Despre răspunsul Iranului asupra atacului ambasadei din Damasc

A trecut ceva timp, o săptămână – zece zile. Israel a atacat o clădire vecină cu ambasada Iranului în Damasc. A omorât doi generali iranieni şi probabil alţi luptători locali.

Siria nu a răspuns cu nimic deoarece nu prea are cu ce. De o bună perioadă, de când Assad a preluat puterea, pare cumva să existe un pact între ruşi şi evrei în sensul că Israel nu loveşte în Assad dar loveşte în proxy-urile Iranului din zonă. Cum de permite Assad aşa ceva? Assad nu are nicio putere, el este un lider local doar cu numele, are o gardă de corp, are control asupra armatei, dar armata este mică, prost plătită şi are cea mai multă treabă în nord, în Turkmenistan.

Iată de exemplu astăzi, care e situaţia fierbinte în Siria. Assad foloseşte artileria şi dronele ca să lovească în rebelii din Turkmenistan. Este ajutat de avioanele ruseşti care din când în când mai bombardează şi ele, dar nu ştiu în ce măsură ruşii participă direct la lupte şi nici cât de intense sunt luptele.

Cu verde în harta de mai sus sunt turkmenii (turci rămaşi în Siria când s-au tăiat graniţele) care domină provinciile de nord: Latakia, Idlib şi Aleppo. Nu ştiu nici în ce măsură turcii îi mai ajută şi mai speră să îi controleze deoarece golul de putere lăsat de distrugerea armatei Siriei de către americani a fost ocupat de triburi locale şi organizaţii paramilitare cu vaste interese. Altfel spus, este relativ o junglă. Deşi religioşi, turcmenii nu sunt suficient de religioşi cât să aibă lideri religioşi care să îi unifice împotriva “marelui Satan”, oricare ar fi ăla: Assad înainte, SUA, Rusia etc. De departe, bănuiala mea este că interesul este economic, fiecare grupare încearcă să domine şi să prindă putere pentru a controla economic regiunea.

Cu galben sunt kurzii care s-au extins ajutaţi de americani, şi fiind suficient de organizaţi pentru a funcţiona economic şi a extrage petrol pentru armata americană care le dă în schimb arme şi ceva dolari. Assad se înţelege bine în ultimul timp cu kurzii în sensul că au un duşman comun: turkmenii şi ISIS. Cu turcii, Assad încă nu e împăcat deoarece turcii nu reuşesc să repare ce au stricat, anume Turkmenistanul este opera lor. Turcii au sperat să pună ei mâna pe această provincie, dar ei abia reuşesc să ţină kurzii în frâie. Nu exagerez dacă spun că fiecare are ceva de împărţit cu fiecare în această regiune. Predicţia mea este că SUA se va retrage, kurzii vor fi înghiţiţi de turci, Assad va face pace cu turcii şi Turkmenistanul va reveni sub controlul lui Assad, mai ales după ce ruşii vor termina cu Ucraina şi vor putea aloca mai multe resurse. Ruşii nu au alt interes decât menţinerea securităţii bazei de la Latakia şi bineînţeles câştigarea unui ban. Nu ar avea sens să menţină această bază şi să aloce ei resurse, dacă nu ar şi câştiga. La fel cum americanii s-au lipit de kurzi, ruşii s-au lipit de Assad în primul rând pentru a câştiga un ban. Nu cred personal că acea bază de la Latakia are mare greutate strategică din punct de vedere militar. Este o mândrie pentru ruşi, dar militar nu are nicio relevanţă. În caz de nevoie, ruşii nu o pot folosi, baza poate fi anihilată foarte uşor de 2-3 avioane ale Israelului. De asemenea, mai cred că ruşii au încercat să securizeze zona pentru a da o mână de ajutor chinezilor. Deocamdată au reuşit. Fără ei, primăvara arabă trecea de Siria şi intra în Turcia, tăind accesul chinezilor în Europa. Ruşii l-au salvat pe Erdogan nu doar cu atentatul, ci şi cu Siria unde ISIS era plănuit să intre la turci după ce termina Siria.

Am făcut această scurtă demonstraţie pentru a explica de ce ruşii nu se implică în loviturile Israelului din Siria, deoarece misiunea lor a fost să oprească în Siria primăvara arabă care să nu destabilizeze Turcia. Vrem nu vrem, Turcia este o ţară importantă a BRICS şi chiar dacă deocamdată alt rol nu are decât să fie hub pentru mărfurile chinezeşti şi pentru materia primă a ruşilor, când americanii vor cere turcilor să aplice sancţiunile, dacă va fi pusă să aleagă, Turcia va alege BRICS. Siria este doar un teritoriu la sud de Turcia pentru ruşi.

Prin urmare Israelul poate să facă cam ce vrea în sudul Siriei, mai ales aerian. Chiar credeţi că nu ar putea ruşii să îi dea lui Assad câteva antiaeriene? Chiar credeţi că Assad nu le-ar folosi? Dar Assad, repet, este doar un automaton, o figură familiară, pusă să joace rolul de preşedinte, dar politica Siriei este politica Rusiei. Şi deocamdată Rusia nu se poate băga în apărarea Iranului deoarece în primul rând, Iranul nu are nevoie, cel puţin deocamdată, de ajutorul Rusiei. Din contră, Rusia are nevoie de ajutorul Iranului!

Colaborarea Rusiei cu Iranul nu este doar la nivel de schimb de armament sau comerţ economic. Foarte probabil, după mine, iranul are nucleare donate de ruşi şi poate chiar operate de ruşi. Aşa cum Rusia a dus nucleare în Belarus, dar acolo a declarat pentru a fi clar tuturor, tot aşa Rusia a dus nucleare şi în Iran. Iranul a dat Rusiei drone deoarece în loc să producă drone, Rusia produce nucleare şi hypoersonice. Şi tancuri, şi avioane. Au mii de tancuri şi mii de avioane. Auzim pe toate televiziunile când un avion rusesc cade şi ucrainienii aplaudă veseli. Dar Rusia mai are mii de avioane care aşteaptă să fie folosite. Ruşii nu au piloţi câte avioane au. Majoritatea sunt vechi, dar multe sunt noi. Industria lor încă funcţionează şi exporturile duduie. Mare parte din producţia de armament a Rusiei merge în afară. De ce? Deoarece economic ruşii nu sunt prea dezvoltaţi şi au nevoie de bani, deci trebuie să vândă arme. Petrolul este ieftin şi ideal ar fi ca ruşii să facă produse de valoare adaugată mai mare. Ei bine, nu fac maşini, nu fac calculatoare, dar fac arme. 3.5 milioane de ruşi lucrează în producţia de arme în 2024. Prin comparaţie, în industria auto din România lucrează cam 110.000 de oameni.

Să trecem acum la răspunsul Iranului.

Israel va răspunde

Deşi a trecut ceva timp şi a fost o incursiune a unor drone în Iran, eu nu cred că Israel nu va răspunde atacului iranienilor. Este doar chestiune de timp, încă calculează şi pregătesc răspunsul şi aşteaptă ca americanii să mai aducă asseturi în zonă pentru a apăra şi mai bine Israelul în urma escaladării care va urma.

Aşadar, după atacul asupra ambasadei, Iranul a pregătit un răspuns, a anunţat americanii, a dat termen şi unele detalii şi astfel a permis o apărare cum trebuie. Atât americanii, cât şi britanicii şi francezii, şi-au trimis unităţi anti-aeriene în Israel şi în Iordania pentru a apăra Israelul de atacul Iranului. Nu se ştia amploarea acestuia deşi se ştia momentul şi anumite detalii, anume că va fi atacat Israelul, dar nu baze americane din Israel sau din Irak sau din alte ţări din zona golfului.

De ce a anunţat Iran ce va face dinainte?

Aveţi în imaginea de sus o hartă cu bazele americane din zonă. Iranul a anunţat când va ataca şi pe cine, deoarece altfel americanii se puteau aştepta să fie atacaţi ei. Când Iranul urma să lanseze 300 de rachete, dacă americanii nu erau informaţi, poate se temeau că sunt atacate bazele lor şi astfel, răspundeau şi ei acestui atac.

Anunţând dinainte când şi unde va lovi, Iranul a evitat un răspuns din partea SUA. De altfel, pe lângă anunţurile publice foarte probabil au existat comunicări şi pe canale directe. De asemenea, anunţând atacul, Iranul a manifestat lipsa de dorinţă de escaladare, ceea ce a convenit SUA. Astfel SUA au putut să disloce asseturi importante către Israel în expectativa atacului.

Uitându-ne la întreaga operaţiune, toţi au ieşit bine, adică Iran a dat un răspuns masiv, a arătat în primul rând populaţiei ce poate şi că este o putere, SUA au apărat Israelul, civili din Israel nu au păţit nimic. Dar, lovitura a făcut totuşi o demonstraţie importantă: Iranul a penetrat apărarea Israelului chiar anunţând atacul dinainte şi chiar dând timp aliaţilor Israelului să îşi aducă în zonă anti-aeriene. Pe scurt, lovitura a neutralizat scutul şi a consumat toate anti-aerienele aliaţilor pe dronele iraniene foarte ieftine, care au avut rolul de supra-încărcare a apărării şi în final, câteva rachete balistice au atins o bază militară din Israel, care de asemenea fusese declarată ca ţintă în avans.

Este clar pentru cine înţelege că anti-aeriana nu este 100% precisă, ci poate fi supraîncărcată, indiferent de tehnologie, că Iranul a demonstrat ceea ce a tot spus de atâtea ori: dacă doresc, vor rade Israelul de pe faţa pământului. Motivul pentru care nu au făcut-o deocamdată este deoarece nu sunt sinucigaşi. Iranul e conştient că dacă va rade Israelul şi-o va fura de la SUA. De aceea, politica Iranului este să se alieze împreună cu Rusia şi China şi să aştepte fie implozia SUA (cel mai probabil scenariu), fie războiul total.

Dilema mea legată de Iran

Singura mea dilemă legată de Iran nu este că nu ar putea rade Israelul, ci este ce procent din armamentul lor a fost folosit cu ocazia acestui atac. Este greu de zis, dar totuşi 300 de drone şi rachete nu sunt o cantitate neglijabilă. România de exemplu, nu are nici jumătate din acest arsenal. Iranul e posibil să aibă. Faptul că Iranul a dat Rusiei drone, demonstrează că au surplus. Nu se riscau aiurea, în ditamai tensiuni, să dea Rusiei din propriile arme dacă nu erau siguri fie că au suficiente, fie că pot să înlocuiască rapid.

Dar succesul operaţiunii, succes datorat faptului că după sutele de drone menite să consume apărarea, ultimele rachete care ţinteau baza au ajuns la destinaţie putea să aibă un cu totul alt deznodământ. Cu siguranţă Iranul nu putea prevedea dinainte acest succes. Ei poate au vrut să arate maxim artificii, să facă multe lansări pentru a arăta populaţiei că au multe rachete. E de bun simţ să presupunem că bănuiau şi ei că, mai ales fiind dată expectativa, Israelul se va apăra bine, SUA vor pune umărul, vor aduce portavioane, baterii anti-aeriene etc. Faptul că americanii au apelat şi la britanici şi la francezi arată că ameninţarea asupra Israelului a fost una importantă şi americanii nu s-au riscat: au adus în zonă maxim ce puteau de la toţi aliaţii.

Dar a doua zi când deja ştiam la TV ce s-a întâmplat, Iranul putea continua atacurile şi Israel ar fi rămas în fundul gol. Foarte probabil, dacă Iranul ar fi trimis a doua zi încă 300 de drone, rata de doborâre a acestora nu mai era 98%, ci să zicem 50%. Ceea ce însemna că 150 de drone puteau lovi în oraşele Israelului, în Tel Aviv, în bazele militare etc.

Faptul că Iran nu a profitat de acest moment arată că totuşi le este frică de consecinţe şi nu vor să escaladeze sau nu au motivaţia suficientă să escaladeze.

Dar Israel, este obligat să escaladeze şi să rezolve chestiunea Iranului. Singura problemă pentru ei este că SUA nu au motivaţia să îi ajute într-un război cu Iranul. Dar ceasul ticăie şi sprijinul sionist din SUA scade: mişcarea Free Palestine în SUA creşte ca un virus şi va domina cu siguranţă discursul în această campanie. Deşi evreii joacă la ambele capete şi au cumpărat ambii preşedinţi şi deşi domină presa, fără propagandă nu pot produce un război. Nu pot avea garanţia că la nevoie, SUA va folosi nuclearele asupra Iranului, deoarece am explicat într-un articol trecut că asupra Iranului nu există alternativă decât nuclearele. Evident că se pot face operaţiuni de pedepsire, se pot bombarda oraşe, dar asta nu va face decât să coalizeze populaţia în jurul puterii, să stârnească ura faţă de Marele Satan şi să justifice atacurile Iranului asupra Israelului la un cu totul nivel. Şi aşa cum vedem, Iranul a demonstrat că poate fără ca probabil să se aştepte. Nu cred că iranienii se aşteptau ca ultimele 4-5 rachete balistice lansate asupra bazelor militare vor avea succes.

Nu ştim dacă Iran a plănuit dinainte câte drone să folosească. E posibil ca atacul să fii fost unul calculat, în sensul că au trimis drone, până când au văzut că apărarea anti-aeriană nu mai poate, apoi au mai trimis 4-5 rachete demonstrative asupra acelei baze militare.

Israel nu poate rămâne cu mâinile în sân. Deşi a terminat cu Gaza şi a scăpat de riscurile unor escaladări de la alte state musulmane din zonă, deşi vecinii controlaţi cum ar fi Iordania, Egiptul şi chiar Turcia nu au mişcat un deget şi nici măcare nu au tăiat relaţiile diplomatice cu Israelul, mai rămâne riscul legat de Iran. Care este un risc existenţial pentru statul evreu. Sincer, nu credeam asta până acum, credeam că Israel doar simulează aceaste riscuri şi conflictul cu Iranul pentru a justifica ajutorul continuu american şi loviturile ocazionale asupra asseturilor iraniene din zonă. Dar iată că au dreptate: Iranul poate distruge Israelul şi foarte probabil, dacă Iranul poate şi Turcia poate. Israel chiar este mic şi cum SUA este în scădere şi nu mai poate controla mare lucru, cum China deja domnă economic golful şi BRICS este în creştere, periferia va avea de suferit.

Aşa cum Ucraina deşi era sub tutela SUA a picat, vedem acum cum Israelul se zbate pentru supravieţuire şi mâine va veni vremea noastră să vedem şi să înţelegem pe pielea noastră că Imperiul este la apus şi periferia arde, iar noi suntem periferie.