Opţiunile Chinei

Am tot discutat pe blog despre faptul că China este singurul risc existenţial pentru Imperiu şi am explicat cum deocamdată strategia aleasă de chinezi este dominarea economică într-o atât de mare măsură încât Imperiul va fi efectiv asimilat şi politic şi militar aşa cum este deja asimilat economic. Căci dacă credem că băncile americane şi sistemul financiar bazat pe dolar mai poate supravieţui când China va declara că nu mai acceptă plăţile în dolari, nu ştim pe ce lume trăim.

Soluţia “nucleară” pentru China, adică renunţarea la dolar, nu va fi folosită decât în cazul unui război în Taiwan, deşi atunci vor mai există în continuare variante, alternative, la războiul total economic care ar duce inevitabil la un război mondial deoarece fără China, lumea nu poate supravieţui, fără producţia ieftină din China, întreg Vestul va intra în implozie economică totală care nici nu poate fi descrisă acum.

Cel mai clar semn al incompetenţie vestului de revenire economică în al 12-lea cea este domeniul militar. Rusia produce de 3 ori mai multe obuze de artilerie decât întreg vestul, adică SUA + Europa de Vest (conform CNN). Atenţia asupra obuzelor este importantă deoarece artileria este principala armă de avans a ruşilor şi cheia succesului. Este estimat că peste 80% dintre răniţii şi morţii în război sunt cauzaţi de obuzele de artilerie şi artileria e folosită pentru a lovi direct în poziţiile de apărare ale inamicului. Combinată cu dronele, artileria a devenit practic arma #1 deoarece are cel mai bun randament cost/efect scontat. Adică, decât să trimită în faţă un tanc de ultima generaţie care costă o avere şi cu 5-6 soldaţi în care s-au investit luni bune, ruşii preferă să trimită dronele să urmărească terenul şi apoi să lanseze bombe. Nu de puţine ori, am văzut folosirea artileriei chiar împotriva unor grupuri de soldaţi ceea ce în războiaiele anterioare se folosea doar pentru asalt.

Expansiunea economică a Chinei nu poate însă să îi ducă mai departe pe chinezi în realizarea obiectivului lor principal: recuperarea Taiwan-ului. Deşi multă vreme am crezut că atacarea Taiwan-ului va avea loc acest an deoarece China este gata şi aşa cum ruşii s-au grăbit să atace Ucraina deoarece americanii îi umpleau de arme, chinezii se tem de dotarea Taiwan-ului cu arme de către SUA şi creşterea încrederii acestora în protecţia americană, când contextul este clar şi intenţiile sunt de asemenea de multe ori repetate, asumate şi toată pregătirea converge în acea direcţie, e chiar de mirare ezitarea chinezilor. Personal nu o pun decât pe laşitatea acestora şi lipsa de curaj soldăţesc al generalilor. Ceea ce nu a fost cazul la ruşi.

Dar China are opţiuni şi dacă armata este bleagă şi partidul nu se poate baza pe ea, partidul se va folosi de ce ştie mai bine: planificare strategică economică pe termen lung. Succesul economic actual al Chinei nu a venit peste noapte, nu a venit din senin, nu a venit deoarece chinezii sunt muncitori. Având cea mai mare populaţie a lumii, chinezii au avut şi ceva genii care au gândit inventarea unui regim economic care să funcţioneze eficient în paralel cu o oarecare deschidere, dar care să menţină ideologia şi sistemul vechi la conducere. Planul a fost destul de complex, a vizat mimarea unei deschideri la un moment dat, închiderea portiţelor când asimilarea tehnologiei vestului a fost finalizată şi nu mai era nevoie de investiţii străine şi crearea de noi pieţe atunci când expunerea pe pieţele din vest a fost prea mare.

Principala opţiune a Chinei în războiul cu SUA este deschiderea frontului din Coreea de Nord. Spre deosebire de generalii chinezi laşi, nord-coreeni sunt militarişti turbaţi care ar sări la un război peste noapte. Cum se poate întâmpla asta? După cum ştim tehnic coreenii sunt încă în stare de război, cei din sud cu cei din nord. Actuala pace este doar un armistiţiu care poate însă fi terminat peste noapte şi represaliile reluate. Într-adevăr şi sudul este pregătit dar aşa cum am văzut în Ucraina, planurile de război durează până la prima bătălie deoarece ce contează în cele din urmă este economia de război, spatele logistic, armamentul, numărul de soldaţi, pregătirea acestora.

Nu e greu să presupunem că într-un război între cele două tabere, China va susţine masiv economic Nordul şi ar fi culmea ca la atâţia ani după îngheţarea conflictului, să nu aibă un plan concret de susţinere a coreenilor din nord. Ţin să subliniez că performanţa nordului, total datorată ajutorului chinezilor şi URSS-ului a fost una spectaculoasă. Practic nord coreenii au luptat direct cu SUA, cu soldaţi americani, cu armamentul american. Faptul că acolo s-a tras linia a fost o constrângere militară şi o oboseală a războiului în sensul că atât SUA cât şi comuniştii au pierdut prea mult şi orice schimbare într-o anume direcţie a graniţelor ar fi costat mult prea mult şi nu ar fi oferit mari perspective în sensul speranţei că o anume parte poate obţine victoria. Singura variantă pentru americani ar fi fost folosirea nuclearei, dar din cauza riscului reciproc de anihilare, evident că această variantă a fost scoasă din calcul şi atunci, aşa cum nici acum SUA nu vor fi nucleare ca să apere România, numai idioţii de pe la TV mai măcăne asemenea aberaţii.

Maşinăria economică a Chinei are cu totul alte capacităţi astăzi decât în timpul războiului corean. Nu este greu de calculat că reîncălzirea acestui război este o variantă la atacarea directă a Taiwanului care ar risca distrugerea potenţialului economic care este evident dorit de chinezi şi care va fi doar o ultimă variantă. Aşa cum vedem că nici ruşii nu au aplicat prea multe distrugeri asupra capacităţilor economice din Ucraina, loviturile fiind punctuale, tot aşa şi chinezii îşi vor dori să cucerească Taiwan-ul dar fără a pierde potenţialul economic şi uman. Pentru a convinge însă Taiwan-ul, chinezii au nevoie să dea o lecţie Imperiuliu, să arate că Imperiul nu îşi mai poate apăra coloniile. Ucraina poate fi o lecţie, deşi victoria de aici va fi a ruşilor nu a chinezilor şi deşi înfrângerea va fi a Imperiului, e posibil ca taiwanezii să nu fie “convinşi” chiar dacă Rusia va ocupa toată Ucraina şi poate chiar şi Ţările Baltice.

O mică notă legată de riscul ca SUA să lovească aerian Koreea de Nord în cazul reaprinderii conflictului, cred că această variantă este exclusă deoarece pierderile ar fi masive pentru SUA şi în contextul tatonărilor geostrategice din zonă, nişte pierderi aeriene ale americanilor în zonă ar însemna masiv pentru pierderea încrederii. Evident că implicarea SUA va fi totală şi poate chiar directă în acest război din Coreea, poate chiar folosind soldaţii găzduiţi acolo. Dar ca orice război, nevoia de arme şi de obuze va dicta cine câştigă şi de departe şansele sunt ale Chinei, de vreme ce în prezent vestul nu poate face faţă nici Rusiei care deşi avea o industrie militară, nu se poate compara la capacităţi cu China.

Imaginaţi-vă ce va însemna să se mobilizeze economia chinezilor pentru a sprijinii Correa şi cât de repede vor putea domina tot ce poate aduce SUA. Ne putem aştepta ca Japonia să ajute economic Coreea de Sud cu arme, dar Japonia nu are o industrie militară aşa cum nici Germania vedem că nu poate ajuta Ucraina. Şi în plus, ca şi Germania, în cazul începerii unui război în zonă, Japonia se va gândi mai întâi la propriile nevoi şi riscuri şi nu va trimite la coreeni decât rebuturi şi vechituri, aşa cum fac acum vest-europenii. Dar vechiturile sunt inutile şi vedem că după doi ani de război, legile economice de bază, ca şi cele militare, încep să funcţioneze şi avansul ruşilor este de neoprit.

Avansul ruşilor va fi un semnal şi pentru chinezi că pot replica aventura americană în Ucraina, prin inversare strategică, pe frontul din Koreea, unde paradoxal, poate teama koreenilor din nord de a fi folosiţi pe post de carne de tun este singura explicaţie de ce până acum China nu a încercat mai întâi să rezolve aici situaţia, înainte de a-şi îndrepta focusul spre Taiwan. Cu adevărat Taiwan este un peşte mult mai mare şi mai bun şi poate de aceea chinezii gândesc “big”. Câştigarea Taiwan-ului ar deschide calea chinezilor spre dominaţia maritimă a Asiei de Sud Est şi ar securiza coridorul spre Golful Persic de unde chinezii au nevoie de cât mai mult petrol pe care însă deocamdată îl plătesc tot în dolari deoarece altfel, navele care duc petrol chinezilor vor avea mici probleme pe parcurs.

Am comentat în articolele trecute că chinezii au ales la alternativa războiului, expansiunea terestră, prin Belt and Road Initiative şi financiară prin BRICS. Dar acestea sunt doar pregătiri pentru război, deoarece evident în caz de conflict, China are nevoie de opţiuni de transport, atât pentru continuarea exporturilor cât şi a trupelor şi echipamentelor de război în diversele puncte de interes prin care vor avea de contracarat expansiunea bazelor militare americane care evident vor face totul ca să blocheze economia chinezilor în caz de război.

Există însă limite de rentabilitate ale transportului terestru şi inevitabil la un anume moment, chinezii vor trebui să flexeze muşchii şi să aleagă unde deschid un nou front. Lentoarea ruşilor în ocuparea Ucrainei este poate unul dintre punctele slabe ale chinezilor şi tentativa de blitz-krieg de la început nu m-ar mira să fii fost una dintre constrângerile unui plan mai elaborat, sincronizat între ruşi şi chinezi, iar eşecul blitz-ului să refocalizeze China de pe Taiwan, a cărui ocupare militară este încă prea costisitoare şi nejustificată.