întâmplă la fața locului și cu siguranță că sunt nenumărate probleme de care nu auzim deoarece mașinăria de propagandă a ucrainienilor este preocupată să nu afecteze imaginea poporului pentru ca ajutorul străinilor să nu fie periclitat. Cumva înțelegem deoarece și noi am trecut prin perioada cu “imaginea țării în Europa”.

Dar poate există perspectiva ca văzând acest dezastru, europenii și americanii să sporească ajutorul militar. Exclus. Vedem deja că există din ce în ce mai multă reținere în a oferi ucrainienilor arme puternice. După avansul recent în Herson, ucrainienii s-au apropiat de podul care leagă Crimeea de Rusia astfel încăt cu rachetele Himars potrivite să lovească podul. Americanii nu le-au dat însă rachete de 300km ci doar de 70km ca să fie la paritate cu rușii. Interesul american este ca acest război să dureze cât mai mult nu ca ucrainienii să câștige. Ucrainienii cred însă că îi pot fraierii pe americani, îi pot fenta și se milogesc în speranța că vor primi totuși arme cu care să îi bată pe ruși, cum ar fi de exemplu aceste Himars-uri pe care România le are și care au raza de 300km. Oficial, reticența americanilor este că ucrainienii vor lovi cu armele primite teritoriul Rusiei și astfel Rusia se va simți atacată de vest și va escalada tensiunile. De aceea loviturile ucrainienilor în Rusia, când au loc, sunt mai ales acte de sabotaj – nu știu dacă au folosit ceva oferit de vest pentru a lovi orașe din Rusia. Mai puțin zgomotos a fost și frecușul rușilor cu englezii legat de lovirea unor nave rusești din Marea Neagră cu ajutorul unor traineri britanici și unor informații furnizate de britanici. Părerea mea este evidentă că ucrainienii nu vor primi arme mai puternice și că trebuie să se descurce cu ce au. Speranța lor este ca prin minune, unele țări din NATO să poate să le ofere ceva mai relevant, chiar trecând peste acordul americanilor sau cumva fără a-i mai întreba pe aceștia. Vedem de exemplu cum Polonia trolează Germania că nu are nevoie de patrioate și că dacă vrea să scape de ele, nemții să le dea ucrainienilor. Evident că ucrainienilor le-ar pica bine patrioatele dar nemții nu au curajul și nu au motivația, fiind speriați și cumva bolnavi de sindromul Stockholm în legătura cu rușii.

Politic vs militar. Rezistența lui Zelensky la putere este cumva inexplicabilă altfel decât prin suportul americanilor care probabil au condiționat rămânerea acestuia de sprijinul acordat. Motivele pentru care au nevoie de el sunt evidente. De aceea se și oferiseră să îi ofere “exit” la începerea războiului când a avut loc faimoasa operațiune mediadică de pompare a imaginii lui Z prin replica “I need guns not a ride”. Se pune logic întrebarea dacă aceste lovituri vor avea vreun impact în direcția convingerii ucrainienilor să se predea și să intre la masa negocierior. Deocamdată nu se mai aude nimic, ucrainienii susțin în continuare că vor recupera totul, inclusiv Crimeea. Puterea politica este clar subortonadă și aliniată intereselor SUA. Dar militarii? Militarii au ajuns ultima speranță a unei păci înainte de distrugerea totală a Ucrainei. Liderii militari care ar dori însă pacea au o problemă – cină să negocieze? Cum să scape de Z? Cum să îl convingă pe Z și mai ales, dacă nu se lasă convins, cum să îl înlocuiască? Democrația este suspendată în Ucraina și un alt lider greu de pompat acum care să și rezoneze în rândul populației și care să aibă și recunoaștere internațională. Nu mai zic că dacă vreun general ar îndrăzni să scoată capul și să declare public că e necesară pacea, riscurile pentru acesta sunt masive. Vedem cum România este o țară bananieră condusă de serviciile americane în timp de pace și fără prea mari interese pentru Imperiu, altele decât oferirea unui cap de pot pentru avioanele americanilor care ar avea nevoie să aterizeze undeva în caz de nevoie. Că oricum alea scumpe pleacă (și se întorc) din Italia sau din Marea Britanie, nici nu pun piciorul pe pământ românesc. Cu atât mai mult serviciile americane controlează toată politica ucrainienilor și face imposibilă o lovitură de stat din partea armatei sau măcar vreo influență în direcția negocierilor.

Dar chiar dacă ar exista această posibilitate, ca militarul să poată influența politicul în direcția păcii (cum s-a întâmplat în Armenia de exemplu), cu greu putem concepe că generalii ucrainieni au de ce să se teamă de războiul cu Rusia, mai ales acum când ofensivele rusești s-au rărit considerabil și când teatrul de operațiuni este cu mult redus față de toiul luptelor. Dar ce zic eu: nici nu știm dacă ucrainienii chiar au generali deoarece mărturiile străinilor care luptă în Ucraina ne dau imaginea unei atomizări și dezorganizări notabile. Așa cum unii ruși se plâng că sunt transportați pe front și puși să se lupte fără a fi informați care sunt obiectivele și fără a avea un conducător care să le detalieze planul și să îi asigure de suportul altor batalioane sau de ceva acțiuni comune cu alte arme, cu atât mai izolați și puțini sunt ucrainienii.

Ce câștigă rușii în cele din urmă dacă distrug economia și infrastructura ucrainienilor? Mă refer, să presupunem că ucrainienii se dau bătuți și rușii ocupă toată Ucraina? Ce vor mai face cu o țară distrusă? Calculele sunt cu totul altele … rușii sunt clar interesați doar de anumite provincii și planul lor inițial era doar ca să îl gonească pe Z și să pună la putere un președinte pro-rus, lăsându-i pe ucrainieni să se milocească la vest și să colaboreze economic cu vestul, singura cerință a rușilor fiind ca să aibă grijă cum trebuie de conducte – de care deocamdată ucrainienii au avut. Dar rușii evident că nu au obiective economice, securitatea fiind singurul obiectiv, suficient de important cât să domine orice alte calcule și de aceea nu cred că vor da înapoi să distrugă și industria și drumurile după ce vor termina cu rețeaua energetică.

Acțiunile rușilor de distrugere a infrastructurii energetice, pe cât de criminale par, sunt în consonanță totală cu programul Marelui Reset de “trecere la verde” și nu exclud ca după o eventuală pace, Ucraina să fie dată ca model de “investiții verzi”, de surse “regenerabile” care să producă energie acum că vechile centrale au fost bombardate (și nu închise ca pe la noi din pix). Faptul că populația după pace va fi probabil de trei ori mai puțină decât înainte de război nu va fi făcut foarte popular și oricum nu va conta în propaganda care va urma, așa cum rata mortalității covid în plandemie nu a contat ci a fost fie pompată artificial fie ignorată când a scăzut și oficial, narativul mergând mai departe și organizatorii acestui narativ ajungând chiar să fie decorați de președinți (vezi Arafat de 1 Dec – a primit un cadou de la Klaus / OMS).

Repoziționare

Ultimele zile avem principalele evoluții majore:

  1. Negocieri – progres aparent. Flexibilitate neașteptată a Rusiei care pare să se mulțumească cu Crimeea, Lugansk, Donetsk și cu un referendum în Ucraina pe tema cedării provinciilor. Ce se pare că au cedat ar fi înarmarea Ucrainei, renunțarea la luptă, eliminarea guvernului și “denazificarea”. Dar, până la un tratat evident mai e cale lungă. Faptul că rușii au anunțat pentru prima dată că se prevede o întâlnire Putin Zelinsky este de asemenea ceva nou. Însă rușii spun multe … cu câteva zile înainte de invazie Putin zicea că rusia nu va ataca niciodată Ucraina.
  2. Retragerea din nord – așa cum a anunțat Rusia se retrage din jurul Kievului. Oficial, nu repet blah-blahul, cert este că s-au retras și prin urmare singura consecință a acestei retrageri este că rușii vor avea mai multe resurse pentru celelalte zone. Eu zic însă că s-au retras deoarece Belarusul nu a dorit să intre în război, fiind probabil amenințat de vest cu sancțiunil similare rușilor. Reamintesc că deocamdata Belarus nu are parte de aceleași sancțiuni …
  3. Tăierea gazelor – se pare că se apropie momentul decuplării nemților. Dacă președintele BASF a ieșit să strige ca nebunul că lumea nu realizează ce înseamnă închiderea acestui combinat (dar nu numai) înseamnă că lucrurile sunt grave, în sensul că există presiuni politice extreme.
  4. Creșterea sprijinului militar – mai nou europenii donează tab-uri și mașini de infanterie ușoară. Încep cu echipamente ale nemților din est care au fost modernizate. Cehii de asemenea fac donații. Se discută de oferirea de tancuri. Pare că vestul încearcă marea cu degetul să vadă reacția Rusiei …

Concluzia mea este că este mai mult praf decât știri pozitive. Marșul nebunesc către WW3 continuă. Concluzia mea e bazată pe o realitate incontestabilă: rușii și-au cam furat-o! Am analizat multe zile tot ce se întâmplă la fața locului. Sunt multe de zis, dar pe scurt se coroborează următorii factori care explică eșecul tentativelor rușilor de a ocupa Ucraina (în ciuda mac-macului oficial): proastra strategie (atac în multiple zone, fără pregătire), proasta implementare (nu doar că deși au subestimat total reacția ucrainienilor, dar rușii nici măcar nu au învățat din greșeli – practic problemele au fost aceleași de la începutul războiului: proasta aprovizionare, lipsa de coordonare între arme, lipsa soldaților pregătiți etc), dificultatea contracarării rezistenței (Ucraina e mare și ucrainienii sunt motivați & pregătiți). De alfel, ultimul punct este întărit de știrea reală că responsabilul pe felia de informații cu privire la starea Ucrainei înainte de război a fost mătrășit de către Putin.

Atenție însă! Concluzia că și-au furat-o deocamdată nu spune nimic altceva și în niciun caz că rușii au pierdut războiul sau că acum sunt terminați. Războiul nu s-a terminat și este departe de a se fi terminat. De departe însă, poate principalul lucru pe care trebuie să îl subliniem este că Putin este încă la putere și niciun general nu a dezertat. Au fost câțiva omorâți, dar asta nu e decât un exemplu de cât de hotărâți sunt rușii să lupte. Adică, dincolo de incompetența militară și proasta pregătire, faptul că generali mor pe front alături de soldați ne arată că rușii sunt puși pe treabă, pentru ei nu este doar “o operațiune” ci un război pe viață și pe moarte.

Noi vedem războiul prin prisma a ce ne arată ucrainienii – deoarece rușii nu prea arată deoarece nu au dece. Ucrainienii arată ca să primească ajutor și să motiveze străinii să le trimită arme sau eventual să lanseze nucleare asupra rușilor. Și noi ne-am dori la fel, să nu îi acuzăm … Deși noi nu ne-am luptat, am cedat provincii fără luptă … Dar, ce vreau eu să spun? Deși noi vedem eroismul și fermitatea cu care luptă ucrainienii, să nu credem că de cealaltă parte lucrurile stau altfel. Evident, ne sunt puse în față cu totul alte perspective, cum ar fi acei prozonieri umiliți și puși să contribuie la narativul ucrainean. Dar, personal am văzut unele bătălii inexplicabile: grupuri de tancuri de ruși avansate în teritoriul ucrainean, departe de convoiul principal sau de pozițiile rușilor, care au fost sitting ducks pentru ucrainieni – sau cel puțin așa sunt prezentați. Ei bine, eu nu cred că tanchiștii ruși erau proști când au avansat aiurea în teritoriul inamic – foarte probabil o explicație este că au urmărit dușmanul și au luptat asumându-și riscuri extreme, ceea ce arată că rușii nu duc lipsa de motivație.

Acum doresc să facem o imagine de ansamblu a ce a însemnat acest război și unde ne aflăm deoarece presimt că pe la noi se începe să se cânte prohodul rușilor aiurea și mulți cred că lumea va reveni la un normal în care singurele lipsuri vor fi caviarul rusesc și un preț la combustibili puțin mărit.

Per ansamblu, s-a ridicat deja o cortină economică între est și vest. China deși pare încă să aibă dileme, este evident de partea Rusiei . Faptul că nu s-a rupt total încă este doar pentru că procesul de rupere durează așa cum mișcarea continentelor durează și așa cum atunci când plăcile tectonice se depărtează, falia care apare, produce mai mult local un cutremur – tsunami-ul urmează și efectele acestuia sunt și mai îndepărtate. Nu vreau să detaliez prea mult, dar percepția asupra Chinei este total greșită. Bunăoară consensul în presa oficială (nu mai zic mainstream deoarece nu mai există nici măcar MSM, a fost cumva asimilată de Marele Reset) este că deoarece China exportă mult, nu poate trăi fără banii vestului. În fapt, lumea nu realizează că există o mare diferență între realitățile financiare care ne sunt prezentate nouă (adică PIB, prețuri bursiere, valoarea companiilor etc) și realitățile fizice (cine ce produce, cu ce materiale). În realitate, UE & America, produc foarte puțin și au foarte puține resurse. China produce, dar importă resurse din Africa și din altă parte. Se spun multe despre China zilele astea, se menționează de Taiwan dar ce doresc eu să subliniez este că chinezii pot să nu mai exporte neapărat tot ce produc. Dacă China taie la 50% exporturile (să zicem că taie SUA & UE) și le vinde în interiorul țării, nivelul de trai al chinezilor va exploda peste noapte. De ce nu face asta partidul? Deoarece o creștere prea accelerată a nivelului de trai în orice țară pune probleme de sustenabilitate, adică oamenii vor mereu mai mult și dacă partidul crește cu 20% nivelul de trai prin reducerea exporturilor cu 50%, nu va putea face același lucru anul viitor. În plus, China dorește să crească nivelul de trai într-un mod sustenabil și partidul să rămână la putere, iar dacă se poate să recucerească și Taiwanul, să construiască baze pe lună, să pedepsească Australia și multe altele în același timp.

Dar cortina aceasta evident că are o singură consecință certă: scăderea drastică a nivelul de trai în UE & SUA. Inflație, șomaj, depresie economică, crize financiare etc. Vor da vina pe Putin și nimeni nu va realiza că iluminații de a Davos sunt inginerii sociali care au creat această situație. Oamenii vor vota partide din ce în ce mai extremiste, care vor distruge fibra societății așa cum o cunoaștem și pe alocuri se va încerca pornirea de cât mai multe războaie care bineînțeles nu vor fi aleatoare ci vor fi extrem de bine reglementate de forurile de conducere ale hydrei cu multe capete de care am mai discutat.

În esență, războiul din Ucraina a dus la:

  • creșterea bugetului alocat armatei (bani pentru iluminați – de unde știm noi că banii sunt folosiți pentru ce trebuie?
  • creșterea prețurilor masivă
  • tăierea drastică a domeniului imobiliarelor (construcții / infrastructură)
  • tăierea speranțelor de revenire a turismului după plandemie pe fondul exploziei prețurilor și a perspective somajului

Ceea ce Forumul Economic Mondial ne spunea acum vrei doi ani că nu vom mai avea nimic dar vom fi fericiți se confirmă cumva, cel puțin prima parte. Dar cum vom putea fi fericiți? Ei bine, după această criză și după ce băncile ne vor lua toate proprietățile, se va face pace și noi vom fi fericiți că nuclearele nu au fost încă lansate, sau poate pentru că am scăpat de ele și am supraviețuit celui de-al 3-lea Război Mondial.

Întorcându-ne la Ucraina, lansez unele întrebări la care sunt sigur că aveți unele răspunsuri sau ceva bănuieli:

  1. Este Putin frate cu Klaus? Este Putin de capul lui sau prin acest război nu își face decât datoria față de stăpânii care l-au pus și l-au ridicat în fruntea Rusiei. Și care încă îl țin acolo ….
  2. Este Rusia & China o opoziție la Marele Reset sau hyra nu își poate întinde tentaculele chiar peste întreaga lume. Dar oare ce spune laptopul fiului lui Bidon în această privință?
  3. Dacă Putin este independent chiar i-ar fi fost frică de NATO de nu a lăsat Ucraina în pace? Într-o istorie paralelă în care Ucraina ar fi intrat în NATO și Putin se arăta mai chill, Rusia ar fi crescut economic imens. Numai NS2 dacă era pornit ar fi dus la o creștere a PIB-ului masivă. Dar oricum vorbim degeaba de intrarea Ucrainei în NATO câtă vreme Crimeea …

Vedem deci că atacul asupra Ucrainei nu prea are sens din punctul de vedere al Rusiei în sensul că chiar dacă Ucraina ar fi cedat în câteva zile și Putin își punea la putere un vasal ca în Belarus, mare bârnză nu ar fi reușit.

A venit poate acum vremea să analizăm puțin aspectul teritorial și teoria lui Peter Zeihan cum că Rusia are nevoie de ocuparea câmpiei care se întinde de la vest din Polonia (Kalindrag) până la Carpați, pe care câmpie (debitează Zeihan) tancuri din vest pot să vină și să invadeze Rusia. Cât de eficiente sunt tancurile s-a văzut în războiul din Ucraina …

În seria de întrebări de mai sus aș mai pune deci încă una: chiar credeți că se tem rușii de proximitatea rachetelor NATO în ziua de astăzi în care până și ei au hypersonice care pot ajunge în 10 minute oriunde în lume și pot purta focoase nucleare. Prin urmare, dacă Rusia s-ar teme și ar vrea să descurajeze inamicul, principala direcție de atac ar fi creșterea PIB-ului pentru a putea investi în aceste rachete deoarece am văzut că cu tancurile și tunurile e mai greu … Nu mai zic de drone, sau swarmuri de drone ce pot face și nici de scuturi antiracheta gen domul israelitenilor. Deci nu atât teritoriul contează în ziua de astăzi, nu faptul că ai un buffer cu NATO, ci mai degrabă contează dacă ești serios dotat din punct de vedere tehnic și ai arme suficient de periculoase încât să descurajeze pe oricine. Cât despre teoria cu refacerea URSS, ce să mai zicem? Se potrivește ca o mânușă pe un narativ în care Putin ar fi omul hydrei, pus să joace un rol important în curmarea ratei de creștere a populației și în avansul rapid al Marelui Reset, care avans tocmai fusese blocat total de Omicron – o tulpină naturală la un virus artificial care a tăiat peste noapte necesitatea vaccinului și a creat premizele “revenirii” – care ar fi fost total indezirabilă pentru capetele întunecate ale iluminaților care doresc reducerea populației și reducerea “gazelor de seră”.

Dacă ați ajuns până la punctul acesta al articolului poate observați că pun mai multe semne de întrebare decât dau răspunsuri. Asta și intenționez. Realitatea este complexă și fac apel să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Bufnițele nu sunt ce par a fi – era mottoul agentului Cooper din serialul Twin Peaks. Dincolo de semnele de întrebare, principalul risc este să lăsăm mugurii speranței să răsară – nici vorbă de așa ceva. Dacă doresc să transmit un mesaj consistent și să trag o concluzie la situația actuală este mai de grabă acesta – ce e mai rău abia urmează!

Dincolo de orice scenariu posibil, realitatea este că prețurile cresc și guvernele par depășite de situație. Chiar dacă uman am găsi unele explicații și chiar dacă ne întrebăm cum de exemplu de nu se repornesc minele de cărbune care să alimenteze termocentralele care să producă electricitate mai multă, faptul este că guvernele nu ia nicio măsură pentru a lupta cu inflație deoarece Putin este vinovatul perfect pentru a arunca vina înspre el. Și asta, nu doar la noi.

Sincronicitatea narativului în întreaga lume este uimitoare. Așa cum la noi se dă vina pe război, așa cum nemții dau vina creșterilor prețurilor pe tăierea gazului rusesc, tot așa și americanii (Bidon) dau vina creșterii prețului la pompă pe Putin. Cu toate acestea, deși interzicerea minării de cryptomonede ar reduce consumul de electricitate cu 20%, nimeni nu propune o asemenea solușie (deși China a făcut-o când a observat că nu avea suficientă electricitate pentru a produce creșterea economică). Există o paralelă dubioasă între faptul că avem același narativ în toate țările acum, așa cum avea și în vremea războiului. Creierul uman e făcut să gândească în patternuri și pornirea înspre a face paralele e de înțeles.

Eu doresc însă să vă îndemn să renunțați la a face paralele prea multe și în schimb să vă obișnuiți să observați esențele evenimentelor. În esență, războiul este irațional. Irațiunea este constanta tuturor evenimentelor care au loc. Nu aduce niciun avantaj Rusiei și nu rezolvă nicio problema. În esență și răspunsul vestului este irațional. Green deal ne mânca pe noi undeva? De ce nu dau înapoi cu el acum? De ce nu rup acea hârtie care deja produsese o explozie a prețurilor la energia electrică încă inainte de război? Pe de altă parte, dacă Rusia e riscantă și Putin nebun, dacă nuclearele sunt periculoase, de ce nu se încearcă pacea cu Putin și Biden îl numește criminal de război? Din orice punct am privi lucrurile, Biden face gafe majore prin aceste acuzații jignitoare la adresa lui Putin. Chiar dacă Putin ar fi criminal, nu te apucă să îl faci criminal până nu a fost judecat. Până una alta e liderul unei țări care are nucleare și gaze și care poate distruge omenirea. Te joci cu cuvintele?

Aceste comportamente ale dementului din SUA, par acte necugetate ale unui senil, dar nu prea. Adică faptul că se repetă și că nu îi aparțin doar Bidonului arată că există o doză de irațiune în tendințele de escaladare a conflictului. Din start trebuie să spunem că Zelinsky nu prea e de capul lui ci este omul vestului (al americanilor). Dacă în ziua 2 a războiului americanii îi ziceau să facă pace, făcea pace. Nu era greu de calculat că se va ajunge la acest moment în care rușii obțin ce vor și se fac că cedează unele puncte (aiurea) pentru a da senzația că ucrainienii au făcut bine că s-au luptat și au opus rezistență, că uite, acum rușii vor doar Crimeea, Donbas și Lugansk nu și dezarmarea ucrainienilor … Chiar dacă ar fi să acceptăm că poate o strategie a americanilor ar fi aceea de a da ceva lovituri rușilor și de a-i face mai slabi, această perspectivă este irațională deoarece finalitatea slăbirea rușilor duce la contstrângerea lor de a folosi arme mai puternice (poate chiar nucleare) pentru îndeplinirea scopului. Vrem- nu vrem, trebuie să recunoaștem că ocuparea Crimeei a fost nesângeroasă. Între timp, vestul nu a acceptat-o și a impus sancțiuni. Care au dus la război, deci au escaladat. Unde va duce oare escaladarea actuală? Există vreun end-game al înarmării ucrainienilor? Chiar credem că pot ucrainienii să ocupe Rusia și să preia controlul nuclearelor? Chiar credem că rezistența ucrainienilor va duce la debarcarea lui Putin? Nu e clar că Putin va lupta până la ultima nucleară pentru realizarea scopului său – dacă versiunea oficială a poveștii este corectă, adică Putin visează la refacerea URSS … Prin urmare, nu mai bine ar fi realizarea păcii cu rușii cel puțin până Putin o să moară de bătrânețe și încercarea stabilirii unei noi relații cu Rusia care să permită de-escaladare și evitarea unui conflict nuclear chiar dacă în joc este Ucraina. Care Ucraina, sincer fiind, nici înainte de invazia Rusiei nu era tocmai un bastion al valorilor europene … neavând nicio presiune și influență semnificativă din partea rușilor. Ca să nu mai vorbim de Turcia. Dacă NATO este simbolul spiritului de libertate care se dorește pompat în toate popoarele, cum explică americanii Turcia?

Strategia americană pare deci incoerentă. Cititorii mei știu că am explicat în anii recenți că creșterea Chinei este un risc existențial pentru SUA și că principalul scenariu pe care merg eu este că americanii prin acest război, prin crearea unui mediu propice pornirii sale, prin pregătirea ucrainienilor și prin toate câte au urmat, este cumva mașinațiunea Imperiului care a lovit în punctul cel mai slab al “axei răului”, adică în Rusia. Dar chiar și în acest context, ce s-a realizat deocamdată este suficient – americanii ar trebui să caute pacea deoarece oricum rușii sunt ostracizați și sancțiunile nu vor fi ridicate deoarece rușii nu pot pretindă că atacă Ucraina în continuare deoarece europenii încă nu au ridicat sancțiunile. Un tratat poate și probabil va duce la dezghețarea banilor băncii centrale și la permiterea Rusiei să revina în Swift (deși am tot zis că nu toate băncile rusești au fost eliminate). Răul deja s-a făcut cel puțin prin prisma faptului că un val de oamenil valoroși a părăsit deja Rusia după acest război și prin urmare nu vor mai munci pentru alianța ruso-chinezească. Dar americanii nu se mulțumesc poate cu jumătăți de măsură și poate vor distrugerea totală a Rusiei. Cum se poate însă realiza asta în condții de siguranță?! Irațional!

Suntem deja în (ciber)război cu Rusia

Vrem sau nu vrem să recunoaștem, România, NATO, UE, SUA sunt deja în război cu Rusia. Și războiul nu este rece, ci este cald. Faptul că nu vedem bombe care să cadă, este doar o chestiune de timp. Așa cum în războiul “fierbinte” mai sunt zile, mai sunt locuri unde viața merge înainte și lumea își vede de treaba până cade bomba, tot așa și la noi acum – e un moment de aparentă liniște.

Dar să intru deja în ce doresc să elaborez: Ucraina recrutează cetățeni străini pe rețelele sociale (Twitter) pentru a ataca Rusia. Teoretic, chiar în timp ce Biden și șefii NATO zic: nu vrem să începem WW3, nu vrem să escaladăm la nucleare, există posibilitatea, ca soldații americani, când termină serviciul, să meargă acasă și de plictiseală să intre pe canalul Telegram unde e coordonat atacul asupra Rusiei și să răspundă apelului ucrainienilor.

Bine, am putea zice, dar asta nu înseamă că e război. Pe bune? Dacă acei hackeri controlează mersul trenurilor din Rusia și provoacă un accident, nu este același lucru cu lansarea unei bombe din SUA către Rusia care aterizează pe acel tren? Adică consecințele sunt cumva aceleași, faptul că o persoană a reușit asta independent, fără concursul statului și al guvernului … mult succes să dovedești asta!

Ne reamintim alegerile din vremea lui Trump când a fost acuzat că rușii l-au ajutat. Americanii au arătat cu degetul înspre ruși. De ce? Pe lângă faptul că le convenea, au avut ceva indicii … Părerea mea, ca observator al activității pe rețelele sociale din România, cam 50% dintre userii cu atitudine anti-ucraineană acum pe rețelele sociale sunt boți, adică nu sunt persoane reale. Aceștia postează mesaje din narativul: Ucraina ne-a furat Bucovina, ucrainienii nu au permis școala în limba română, Ucraina nu este o țară, Kievul este leagănul ortodoxiei rusești, SUA are laboratoare de viruși în Ucraina și e ok atunci ca rușii să omoare mii de ucrainieni etc.

Poate trebuia să fac întâi o descriere a situației actuale pe frontul hackingului, dar am început cu această știre pentru că este un punct de escaladare cu potențial foarte mare și deloc observat în prezent.

Bunăoară, mulți se întreabă cum de nu au dat rușii nicio lovitură pe plan cibernetic și cum de deocamdată băncile merg, site-urile merg, facebook merge etc. Ei bine, părerea mea e că rușii nu prea au aceste capacități. Hackerii ruși au, adica da, pot da jos cu o bancă dacă vor, dar nu pot câștiga nimic. Hackerii ruși pot ataca – și atacă – asseturi de unde pot stoarce ceva. De exemplu, poate sparg o aplicație financiară folosită de milioane de oameni și sifonează 1$/săptămână de la fiecare user, fără să se laude și încercând să țină ascunse aceste sifonări cât mai mult timp. Sau: sparg aplicația unei bănci, dar nu fac nimic decât când un utilizator ajunge la o anumită sumă – așteaptă o recompensă mare, nu sifonează 1000 de lei ci așteaptă sau cauta utilizatori cu 100.000 de lei.

Dar statul rus nu are astfel de asseturi, din simplul fapt că cei care se pricep cel mai bine la hacking, preferă să lucreze independent și să nu fie la cheremul lui Putin sau al oricărui guvern. Sunt oameni discreți, extrem de discreți, care folosesc 99% din abilități ca să-și ascundă urmele și doar 1% ca să spargă ceva.

Nu zic că poate rușii nu au posibilități – evident, au servicii IT specializate în spart chestii. Dar una e să ai un serviciu cu 100 de oameni și alta e să ai la îndemână o agenție de recrutare hackeri care îți poate aduce printr-un sistem MLM bine organizat 10.000 de conturi fictive extrem de bine consolidate, care nu pot fi detectate de filtrele rețelelor sociale, care par reale 100% și care să pompeze pe narativul pe care ți-l dorești tu, ca client care îi plătește.

Ce doresc să spun pe scurt este ca până hackerii ruși nu sunt câștigați ideologic de Putin și nu sunt convinși că e bine să lupte, nimic rău nu se va întâmpla cu băncile din vest. Poate nimic rău făcut de ruși, că de iluminați nu putem garanta.

Pe cât sunt de interesante și de exotice discuțiile despre hacking și ce se poate face, prea puțin se menționează – ba chiar deloc – că există totuși și hackeri buni care au grijă ca internetul să meargă. Și aceștia în niciun caz nu sunt angajați de guverne. Din start, hackerii buni au făcut internetul rezilient – să nu uităm că scopul inițial al internetului și ideea care a dus la formarea sa sub formă de rețele, a fost rezistența la un atac nuclear a unei structuri de comunicare și comandă.

Înainte de internet, să zicem că rușii depistau unde era centrul de comanda al armatei SUA și de unde se transmiteau ordinele. Îl bombardau și rezolvau! Soldații nu mai primeau comenzi, informațiile nu mai se duceau la comandă unde să fie analizate și apoi noi ordine trimise către forțele rămase în picioare. Problema s-a rezolvat prin structura de rețea care permite redundanță și funcționare chiar când unele puncte din rețea sunt dezactivate.

Întorcându-ne la războiul cibernetic, chestiunea aici este că oferă nenumărate oportunități de dezinformări și mașinațiuni strategice. De exemplu, Rusia văzând intenția Ucrainei, poate simula unele slăbiciuni și poate permite unele acte de sabotaj pe care apoi să le pună în față drept casus beli cu un anume dușman.

Am mai menționat că intuiția mea este că Rusia nu se va opri la Ucraina ci va încerca spargerea NATO prin lovirea celei mai slabe zale din lanț. Lovirea însă trebuie să fie extrem de justificată, adică să creeze condițiile favorabile ca punctul acela 5 din tratat să nu fie activat sau chiar dacă sunt condiții de activare, opinia publică din țările care dau direcția în NATO să se opună intrării în război cu Rusia. Un scenariu posibil, l-am mai prezentat – dacă România încurajază Moldova să provoace Transnistria, Rusia poate răspunde și poate ocupa Moldova. Atunci România poate să apere Moldova și să intre în conflict direct cu Rusia. Rusia poate răspunde cu o nucleară și poate astfel speria populația din SUA care va cere politicienilor să se abțină, deoarece România și-a făcut-o cu mâna proprie … Nu știu cine și-ar dori un asemenea scenariu mai mult: SUA sau Rusia.

De partea cealaltă, există posibilitatea ca Rusia să aibă capacități distructive masive dar să nu le folosească deocamdată – prea ar bate la ochii. Cu ajutorul chinezilor, eu sunt sigur că rușii pot face mult rău și e posibil să nu fii fost pregătiți și încă să lucreze la aceste arme informatice.

Concluzia acestui articol este că trebuie să învățăm să ne protejăm de riscurile digitale. Și asta nu se face cu antivirus ci cu eliminare completă a telefonului mobil și eventual chiar a calculatorului. Generalii ruși care au murit, au fost depistați prin telefon, ucrainienii au primit informațiile de la americani și comando-uri specializate ucrainiene i-au neutralizat pe cât erau ei de generali. Faptul că nu foloseau echipamente securizate, pe care probabil rușii le au, arată că rușii chiar s-au arătat slabi. Adică, e posibil ca nu doar la arătare să fie slabi, ci chiar să fie. Iar faptul că după primul general omorât printr-o asemenea tehnică, au mai existat încă 4, denotă fie prostie cruntă, fie lipsa unor mijloace de comunicare securizată.

De ce sunt penibile criticile aduse ucrainienilor

Nu sunt de acord cu puseurile naționaliste recente împotriva ucrainienilor. Sunt penibile. Este ca și cum casa vecinului ar arde și tu l-ai critica că ți-a furat un petec de curte. Deși vorbind sincer, ucrainienii săracii nici nu știu la ce să răspundă mai întâi – la acuzația că nu au fost niciodată o țară, că sunt o națiune inventată, sau la acuzația că au furat teritoriile românești …

Din start, primul gând pe care îl am este că cei care se apucă acum să arăte cu degetul la niște oameni a căror țară este contropită și bombardată, în loc să facă tot ce pot ca să îi ajute și să faca tot ce pot ca nu cumva turbații care au năvălit peste ucrainieni să dea și pe la noi, acei oameni zic, care se apucă acum să strige că Ucraina a furat teritoriile noastre, merită ca să vină Putin peste ei să vadă și ei atunci cum o să ne arate bulgarii cu degetul că le-am furat Dobrogea, prin urmare bine că ne dă Putin una pe spinare.

Sper ca acești tembeli care nu realizează că războiul e nasol de tot, să se trezească în cele din urmă și să nu mai pună sare pe o rană sângerândă. Altfel, ne vom merita soarta, care nu va fi una deloc bună.

Toată lumea știe istorie acum, toată lumea e patrioată acum și cere limba ucraineană în școlile bucovinene de nord. Nu doresc să intru în acest dialog cinic făra sens. Dreptatea omenească este întotdeauna cu cei care fug de bombe nu cu cei care aruncă bombele, chiar dacă poate înainte au greșit. Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să i-o lăsăm lui Dumnezeu.

Iar azi am mai aflat ceva: gândul lui Dumnezeu – de trimis ploaie și peste cei buni și peste cei răi – nu poate fi dat înapoi. Oricât de mult ne-am ruga acum, rugăciunea noastră este una din interes lumesc nu are perspectiva veșniciei. Cine se roagă pentru pace și să nu fie foamete, greșește – trebuie să se roage ca în vremurile grele care vor veni, văzând atâta neomenie, să nu ne pierdem credința.

Am văzut un interviu cu niște ucrainieni care se pregăteau să se suie în tren spre Polonia. Printre ei, un preot (bănuiesc ortodox) spunea: “rușii au distrus toată iubirea din mine”. Ferească Dumnezeu să ajungem acolo!

Măcel

Din păcate previziunile mele din articolul DE CE CRED CĂ RĂZBOIUL POATE FI DOAR NUCLEAR devin pe zi ce trece mai probabile.

Ce avem nou? Zelensky a început să introducă în discurs referințe cât mai dese la Al 3-lea Război Mondial.

Pe zi ce trece, și mai ales acum după ce am început să văd serialul Netflix care l-a făcut faimos, cred că Zelensky este un actor care joacă un rol. Nici vorbă de erou. Eroul își salvează neamul nu îl anihilează. Concret, vedem că ucrainieni mor în fiecare zi deoarece – nu știm din ce motive – Zelensky nu cedează. Poate să fie prostie? Exclus! Poate să fie curaj? Curaj să lași mii de oameni să fie măcelăriți și o țară complet distrusă? Care să fie end-game-ul rezistenței pe baricade a lui Zelensky? O Ucraină liberă? E o glumă! Nu există acum nicio șansă ca Ucraina să mai fie liberă, din prima zi în care rușii au pus piciorul, și cum în aceiași zi, puterile “garante” de la care se face acum Z că vrea garanții nu au intervenit.

De ce nu atacă Z țările garante și de ce nu spune sincer ucrainienilor – nu ne-au apărat, deși ne-au garantat? Am putea zice, deoarece primește totuși un oarecare ajutor și poate cu acest oarecare ajutor va reuși să îi bată pe ruși. Dar oare?

Tot zilele recente am văzut că rușii mârâie și amenință țările vecine să nu trimită ajutoare militare … Au cam făcut asta de la început dar recent au început să arate că sunt serioși. Au arătat de exemplu la Lviv, trimițând o rachetă hypersonică care a făcut praf o cazarmă de recruți care dormeau – 80 de oameni au murit. După cum știm, hypersonicele sunt precise, nu puteau să greșască ținta. Probabil au țintit ceva soldați străini, în dorința de a … descuraja “practica”.

Care să fie atunci motivul întârzierii unui tratat și ce anume blochează negocierile atât de mult încât nici măcar o încetare a focului și o blocare pe poziții nu se poate realiza și nici măcar evacuarea civililor din Mariupol nu au reușit ucrainienii să obțină de la ruși?

Timpul pare să treacă în favoarea ucrainienilor – noi și noi “resurse” vin din vest. Dar evident că și rușii vor beneficia de venirea primăverii și consolidarea pozițiilor actuale, pe lângă odihna trupelor și reorganizarea atacului.

Zic de odihnă deoarece de câteva zile rușii nu au mai făcut avansuri notabile sau cel puțin asta vedem din harta războiului care este însă realizată de ucrainieni. Situația reală din teren nu ne este cunoscută, adică poate că rușii au avansat dar nu vedem asta pe hartă.

Cum sunt lupte crâncene pentru încercuirea Kievului și pentru ocuparea Mariupol-ului, e posibil ca rușii să stagneze pentru că alte obiective majore nu au prea curând.

Nu negăm deloc pierderile rușilor, ba din contră, se pare că sunt – cel puțin la nivel uman – semnificative. Dar asta nu înseamnă nimic, în sensul că nu dă speranțe ucrainienilor că îi vor bate pe ruși sau vor recupera ceva teritorii și îi vor împinge înapoi.

Militar situația este relativ simplă. Aerian Rusia are supermație. S-a tot spus că are superioritate, nu supremație, că ucrainienii au niște man-pad-uri (rachete lansate de pe umăr) care pot lovi avioanele rusești. Le pot lovi dacă acestea zboară jos, dar dacă zboară sus și repede și bombardează tot, nu au ce să le facă. Manpad-urile nu pot opri bombardamentele. Rusia are bombe cât să facă praf fiecare centimetru pătrat din Ucraina. Nu știu să fac calcule, dar sunt sigur. E posibil ca să vie nevoie și de nucleare, dar nu vor da înapoi.

O altă problemă (în aparență/probabilă/din ce știm) pentru ruși ar fi imposibilitatea să avanseze din cauza “tehnicii învechite” și a superiorității armelor moderne pe care ucrainienii le-au primit de la vestici. Asta este o iluzie. Repet, în afara de manpad-uri și drone, nu am văzut alt fel de arme “avansate” folosite de ucrainieni. Până și manpadurile sunt vechi, antice, cu ce există acum.

Un lucru mai puțin spus pe la noi din cauza superficialității tratării problemei este că vestul nu își permite să ofere ucrainienilor arme prea avansate, chiar dacă nu le-ar fi frică de ruși și nu ar costa bani. Riscul ca unele arme avansate să ajungă pe mâna unor teroriști care să reintre cu ele în UE și să execute atentate periculoase este foarte mare.

Avem deci “legiunea străină”. Teoretic, orice vestic se poate duce să lupte pentru ucrainieni. Să zicem că 5 binladeni se duc, formează un grup operațional, sifonează 5 manpad-uri din alea, trec cu ele în Ungaria prin Carpați (unde se treceau înainte fără probleme țigări de cotnrabandă) și apoi din Ungaria pot ajunge oriunde în Europa. Cu cele 5 manpad-uri lovesc simultan 5 avioane care trec deasupra Parisului în locații diferite, făcând pagube multiple, nu doar morții din călătorie. Acesta este un scenariu deloc exagerat. Cum se poate evita o astfel de situație?

O astfel de situație nu se poate evita și tare mi-e teamă că nici nu se dorește … deoarece dacă s-ar dori, granița cu Ucraina ar fi acum super-păzită în toate locațiile. Azi auzit însă să vină în România (sau în Ungaria, Polonia și alte țări) acele forțe de graniță care să întărească securitatea? Ați auzit UE că ia măsuri suplimentare pentru ranforsarea graniței cu Ucraina pentru a evita fluxul de arme din zona de război? Nu!

Pare că se dorește ca ceva să se întâmple. Pare că se dărește ca europenii (poporul care acum își vede liniștit de treabă, ajută pe ucrainieni, îi înjură pe ruși, dar nu vrea nucleare) să fie motivați că războiul trebuie să se termine și că “trebuie să facem ceva”.

Puține evenimente au loc la întâmplare. Bunăoare, acel vor al parlamentului dintr-o țară baltică care cerea NATO să declare “no-fly-zone” a fost cumva un test. Evident că țara respectivă nu are nici măcar avioane – poliția aeriană e făcută de alții (cam ca și la noi în mare parte). Cum și-au permis atunci acei parlamentari să propună intrarea în Al 3-lea Război Mondial? Ei nu se gândesc că dacă începe războiul nuclear, nu va mai exista viață pe pământ?

Părerea mea este că acea hotărâre a parlamentului acelei țări mici baltice a fost făcută ca un test, să ia pulsul prin sondaje să vadă oamenii ce părere au.

Dar de ce e nevoie de opinia publică pentru a pornid Al 3-lea Război Mondial? De ce întunecații care vor distrugerea omenirii nu pornesc pur și simplu dintr-odată nuclearele? Să avem răbdare, că se va ajunge și acolo, dacă reducerea populației nu va fi suficient de accelerată.

Am avut așadar plandemia. Virusul nu a fost însă atât de mortal cât l-au dorit ei și nu a redus prea spectaculos populația. A tăiat însă din pofta de a mai face copii a oamenilor și de asemenea a dat înapoi economia vreo 5 ani.

Actualul război, prin efectele pe care le are, va mai produce ditamai foame prin Africa și alte țări sărace și de asemenea va tăia iar din natalitate și crează oportunități de escaladare “interesante”.

Să ne întoarcem acum la Zelensky și să vedem de ce zice el că va veni Al 3-lea Război Mondial (dacă Rusia nu se dă bătută).

“Am fost gata de negocieri de 2 ani” zice el, dar simplul fapt că ne aflăm aici arată că nu a fost gata.

Dar putem oare să spunem a cui este vina că nu se ajunge la pace? Da! A lui Zelensky. Ucraina este ocupată și este înfrântă. Oamenii fug în afară, mor pe capete, bombe cad zilnic, infrastructura distrusă, clădiri, conducte, fabrici etc sunt distruse. Este Ucraina în postura să mai ceară ceva? Nu e firesc ca cel înfrânt să cedeze și să accepte cerințele celui care a câștigat?

Dar nu se dau bătuți cu una cu două, am putea zice. Prin faptul că nu se dau bătuți după ce armata le-a fost neutralizată în prima zi, prin blocarea în partea de est la granița cu cele două provincii rebele, ei cumva îi roagă pe ruși să arate ce mai pot. E ca o bătaie între doi boxeori în care deși la puncte este evident cine câștigă, deoarece nu a ajuns încă la KO, pierzătorul se încăpățânează să lupte.

Să zicem totuși că Z știe mai bine care e situația și are speranțe – are speranțe deoarece vede că rușii nu mai pot, că încep să piardă, vede că primește arme din vest, care dau rezultate etc. Dar în cazul ăsta nici nu ar mai discuta de pace. În cazul în care ar avea speranțe, ar declara clar că Ucraina nu se dă bătută, cere retragerea invadatorilor și își manifestă menținerea intenției de intrare în NATO și totodată integritatea teritorială. De altfel, este foarte posibil ca acesta să fie și motivele pentru care Z nu cedează – speranța că rușii nu mai pot.. Au mai fost momente în negocieri în care după ce inițial ucrainienii declaraseră că se dau bătuți și acceptă condițiile, ulterior au declarat că nu cedează niciun petec de teritoriu, adică nici măcar Crimeea. Evident că Crimeea o cedează oricum deoarece au cedat-o mai înainte fără să tragă niciun glonț, dar speranțele lor nu știu cât de fondate sunt, deoarece oricât de slab se arată rușii pe front, cert este că înaintează, consolidează, bombardează și în primul rând, dacă nu au de ales, rămâne varianta cu nucleara.

Dar și Z și Putin știu că rușii nu pot folosi nucleara din prima – trebuie ca narativul să fie suficient de consolidat pentru ca să se justifice folosirea acesteia în ochii poporului rus și mai ales în ochiii chinezilor de care rușii sunt dependenți economic. Războiul psihologic de câștigare a inimilor este unul delicat, chiar dacă războiul militar este sângeros și crunt. Sunt nevoie de pași incrementali, de avertismente, ultimatumuri, discuții, evoluții etc.

La cum văd eu lucrurile, după Putin, războiul poate dura câțiva ani buni, înainte să treacă la nucleară, cu condiția ca să nu mai piardă trupe. Adică, poate consolida pozițiile actuale și aștepta. Între timp poate bombarda convențional.

Z însă pare să aibă speranțe că vestul va face o mișcare. Există nenumărate tentative, dar astea sunt cam eșuate deocamdată de a crea un puseu propagandistic pro-angrenării țărilor NATO în luptă. Există variante multiple și nu le vom elabora aici.

Nu înțelegem însă raționamentul acestei tentative care clar va duce la Al 3-lea Război Mondial și la nucleare. Nu văd în ce scenariu, o țară NATO va putea intra în război încăt să ajute semnificativ Ucraina ca să dea înapoi pe ruși. Este clar că pentru asta, va fi nevoie nu doar de no-fly-zone-ul care a fost de asemenea un canal de pompare care s-a cam uzat acum ci va fi nevoie de trupe. Să facem puțin o analiză de ce ar fi nevoie concret, pentru ca Ucraina să poată da pe ruși înapoi.

În primul rând, va fi nevoie de război complet, cu toate armele: aerian vor trebui neutralizate toate avioanele rusești din Ucraina și de la granița Rusia-Ucraina pe o rază de minim 500km (cam cât poate zbura un Mig) și totodată capacitățile anti-aeriene rusești care de asemenea, pe lângă cele plasate în Ucraina, multe sunt la graniță sau chiar în Rusia.

Fără “curățenia” aeriană, tancurile și artileria nu pot face nimic deoarece o să aibă aceiași problemă pe care o au acum rușii cu ucrainienii – manpad-urile și dronele. Dar să zicem că se face curățenia asta, că poate Rusia e speriată că NATO introduce “no-fly-zone”. Ce ar urma, teoretic? Acele țări care doresc să ajute Ucraina, ar trebui să trimită tancuri și artilerie care să lovească în pozițiile rusești care sunt acum bine consolidate. Adică război total. Deci avioane, rachete, drone, artilerie, tancuri și oameni trebuie să intre în luptă pentru a-i împinge pe ruși înapoi. Toate astea să vina de la vestici. Deci război direct între țările NATO și Rusia. Credeți însă că Rusia va sta cuminte fără să dea măcar cu ceva nucleare tactice? Rusia va fi obligată să recurgă la nucleare! Altfel, trupele care vor reuși să îi împingă pe ruși afară din Ucraina, evident că vor continua să îi împingă în continuare și probabil vor intra peste Rusia, deci vor încerca ocuparea Rusiei …

Un contra-atac al NATO împotriva Rusiei nu va fi ca cel din Kuweit unde după eliberarea Kuweit-ului, americanii s-au oprit. Miza e cu totul alta aici … De aceea Rusia nu va permite nu doar intrarea vreunei țări NATO în sprijinul Ucrainei, dar nici măcar ajutor mai consistent – deși dacă doreau, până acum vesticii ajutau mai mult Ucraina decât au făcut-o. La cât timp a trecut, putem spune că ajutorul maxim s-a epuizat, continuă poate aprovizionarea cu muniție și arme, dar războiul uzează în primul rând capacitățile umane care pot folosi acele arme. Impactul unor manpad-uri mai avansate acum când rușii deja fortifică pozițiile și e posibil ca în curând să intre și Belarusul este mult mai mic decât dacă ucrainienii ar fi avut acele manpad-uri, rachete și arme ofensive mai devreme în război, când îi puteau lovi înainte de a ajunge în pozițiile actuale.

Întorcându-ne la Z, de ce zice el că dacă negocierile încetează asta ar însemna WW3? Cred că se înțelege că WW3 poate începe doar dacă NATO intră în război cu Rusia, altfel cum? Dar în primul rând, de ce ar înceta negocierile? Dacă Rusia va avansa și va ocupa și mai mult din Ucraina, e firesc că la un moment dat ucrainienii vor zice – gata, ne ajunge, ne dăm bătuți. Atunci, vor accepta orice le pun pe masă rușii … inclusiv acele lucruri pe care acum nu le acceptă.

Știe însă Z ceva ce nu spune? Are cumva promisini de la americani că dacă îi va mai freca nițel pe ruși, după o să intre și ei și să îi ajute? Are cumva informații că poate Finlanda și Suedia vor fi primite curând în NATO și Rusia, de turbare, le va ataca și atunci are sens să o lungească acum? Sau poate prevede că vor primi noi arme cu care îi vor lovi pe ruși până acolo unde vor fi obligați să folosească nucleara, după care NATO va fi convinsă să intre în război?

Nu cred ca declarațiile lui Z să fie pur și simplu vorbe aruncate aiurea în aer, doar dacă cumva tipul este un actor și se află la Hollywood. Dacă Z este în Ucraina și luptă cu rușii și dacă îi pasă de ce se întâmplă cu poporul său, Z nu ar avea de ce să zică că negocierile pot să eșueze, deoarece totul depinde de el.

Să zicem poate, să presupunem că rușii cer prea multe chestii și că e imposibil pentru ucrainieni să accepte propunerile lor acum. Dar acestea le știm – Crimeea, Donbas, Lugansk și fără NATO. Plus denazificarea, care e oricum o cerere mai mult propagandistică și de asemenea poate fi asumată și îndeplinită propagandistic de ucrainieni, adică să facă ceva prin care să îi dea pretext lui Putin să se laude că a denazificat Ucraina … Cât de validă să fie această teorie, mai ales dacă i-am văzut pe ucrainieni că au dat înapoi și lucruri pe care le-au acceptat la un moment dat, au fost ulterior rejectate?

Toate aceste piedici la pace – tergiversarea lui Z din motive doar de el știute și eventualele blocaje ale rușilor – ne fac să prevedem încă o săptămână în care măcelul va trece la o nouă etapă pe măsură ce rușii vor “termina” Marioupol, vor lovi mai puternic Kievul și vor aborda noi orașe.

Valentin Stan

Am urmărit emisiunile recente ale lui Marius Tucă și deoarece îmi este un personaj strident, pe Stan l-am lăsat mai la urmă. Am rămas însă surprins de poziția acestuia. Mai ales prin prisma acestei emisiuni, se pare că se confirmă acuzația pe care i-am făcut-o lui Tucă – are memorie de pește deoarece în emisiunea cu Geoana nu a putut contracara aberațiile emise de prostănac cu nimic. Dar poate așa trebuie să fii ca să poți rezista în MSM – cu memorie de pește și cu întrebări comode …

Una peste alta, cititorii acestui blog pot observa unele concordanțe între perspectivele lui Stan și ale mele. Voi face un scurt rezumat:

  • războiul din Ucraina este deja câștigat de Rusia
  • războiul din Ucraina este opera SUA care a lovit Rusia și încearcă să prelungească la maxim acest război
  • UE e prinsă cu chiloții jos și nu are nicio modalitate să facă ceva (nici pentru Ucraina, nici ca să se apere de SUA)
  • conducerea actuală a României este în pom

Totodată doresc să enumăr și diferențele de viziune, care sunt de fapt posibile, deoarece Stan nu a emis o opinie, neavând fie oportunitatea, fie pretextul, fie pur și simplu având altă perspectivă. Așadar iată ce cred eu în plus și nu îmi aduc aminte ca Stan să fii menționat

  • Ucraina este doar o etapă în al 3-lea Război Mondial care a început
  • războiul din Ucraina este produs de SUA cu interesul de a începe un război mondial înainte să se prăbușască total economic
  • războiul din Ucraina lovește în punctul cel mai slab al alianției Rusia-China – în Rusia

Deoarece nu mă cred profet, pun totuși un semn de întrebare asupra primului punct de mai sus. Poate sunt eu prea pesimist și poate al 3-lea război Mondial nu a început. Poate China, văzând “eșecul” rușilor vor fi mai rezervați și nu vor ataca Taiwanul. Poate un nou război rece va începe și riscul escaladării ne va feri de haosul și toate problemele unui război global total.

Să vedem acum, unde ar fi mers poate discuția cu Stan, dacă Tucă nu ar fi fost atât de greu de cap și Stan atât de … neacademic ca să nu folosim termeni mai duri.

Așadar, războiul nu se va termina curând, Ucraina va fi distrusă, rușii vor mușca bucată cu bucată din ea, rușii vor lovi dacă e cazul și convoaie sau resurse oferite de minionii vecini Ucrainei, posibil ca NATO să nu intervină pentru orice “incident”. Ca o mică paranteză, e posibil ca rușii deja să fii dat ceva lovituri și noi să nu știm – din cauza “fog of war” și a cenzurii oficiale. Economic, sancțiunile nu îl vor convinge pe Putin să renunțe la război, dar vor lovi puternic în cei săraci, adică în noi. Americanii nu vor merge până la capăt cu sancțiunile deoarece banul bate moralitatea și justiția și nu își doresc petrol mai scump.

Viziunea lui Stan este în cel mai fericit caz a unui nou război rece în care țările mari și puternice vor continua comerțul cu Rusia, vor supraviețui, dar cele mici și poate chiar unii mionioni se vor cam arde, nu doar economic și dacă nu vor sta cuminte în banca lor, chiar și militar.

Eșecul rusesc este doar în capul prostănacului

Doresc să clarific din nou în ce măsură putem considera “operațiunea” rușilor un eșec sau nu, deoarece sunte unele persoane care răspândesc prostii în spațiul mediatic mainstream românesc. Sunt și unele care nu răspândesc, ba din contră, aduc clarificări importante, dar în general sunt specialiști mai puțini cunoscuți. Culmea e că și minciunile și informațiile clare la care mă refer au fost prezentate la aceiași emisiune – Tuca Show. Am rămas surprins că Tucă are memorie de pește și nu ține minte informațiile prezentate de la un invitat la altul pentru a pune întrebări pertinente invitaților și a clarifica lucrurile.

Emisiune în care prostănacul subestimează cras capacitățile rusești, susținând că rușii nu pot ajunge la noi deoarece nu mai au cu ce. Tucă evident nu l-a contrat, amintind doar că nouă ne pică avioanele doar că le tremură chiloții uitându-se la ruși …
Perspectiva unui pilot este cu totul alta
Un general dă clar verdictul: Rusia și-a obținut obiectivul. Ucraina nu are alternative

Din start țin să subliniez că în ciuda notorietății, Tucă are capacități intelectuale limitate. Tocmai această limitare l-a făcut popular, că este prost și tupeist și are curaj să tragă de mânecă pe interlecutori, prin urmare, e popular, meltenii se identifică prin el.

Așadar ce trebuie în esență să observăm este că Rusia a ocupat Ucraina și a bătut-o. Mai precis, a ocupat o parte din Ucraina care o intereseaza și posibil să ocupe TOATĂ Ucraina. Că nu va fi blitzkrieg e altceva, asta e doar în capul proștilor, au aflat și ei un termen militar și îl măcăne aiurea. Nu am timp să tai foaia în patru, dar tare-aș vrea să clarific unele aspecte legate de blitzkrieg. De exemplu, războiul între triburile germanice și Imperiul Roman nu a fost deloc blitzkrieg. Cu excepția atacului asupra francezilor, nici nemții nu prea au mai avut alte blitzkrieg-uri. Invazia Cehiei, Poloniei și a altor minioni a fost pur și simplu o confruntare între tancuri și cai, evident că nu putea fi altceva decât blitz.

Tennic blitzkrieg este un termen tactic nu strategic, este “o metodă” pentru o bătălie, nu un “stil de război”. Dacă doreau musai blitzkrieg , rușii aruncau câteva nucleare. Ucraina s-ar fi predat după prima total. Ar fi răspuns vestul la fel, ar fi atacat Rusia dacă ataca cu nucleara? Nu, din contră! S-ar fi temut și ar fi pedepsit crunt parlamentele care propuneau “no-fly zone” peste Ucraina.

Ce ne spune asta? Adică, având la îndemână nucleara, de ce nu a folosit-o Putin? I-ar fi fost frică de oligarhi? I-ar fi fost frică că va fi ostracizat de presa din România și făcut criminal de război? I-ar fi fost frică de propriul popor? Nu! Motivele sunt multiple.

Principalul motiv pentru care Putin nu a folosit nucleara / blitzkrieg-ul în Ucraina este acela că războiul abia a început și Ucraina este doar o primă bătălie. Și așa cum scrie la carte (de exemplu în Arta Războiului), una dintre principalele reguli ale războiului (pe care bineînțeles că prostănacii din MS nu au habar de ea) este “arată-te slab când ești puternic și puternic când ești slab).

Problema acestei confuzii legate de blitzkrieg și de comportarea Rușiei în Ucraina este tocmai lipsei unei culturi fundamentale strategice, nu zic militare, care vine din lipsa lecturii. Tembelizorul a formatat patternurile de gândire după modelul feedback-loop-ului BREAKING NEWS. Adică:

  1. avem (sau fabricăm) BREAKING NEWS – relatăm, arătăm imagini, eventual live, dăm reacțiile autorităților; băgăm reclame rare, dar la audiențe maxime, profiturile duduie
  2. analizăm ce s-a întâmplat, invităm specialiști, “experți”, tempo-ul discuției e mai lent ca la BREAKING NEWS-uri; băgăm reclame dese și multe că lumea este deja captivă
  3. comemorăm – tempo-ul informațional este și mai redus, grosul contentului este emoție și contemplație; reclamele sunt deja dominante, practic în cazul BREAKING-NEWS-urilor consistente, știrile și comentariile comemorative sunt întrețesute printre infocomercialurile de lungă durată din timpul zilei

Un alt motiv pentru care Rusia nu a câștigat războiul în stil “blitzkrieg” este nevoia de adaptare.

  1. adaptarea armatei rusești – oricât de simplă ar fi o operațiune, orice armată are nevoie să se odihnească. Tancurile rusești pot merge singure 40km pe zi. Din spate trebuie să vină convoaiele de aprovizionare, mâncarea și trupele de infanterie de suport. După cum am văzut, au fost momente și locuri unde rușii nu au asigurat convoaiele din spate și acestea au fost atacate. Între timp s-au mai adaptat și nu mai lasă convoaiele aiurea. Asta însă presupune mulți oameni. Ca să faci asta repede, înseamnă să ai trupe masive care să asigure toate convoaiele. De aceea aduc soldați din alte părți: Siria, musulmani etc. Aceste opera’iuni de protecție a convoaielor nu sunt cu risc prea mare și e un fel de poliție. Să nu uităm că apropriii avansului tancurilor, aviația a făcut deja curățenie în artileria ucraineană care nu mai există. De asemenea, armata ucraineană este captivă în partea de est și asta a fost realizat în “blitzkrieg-ul” inițial, al atacurilor aeriene.
  2. adaptarea populației – dacă doar Ucraina era obiectivul acestui război, blitzkrieg-ul era o soluție. Dar populația este adaptată pentru un război de lungă durată, mai bine zis pentru un nou război rece – în cel mai fericit caz. Însă situații pot să mai apară și războiul economic să se întețească și mai rău. De aceea este mai bine să dai timp populației să se obișnuiască, e bine să lași frustrările și tensiunile să se disipe puțin înainte de a trece la următoarea etapă (Moldova, Georgia, Taiwan, etc).
  3. consolidarea alianțelor – și aliații Rusiei au timp ca să se pregătească de război
  4. observarea inamicului – principalul risc existențial pentru Rusia este NATO. NATO este un tratat, nu o armată. NATO nu este o țară, nu este un popor, este un tratat care poate sau nu să fie respectat. Putin observă dinamica dintre țările NATO, invață mecanismele, caută metoda optimă de a găsi punctul slab pentru a putea fie să lovească (dacă e cazul), fie să nu fie lovit (dacă NATO are variante). Problema NATO e că tratatul în sine este unul TEORETIC defensiv (nicio țară nu poate ataca altă țară, nu doar din NATO, ci și aiurea), dar PRACTIC este ofensiv (dacă SUA vrea să atace o țară, face apel la minionii din NATO – nu toți însă trebuie să răspundă …)
  5. erodarea inamicului – pe lângă observarea reacțiilor și studierea mecanismelor, era de prevăzut că sancțiunile asupra Rusiei și războiul în sine vor pune presiuni economice masive și în vest. Prin urmare, un blitzkrieg în Ucraina nu ar fi ajutat cu nimic

Poate singurul avantaj al unui blitzkrieg pentru ruși ar fi fost spoiala de imagine a rușilor în presa din vest. Dar presa uită că toată măcăneala ei este ireală, virtuală, este zgomot pe lângă realitățile tangibile, fizice unde contează teritorii, resurse energetice, oameni, capacități, armament, aur, etc

Rusia a câștigat deja războiul în Ucraina și așa cum spune dl general, a câștigat mai mult decât se aștepta, adică probabil va cere mai mult decât își dorea inițial. Armata ucraineană a fost neutralizată din prima zi, ce vedem noi sunt skirmish-uri. Există pierderi, dar, dar în Al 2-lea Război Mondial, după avansul nemților până la Stalingrad, rușii pierdurseră cam toată armata. Apoi au primit ajutorul americanilor și au retras producția în estul îndepărtat. Acum au pe chinezi în spate și nu aiurea vedem americanii cum îi tot amenință. Nu doar că rușii nu sunt blocați și fabricile rusești produc continuu acum armament, dar China este în spate cu un miliard de oameni, care produc și ei arme și avioane și tancuri, iar rușii le dau gaz, petrol și grâne.

Ce doresc eu să subliniez este că războiul abia a început și culcarea pe o ureche este o mare greșală.

Ce mai doresc să subliniez este că Moldova deja a pierdut. Nu se mai discută nimic nici de integrarea Moldovei în NATO și UE. De unirea cu România, nici atât! Iată deci că nouă, rușii ne-au tras deja un blitzkrieg!

1 2 3