Cum poate China evita un PIB negativ?

În primul rând, chienzii oricât de mult ar încerca să măsluiască cifrele, PIB-ul nu poate crește conform planificării partidului. Sunt totuși câteva opinii (mai mult declarații optimiste) că China își poate reveni și va avea o evoluție V-shape (după căderea drastică din Ianuarie-Februarie, va urma o revenire … la fel de drastică. Voi detalia care sunt problemele cu această viziune.

Dar mai întâi aș dori să explic puțin de ce bursele nu au picat deja. Este deja mainstream opinia ca există de defazare între piețele financiare și economia reală și că fundamenele nu mai contează. Vina o au evident băncile centrale care au „preluat hățul” și dau cu biciul în ce direcție să o ia piețele, în loc să își adapteze ele politicile în funcție de ce spun piețele care teoretic ar fi pulsul economiei. Ca o parabolă a fenomenului, să zicem că avem un bolnav internat în spital (economia globală lovită de criza creditelor din 2008). Este pus pe aparate, este oxigenat, este monitorizat, i se pompeaza perfuzii, i se dau antibiotice și cu toate acestea, din când în când își pierde pulsul și trebuie pompat rapid adrenalină (stimulare financiară prin toate metodele știute: quantitative easing, REPO-uri, transfer al datoriei pe maturiților, emitere de bonduri în cazul BCE etc). Pacientul este stabilizat din nou. Indicatorii pacientului (tensiune arterială, oxigen în sânge, glicemie, colesterol – cei care arata ok) sunt apoi publicați de doctori și aceștia se laudă: pacientul stă bine și totodată noi suntem gata să intervenim. Politicienii (managerii spitalului) se laudă și mai mult: economia duduie (pacientul stă mai bine ca înainte să vină la noi să îl facem bine), indicatorii sunt buni, produția crește, profiturile cresc etc. Evident pacientul este în comă, deși are unii parametrii fiziologici în regulă, este pe aparate și există șanse minime de a-și reveni, deoarece niciodată un pacient în starea lui nu și-a revenit. Presa însă comentează: să sperăm că pacientul nu va răci cumva, pentru că vremea este rece afară și îl poate afecta (epidemia de Coronavirus din China). Nu contează că pacientul este în comă și nu contează că vremea nu este rece ci o furtună se apropie de fapt, existând riscul să spargă și să facă praf toate jucăriile doctorului cu care țin în viață pacientul. Sper că nu v-am plictisit cu acest lung paragraf … Sper însă să înțelegeți de ce bursele nu reacționează la Coronavirus.

Vor reacționa însă și bursele mai devreme sau mai târziu, deoarece în ciuda faptului că păcănelele depind de volumul de bani pompați de băncile centrale, presiunea psihologică este încă un factor și boții care fac acum grosul tranzacțiilor încă nu sunt îndeajuns de bine setați încât să ignore milioanele de morți și disrupția globală a comerțului.

Spuneam într-un articol trecut că este doar chestiune de timp până când China va declara victorie împotriva virusului și va îndemna oamenii să meargă la muncă. Este o chestiune economică firească: chiar dacă mor 10% dintre oameni, economic există riscul ca statul acasă să fie mai păgubos. Știu că sună cinic, dar politicienii la nivel înalt sunt obligați să fie cinici și să ia deciziile optime pentru un număr cât mai mare de oameni. China a avut ceva osânză din care să stea acasă două luni și poate îi mai rămâne ceva. Dar cum nu se prevede nicio schimbare a trendului în lupta cu virusul și cum riscul existențial pentru partid crește dacă în locul promisiunilor de prosperitate se va întoarce sărăcia, însăși existența statului chinez este pusă la încercare, iar banii sunt singurii care pot menține stabilitatea.

Este foarte greu sa ții în casă 1,4 miliarde de oameni când ai doar 3000 de morți (fie și 50.000 cât sunt cifrele din zvonuri) și când foamea îi va ajunge, pus în balanță riscul epidemic cu riscul imploziei economice și a disoluției societății, ce credeți că va face partidul?

Să luam acum în calcul și cel mai optimist scenariu posibil: mâine se descoperă un tratament ieftin care poate fi administrat rapid și fără probleme, deci este anihilat riscul medical. China are de recuperat nu doar cele 2 luni de producție pierdute (din care scădem vacanța de anul nou) dar și spaima internațională față de produsele chinezești și față de turiștii chinezi.

Un tratament trebuie să fie foarte revoluționar ca să convingă lumea să nu se mai sperie de produsele și de turiștii chinezi. Care turiști oricum probabil vor fi mai puțini din cauză că trebuie să recupereze timpul pierdut.

Reamintim că oricum la începutul anului, independent de apariția epidemiei, China avea probleme și erau semne de întrebare dacă va putea menține creșterea de care este atât de dependentă și dacă va face față frecușurilor cu Trump. Războiul tarifar a luat o pauză doar din cauză că Trump are alegerile și avea nevoie să se laude cu o victorie, pe care nu prea are cum să o obțină în lupta cu chinezii, SUA fiind oricum dependentă de producția chinezilor și de prețurile mici. Există într-adevăr posibilitatea diversificării producției și transferului din China fie către alte țări (din Asia), fie către Mexic, fie înapoi în State. Dar deodamdată Trump nu are cu ce să lovească în chinezi pentru că tarifele măresc prețurile pentru americanul de rând.

Tipărirea de bani și stimularea financiară ar fi uneltele la îndemână pentru chinezi ca să evite o prăbușire a PIB-ului, deși austeritatea este de asemenea o variantă. Cu nota că austeritatea poate avea succes doar pe termen scurt, altfel partidul își va pierde rapid din autoritate și riscă revoluție. Există o percepție tentantă cum că situația excepțională favorizează regimul dictatorial și măsurile de control. Aiurea! Să ne uităm la URSS sau la regimul comunist din România – cu cât se strângea lanțul cu atât se pregătea momentul de inflecțiune în care până și elemente ale regimului să dorească și să lucreze la schimbare.

This Post Has 2 Comments

  1. Adrian S.

    Ai scris atâtea articole pe tema virusului că nici nu știu unde să mai bag un comentariu. Este strict legat de ce ziceai mai pe la începuturi, că-i paște criza pe chinezi:

    https://incont.stirileprotv.ro/international/epidemia-cu-noul-coronavirus-darama-china-cea-mai-mare-piata-auto-din-lume-s-a-prabusit-cu-peste-90-urmeaza.html

    Mă rog, citeam undeva pe finalul știrii că 2019 a fost anul cu cea mai mică creștere economică (6%) și că specialiștii erau îngrijorați. Sigur, te îngrijorezi când vezi că in loc de să zicem 1.000 md. USD câștigi doar 1.060 md. USD, dar dacă m-aș uita și spre Senegal, Mozambic sau Kenia m-ar bufni râsul în hohote. Nene, chinezilor le crește PIB-ul, nu le scade; le-a scăzut doar creșterea LOL !

    Cum e legea asta nevăzută, că PIB-ul e invers proporțional cu lungimea penisului !

    Parcă și Apple se văita de ceva întârzieri cu producția. Eh, las’ că le bagă la pierderi și n-o să mai plătească nici ăia 1.000 USD pe care-i dădeau ca impozit pe profit 🙂

    1. admin

      problemele sunt multiple:
      – pibul trebuie sa creasca de la an la an (este oblgatoriu, altfel se prabuseste sistemul financiar); la o rata de referinta de 3-4%, pib-ul trebuie sa creasca minim 3-4%; dc ai si leverage in sistem si shadow banking, daca ai pierderi pe care nu le contabilizezi, iti trebuie o crestere si mai mare pentru a putea acoperi zonele negre din zona creditelor insolvente; la cate orase fantoma au chinezii – deci credite insolvente / falimentare – pib-ul in crestere este singura speranta de supravietuire; acum, cu virusul, e posibil ca circumstantele atenuante sa nu sperie prea mult investitorii externi care daca scot banii din china, fac dezastru; tot ce am zis pana aici se aplica si in vest, nu doar la chinezi; adica tiparitul de bani, cresterea continua a masei monetare trebuie sa traga dupa ea macar o iluzie de pib in crestere, altfel socurile pishologice pot afecta pietele financiare care sunt pulsul care determina totul in ziua de astazi, restul sistemelor fiind in vegetatie deja
      – in plus, chinezii mai au o constrangere care ii forteaza sa mentina un pib in crestere permanenta: promisiunea prosperitatii, contractul nescris cu poporul, angajamentele luate periodic; singurul motiv pentru care mai exista partidul comunist in china si pentru care oamenii nu se revolta este promisiunea ca partidul „ii scoate din namol”; pentru asta insa partidul are nevoie de crestere reala, nu doar din cifre in care oricum investitorii seriosi nu pun nicio baza ci au alte metode de inferenta si extrapolare prin care sa determine trendurile si amplitudinea schimbarilor de la an la an; ca un mic amuzament, tehnicile astea ne-standard, au fost acum folosite pentru a confirma impactul economic dezastruos al virusului asupra economiei chinezesti; nivelul de poluare e un exemplu de astfel de indicator: https://www.carbonbrief.org/analysis-coronavirus-has-temporarily-reduced-chinas-co2-emissions-by-a-quarter dar mai sunt si consumul de energie, traficul in anumite intersectii, pe anumite strazi, consumul de anumite categorii de produse etc

      Ray Dalio a tot tras semnale de alarma cu privire la caderea Chinei, asta dinainte de virus … https://www.youtube.com/watch?v=EZGz6qyTS1Y

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.