Tag: Japonia

Campania Go to …

2 comments

Pentru a stimula consumul in Japonia care a fost macelarit de Covid – nu ca ar fi fost prea grozav inainte – guvernul japonez a lansat campania “Go To” cu urmatoarele etape:

  • Go To Travel – incepe pe 22 iulie, se incurajeaza japonezii ca sa mearga in vacanta, evident local si prin oferirea de cupoane de discount;
  • Go To Restaurants – se incurajaza mici japonezii sa iese la sushi sau la alte bunatati locale; probabil se vor oferi discounturi / tichete pentru fiecare japonez;
  • Go To Event Live – vor incuraja participarea la concerte, meciuri, evenimente live cu multi oameni;
  • Go To Shotengai – shotengai-urile sunt un fel de hale cu magazine mici, un fel de bazare turcesti cu mici comercianti ingramaditi pe o alee mare acoperita;

Dupa cum spuneam in articolele de la inceperea crizei, inainte de carantina, va veni vremea cand din cauza crizei economice guvernele vor ruga oamenii sa consume / sa iese afara etc.

Curios (sau nu) este ca – desi stam probabil mai bine ca japonezii – guvernul japonez are o atitudine opusa celui de al noi si popoarele la fel. Adeca, in timp ce guvernul japonez incearca sa “scoata lumea” si poporul se opune (93% japonezi se opun programului si 74% au declarat ca nu vor calatori anul acesta), la noi e vițăvercea, adica guvernantii vor sa tina oamenii cuminti in casa nu aiurea la terase, pe plaje sau prin magazine, in timp ce populatia e pe invers: nu crede ca exista virusul, nu crede ca guvernul ascude cifrele, din contra.

Asa cum la noi e conspiratia covidiotilor cum ca virusul nu exista sau cel mult daca exista, nu e chiar atat de nasol si totul e facatura, la japonezi e pe invers: populatia crede ca numarul de cazuri si de morti este mult mai mare, iar guvernantii ascund cifrele reale. Si eu banuiesc la fel, ca guvernul Japoniei incearca sa ascunda nasolul situatiei inca de a inceput cand incercau totusi sa tina Jocurile Olimpice de Vara si raportau cifre infime. Avand experienta dezastrului de la Fukushima, guvernul nu are niciun interes sa spuna adevarul si nici sa sperie oamenii, prin urmare s-a ajuns ca in Tokio, un oras de 9.2 milioane de locuitori sa se efectueze doar 3000 de teste. In conditia in care in Romania cu 20 mil locuitori se fac si 18.000 de teste pe zi.

Nemultumirea populatiei de lipsa de eficienta a luptei cu virusul, a impus chiar parlamentul sa ia la raspundere guvernul. Un ministru a fost certat de un parlamentar pentru interviul dat in Wall Street care purta titlul “Cum a invins Japonia coronavirusul fara masuri de carantinare”. Parlamentarul l-a certat pe ministru pentru ca s-a laudat cu “modelul japonez”. Care model? Care lupta?

Dupa cum am mai spus, sistemul financiar, daca va crapa, va crapa mai intai in Japonia. Cu o datorie guvernamentala de peste 200% din PIB si cu o economie care balteste de cateva decenii, cu o populatie imbatranita si care consuma din ce in ce mai putin, cu o banca nationala care a distrus efectiv pietele financiare si a cumparat grosul actiunilor pe pietele bursiere ale Japoniei, eu ma mir ca Japonia mai supravietuieste. Probabil capacitatea de productie le ofera mereu leverage la creditare si astfel pot sa tipareasca bani din ce in ce mai multi iar Fed-ul cu siguranta ca le ofera linii de creditare suficiente, Japonia fiind apendicele Imperiului care va fi extirpat doar cand se va inflama.

Interesanta deci paralela intre mentalitati: si popoarele si guvernele gandesc exact invers. Paralela merita studiata de sociologi dar nu numai. Nu cred ca guvernului japonez nu ii pasa de sanatatea oamenilor, cred doar ca nu e capabil si nu are ce sa faca: virusul e virus, ce poate sa faca mai mult? Mai multe teste? La ce ajuta? Mai mult “tracing”? Cu siguranta fac, dar totusi la milioane de oameni si la aglomeratia din Tokio, oricat tracing si oricate masuri ar lua, nu au cum sa tina evolutia virusului in loc. Sa blocheze totul? Ar fi catastrofal, caci predictii economice de acest fel se pot face.

In schimb, guvernul nostru nu se pricepe la predictii economice si prefera sa tatoneze cu noi inchider si stari de urgenta in speranta ca din miliardele care vor veni, se vor mai face niste super-achizitii de urgenta si poate mai ies ceva parandaraturi ca in perioada anterioara. Adica fraierii care nu au reusit sa sifoneze nimic in Martie-Aprilie, pompeaza acum pe idea unor noi stari de urgenta ca sa incerce si ei ceva.

Evident ca de japonezi este mult mai bine decat de noi. In primul rand au un sistem medical performant cu o rata de succes mult mai buna in tratarea bolii. In al doilea rand, zice un om de stiinta de la ei ca asiaticii ar avea o oarecare rezistenta la coronavirusuri (probabil din cauza epidemiilor si pandemiilor anterioare). In al 3-lea rand, Japonia e Japonia. Cine doreste deci sa primeasca vouchere de turism, de restaurant, de concerte si de shopping … Go To Japan!

Fukushima – un dezastru apocaliptic in desfasurare

2 comments

Nu-mi plac titlurile pompoase dar as dori sa trag si eu un mic semnal de alarma cu privire la ce se intampla la Fukushima. Mic, prin prisma popularitatii acestui blog insa gravitatea problemei este greu de explicat, mai ales de un nespecialist ca mine.

Am ascultat nenumarate emisiuni si am citit nenumarate articole despre ce s-a intamplat. Iata un scurt rezumat.

Din cele 6 reactoare, la data seismului urmat de tsunami, doar 3 erau in functiune, celelalte 3 fiind in proces de realimentare cu material nuclear; toate reactoarele, mai aveau in plus deseurile folosite anterior ca materie prima pentru reactoare care desi folosite, sunt radioactive; prezenta in acelasi loc a deseurilor cu a reactorului este consecinta unui design defectuos care a pus accentul pe aspectul economic (si alte aspecte) in detrimentul sigurantei in cazul unui accident.

In urma seismului, procesul de fisiune din reactoare a fost oprit automat; insa asta nu a fost indeajuns pentru evitarea dezastrului, problema fiind caldura.

Reactoarele nucleare au nevoie de racire permanenta, producerea de caldura fiind chiar principala lor functie; prin caldura produsa de materialul radioactiv se produc aburi care angreneaza turbine care produc electricitate.

Procesul de racire este realizat cu ajutorul apei: pompe electrice (mai mult sau mai putin) plimba apa printr-un circuit, care are rolul de radiator si difuzeaza caldura in afara, chiar atunci cand reactorul este oprit si nu produce; exista o durata de cateva zile in care un reactor poate fi racit pana la punctul in care nu pune probleme.

Problema principala la Fukishima a fost ca pompele nu au mai functionat din cauza opririi reactoarelor facand astfel racirea acestora; evident a existat un sistem de generatoare de backup care a alimentat pompele intre momentul seismului si momentul sosirii tsunami-ului, care le-a distrus;

Daca am ajuns la tsunami, toata lumea isi pune intrebarea: dar ei nu s-au gandit ca se poate intampla asa ceva? ba da! ei s-au gandit ca poate avea loc un tsunami, dar ca valul produs va avea maxim 10m; atat avea zidul de protectie; din pacate, tsunami-ul a produs un val cu inaltimea de 13m care a lovit la 50 de minute dupa cutremur si a produs dezastrul; este uimitor cum reactoarele au reactionat cum trebuie la cutremur, au rezistat, sistemele de backup au intrat in functiune insa dezastrul a venit ulterior; ca o mica paranteza, Fukushima este o lectie vie pentru noi romanii care asteptam “The Big One”; dupa parerea mea, principala dauna a viitorului cutremur mare care va lovi tara noastra nu va fi in nici un caz numarul mare de morti si de pagube materiale: acesta va fi mai mic decat estimat, Dumnezeu va avea grija; cutremurul va distruge insa economia romaneasca si-asa fragila, aflata pe muchie de cutit, prin distrugerea infrastructurii; economia a crescut in Romania peste capacitatea administratiei de a oferi o infrastructura pe masura; blocajul care va urma dupa marele cutremur va fi insa indeajuns pentru a pune in genunchi toata infrastructura de la noi si pentru a produce un chain reaction dezastruos care ne va arunca in urma cu peste 30 de ani.

Asadar, generatoarele au fost inundate de val si au picat; fara racire, reactoarele au inceput sa se incinga din ce in ce mai mult, radiatia producand caldura, chiar cand procesul de fiziune este oprit; caldura cumulandu-se, materialul a inceput sa topeasca totul in jurul lui; vorbim deci de 3 reactoare, plus rezervorul de deseuri de la al 4-lea care si acela are nevoie de racire continua; ca o mica paranteza, la celelalte doua care erau oprite, rezervoarele au fost mentinute sub control deoarece doar generatoarele de la 4 unitati din 6 au fost afectate; functionand generatoarele de rezerva, singura problema era realimentarea acestora ulterior.

Pe langa problema cu topirea reactoarelor, au mai fost si niste explozii cauzate de hidrogenul produs in reactoare in urma unor reactii chimice; aceste explozii au distrus structura reactoarelor care oricum nu mai erau functionale si nu mai puteau fi repuse in functiune in ideea de a reporni procesul de racire,

Marea dilema cu privire la reactoarele topite este cat la suta din material s-a topit si unde se gaseste. In sensul: este inca in reactor, in camera de reactie sau a topit camera de reactie, ajungand pe jos, intrand in beton si daca a inceput sa manance din beton, cat de mult a mancat din el. Riscul cel mai mare este ca trecand de betonul cofrajului in care este plasat reactorul, materialul radioactiv sa ajunga in contact cu apa freatica. Daca am ajuns la apa freatica, ar trebui sa mentionam ca centrala nucleara de la Fukushima este pozitionata la poalele unui munte. Este de asteptat ca apa freatica sa circule continuu dinspre munte inspre mare. Ori daca materialul radioactiv a ajuns pana la apa freatica asta inseamna poluare continua.

Este inca necunoscut cat material mai exista si unde se afla acesta (in reactor, pe betonul cofrajului, intrat in cofraj etc) deoarece dat fiind nivelul extraordinar de radiatie, nu pot sa trimita nici macar un robot cu o camera, toate tentativele esuand, inclusiv una de acum cateva zile (sursa).

Sa vedem acum insa care sunt modalitatile prin care contaminarea efectiv a avut loc:

  1. apa folosita la racirea reactoarelor: multa a fost eliminata in ocean in momentul incidentului, in mod voluntar (neavand de ales) sau involuntar (s-a mai stricat cate-un rezervor din cele aduse pentru stocarea apei contaminate)
  2. apa de ploaie de la suprafata care spala solul contaminat si peretii reactoarelor;
  3. apa freatica care de asemenea trece prin solul contaminat si posibil chiar in contact cu materialul radioactiv – daca acesta a patruns cofrajul de beton (putin probabil insa)

Marea dilema este de ce la Fukushima nu se realizeaza un cofraj similar celui de la Cernobil care ar elimina problema apei de contact. Japonezii subestimeaza insa gravitatea accidentului si in mod similar in care au ascuns riscurile unui accident anterior, in prezent ignora si trivializeaza riscurile radioactivitatii. De altfel, guvernul nu a fost capabil sa controleze raspandirea contaminarii alimentelor si a apei in 2011 si 2012 cand au fost cele mai mari probleme, preferand sa lanseze mesaje de calm si liniste. Faptul ca unele tari au recomandat cetatenilor lor sa paraseasca Tokyo-ul in lunile care au urmat accidentului spune mult cu privire la contaminarea care s-a realizat si sinceritatea japonezilor. Asta nu inseamna ca japonezii nu incearca nimic.  Intre 2012 si 2014 au construit un zid de beton si metal intre centrala si ocean in incercarea de a bloca scurgerea apei freatice contaminate in ocean. Acest zid are o adancime de 30 de metri. De asemenea, in 2013, guvernul a preluat operatiunile in urma esecului companiei Tepco de a opri scurgerile.

In 2015 o noua problema cauzata de Furtuna Tropicala Etau. Volumul mare de apa adus de aceasta a supra-incarcat pompele facand ca un volum mare de apa contaminata sa fie deversat de asemenea in ocean. In plus, numerosi saci cu pamantul contaminat (strans in urma operatiilor de “decontaminare”) au fost ravasiti si o parte a pamantului, plus apa care i-a spalat au ajuns in ocean.

Problema persistenta care ramane la Fukushima este imposibilitatea de a securiza materialul radioactiv pentru o buna perioada in viitorul indepartat. Nu doar ca nu exista roboti capabili sa efectueze operatiunile periculoase care ar fi imposibil de efectuat de oameni, insa exista riscul ca noi cutremure sa deterioreze si mai mult structura reactoarelor si mai ales a cilindrilor cu deseuri radioactive care sunt stocate in apa si care necesita racire permanenta. In cazul in care si acestia vor fi deteriorati, gradul de contaminare va creste si mai mult, ca sa nu mai zicem de riscul unui nou tsunami similar cu cel din 2011 care sa mature cu rezervoarele de deseuri, cu bazinele care stocheaza apa contaminata si cu sacii de pamant contaminat etc.

Cu privire la impactul total provocat de aceasta catastrofa, orice estimare este greu de facut, tocmai din cauza proximitatii oceanului care a tot preluat si a raspandit radioactivitatea cu ajutorul curentilor oceanici destul de puternici in zona. Calculele facute de compania TEPCO pe baza materialului consumat (estimat a se fi consumat) sunt simple estimari pe care singuri si le-au tot refacut de-a lungul anilor, marind treptat si drastic cifrele. Orice calcule sunt insa temporare, contaminarea avand loc si in prezent dupa cum am explicat si in orice moment un nou dezastru cu efecte poate chiar mai mari decat incidentul initial putand sa aiba loc. Pe langa riscurile naturale, un eventuat atentat al unei puteri straine inamice ar produce un dezastru incalculabil. As mentiona aici Koreea de Nord.

Fukushima este insa un caz special si aproape unic. O coincidenta de factori nefericiti, coruptie, nepasare, coroborate cu un eveniment natural nefericit. O problema reala sunt insa toate centralele nucleare din intreaga lume prin prisma deseurilor care exista si pentru care nu exista o solutie de neutralizare. Cu fiecare noua centrala construita, cu fiecare an care trece, din ce in ce mai multe deseuri radioactive sunt produse si riscurile producerii de accidente creste.

Japonia serbează ziua “Respect pentru bătrăni”

Leave a comment

O sarbatoare interesanta printre numeroasele pe care le au japonezii. As fi curios daca de ziua lor, batranii japonezi primesc mariri de pensie cum primesc pensionarii romani inainte de ziua alegerilor.

Dincolo de gluma, Japonia va fi deschizatoare de drumuri in ceea ce priveste impactul inevitabil al unui spor al natalitatii negativ. Neavand nici romani care sa imigreze in masa, nici turci sau polonezi, spre deosebire de Germania care a reusit sa isi incropeasca o uniune care sa o alimenteze cu sange proaspat, Japonia va trebui sa rezolve prin minune problema piramidei contributiilor sociale.

Si asta in conditiile unei crize prelungite pe decenii, a scaderii consumului produselor japoneze, a concurentei din ce in ce mai puternice din partea Chinei, a tiparirii deja a celui mai mare volum de bani raportat la PIB-ul (da, i-au depasit chiar si pe americani!) si in pofida a altor si altor probleme (renasterea nationalismului, cresterea tensiunilor cu China, Fukushima, etc).

Situatia actuala a Japoniei este greu de explicat. O sa incerc totusi sa o fac. In prezent, pentru 2015, Japonia a bugetat deja (da, la ei se intampla!) 31,7 trilioane yeni pentru serviciile sociale, cu 3% mai mult ca anul curent. Pentru plata datoriilor la credite, au bugetat o crestere de 11% de la 25,8 trilioane cat platesc acum. Deci 25% din bugetul Japoniei merge pe plata dobanzii, in conditiile in care rata dobanzii de referinta este de doar 0,5% (pentru obligatiunile de peste 10 ani) si chiar mai mica pentru cele intre 1 si 10 ani! Adunate, serviciile sociale + plata datoriei = peste 57,5 trilioane yeni. Avand in vedere ca veniturile la buget sunt de doar 50 trilioane, sunt deja in deficit de 7,5 trilioane inainte sa se gandeasca la educatie, investitii, armata etc. O crestere la 1% a dobanzii ar insemna ca aproape toate veniturile Japoniei s-ar duce pe plata datoriei.

Intr-o asemenea situatie sa ne mai miram oare ca unul dintre ministrii japonezi sugera pensionarilor patrioti sa se sinucida pentru a scuti tara de o povara? Cand esti pe muchie de cutit, nebunia este redefinita. Mai explicam intr-un articol cu ceva timp in urma de ce civilizaţia şi anarhia sunt doar la 7 mese depărtare. Cine stie cu ce scenarii opereaza acum japonezii si ce solutii extreme incearca ei sa implementeze pentru a evita prabusirea care este inevitabila daca o minune nu se intampla.

Nu stim realitatile concrete si probabil japonezul de rand o duce mult peste romanul de rand. De fapt, sigur, nu probabil. Insa niciodata japonezul nu va ajunge sa traiasca ca romanul, inainte de scaderea drastica a nivelului de trai, chestii interesante din punct de vedere istoric se vor intampla. Este doar problema de timp pana cand arcul va crapa, fie in Japonia, fie in SUA, fie in Spania unde somajul in randul tinerilor se apropie vertiginos de 100%. Nu vrem sa speculam ci doar atentionam ca Japonia pare de departe candidatul cel mai probabil catre care trebuie sa ne indreptam atentia pentru a stii cand incepe domionul sa pice. Nu de alta, dar ar fi bine ca stirile care vor veni din Japonia, chiar daca sunt de la coltul lumii sa nu ne lase reci ca in 2008 cand auzeam ca a picat Lehman Brothers si ziceam: “ce chestie, a picat o banca”. Habar nu aveam ce inseamna asta si ce urmeaza. Cand m-am intalnit cu un amic prin 2009, imi povestea ca el cu sotia facusera sedinta de familie sa stabileasca un plan de actiune. Nu am cerut detalii, doar m-am simtit cam idiot ca eu nici nu-mi pusesem problema. De data asta, sper sa fiu pe faza. Nu ca ar exista pregatiri pentru asa ceva, dar macar sa cadem glorios daca o sa fie cazul. Evident, fiecare intelege altceva prin glorie in fata foamei.

~ ~ ~ ~
Note: cifre preluate de pe Zerohedge


Vasile Ghetau despre DEZASTRUL DEMOGRAFIC al… by medialert

Controlul băncilor centrale: încă un pas în disoluția capitalismului

One comment

Sincer cred ca lumea nu se va schimba pana cand toti nu vom intelege in profunzime cum functioneaza sistemul financiar si nu vom actiona impreuna, ferm si la toate nivelurilor impotriva acestui sistem. Evident din dorinta de a pune in loc unul mai bun si mai curat. Si daca noi romanii nu vom putea schimba lumea, vom putea macar sa schimbam Romania. Iar schimbarea nu poate veni fara ca toti sa intelegem cum functioneaza banii, creditul si bancile si sa punem umarul impreuna la a gasi cea mai buna pozitionare in marea competitie mondiala, anticipand cat mai bine viitorul – lucru deloc greu de facut [2]. Evident, asta este SF intr-o Romanie care nu e in stare de lucruri mult mai simple, dar as dori totusi sa amintesc ca exista tari care se lupta cu criza, care gandesc cu un pas inainte si care ia masuri acum pe care altii le vor lua maine.

De exemplu Ungaria. Despre Ungaria am mai discutat aici, aici si aici si am sustinut mereu ca desi nu este sigura solutia lor, cel putin ei incearca si chiar daca nu prea au cu ce, ceva-ceva, tot vor reusi, mult mai mult ca noi care plecam capul degeaba, iar recenta flituire din Schengen este doar un mic exemplu. Una dintre acuzele aduse de europeni ungurilor este aceea ca guvernul ar incerca sa preia controlul asupra bancii nationale. Lucru de altfel adevarat, dar deloc de condamnat. Este evident important ca conteaza si ce guvern ai si ce are de gand sa faca. In realitate, ungurii nu doreau pur si simplu sa puna un executant la banca nationala care sa deschida vistieriile acesteia sau sa dea drumul la tiparnita si sa isi bata joc de tara. Planul guvernului ungar era mult mai elaborat iar ajutorul bancii nationale era doar o componenta din acesta. In esenta, ce doreste guvernul maghiar este ca banca nationala sa puna mai mult umarul la lupta cu criza prin tiparirea de moneda si stimularea creditarii. Lucru pe care deja il fac o gramada de alte state, dar mai putin dintre cele bananiere cum este Romania. Nu sunt sigur daca au de gand, dar ganditi-va ce ar insemna ca banca centrala sa finanteze direct proiecte mari de infrastructura la aceleasi dobanzi ieftine pe care le ofera bancherilor cvasi-insolventi si care fara tubul de oxigen de la bana centrala ar avea o mare problema.

Sa facem acum o mica paranteza. La americani totul a inceput cu programul TARP si a continuat cu QE, QE2, QE3 si QE la infinit. Japonezii, tiparisera si ei niscavai yeni mai inainte, caci ei au intrat in rahat putin mai devreme ca restul lumii. Insa ce au tiparit ei a fost mizilic pe langa ce aveau sa tipareasca americanii ulterior: 83 de miliarde pe luna (acum) dupa cateva trilioane tiparite deja. Europenii s-au tinut tare la inceput, mai ales pentru ca bancherii central ai nemtilor se opuneau stiind cum sta treaba cu hiperinflatia. Insa cand au vazut ca daca nu incep sa tipareasca si ei se alege praful de UE si cum nemtii au o spaima ancestrala de necunoscut, s-au gandit sa o lase mai moale si sa mai tipareasca din cand in cand, dupa cum o fi nevoie (LTRO). Mai nou, cand japonezii au intrat pe deficit comercial, s-au alertat oleaca si au intrat in panica: ce sa faca, ce sa faca? Pai sa tipareasca yeni cat mai multi, sa provoace inflatie si sa schimbe guvernatorul bancii nationale daca nu isi atinge “targetul” de inflatie [1]. De cand cu noul guvern si cu noua idee a japonezilor de a iesi din criza, toata lumea a inceput sa vorbeasca de razboi valutar, desi pe acest blog ati putut afla despre el inca din 2010 multumita lui Jim Rickards.

Iata deci ca si japonezii au ajuns sa faca acelasi lucru ca ungurii in timp ce noi ne mandrim ca avem un leu puternic si Ponta se lauda cu CDS-ul scazut acum cand CDS-urile nu prea mai inseamna mare lucru avand in vedere ca toata lumea a inteles ca nici o tara nu va fi lasata sa nu plateasca. Toti jurnalistii care au turnat gogosi si i-au criticat pe unguri ar trebui acum sa isi faca mea-culpa, sa se documenteze si sa realizeze emisiuni educative nu sa prosteasca poporul ca Moise Guran care crede ca ne prezinta o stire pozitiva ca a ajuns Dow Jones-ul la un nou maxim din nou. Este trist sa vezi cum un astfel de om realizeaza emisiuni economice de atata timp si nu s-a prins nimic de el, parca inoata ca gasca prin apa.

I-au criticat europenii mult pe unguri pentru aceasta tentativa de independenta si intr-un fel aveau de ce, deoarece in acest razboi, conteaza pana si cei mai mici jucatori. Si e mult pana cand un “dezertor” incepe sa foloseasca “arma devaluarii” in acest razboi si sa marcheze castigul si pe urma toti ii fura ideea. Bineinteles, nu Romania caci noi suntem ascultatori de stapani si daca e nevoie, putem sa punem chiar si bancheri centrali in guvern ca sa regleze treburile cum e bine pe-acolo.

Ungurii au reusit abia recent sa isi intareasca controlul asupra bancii nationale prin numirea in functia de guvernator a acesteia a fostului ministru al economiei (aproape invers ca pe la noi). Ramane de urmarit si vazut ce masuri concrete va lua acesta, insa singura dilema este cu ce viteza va rula tiparnita. Vom vedea atunci cum incep romanii sa mearga cu totii la cumparaturi la unguri, falfaind leii nostri cei mandri care vor cumpara gramada de produse.

Din pacate, tot acest razboi valutar stupid nu este nici macar un joc cu suma zero, pe termen mediu si lung toti vor pierde si la nivel mondial criza se va accentua si mai profund iar cei care nu sunt in cei 1% care detin 99% din bogatia lumii vor avea din pacate cel mai mult de suferit prin diminuarea puterii banului si scumpirea constanta a tuturor produselor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] The Bank of Japan (BOJ) has agreed to double its inflation target to 2% and ease monetary policy, meeting key demands of Japan’s new government. (nu am rabdare insa sa caut stirea cu amenintarea explicita)

[2] Strategia financiara a unei tari este de departe mai importanta decat dezvoltarea sa economica. Sa nu uitam ca Marea Britanie si-a distrus sistematic in ultimele decenii economia insa este in continuare un centru financiar si prin urmare populatia traieste pe seama “firimiturilor” care cad de la masa bancherilor, firimituri deloc de neglijat de vreme ce toti romanii si bulgarii vor sa emigreze pe-acolo

 

 

 

Banca Nationala a Japoniei mareste viteza tiparnitei de bani

Leave a comment

Pentru ca criza e grea si altceva nu stiu ce sa mai faca dupa 20 de ani de balcareala, si pentru ca mai nou s-au cam dusmanit si cu chinezii si astia nu prea mai cumpara nimic de la ei, japonezii s-au gandit sa o ia si ei pe urma americanilor si sa tipareasca fara limita. Suma tiparita este de 101 trilioane yeni / 1,2 trilioane dolari, adica 1200 de miliarde de dolari adica 1.200.000 milioane de dolari, adica cam de doua ori cat PIB-ul Japoniei in 2011.

Japonia: a 5-a recesiune in 15 ani

Leave a comment

Japonia se lupta cu criza de 15 ani. Banca Centrala a Japoniei a ezitat sa ia masuri prea riscante si nu a atins inca niveluri infinite la tiparit bani, cum a actionat FED-ul american. In curand vor fi alegeri in Japonia si se va schimba clasa politica si la ei. Au si japonezii USL-istii lor, doar ca la ei a venit randul democrat-liberalilor. Noua putere va schimba probabil si politica externa si va cere schimbarea constitutiei astfel incat Japonia sa isi dezvolte armata.

De ce nu ne sperie cutremurul?

Leave a comment

Am ascultat azi conferinta Pr. Tanase din Constanta de pe 15 martie intitulata “Datoria mea faţă de tânăra generaţie” si pe langa o gramada de lucruri interesante, parintele a subliniat si un aspect foarte interesant care ma precupa si pe mine de mult timp: de ce nu ne sperie cutremurul. Ne uitam la acele grozavii: cutremur puternic, pamantul rupandu-se si apele revarsandu-se si ramanem doar curiosi si interesati de ce se petrece, chiar si dupa ce vedem ca lucrurile merg din rau in mai rau la centrala nucleara de la Fukushima.

Nu stiu daca parintele se referea la experienta proprie sau doar la ce a observat la oamenii din jur. Cu siguranta ca putini sunt cei care au luat aminte cu adevarat din necazul altora si se traiesc cu adevarat acest eveniment ca pe inca o confirmare ca avem sansa sa traim apocalipsa. Iar daca nu chiar Apocalipsa, cel putin un nou ev mediu intunecat ne asteapta, avand in vedere momentul de rascrcuce in care se afla omenirea prin cumularea unor crize in toate sferele societatii: morala, financiara, ecologica, agricola etc

Nu vreau sa detaliez despre impactul asupra economiei globale pe care il are catastrofa din Japonia. O paralela bruta, dar cu oarecare elemente de realism ar fi sa ne imaginam ce s-ar intampla la noi in Romania in cazul unui dezastru care ar afecta un singur judet si ca acel judet ar fi Argesul. Sa presupunem ca o un lant de explozii puternice la Arpechim ar provoca incendii in lant si in alte zone si ar distruge infrastructura locala, curentul ar fi intrerupt in mare parte din judet iar in Pitesti s-ar intrerupe constant facand imposibila functionarea fabricilor. Asta in caz ca oamenii ar mai avea chef sa vina la munca pentru ca toti si-ar cauta rudele si prietenii sa vada daca au scapat bine iar cei din vecinatatea judetului ar fugi pe jos cat mai departe ca sa nu inhaleze fumul toxic datorat incendiilor. E macabru un astfel de scenariu, dar cum credeti ca ar afecta acest incident economia tarii?

Japonia inseamna mult mai mult pentru lume decat inseamna Arges pentru Romania. Japonia este al doilea mare detinator de bonuri de trezorerie americane, avand 886 mld $, cu putin fata de China care are aproape 1155 mld $ si de 3 ori cat Marea Britanie care o urmeaza cu 278 mld $ (sursa: Trezoreria SUA).

Puterea financiara a Japoniei era imensa desi deficitul guvernamental era oricum printre cele mai mari din lume (aproape 200% din PIB). Din fericire pentru japonezi, mare parte din deficit este catre cumparatori interni, permitand astfel Japoniei sa acceada in caz de nevoie si la investitori externi. Desi de 20 de ani Japonia stagneaza, stagnarea lor nu era tocmai nefasta, adica desi nu reuseau sa creasca si sa reduca deficitul, totusi nivelul de trai a ramas foarte bun, mult peste cel al americanilor sau al europenilor (poate cu exceptia nordicilor). Japonia produce mare parte din componentele electronice care doar sunt asamblate la chinezi. Desi pe mai toate eletronicele de azi scrie Made in China, de fapt ele doar sunt asamblate in China, procesoare, memorii si alte componente cu circuite integrate sunt de fapt Made in Japan.

Dezastrul s-a produs in cel mai nepotrivit moment, atat pentru Japonezi cat si pentru lume, mai ales pentru americani care sunt din ce in ce mai mult stransi cu usa de datorii si depasiti total de valul de miscari sociale din Africa care nu va face decat sa alimenteze si mai mult inflatia pe care si-asa nu pot sa o tina sub control prin nici o metoda. Si tocmai cand atat americanii cat si europenii se gandeau sa mareasca rata interbancara pentru a mai struni putin inflatia, s-a nimerit prapadul din Japonia care nu face decat sa aprinda scanteia pe un morman de lemne deja imbibate bine in benzina. Iar Europa cu ai sai porcusori nu e si ea decat un mic butoi de pulbere cata sa explodeze la prima aprindere.

Consecintele probabile (negative): inflatie, caderea dolarului, revolutii, razboaie

Consecinte posibile (pozitive): stimularea cercetarii si investitiilor in tehnologii alternative si descoperirea unei solutii la criza energetica

Iata asadar ca avem suficiente motive sa fim speriati si sa traim la inaltimea momentului. Din pacate, vedem ca toate acestea in mare parte ne lasa reci, asa cum ne lasa rece urmarirea unei stiri cu un accident rutier fara sa ne gandim ca in acel accident poate a murit cineva drag noua sau ca puteam fii chiar noi. Cu siguranta televiziunea, filmele si Internetul ne-au tocit stimulii intr-o masura atat de mare incat reactiile noastre sunt mai mult la nivel menal decat la nivel emotional. Ceea ce nu e foarte rau, este bine intr-adevar sa nu ne consumam aiurea emotiile si sa ne controlam spaimele si sa judecam cat mai rece dar cat mai corect ce avem de invatat si pentru ce trebuie sa ne pregatim. Insa pentru ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, daca nu ne speriem macar putin nu castigam nimic, ci suntem precum animalele care nu inteleg nimic din strigatul de moarte al unui alt animal rapus de vanatorul aflat in apropiere.

Revenim asadar la o tema mai veche: intoarcerea la tara. Nu ca la tara am fi salvati de foamete si razboaie sau ne-am sfinti mai usor acolo, fiind eliberati de corvoada traiului in postmodernism. Insa recunoasterea unor evidente si luarea masurilor corecte devine deja o responsabilitate majora pe care din pacate putini o constientizeaza si au puterea de a o pune in aplicare intr-un mod realist si fara heirupism.

Vazand radiatiile ucigase care ameninta Japonia si deja au ajuns in SUA, sa ne dam seama ca duhovniceste, lumea de azi este de fapt o mare centrala nucleara aflata in stare de meltdown iar singura protectie pe care o putem avea este Hristos. Doar indreptand eforturile si energiile noastre cat mai mult inspre schimbarea mintii si lepadarea de omul vechi putem sa supravietuim fara a fi ucisi incet dar sigur de catre radiatiile invizibile.

1 2