Category: Eurosoviet

Intr-un interviu la Digi24, expertul in geopolitica si afaceri internationale Mircea Cartarescu a opinat ca Soros nu se implica personal in afacerile unor tari, ci Soros este interesat numai de niste principii (in subinteles, principii bune). Nu stim ce ziare citeste Cartarescu si de unde isi extrage informatiile, dar pare un om care traieste intr-o bubble world, mai precis intr-o fluffy bubble world. Cel putin prin prisma impresiei extraordinare pe care o are cu privire la Soros (dar si din alte motive) care probabil ar rade de s-ar da pe spate daca l-ar auzi pe Cartaflescu. Sa incepem oare cu lovitura data asupra lirei sterline de care probabil si cel mai dezinformat om a auzit? Desi destul de cunoscut acest eveniment, consecintele lui asupra unui intreg popor sunt mai putin intelese. Pe scurt in anii 1992, inca nu exista Euro si toate statele foloseau un mecanism de schimb valutar denumit  European Exchange Rate Mechanism si folosit inca din 1979, care limita fluctuatia ratelor de schimb intr-o marja maximala (cam ce face Isarescu cu leul). Nu am inteles prea precis acest mecanism, fiind deja istorie si nu il pot explica prea bine. Cert este ca exista o marja de speculatie pe piata forex dar tarile participante trebuiau sa convearga in politicile monetare, altfel spus sa aiba o rata a dobanzii cat de cat legata de performanta economica a tarii si care sa reflecte niste realitati. Altfel spus, sa nu existe tensiuni pe o moneda anume. Marea Britanie a intrat in mecanism in anii 90, cand deja incepuse sa aiba succes neoliberalismul lui Margaret Theatcher si lira era pe cai mari, insa guvernatorul bancii centrale nu corelase prea bine dobanda cu cursul de schimb si cu inflatia. Lucrurile erau cunoscute de toata lumea, asa cum acum toata lumea la noi stie ca leul mult mai puternic decat economia romaneasca, dar nimeni nu are curajul sa se puna cu Isarescu deoarece BNR are rezerva mare si poate sa contracareze orice speculatie (pana la o anumita suma). Si pe-atunci in acest mecanism, ca si acum la noi, bancile centrale jucau rolul sa cumpere sau sa vanda moneda pentru a mentine acea rata de variatie – asa cum face acum Isarescu. Soros insa a pariat 10 miliarde de dolari si a vandut lira, producand un trend si luptandu-se de facto cu Banca Centrala a Marii Britanii, pe care in cele din urma a invins-o, oarecum fara fair play, atragand alaturi de el si alti speculatori. In cele din urma, banca nu a putut sustine lira in limitele angajate si Soros a castigat aproximativ un miliard de dolari din acest mega-pariu. Ziua aceea a ramas in instorie denumita “joia neagra” prin efectele asupra britanicilor. Capitalism, liberalism, ar putea spune tovarasul Carty? Banul nu are culoare am putea zice. Cine ar putea rezista tentatiei sa castige un miliard de dolari, chiar daca in spatele acestei miscari, milioane de oameni ar fi afectati prin marirea ratelor, cresterea preturilor, intrarea in recesiune, falimentul firmelor la care lucrau etc? Cum

Teroriștii sunt foarte exasperați deoarece deși ei se chinuie să facă cât mai mulți morți și chiar se sinucid pentru cauza lor, cetățenii Barcelonei astăzi au postat pe faceboook poze cu pisici și nu poze de pe străzi, prin urmare teroarea nu a fost la cote maxime. Aceasta comentează la Realitatea TV un “expert” în securitate care în concluzie a spus: “lucrurile nu sunt cum ne-am aștepta”. Atentatele sunt mană cerească pentru televiziuni și pentru securiști care vor avea bani din ce în ce mai mulți. Totodată, televiziunile au mult de rumegat. Deja subiectul Trump este mult mai diluat și ciocnirile între antifa și militanții din dreapta au fost uitate de presă, cel puțin la noi. Din zecile de capete vorbitoare care se perindă, niciunul nu pune punctul pe “i”: cu cât mai mulți imigranți, cu atât mai mulți teroriști, deoarece teroriștii sunt musulmani, la fel ca imigranții, teroriștii sunt extremiști, la fel ca o mare parte din imigranți etc. Practic, dacă nu am avea imigranți, nu am prea avea nici teroriști. Însă această idee este interzisă în mass-media controlată deoarece stârnește sentimente “naționaliste” ceea ce nu e bine pentru sistem. Din această cauză nici pe viitor nu poate să existe nicio soluție. Tentativele de rezolvare nu vor fi decât în direcția întăririi statului polițienesc – evident încercări efemere care nu vor da rezultate.