Acum 5 ani, China era cel mai mare depozitar, avea cash la indemana indeajuns incat sa cumpere o mare bucata din SUA, singura problema fiind ca nu au prea vrut americanii sa se vanda, altfel spuns, le-au dat la chinezi mai ales junkuri. Si nu ma refer doar la bondurile trezoreriei.
Cu siguranta ati auzit de capitalismul si dezvoltarea Chinei. Unii „socialisti” de pe la noi au fost la pachet plimbati prin China pentru a visa macar. Va dati seama ce tunuri ar trage politicieni nostri daca am importa si noi capitalismul chinez? Ei bine, ca si la americani, si la chinezi capitalismul tine mai mult de buticul de la marginea cartierului sau de fabricuta de sapun, ce sare de cateva sute de angajati si ce implica infrastructura si credite garantate de stat, nu mai e capitalism.
China a functionat in ultimii ani astfel: partidul stabilea targetul la rata de crestere a PIB-ului. Bancile de partid dadeau apoi credite astfel incat membri de partid „capitalisti” sa realizeze afaceri incat sa se produca PIB-ul dorit. Investitiile inseamna locuri de munca, inseamna crestere economica, inseamna prosperitate. Poporul uita de dorul de libertate si de dorinta de a-si manifesta protestul fata de partid, deci viata merge inainte. Asta pana mai ieri cand incepura sa scartaie putin balamalele sistemului financiar chinez. Au inceput mai intai niste mici banci cooperative care au disparut peste noapte cu banii depunatorilor si a continuat mai recent cu banci mijlocii, la care deponentii s-au gramadit sa isi retraga banii de frica colapsului (bank run) [1].
In ceea ce priveste sistemul bancar, China e oarecum sub Romania anilor 90: dobanda e unica, cursul e fix, creditele se dau cat de cat facil (cata vremei ai ok-ul de la partid) si nici o banca nu are voie sa pice. Si asemanarile se termina cam pe aici. Chinezii au nenumarate banci care chiar daca sunt dependente de banca centrala, au o oarecare orinetare si politica si intre ele exista tot felul de mecanisme de creditare si garantare care formeaza ceea ce in vest se numeste „shadow banking”. Adica o banca poate sa dea credit la o alta banca, fara ca acest credit sa intre in vreo statistica oficiala. E adevarat ca banca nationala poate face control si poate in cele din urma sa descopere astfel de cazuri, dar nu are o politica de monitorizare si control asupra bankingului „din umbra”, mai ales pentru ca directiva de partid incurajaza „investitiile” si creditarea.
De aici incep sa apara problemele, desi nu doar de aici. S-au pompat credite cu nemiluita in investitii care nu doar ca nu au fost profitabile (nu s-au vandut si au ramas in aer: imobiliare, autostrazi, poduri, zgarie-nori, mall-uri etc) dar problema e ca pentru a le intretine e nevoie continua de investitii, altfel se prabusesc total si pierderea este si mai mare. E greu de explicat, dar voi incerca. Sa zicem ca un fond de investitii a luat un credit garantat de stat ca sa construiasca un mare mall. Pentru ca cererea nu a venit pe baza unor studii de fezabilitate (nu s-a ajuns la concluzia ca oamenii au nevoie de acel mall in acea zona) ci a pornit de la deziderata PIB-ului (partidul vrea sa creasca PIB-ul, deci bancile trebuie sa dea credite, deci iata ca au gasit un fond de investitii care au pus si ei ceva si care s-au ocupat de aceasta „investitie”) avem acum o problema: majoritatea spatiilor au ramas libere. Desi patronii au lasat preturile infime la inchiriat, problema e ca nu mai exista comercianti interesati sa vina, pentru ca pur si simplu mall-ul respectiv nu justifica vadul nici daca chiria ar fi zero. Au trecut anii si nimic nou nu s-a schimbat, ba chiar mall-ul deja si-a mai pierdut si din public (a pierdut interesul initial al lansarii) si patronii au pierdut chiar din chiriasii initiali. Ce optiuni au ei acum? De vandut nu pot sa-l vanda, nu are cine. De inchiriat, nu are cine. Daca il inchid de tot, spatiile se vor deteriora si toata afacerea va pierde macar speranta ca cine stie cum pe viitor lucrurile se vor schimba. Deci solutiile ar fi ori FALIMENT, ori continuarea accesarii de credite pentru mentinerea in continuare in stare de functionare a intregii investitii, chiar daca poate investitia nu a ajuns nici macar pe profit operational. Sunt nenumarate astfel de situatii.
Mai devreme sau mai tarziu insa, aceste credite trebuie platite, nu se pot pur si simplu anula, asa cum nici datoriile bancilor vestice nu s-au anulat ci a trebuit sa fie transferate la stat fie prin programe gen QE fie prin infuzie directa de capital in sistemul financiar cum a fost cazul in Irlanda si Spania. Acum se pare ca a venit randul Chinei sa „tipareasca” bani si de aici incep sa se complice lucrurile.
Tiparirea de bani va insemna din start ieftinirea monezii, deci ieftinirea si a exporturilor chinezesti. Celelalte tari vor fi astfel obligate sa reporneasca tiparnita si sa tipareasca si ele si mai mult pentru a putea face fata cu devalorizarea monedei chinezesti. O adevarata nebunie. Dupa ce ca abia reusisera americanii sa stabilizeze cat de cat situatia – cel putin in aparenta – si au inceput sa scade cu zaharelul din cantitatea lunara de zeci de miliarde pe care le tiparesc pentru a propti bancile, iata ca acum o sa inceapa chinezii sa tipareasca si ei si China … e mare. Nu stiu sa spun ce sume va fi nevoita China sa tipareasca, dar probabil vor fi sume atat de mari incat trilioanele lui Bernanke ni se vor parea mizilic.
Vom avea deci parte de accelerarea razboiului valutar intre tari si noi si noi probleme se vor trage din asta, viitorul avand mari necunoscute. Nu putem spune nici macar daca deflatia va continua sa se mentina sau in sfarsit demonii hiperinflatiei se vor descatusa. Atat de mari sunt tensiunile si atat de complexe problemele incat eu unul nu am nici cea mai mica inclinare inspre o parte sau alta.
Cert este ca chinezii nu sunt inca gata pentru refacerea Bretton Woods, rezerva lor de aur fiind inca infima comparativ cu cea a americanilor – cel putin cu cea declarata oficial, pentru ca este un mister de ce americanii nu vor sa le dea nemtilor inapoi aurul. Poate eventuala prabusire a Comexului le va da chinezilor mai mult curaj sa ceara rescrierea regulilor. Poate si emergenta BRICs si noua inversunare asupra Rusiei va accelera putin intarirea schimburilor reciproce dar mai ales organizarea unei infrastructuri intre BRICs care sa poata oferi un suport pentru un sistem independent de dolar.
Noi romanii … bine ar fi sa nu ne vindem pamantul. Chiar daca ni-l otravesc astia cu fraking-ul, macar in caz de foamete o mai ducem cativa ani din culturi de subzistenta cand o fi cazul.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE:
[1] How rumor sparked panic and three-day bank run in Chinese city
Poate vrei sa spui sigura.
Chiar si rationalizata, cu singuranta mancarea va fi proasta si mai ales insuficienta.
Si mancarea nu ar fi singura problema, intr-o situatie din asta. ganditi-va la farmaciile goale, care acum au vanzari de sute de milioane de euro, si nu toate sunt mofturi, eficiente sau nu, medicamentele alea sunt cerute de oameni care chiar au probleme medicale.
E ciudat cum unii au ajuns sa creada ca mancarea e batuta in cuie pe rafturile supermarketului.
ca veni vorba de farmaci: deja in Grecia cancerul nu mai e urgenta decat daca e metastaza: Greek Health Minister: „Cancer Not Urgent Unless In Final Stages”
„Noi romanii … bine ar fi sa nu ne vindem pamantul. Chiar daca ni-l otravesc astia cu fraking-ul, macar in caz de foamete o mai ducem cativa ani din culturi de subzistenta cand o fi cazul.”
Om trai s-o vedem si pe asta?
La ce abundenta de produse(alimentare in primul rand),vedem in jurul
nostru ai zice ca asa ceva …”foamete”nu mai poate fi.
Dar cum zice la Eclesiast…nu e nimic nou sub soare,ce a mai fost va mai fi.
in perioada interbelica, mancarea saracului din Romania era peste si branza; daca va uitati pe youtube puteti gasi cateva documentare interesante sau secvente din pietele bucurestene; peste cativa ani, un tanar inginer trimis in repartitie prin gorj, ajunsese sa manance ceapa furata de pe camp cu paine tare; cand nu mai e petrol sau pretul se dubleaza, abundenta aparenta va dispare ca prin ceata; hipermarketurile depoziteaza mancare pentru 3-4 zile, cand nu va mai fi benzina sau granitele vor fi inchise, foamea nu e doar posibila, ci probabila
Cei care inca mai locuiesc la tara, chiar daca si-au vandut majoritatea pamantului si traiesc din pensii, tot mai au cate o bucatica de pamant.
Cei care traiesc la oras si n-au nici bucatica aia de pamant..Dumnezeu cu mila.
Pentru agricultura de subzistenta nu-ti trebuie cine stie ce suprafete, mai degraba putere si mana de munca, know-how dar si ceva animale, seminte, totusi o gospodarie functionala, adica ceva ce nu prea mai exista prin multe locuri de la sate, indiferent ce zic statisticile despre numaril locuitorilor lor.
Iar daca de mai sus se va vrea sa murim de foame, vom muri de foame, cu si fara pamant.
Sa ne amintim ce au facut rusiii in Ucranina si Moldova, pe de o parte seceta, pe de alta parte taxe si impozite exagerate luate in natura, practic pana la ultimele firimituri de paine de pe masa.
daca „trecerea” va fi brusca, normal ca nu putem vorbi de pregatire; daca va fi cat de cat lenta si mai ales daca nu ne va lovi pe noi primii, vom avea putin timp de pregatire;