Am fost in ziua alegerilor prezidentiale din primul tur in sudul Olteniei, intr-un sat destul de maricel. Am trecut prin mai multe sate, prin zona aceea care apare rosie in mai toate hartile: fie cu numarul de votanti ai PSD-ului, fie cu rata saraciei.

Nu stiu daca doar in Oltenia, dar in general zonele de sat din Romania sunt un fel de feude in care de la seful consilului judetean pana la directorul de scoala sau paznicul de la primarie sunt toti cam din acelasi neam. Fara sa dau nume, doar o mica exemplificare: unchiul senatorul, varul membru in consiliul judetean, nepotul director la scoala din sat, un alt var al unchiului senator primar in cutare comuna unde “baronul” are cateva sute de hectare pe care le lucreaza cutare care e angajat la primarie, dar in fapt e responsabil ca afacerile sa mearga bine atat pe teren cat si pe pamantul lucrat in arenda si pentru care prostilor li se dau doar niste faramituri in timp ce baronul castiga sute de mii de euro doar din productia agricola pentru care investeste minimal pentru ca sub el, multe “lucrari” se rezolva “din obligatie” de catre toata camarila de neamuri si tovarasi de partid care daca vor sa isi primeasca in continuare salariile trebuie sa nu miste in front. Lucrurile sunt stiute de toata lumea, dar nimanui nu i se pare nefiresc: comunismul nu a picat inca la sat, oamenii nu sunt revoltati daca sunt furati pe fata si singurul interes si singura lor dorinta este sa fie si ei parte la imparteala, sa ia si ei ceva cand se da ceva. De multe ori, nici partidul nu mai conteaza. De-a lungul anilor, ei au votat fie cu PDL, fie cu PPDD, fie cu PSD. Politica nu e prea complicata pe-aici si niciodata doctrinele nu sunt relevante. Ca “toti fura” este bine-stiut, dar nu asta e problema, ci cum sa furam si noi. Fie ca mai furam niste motorina de la autobuzul primariei, fie ca mai furam din ajutoare sociale necuvenite, fie ca furam de la camp, din lubenitele vecinului, cine nu fura e prost – in general. Furtul si mizeria sunt realitatile perpetue ale satului romanesc, doar fuga la oras si/sau prin strainatate au mai colorat optiunile taranului roman.

“Cu cine votezi” – ma intreaba o matusa? “Cu neamtul” – ii raspund. “Ce?!? Cu speculantul ala de copii?”. Propaganda comunista a reusit pana si la tara unde antenele au fost scoase de pe Digi, prin intermediul canalului de partid RTV sa indoctrineze oamenii. Inainte de RTV, Dan Diaconescu a descoperit formula magica de televiziune: Elodia. Emisiuni facute de redusi mintali pentru redusi mintali. Au prins extraordinar. Au prins atat de mult incat dupa ce au venit la putere PSD-istii si au inchis OTV-ul, au copiat modelul lui Diaconescu si l-au “upgradat” prin RTV, folosind insa investitii mult mai serioase in tehnologie si personal. Diaconescu era one-man-show. Reteta lui functiona dar la scara redusa. In afara de 2-3 emisiuni, Diaconescu nu reusea mare lucru, iar pe partea de stiri, actualitati si transmisiuni live, OTV-ul era deficitar. Diaconescu s-a blocat la know-how. El a avut reteta, dar nu a avut si capacitatea sa investeasca masiv pentru a fructifica la maxim ideea lui de televiziune prin care tine captivi in fata ecranelor si in zona inferioara de inteligenta mase intregi, categorii masive ale populatiei: pensionari si asistati sociali, bautori de bere ieftina si spartagori de seminte. Topologia votantului de la noi, altfel spus, grosul care nu rateaza nici o votare din spaima ca ne fura ungurii tara sau te miri ce basme mitologice le mai implanteaza inginerii de la butoane.

Poate e prea mult sa il facem inginer social pe Diaconescu. El este doar un mester innascut, are un talent nativ de manipulator si este zero in ceea ce priveste managementul si strategia. Nu in aceeasi categorie de novici i-am pune pe tovarasii care i-au furat ideea si prin intermediul RTV-ului si al Antenelor au reusit marea revolutie neo-kominternista. Procesul este unul de durata, orice revolutie are nevoie de multe operatiuni, multa “sudoare” si mult efort in schimbarea mintii oamenilor, dar si rasplata va fi pe masura. Zeci de ani de infruptare din miezul sevei, fara nici un pic de risc sau competitor – acesta este visul de 25 de ani al comunistilor care in sfarsit vor capata acum dominatia totala dupa ani intregi in care speranta revolutiei de la 22 Decembrie a ramas totusi aprinsa, mare parte de amagirea integrarii in NATO sau UE.

Pe scurt, strategia comunistilor a fost simpla: taiem investitiile, franam economia la maximum, cream conditiile ca tinerii sa fuga cat mai usor in afara, fie la munca, fie la scoala (mii de tineri deja au renuntat la liceu sau facultate in Romania in speranta unui viitor mai bun in afara, am ajuns nu doar sa pierdem specialistii dar sa exportam si potentiali specialisti – cei care totusi au un oarecare potential sa ajunga altceva decat someri), marim pensiile ca acum imprumuturile sunt ieftine si ni le permitem si astfel castigam in unanimitate. Evident, dupa ce strangulam procesul electoral din afara. Furt de voturi legal, alegeri libere si democrate – ce poate zice Europa? Ce mai poate zice Nuland?

Romanii isi merita insa soarta. De la pensionarii sedusi de maririle de mizerie si pana la bugetarii ademeniti cu zaharelul (vezi marirea salariului minim, bonsul de 150E pentru carti, promisiunile de mariri dupa 1 ianuarie), de la activistii de partid care au vazut ca un loc de munca de la partid e mult mai bun decat zbaterea din lumea de jos a privatilor burghezi exploatatori pana la ultimul asistat social care si-a primit cadoul de Craciun in avans de la Ponta ca sa ii aminteasca cu cine sa voteze, de data asta romanii si-o fac cu mana lor. Rosu vor, rosu vor avea pentru urmatoarele cincinale.

Foarte putin comentata la noi in presa (de fapt mai deloc) este situatia din Europa si potentialul unei viitoare crize similare cu cea din 2008. Zvonuri de astea au tot fost si problemele au variat: criza Greciei, riscul defaultului SUA, consfiscarea banilor din Cipru, razboiul din Ucraina, fiecare an aduce ceva nou. Acum se intampla insa ceva ciudat: preturile actiunilor scad si de asemenea pretul petrolului si al aurului. UE este in pragul unei recesiuni tehnice si cresterea PIB-ului pana si in Germania care era locomotiva UE, a decelerat ingrjiorator pentru “arhitectii” iesirii din criza. Ce legatura este intre asta si alegerile din Romania?

Intr-un cuvant: FMI. In cazul unei viitoare crize, Romania este acum cu un picior in groapa cu mult mai adanc decat in 2008. Pe-atunci rata noastra de indatorare era in jur de 15%. In prezent, multumita guvernarilor Boc, SIE si Ponta, am ajuns la aproxivativ 50%. Dar nu doar rata indatorarii ar fi problematica cat mai ales perspectivele: investitiile in 2007 duduiau in Romania si pe-atunci eram “tigrul Europei de Est” cu a crestere de 7% a PIB-ului, cu investitii direcve masive intrand in tara, de ordinul miliardelor de euro (acum suntem sub 2-3 mil) si cu mii de specialisti care inca nu fugisera in afara. O noua criza a creditarii va exploda din nou dobanzile si va produce socuri incalculabile nu doar in economie cat mai ales in bugetul de stat. FMI-ul va fi din nou singura alternativa, marea necunoscuta ramanand insa procentul de taiere care data trecuta a fost de 25% atat pentru bugetari cat si pentru privati (vezi marirea TVA). Lantul asemanarilor cu 2007 nu se termina insa la factorii externi. Pana si Tariceanu care a supravietuit mirific caderii drastice a PIB-ului din perioada crizei si a reusit sa ii convinga pe PSD-isti ca de data asta nu va mai duce tara in criza daca il pun prim-ministru. Senzatia mea este deci una de deja-vu.

Romanii nu inteleg economia de piata, capitalismul si piata libera. Transilvania intelege putin mai bine si asta se vede si in salariul mediu si in investitii si in felul cum voteaza. Sunt aici mai multe explicatii si nu are rost sa le enumeram. Capitalismul este greu de inteles la noi si oamenii nu concep ca bunastarea ti-o poti face si cu mainile tale, in mod cinstit, muncind pe branci si fara sa furi. Majoritatea, si nu doar cei batrani, cred ca trebuie sa le dea cineva. Si pensii mari, si salarii mari, si locuri de munca si tichete de masa etc. Unii spun ca ar fi reminiscente ale comunismului, eu am unele indoieli. Dar daca capitalismul este greu de inteles, si mai greu de inteles este nepasarea batranilor cu privire la viitorul copiilor lor. Am incercat sa ii explic lui tata ca daca lui i-a marit Ponta pensia, a facut-o din viitoarea mea pensie, prin imprumut, pentru ca sub Ponta economia nu o duce bine si Ponta nu face decat sa ia din impozite si credite si sa mareasca pensii. Nu autostrazi, nu micsorari de taxe, nu taiat cheltuieli exorbitante si redus aparat bugetar, nimic nu au facut comunistii pentru dezvoltarea micilor intreprinderi ca de mari inteprinderi oricum nu mai suntem de mult in calcule in economia europeana din motive pe care le-am tot expus. Nici macar un draft de buget nu au facut, complicand si mai mult situatia la nivelul marilor operatori economici care sunt dependenti de planul guvernului, de cursul de schimb, de programul legislativ etc.

Intr-o economie de piata eficienta, organizarea este baza. Planificarea si strategiile sunt vitale atat pentru corporatii cat si pentru guvern, pentru toate organizatiile. In UE, in statele prospere, bugetarea se face deja pe mai multi ani. Nici un guvern nu lasa bugetul pe anul 2015 pe Ianuarie-Februarie, ci deja de anul trecut exista deja un buget pentru 2015 si periodic se fac actualizari in functie de evolutii. Astfel, companiile isi pot sincroniza strategiile de afaceri in stricta concordanta cu intentiile guvernului si pot astfel sa fie pregatite eficient pentru activitatile pe care le vor desfasura. La noi nu putem sa fim siguri nici macar daca TVA-ul sau cota unica vor ramane aceleasi …

Din pacate nu pot sa dau exemplu, dar sa incercam: cum isi va planifica o companie care produce otel, productia pentru anul viitor in functie de bugetul statului? Evident, ne referim la o companie care produce in tara x si vinde si in tara x. Ei bine, daca compania respectiva are z% vanzari in proiecte care sunt legate de investitiile statului, si statul prin proiectul de buget declara ca la anul va investii cu 15% mai mult in proiecte din domeniul de interes (de exemplu constructii) al companiei, in planul pe anul viitor, compania noastra va lua in calcul o crestere cu 15% a componentei z% de vanzari catre stat. Dar nu doar in proiectele legate de stat sunt utile informatiile din buget. Acolo unde statisticile sunt serioase si exista transparenta, o companie poate afla, cati clienti si in ce procent sunt dependenti de investitiile statului si astfel, poate calcula, pe baza bugetului si evolutia vanzarilor care nu sunt catre stat, ci catre alti clienti care sunt mai mult sau mai putin direct legati de investitiile statului.

Poate exemplul cu otelul nu este bun, dar sa ne imaginam un importator de medicamente care trebuie sa stie cam cat va cumpara statul anul viitor din medicamentele compensate, cati bani vor merge catre aceste medicamente si la ce fluctuatii se poate astepta.

Deci bugetul este vital pentru companiile mari si serioase care nu orbecaie in afaceri si care isi fac calcule serioase cat si cum sa investeasca si cum sa se pregateasca pentru anul viitor. Ori fara un buget pregatit, este foarte greu. Tanara speranta de la finante, justifica intarzierea realizarii unui buget prin aceea ca Ponta nu isi poate asuma un proiect de buget, pentru ca vom avea un nou prim-ministru. Cata idiotentie! Nu i-a trebuit mult timp acestei tinere speranta ca sa asimileze limbajul de lemn al incompetentei mascate si al minciunii parfumate. De unde si pana unde noul buget nu trebuie asumat de Ponta si cine ar fi in masura sa il faca daca nu actualul guvern? Nu Ponta o sa numeasca noul Prim-ministru, nu actualul guvern trebuie sa pregateasca terenul pentru viitor, mai ales ca tot ei raman la putere? Aberatii si minciuni perverse, in spatele acestora aflandu-se simplul adevar ca ei au fost prea ocupati cu propaganda si cu campania ca sa se mai ocupe si de buget.

Minciunile ministrului de finante sunt cu atat mai penibile cu cat oricum se stie ca in Romania exista un singur om care face bugetul si care este pastrat de orice partid pentru ca altfel sunt in aer. In plus, rareori o bugetare bate cu realitatea si rectificarile dese sunt ceva normal, dar un lipsa unui cadru blocheaza aiurea nu doar anumite investitii cat si operarea normala a statului. Cate spitale nu au ramas fara medicamente sau cate proiecte nu au fost blocate din mers pentru ca bugetul nu era gata si banii veneau cu intarziere? Oare ce asumare sa isi ia Tariceanu cand mare lucru oricum nu o sa se schimbe si mare strategie oricum nu sunt capabili sa implementeze ei, singurele butoane pe care apasa fiind accizele si taxele, iar din primele mesaje, Tariceanu deja a adus vorba de cota unica. Iata marele liberal cu ce politici vine si ce planuri are. De aceea zic ca nori negri se arata asupra Romaniei si poate din nou va fi nevoie ca o furtuna sa treaca si sa mature pentru totdeauna gunoaiele din politica romaneasca.

In ce masura sa mai avem sperante si in ce masura Dumnezeu va lucra din nou in moduri nebanuite si ne va feri de raul cel mai care ca la alegerile trecute, nu stiu. Vad doar ca poporul nu merita si poate e mai bine sa primeasca ce merita, Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista. Romania putea sa fie o Polonie frumoasa, aveam destula minte si destula forta sa facem lucruri mari si sa nu fim doar milogi cu mana intinsa catre partid. Poate asta e blestemul nostru ca valorile sa fie nevoite sa fuga si sa se realizeze in alta parte, poate a venit vremea ca mentalitatea de asistat social sa fie din nou dominanta si capitalismul sa fie extirpat masiv. Bine este ca inca mai exista supape, bine este ca UE are nevoie de mintile si bratele romanilor. Din respect pentru acestia, e posibil ca asa cum romanul de rand viseaza sa fie si el asistati social, si Romania sa ramana in cadrul UE un banal stat paria, care traieste din mizilicul aruncat de la Bruxelles si care nu va depasi niciodata penultimul loc in orice clasamente s-ar face. Dar oare asta e menirea noastra, asta este visul poporului roman, asta e tot ce poate sa dea neamul asta?