Tag: China

Cade partidul comunist chinez?

3 comments

Inca din primul articol am scris ca coronavirusul este cernobilul chinezesc. Iata ca Zerohedge arata deja cum cetatenii din Hubei i-au luat la bataie pe politaii dintr-o provincie alaturata. There are MASSIVE protests developing right now on the Jiujiang Yangtze River Bridge that joins the Hubei and Jiangxi provinces in Eastern China. The situation is rapidly evolving. THREAD 👇 pic.twitter.com/4J2LCdssDd— Things China Doesn’t Want You To Know (@TruthAbtChina) March 27, 2020 Foarte interesant motivul: politistii locali din Jiangxi nu ii lasa pe hubeieni sa mearga la munca. Dupa cum stim, China a rezolvat epidemia pur si simplu inchizand toate provinciile. As face aici o mica paranteza. China nu e tocmai un monolit. Partidul e peste tot si in toate, dar la nivel local sunt mari diferente si chiar legi diferite. Partidul cu greu controleaza fiecare provincie si in general o face prin armata care insa nu pote fi in toate locurile in acelasi timp. De spaima epidemiei, localnicii se aparau fiecare comunicate in parte cum putea. Izolatia a fost prima masura, de aceea vedeam acele drumuri inchise si baricade puse pe ele. Hubei a fost izolata complet terestru, mai existau probabil doar transporturi de marfa in perioada de carantina. Recent, incet-incet se da drumul la munca in Hubei dar in ciuda ordinului de partid, local realitatile sunt altele. Adica frica exista si foarte probabil cifrele sunt masluite, epidemia nu fiind tocmai tinuta sub control, ci fiind matrasita mai profesionist decat prima data. Lumea face foamea si vrea sa mearga la munca. De aceea se rascoala acum. Fiecare tara va avea aceleasi probleme ca China, am vazut in seara aceasta la TV acei doi italieni care ziceau ca nu mai au bani si se certau cu politaii. In China insa faptul ca cetatenii au curajul sa dea peste cap masinile politiei este ceva nou. Arata dezinhibarea totala fata de autoritate. Partidul e pe duca …

Read more

Cum poate China evita un PIB negativ?

2 comments

În primul rând, chienzii oricât de mult ar încerca să măsluiască cifrele, PIB-ul nu poate crește conform planificării partidului. Sunt totuși câteva opinii (mai mult declarații optimiste) că China își poate reveni și va avea o evoluție V-shape (după căderea drastică din Ianuarie-Februarie, va urma o revenire … la fel de drastică. Voi detalia care sunt problemele cu această viziune. Dar mai întâi aș dori să explic puțin de ce bursele nu au picat deja. Este deja mainstream opinia ca există de defazare între piețele financiare și economia reală și că fundamenele nu mai contează. Vina o au evident băncile centrale care au “preluat hățul” și dau cu biciul în ce direcție să o ia piețele, în loc să își adapteze ele politicile în funcție de ce spun piețele care teoretic ar fi pulsul economiei. Ca o parabolă a fenomenului, să zicem că avem un bolnav internat în spital (economia globală lovită de criza creditelor din 2008). Este pus pe aparate, este oxigenat, este monitorizat, i se pompeaza perfuzii, i se dau antibiotice și cu toate acestea, din când în când își pierde pulsul și trebuie pompat rapid adrenalină (stimulare financiară prin toate metodele știute: quantitative easing, REPO-uri, transfer al datoriei pe maturiților, emitere de bonduri în cazul BCE etc). Pacientul este stabilizat din nou. Indicatorii pacientului (tensiune arterială, oxigen în sânge, glicemie, colesterol – cei care arata ok) sunt apoi publicați de doctori și aceștia se laudă: pacientul stă bine și totodată noi suntem gata să intervenim. Politicienii (managerii spitalului) se laudă și mai mult: economia duduie (pacientul stă mai bine ca înainte să vină la noi să îl facem bine), indicatorii sunt buni, produția crește, profiturile cresc etc. Evident pacientul este în comă, deși are unii parametrii fiziologici în regulă, este pe aparate și există șanse minime de a-și reveni, deoarece niciodată un pacient în starea lui nu și-a revenit. Presa însă comentează: să sperăm că pacientul nu va răci cumva, pentru că vremea este rece afară și îl poate afecta (epidemia de Coronavirus din China). Nu contează că pacientul este în comă și nu contează că vremea nu este rece ci o furtună se apropie de fapt, existând riscul să spargă și să facă praf toate jucăriile doctorului cu care țin în viață pacientul. Sper că nu v-am plictisit cu acest lung paragraf … Sper însă să înțelegeți de ce bursele nu reacționează la Coronavirus. Vor reacționa însă și bursele mai devreme sau mai târziu, deoarece în ciuda faptului că păcănelele depind de volumul de bani pompați de băncile centrale, presiunea psihologică este încă un factor și boții care fac acum grosul tranzacțiilor încă nu sunt îndeajuns de bine setați încât să ignore milioanele de morți și disrupția globală a comerțului. Spuneam într-un articol trecut că este doar chestiune de timp până când China va declara victorie împotriva virusului și va îndemna oamenii să meargă la muncă. Este o chestiune economică firească: chiar dacă mor 10% dintre oameni, economic există riscul ca statul acasă să fie mai

Read more

Trump negociatorul

4 comments

Trump încă nu realizează că afacerile sunt un lucru și conducerea unei țări este alt lucru. Toate amenințările la adresa lui Kim nu fac decât să-l prezinte pe Trump ca un adolescent întârziat, lider al unei găști care cum pune mâna pe microfon, transmite amenințări găștilor rivale, precum grafitiurile de pe ziduri. Ce este și mai haois este că Trump nu este singur, ci are o mână de oameni în jurul lui care îi cântă isonul și îl prezintă ca pe un mare negociator, explicând și interpretând declarațiile lui pompoase, în încercarea de a calma populația și de a le explica: stați liniștiță că nu începe războiul, e doar diplomație. Evident, că dacă Trump chiar avea de gând să atace preemtiv Koreea de Nord, mai întâi va cere cetățenilor americani din Koreea de Sud să părăsească țara, asta ar fi primul semnal și unul care într-adevăr l-ar speria pe Kim. Cu privire la Koreea de Nord, este clar ca SUA nu are decât două variante: atacul preventiv sau acceptarea realității ca Koreea de Nord are arma nucleară și poate să o folosească. Orice alt scenariu este iluzoriu: ultimatumuri, amenințări, chiar și contrângerea Chinei “să rezolve problema” nu este decât o mare prostie pe care totuși americanii iată că o considera cea mai puțin “sângeroasă” variantă. Așadar tot scandalul nu este altceva decât încercarea americanilor de a forța mâna chinezilor ca aceștia să îi constrângă pe koreeni să renunțe la nucleare. De acord că această variantă este cea mai puțin sângeroasă însă este un mare semn de întrebare în ce măsură chinezii chiar pot să facă ceva. De acord că probabil fără chinezi, koreeni nu puteau să dezvolte capacitățile pe care le au deja, dar nu știm asta. La urma urmei, să ne reamintim că Israelul a încercat să vândă nucleare Africii de Sud, deci de ce nu am crede că pot să existe țări care au nucleara și care din diverse motive (financiare sau pur și simplu pentru că-i urăsc pe americani) să îi sprijine pe koreeni în tentativa lor. Dacă însă chinezii i-au ajutat până acum, ce ar putea ei să mai facă acum, oricât de mult i-ar strânge cu ușa americanii? Dacă koreeni au deja nucleara, ce ar putea face concret chinezii când pentru regim este clar că nucleara este garanția supraviețuirii, pentru Kim arma nucleară înseamnă posibilitatea de supraviețuire pe când lipsa acesteia înseamnă Sadam, Ghadafi și Assad. Toți au făcut tot ce au putut ca să facă pace cu americanii însă când le-a venit sorocul au disparut. Nu și însă Kim care are nucleara și poate amenința cu ea cel puțin sudul sau Japonia, asigurându-i astfel supraviețuirea. Trump se crede un mare negociator. El crede că chinezii sunt niște proști și îi poate face cum a făcut el atâția oameni de afaceri la viața lui pe care i-a fraierit și la care le-a vândut gogoși scumpe. În realitate, Trump nu poate face nimic Chinei. China poate face mult rău Americii, însă exceptând un război militar în

Read more

Trump e în criză: un război îl va scoate la mal

One comment

Amenințările și avertismentele pe tonuri din ce în ce mai grave între Trump și Kim au atins noi cote astăzi. Iată ce a declarat ieri Trump: Pe scurt: Kim ar face bine să tacă altfel … we will kick his ass with fire and fury! Nici nu au trecut 24 de ore de la declarația lui Trump și koreeni au răspuns: ne gândim să bombardăm Guam. Guam este o insulă ocupată de americani în Pacificul de vest transformată în bază militară. De fapt, koreeni au declarat că se gândesc să bombardeze Guam și așteaptă decizia lui Kim între timp. Adică în timp ce ia în considerare, sunt gata să o bombardeze. Înainte de a citi orice știre cu privire la conflictul între Koreea de Nord și SUA să ne reamintim că toate știrile care ne sosesc cu privire la acest conflict, cu privire la declarațiile și acțiunile koreenilor, sunt venite de la aceiași oameni și aceleași organizații care ne informau acum ceva ani despre armele de distrugere în masă ale Irakului și despre legăturile lui Sadam cu Al-Qaeda. Deci nu putem pune nicio bază pe ce declară americanii cu privire la riscurile și pericolele reale pe care le-ar pune Koreea de Nord pentru SUA sau pentru aliații lor din zonă. Să ne ridicăm puțin peste zgomotul de moment și să vedem ce se întâmplă cu adevărat. SUA are o problemă mare nu atât cu Koreea de Nord cât cu China. Economic China a depășit deja SUA în multe privințe și ritmul de creștere economica a Chinezi îi sperie cel puțin pe militarii americani care monitorizează bugetul militar al chinezilor. Evident China are încă mult de recuperat, are nenumărate probleme și simbioza între SUA și China este de natură să îi forțeze cele două mari puteri să supraviețuiască și să evite conflictul. Economic, americanii sunt dependenți de producția chinezilor iar financiar, chinezii sunt blocați de faptul că mare parte din investițiile lor și din rezervele lor sunt investite în bonduri americane – pe de o parte – și cea mai mare piață de desfacere pentru mărfurile lor este SUA – pe de altă parte. Oricât au încercat diverisificarea pe toate planurile, chinezii nu au reușit. Chiar noul drum al mătăsii (Belt and Road Initiative) nu este altceva decât încercarea chinezilor de a-și dezvolta noi piețe de desfacere și noi posibilități de investiții pentru a nu se mai baza 100% pe americani. Odată cu expansiunea economică spectaculoasă, China începe să devină și un actor geopolitic. Unde până mai acum 2-3 ani China era prea concentrată intern în rezolvarea problemelor economice și a gestionării creșterii în pofida provocărilor economiei mondiale, în ultimul timp, din ce în ce mai mult, China începe să ridice tonul. Marea Chinei de Sud, frecușurile cu japonezii (le-au pus chiar embargo la metale rare într-o perioadă), implicarea în Siria și chiar incidentele recente cu India sunt doar câteva din multele semnale pe care chinezii le dau că pot și vor să devină un jucător geopolitic din ce în ce mai

Read more

Problemele Chinei

5 comments

Bursa din China a picat din nou cu 7%, pentru a doua oara anul acesta. Chinezii devalorizeaza moneda in continuu in speranta de a incetini crash-ul. China pare in prabusire, dar in primul rand nimeni nu stie mai nimic prea sigur despre China. Cum sa se intample asa ceva? Imaginati-va Romania in perioada ceausista in care toate statisticile erau facute din pix si un analist din afara, daca s-ar fi uitat pe cifre, cu greu ar fi descoperit inconsistentele si cu si mai mare greu si-ar fi facut o imagine clara asupra realitatii. Acolo unde exista minciuna, acolo unde partidul vrea sa ii faca pe toti fericiti macar pe hartie, daca in realitate e mai greu, lucrurile sunt cel putin in ceata. Pe langa incertitudinile legate de lipsa statisticilor reale sau a unor indicatori care sa se pupe unul cu altul, poate o problema si mai mare este lipsa de incredere in politicienii chinezi. Si asta mai ales din afara si din partea chinezilor care au umblat pe afara. China este un fenomen greu de explicat. Se intelege insa ca cei cu bani, investitorii in actiuni, oamenii de afaceri, clasa de mijloc, forta dinamica a societatii chinezesti nu va ezita sa fuga cu toate neamurile si averile in afara cand situatia interna va deveni instabila. Deja chinezii cumpara tot ce pot in SUA si Londra, investitiile marilor finantisti chinezi scapand de la deflatie piata imobiliara din vest: un paradox putin explicat. Cei mai optimisti analisti considera China ca o societate in transormare, care va trece de la o societate de bazata pe productie la una bazata pe consum intern si servicii. Eu unul nu vad cum isi imagineaza acesti analisti ca China poate face asta de vreme ce nici Japonia nu a facut-o! Cat de greu e sa vezi ca la o aruncatura de bat de China, marea problema a deflatiei japoneze este ca omul de rand nu cheltuieste. Consumul intern este factorul principal care a provocat deflatia si criza multi-decenala a japonezilor. Spre deosebire insa de chinezi, japonezi au sprijinul americanilor si cand sincronizezi politicile bancilor centrale si canalele de credit intre cei mai mari doi jucatorii ai lumii, e mult mai usor sa faci fata cutremurelor. Dragonul chinezesc insa pare acum incoltit si din afara si dinauntru. Pentru moment va mai arde din rezervele de hartii federale, dar pe masura ce teancul scade, lumea incepe sa tremure pe toate latitudinile … Dar stati linistiti, Romania va fi bine. Salariile vor creste, euro nu va exploda si guvernul nu va avea probleme cu plata pensiilor. Iar bancile vor fi stabile in continuare …

Read more

China – marea trecere

6 comments

Acum 5 ani, China era cel mai mare depozitar, avea cash la indemana indeajuns incat sa cumpere o mare bucata din SUA, singura problema fiind ca nu au prea vrut americanii sa se vanda, altfel spuns, le-au dat la chinezi mai ales junkuri. Si nu ma refer doar la bondurile trezoreriei. Cu siguranta ati auzit de capitalismul si dezvoltarea Chinei. Unii “socialisti” de pe la noi au fost la pachet plimbati prin China pentru a visa macar. Va dati seama ce tunuri ar trage politicieni nostri daca am importa si noi capitalismul chinez? Ei bine, ca si la americani, si la chinezi capitalismul tine mai mult de buticul de la marginea cartierului sau de fabricuta de sapun, ce sare de cateva sute de angajati si ce implica infrastructura si credite garantate de stat, nu mai e capitalism. China a functionat in ultimii ani astfel: partidul stabilea targetul la rata de crestere a PIB-ului. Bancile de partid dadeau apoi credite astfel incat membri de partid “capitalisti” sa realizeze afaceri incat sa se produca PIB-ul dorit. Investitiile inseamna locuri de munca, inseamna crestere economica, inseamna prosperitate. Poporul uita de dorul de libertate si de dorinta de a-si manifesta protestul fata de partid, deci viata merge inainte. Asta pana mai ieri cand incepura sa scartaie putin balamalele sistemului financiar chinez. Au inceput mai intai niste mici banci cooperative care au disparut peste noapte cu banii depunatorilor si a continuat mai recent cu banci mijlocii, la care deponentii s-au gramadit sa isi retraga banii de frica colapsului (bank run) [1]. In ceea ce priveste sistemul bancar, China e oarecum sub Romania anilor 90: dobanda e unica, cursul e fix, creditele se dau cat de cat facil (cata vremei ai ok-ul de la partid) si nici o banca nu are voie sa pice. Si asemanarile se termina cam pe aici. Chinezii au nenumarate banci care chiar daca sunt dependente de banca centrala, au o oarecare orinetare si politica si intre ele exista tot felul de mecanisme de creditare si garantare care formeaza ceea ce in vest se numeste “shadow banking”. Adica o banca poate sa dea credit la o alta banca, fara ca acest credit sa intre in vreo statistica oficiala. E adevarat ca banca nationala poate face control si poate in cele din urma sa descopere astfel de cazuri, dar nu are o politica de monitorizare si control asupra bankingului “din umbra”, mai ales pentru ca directiva de partid incurajaza “investitiile” si creditarea. De aici incep sa apara problemele, desi nu doar de aici. S-au pompat credite cu nemiluita in investitii care nu doar ca nu au fost profitabile (nu s-au vandut si au ramas in aer: imobiliare, autostrazi, poduri, zgarie-nori, mall-uri etc) dar problema e ca pentru a le intretine e nevoie continua de investitii, altfel se prabusesc total si pierderea este si mai mare. E greu de explicat, dar voi incerca. Sa zicem ca un fond de investitii a luat un credit garantat de stat ca sa construiasca un mare mall. Pentru

Read more

Am scăpat de apocalipsa financiară?

3 comments

Ok, a inceput anul binisor, nu au fost inca crize prea mari nici intern nici extern. Frecusurile normale din politica noastra balcanica, tensiunile geopolitice de-aiurea care nu pot lipsi – traim intr-o lume complexa – si stirile relativ pozitive din economia mondiala: FED-ul face tapering, Germania si Franta incep sa creasca si trag dupa ele toata Eurozona, China nu mai sperie prea mult cu o eventuala criza a creditelor si Marea Britanie duduie – canadianul aproape a atins targetul de inflatie si bancherii se gramadesc sa cumpere imobiliare in Londra. Grecia nu prea mai tine capul de afis, desi merge din rau in mai rau. Nici macar nu mai auzim de greve si proteste, cat despre faptul ca grecii inca se milogesc de europeni ca sa ii tina pe linia de plutire, nu mai conteaza. Micile scandaluri cu bancheri deja sunt ignorate rapid de presa, la noi nu mai ajung nici macar in breaking news-urile si titlurile principale ale presei. Ce mai conteaza o amenda de cateva miliarde luata de JP Morgan care se adauga la alte amenzi de alte miliarde, ce mai conteaza nu stiu ce investigatie a Fed-ului in manipularea pietei Forex, etc. Nici macar stirile negative cu care ne-am obisnuit pana acum nu prea mai par sa faca valuri, toata lumea fiind acum cu ochiii pe Schummy sau pe xenofobismul britanicilor care se tem ca ii vor invada tiganii cersetori. Mai noi, Hollande a inceput si el sa isi insele nevasta si francezii nu mai ocupa prima pagina prin stirile legate de dezastrul economic, ci prin ce se pricep ei mai bine: curvasteala. In afara de MAKE de la ziarul Bursa, nimeni nu prea se mai sperie de colapsul sistemului financiar mondial, si nici macar de vreun potential crash al bursei. Dar nici macar MAKE nu e prea coerent si nu aduce dovezi, nu explica de ce musai in 2015 vor incepe baietii cu bailinurile in toata Europa si chiar daca o vor face, nu explica cum de asta va produce apocalipsa financiara, de vreme de fluxul de bani din zona Euro inspre SUA va intari dolarul si sistemul bancar american, cauzand cel mult probleme in Europa. Evident este mult zgomot si multi parametri de luat in considerare. Am cautat mult sa gasesc o constanta, ceva trenduri solide pe baza carora sa incerc sa incropesc o opinie cat de sumara. Din pacate nu am prea avut timp si doar ocazional am mai citit zerohedge si bombele lansate de baieti. Fiecare articol pare o bomba si comentariile rafale de mitraliera. De la zerohedge dar nu doar de la ei, o constanta se poate deduce pas cu pas: China practica politica pasilor marunti si marsaluleste ferm si fara oprire. Pas cu pas China realizeaza tratate reciproce cu varii state, eliminand dolarul, pas cu pas China isi reformeaza sistemul financiar, incercand sa sparga bulele deja formate prin lansarea de mici “detonatii” controlate, si tot pas cu pas China isi extinde armata, dar “avand in minte pacea“. Am recitit recent Arta

Read more
1 2