Provocările Greciei

Pare redundant să discutăm despre provocările pe care le are de trecut Grecia după crizele prin care a trecut și care au gonit tinerii în afară în căutarea unor locuri de muncă mai bune și în cautarea unui viitor.

Cu toate acestea, lista necazurilor pentru greci nu s-a terminat. Pozitia geografică și particularitățile geopolitice ale zonei aduc și bune aduc și rele – balanța înspre bine este însă dificil de întors și necesită mult efort dar mai ales mult … noroc, ca să zicem așa.

Turbarea lui Erdogan, pe de o parte pune unele probleme, dar oferă și oportunități. Șansa Greciei este ca turcii să tragă un glonț și să determine unele recuperări istorice ale Greciei. Ciprul ar fi de-ajuns, deși se pot întâmpla alte evenimente și mai spectaculoase. Stabilitatea este doar o iluzie, istoria merge înainte și granițele se pot schimba. Asta cred și turcii și asta încearcă ei să facă: istorie. Că nu prea se prind pe ce lume trăiesc și mândria și umflarea în pene îi face să parieze pe calul pierzător este altă discuție. Unde ar fi fost Turcia astăzi dacă Erdogan alegea să rămână în NATO și să fie un pilon de stabilitate și o țară de încredere pentru Imperiul Euro-Allantic? Îmbătat de vodka lui Putin și de mătăsurile chinezilor, Erdogan a ales calea pseudo-independenței, căci nimeni nu putea fi independent și de capul lui, nici măcar SUA fără aliați nu pot face mare brânză cu cele câteva port-avioane, cu verzișorii și cu 2-3 rachete.

Întorcându-ne la Grecia, este clar ca Grecia se află în cumpănă din toate punctele de vedere: economic este o relicvă, o provincie marginală a Imperiului ținută pe linia de plutire cu un colț de pâine aruncat de la masa Băncii Central Europene și care nu poate face nimic fără acordul acestora. Militar, Grecia în ciuda armatei capabile și cât de cât dotate, nu ar putea face față unui conflict. Însăși existența Greciei va depinde de bunăvoința europenilor. Teoretic, dacă turcii cumpără pe cine trebuie în SUA și sperie pe femeiele care sunt majoritare în capetele ministerelor apărării din țările europene, vor putea să recupereze Ciprul fără niciun răspuns din partea UE, sau doar cu niște amărâte sancțiuni, cum a fost în cazul Crimeei. Vedem acum că nimeni nu mai vorbește de Crimeea și asta în condițiile în care Ucraina avea acord semnat cu țările NATO că va fi apărată …

Din fericire însă, după cum am arătat în articolele anterioare, americanii au interese majore în zona și nu îi iubesc pe turci. Recentele mesaje și acțiuni ale SUA arată clar de ce parte sunt și nu m-ar mira dacă Erdogan în următoarele zile va da puternic înapoi.

Asta nu înseamnă însă că Grecii pot să doarmă liniștiți. Soarta Greciei este încă în cumpănă și este nevoie de multă credință și de rugăciune pentru poporul grec ca să scape de viitorul război inevitabil și ca să aibă parte de puterea lui Dumnezeu. Din fericire, unii politicieni greci înțele importanța credinței în vremurile prin care trec. Nu toți …

un ministru grec se împărtășește fără frică de Covid

Riscurile însă pentru Grecia nu vin doar din partea războiului. Criza economică care va urma, va produce un val de sărăcie atât de mare în țările sursa de migranți încât noile valuri de migranți vor fi nimica toată pe langă valurile secundare sau terțiare ale Covidului. Să nu uităm că deocamdată turcii sunt bufferul în fața năvălitorilor și se pare că fac treabă bună, evident, stimulați de miliardele lui Merkel. Când va veni foametea însă, turcii vor începe să sifoneze și mai mult din aceste donații și chiar dacă vor avea bani suficienți, nu se știe dacă vor putea face față fluxului. Dar rutele năvălitorilor nu trec doar prin Turcia ci și prin Grecia, pe mare. Cum vor face față grecii acestor valuri când deja problemele par de nerezolvat. Ce vor face când numărul invadatorilor se va dubla sau se va tripla?

De aceea, întreaga ideologie a diversității care a dus la toleranța tembelă față de orice năvălitor și la laxitatea în tratarea integrității teritoriale își va arăta cu adevărat colții abia când foametea va cuprinde cu adevărat întreaga lume. Să nu uităm că mare parte din lume încă mănâncă grâul și orezul de anul trecut. Chinezii fac deja stocuri masive de alimente de bază, cereale etc pentru că pot deja să vadă ce urmează în urma secetelor și a inundațiilor sau poate fac stocuri pentru că o sa lanseze versiunea 2 a virusului și economia o să fie pusă din nou la genunghi de fuhrerii sănătății publice.

De ce parte va fi Romania in cazul unui razboi Turcia-Grecia?

Turcia se afla deja in razboi in Siria, luptand direct impotriva kurzilor si mai putin direct impotriva rusilor, americanilor si a lui Assad. Scopul Turciei declarat este lupta impotriva teroristilor. Nu i-a luat mult lui Erdogan sa foloseasca aceeasi gogoasa de marketing pe care americanii o servesc lumii intregi inca din 2001. Scopul declarat mai putin vocal este refacerea Imperiului Otoman – atat spre nord cat si spre sud.

Frecusurile recente intre Grecia si Turcia pot oricand declansa un razboi. Desi ambele state sunt inca membre in NATO, am explicat in mai multe articole de ce NATO nu mai exista iar Turcia nu mai este de facto membru in NATO. Asa cum nimeni nu mai are vreo speranta ca Erdogan se va schimba peste noapte si va alinia la cerintele europenilor, desi discutiile UE-Turcia continua – in zadar, dar continua – tot asa nimeni nu mai are vreo speranta ca Turcia va lupta alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Rusiei. Dar ce zic eu?! Nici macar participarea Germaniei la un asemenea razboi nu este indeajuns de clara. A se vedea in acest sens abtinerea deloc intamplatoare a nemtilor de la recentele atacuri asupra Siriei (Italia de asemenea s-a abtinut) si declaratiile recente ale presedintelui neamt in favoarea rusilor [1].

In continuare as face o scurta prezentare a situatiei recente pentru a avea o imagine cat mai clara asupra riscului unui razboi turco-grec.

Incalcarile spatiului aerian: turcii au marit numarul de incalcari ale spatiului aerian grec; multitudinea insulelor disputate si granita dificila sunt un motiv pentru care spatiul aerian grec poate fi usor incalcat de turci, apararea deplina a acestuia fiind imposibila; stim ca Grecia a mostenit dupa impartealea din razboaiele anterioare nenumarate insule care geografic sunt mai apropiate de Turcia asiatica; poate unui scolar care nu stie istorie, aceasta i se pare ciudat, insa celor care stiu istorie li se pare ciudat ca turcilor li s-a dat atat de mult la imparteala din primul razboi mondial, ei fiind pierzatori; de altfel, bulgarii au si ei o mare parte din vina din cauza lacomiei lor, dar aici intram in altele si e treaba lui Junker sa ne aminteasca ca un razboi in Balcani poate izbucni oricand.

Grecii au tolerat la inceput aceste incalcari, mai ales la apelul americanilor care si-asa au probleme sa se inteleaga cu turcii cu privire la Siria, daramite sa le mai ceara si sa stea cuminti la granita cu grecii; evident, la fiecare provocare a turcilor, grecii trebuie sa raspunda prin trimiterea de avioane in zona, ca doar nu o sa raspunda cum au facut turcii cu avionul rus pe care l-au dat jos cand a intrat 2 minute peste o fasie de cativa kilometri din spatiul aerian turc; mai nou insa, grecii raspund la absolut orice provocare, mai ales dupa retorica si amenintarile politicienilor turci despre care am mai tratat intr-un articol din Februarie; astfel de declaratii sunt insa extrem de dese si nu le mai urmaresc.

De departe, cel mai important incident este capturarea de catre turci a unui soldat greci care a trecut granita la turci din greseala in timpul unei furtuni. Pana acum, nici europenii nu au reusit sa ii convinga pe turci sa il dea inapoi, acestia aducand motive hilare: ca nu il pot judeca deoarece soldatul nu are o adresa in Turcia ca sa il cheme in judecata. In plus, cererilor europenilor si ale grecilor turcii le raspund ca inca investigheaza incidentul. Nu au insa ce sa investigheze de atatea luni, era furtuna si soldatul s-a ratacit. Nu e prima data cand se intampla asta de o parte sau de alta. Insa Turcia trimite semnale grecilor si turcii se umfla in pene. Sau poate doar se razbuna pentru ca grecii nu au vrut sa extradeze cativa fugari turci care au participat la complotul impotriva lui Erdogan.

Grecii de asemenea incep sa devina si ei nervosi, mai ales pe masura ce victimele din randul soldatilor incep sa creasca. Pe langa soldatul capturat de turci, grecii au mai pierdut un pilot care a murit acum cateva zile intr-un zbor de interceptare a unui avion turcesc care incalcase spatiul aerian al Greciei. Pe insula din apropierea locului unde s-a prabusit pilotul, cativa grecii au ridicat un steag in memoria pilotului. Insula nelocuita este revendicata de ambele tari, de unde turcii pretind ca i-au fortat pe greci sa dea jos steagul.

Provocarile continua pana la acolo incat avioane de lupta turcesti au provocat elicopterul in care se afla presedintele grec Tsipras in vizita marti pe insula Kastellorizo [2]. Avioanele turcesti au cerut pilotului elicopterului sa le prezinte ruta, iar acestia au anuntat aviatia greaca care a trimis doua avioane care i-au gonit pe turci. Intre timp insa navele de coasta turcesti au flancat cealalta coasta a insulei vizitate de Tsipras. Frecusuri dupa frecusuri, focuri de avertisment, manevre si amenintari.

“Grecia nu ameninta pe nimeni (adica pe turci) dar nu ii este frica de nimeni (adica de turci), de asemenea ,” a declarat Tsipras, adaugand ca “nu vom ceda nicio mana de pamant”. “Vreau sa trimit un mesaj de cooperare si coexistenta pasnica dar de asemenea, de determinare” – conform Ekathimerini. Frecusuri au fost si vor mai fi vor spune optimistii.

Scanteia se poate aprinde oricand, fie din accident fie provocata. Turcii nu ar fi amplificat provocarile daca nu ar vrea sa fructifice momentul de slabiciune al grecilor care au ajuns paria Europei.

Sa vedem insa in continuare ce variante are Romania in cazul unui razboi greco-turc. Din start, neutralitatea este clar o iluzie. Nici macar NATO nu va putea sa calmeze cele doua parti, comandantul NATO (care arata ca un pacalici) aflat in vizita in Turcia declarand chiar ieri ca tensiunile greco-turce nu sunt o chestiune pentru NATO (cf Ekathimerini). Cu siguranta NATO are alte prioritati cum ar fi lupta cu teroristii din Afganistan si nu pacea si linistea cetatenilor tarilor membre, de aceea Stoltenberg a fost rezervat si aparent dezinteresat in detensionarea conflictului.

Pozitionarea Romaniei, dupa parerea mea, oricat de turbati ar fi conducatorii temporari, nu poate fi alta decat de partea Greciei, mai ale avant in vedere problemele pe care Turcia le pune americanilor in Siria si imaginea negativa pe care turcii au reusit sa si-o fabrice in ultimul timp in randul NATO atat prin traseul antidemocratic si progromul impotriva opozitiei din interior cat si prin actiunea din Siria in sfidarea Imperiului la care merita amintita si opozitia fata de prospectiunile companiiilor italiene din jurul Ciprului fata de care Turcia emite pretentii.

Mentinerea neutralitatii in viitorul razboi greco-turc, desi ar fi avantajoasa, cu siguranta ar fi greu de pastrat, avand in vedere prezenta bazelor americane pe teritoriul nostru. Cu siguranta Imperiul nu va rezista si va incerca eliminarea lui Erdogan in cazul unui razboi cu grecii, indiferent de casus beli. Este chiar de mirare de fapt, cum de americanii nu au folosit niciun false flag pana acum pe acest front pentru a-i provoca pe turci. Poate ca tocmai independenta fata de Imperiu si fermitatea grecilor ar fi o explicatie, grecii bazandu-se pe capacitatile proprii deocamdata si nefacand apel la NATO pana acum desi tehnic erau indreptatiti.

Neavand capacitati insa, Romania nu va putea contribui mult la razboi. Poate ceva avioane, poate ceva armament trimis grecilor si de ce nu cateva mii de soldati care vor apara probabil granita de sud a Bulgariei pentru a garanta ca acestora nu le vor trece prin cap alte prostii ca in vremea razboiului balcanic cand numai mandria bulgarilor a taiat avantul anti-otoman al fostelor pasalacuri.

Marele semn de intrebare in acest razboi va fi Rusia. Ca tara ortodoxa si cu puternice legaturi cu grecii, de departe Rusia se va plasa de partea Greciei. Jucatori de sah profesionisti, rusi nu se lasa amagiti de duplicitatea turcilor care doar acum o saptamana au salutat atacul americanilor asupra sirienilor. Poate razboiul cu grecii ar fi chiar o oportunitate nesperata pentru rusi de a avansa inspre sud si de a castiga doi iepuri dintr-o lovitura: Turcia prin ocupare si Grecia prin alianta.

Sa nu ne imaginam ca americanii sau europenii au capacitatea sau interesul sa apere Grecia in cazul unui razboi cu turcii. “Salvarea” financiara a grecilor, chiar daca nu l-a costat nimic pe europeanul de rand, s-a facut dupa lungi si grele tergivesari si oricum cu greu o putem declara salvare, mai degraba o putem numi aruncarea unui os. Greci au ros insa destule oase ale europenilor incat sa fie tentati de un alt protector si Putin daca va fi nevoie, nu va refuza o asemenea oportunitate care ii va oferi sansa nu doar sa dea o lovitura importanta blocului NATO dar si sa avanseze pana in coasta europenilor si sa faca din Marea Neagra un lac rusesc, un vis mai vechi de-al lor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] German President Worried About West-Russia ‘Alienation,’ Calls For Dialogue

Întâlnirea UE-Turcia: solidificarea rupturii

Azi (luni) la Varna, are loc o intalnire la nivel inalt intre Turcia (repretentata prin Erdogan – presedinte) si UE (reprezentata prin Junker – ce-o fie el si Donald Tusk – e si el ceva pe-acolo). Principala dinferenta intre capii celor doua parti este ca Erdogan e votat pe cand Junker si Tusk nu sunt votati. Ar mai fi o diferenta: majoritatea turcilor il apreciaza pe Erdogan (desi e dictator, dar asta vor turcii) pe cand Junker este luat in deradere de europenii de la vest la est iar Tusk nu prea se mai poate intoarce acasa, atat de mult il urasc polonezii. Si o alta mica diferenta: Erdogan ca islamist fundamentalist, nu consuma alcool, pe cand Junker isi incepe dimineata cu un cognac (sursa) iar Tusk probabil bea cacao cu lapte.

Pe agenda discutiilor sunt mai multe chestiuni. Ce mi se pare interesant este ca aceasta intalnire este programata imediat dupa ziua nationala a Greciei care a avut loc saptamana trecuta. Grecii au beneficiat de ocazie ca sa raspunda si ei amenintarilor verbale ale turcilor: “Ii vom strivi pe cei care pun sub semnul intrebarii securitatea nationala (sursa)”. Problema este ca turcii au trecut deja de amenintari verbale si pe ordinea zilei sunt 2 chestiuni deocamdata minore (mai mult sau mai putin):

  1. interzicerea de catre turci a exploatarilor maritime din zona Ciprului (ceea ce i-a cam afectat la buzunar pe italieni, daca imi aduc aminte Enel are cesionat dreptul de ciprioti)
  2. rapirea de catre turci a 2 soldati greci care au trecut granita la turci patruland din cauza unei furtuni

Problemele se pot rezolva usor sau complicat, depinde ce vor turcii. Turcilor le plac tocmelile si nu pot sa traiasca fara tocmeli. De aceea probabil vor cere mai multi bani pentru punctul 1 si vor cere cativa turci fugari gazduiti de greci si pe care grecii au refuzat sa ii inapoieze in ciuda emiterii unor mandate internationale (cam cum ne fac noua sarbii cu Ghita, desi nu e tocmai aceeasi situatie).

Problema mai dificila (si motivul acestei reuniuni – parerea mea) este cred renegocierea administrarii refugiatilor, europenii fiind cam saturati iar turcii stiind asta, urmeaza probabil sa ceara mai multi bani.

Ca miscelanea, poate ar mai trebui sa mentionam si cateva stiri recente pentru clarificarea situatiei.

Marea Turcie

Dupa succesul din Afrim si pregatirea unor alte invazii in Siria, Erdogan a declarat: “vom ucide sau vom murii construind Turcia Mare” (sursa). Este un semn de intrebare al traducerii daca Turcia Mare se refera la fostul Imperiu Otoman sau la o Turcie mare la figurat, desi un alt fragment din discurs ne clarifica: “turcii nu vor uita niciodata ranile facute in inima noastra de granitele artificiale care ne-au fost trasate”. Din nou nu este clar daca se refera la granitele din sud sau din nord, desi nu mai conteaza. Ca o mica paranteza, toate tarile sufera de granitele artificiale in care sunt incorsetate in urma vicisitudinilor si neputintelor istorice. Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia dar mai ales Ungaria viseaza la Romania Mare, Bulgaria Mare, Serbia Mare, Grecia Mare, Turcia Mare si Ungaria Mare. Erdogan este doar cu un pas inainte in razboi, celelalte urmand sa fie atrase si ele in curand.

Bolton nu plange pentru Erdogan

Actualul consilier de securitate al lui Trump, John Bolton (zis si John Bomber) a declarat in timpul loviturii de stat ca “nu i-ar curge o lacrima daca Erdogan ar fi dat jos” (sursa). A mai zis si altele despre turci si mai ales despre iranieni. In mai expira acordul SUA cu Iranul si incep noi sanctiuni +/- bombardamente. Turciei ii va conveni la inceput deoarece va putea pune mana pe o felie mai mare din Siria si spera sa ii convinga pe americani ca ei sunt raul cel mai mic in zona. Bolton de asemenea nu uita ca in razboiul din Irak, Erdogan nu i-a lasat pe americani sa deschida un nou front in nord unde puteau invada rapid si eficient spre deosebire de sud.

Incirlik nu e parasita dar devine irelevanta

Armata SUA a negat zvonurile ca urmeaza sa inchida bazele de la Incirlik si din Quatar (un stat aghiotant al turcilor) (sursa). Care tara poate sa paraseasca o baza cucerita de bunavoie? Cel putin niste spioni sau niste echipamente de ascultare o sa isi pastreze americanii acolo pana cand probabil baza va fi atacata de locuitori din nou, de data viitoare cu succes. Plecare se va face fie in urma unei cereri oficiale a Turciei (poate chiar inainte de razboi), fie in urma unor sugestii oficiale prin care turcii vor declara ca nu mai pot garanta securtatea bazei. Adica nici turcii nu vor vrea sa ofere casus-beli americanilor. Deocamdata insa turcii au nevoie de americani, sperand la o felie cat mai mare din Siria. Pare de neinteles strategia turcilor insa este simpla: incearca sa ia de la rusi o felie cat mai mare si incearca sa ia si de la americani o felie cat mai mare. Deocamdata din Siria. Maine incearca sa ia de la europeni o felie cat mai mare din Cipru sau o vor vinde pe bani grei (ma refer aici la exploatarile maritime).

Marea problema a europenilor la intalnirea de maine este ca nu au o armata. Cu ce armata il va ameninta Junker pe Erdogan ca ori respecta suveranitatea Ciprului, ori altfel …?

Războiul Rusia-Turcia / skirmish-urile cu Grecia

Consilierul șef al președintelui turc Erdogan a amenințat prim-ministrul grec că o să-i rupă picioarele. “Atena o să dea de mânia Turciei mai rău decât Afrim” a avertizat turcul într-un show de televiziune.

Sursa foto / știre: http://www.keeptalkinggreece.com/2018/02/01/bulut-imia-greece-threats-turkey/

Cu privire la prim-ministru, a declarat: “O să rupem mâinile și picioarele oficialilor, ale prim-ministrului și ale oricărui ministru care va încerca să puna piciorul pe inusla Kardak/Imia islet din Marea Egee”.

Amenințările turcului vin la câteva zile după ce ministrul grec al apărării a navigat la Imia și a aruncat în mare o coroană de flori în onoarea celor trei soldați greci căzuți la datorie în conflictul cu turcii din zonă în 1996.

Reamintim cititorilor mai noi, că există profeții ortodoxe care prevăd distrugerea Turciei de către Rusia, profeții tratate în numeroase articole mai vechi în care aminteam și despre tratatul de securitate între Rusia și Grecia prin care Rusia garantează securitatea Greciei. De asemenea, reamintim că de facto Turcia nu mai este membru NATO, unul dintre principalele contestari ale acestui scenariu pe care l-am prezentat cu ceva ani buni în urmă când nimeni nu prevedea răcirea relațiilro turco-americane până la acest nivel.

Noutăți ale frecușurilor NATO-Turcia apar zilnic și nu ne vom mai ocupa de ele. Iată doar o știre recentă: General turc ameninta Washington-ul să nu streseze Turcia și să o împingă spre Iran și Rusia“.