Turcia se afla deja in razboi in Siria, luptand direct impotriva kurzilor si mai putin direct impotriva rusilor, americanilor si a lui Assad. Scopul Turciei declarat este lupta impotriva teroristilor. Nu i-a luat mult lui Erdogan sa foloseasca aceeasi gogoasa de marketing pe care americanii o servesc lumii intregi inca din 2001. Scopul declarat mai putin vocal este refacerea Imperiului Otoman – atat spre nord cat si spre sud.
Frecusurile recente intre Grecia si Turcia pot oricand declansa un razboi. Desi ambele state sunt inca membre in NATO, am explicat in mai multe articole de ce NATO nu mai exista iar Turcia nu mai este de facto membru in NATO. Asa cum nimeni nu mai are vreo speranta ca Erdogan se va schimba peste noapte si va alinia la cerintele europenilor, desi discutiile UE-Turcia continua – in zadar, dar continua – tot asa nimeni nu mai are vreo speranta ca Turcia va lupta alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Rusiei. Dar ce zic eu?! Nici macar participarea Germaniei la un asemenea razboi nu este indeajuns de clara. A se vedea in acest sens abtinerea deloc intamplatoare a nemtilor de la recentele atacuri asupra Siriei (Italia de asemenea s-a abtinut) si declaratiile recente ale presedintelui neamt in favoarea rusilor [1].
In continuare as face o scurta prezentare a situatiei recente pentru a avea o imagine cat mai clara asupra riscului unui razboi turco-grec.
Incalcarile spatiului aerian: turcii au marit numarul de incalcari ale spatiului aerian grec; multitudinea insulelor disputate si granita dificila sunt un motiv pentru care spatiul aerian grec poate fi usor incalcat de turci, apararea deplina a acestuia fiind imposibila; stim ca Grecia a mostenit dupa impartealea din razboaiele anterioare nenumarate insule care geografic sunt mai apropiate de Turcia asiatica; poate unui scolar care nu stie istorie, aceasta i se pare ciudat, insa celor care stiu istorie li se pare ciudat ca turcilor li s-a dat atat de mult la imparteala din primul razboi mondial, ei fiind pierzatori; de altfel, bulgarii au si ei o mare parte din vina din cauza lacomiei lor, dar aici intram in altele si e treaba lui Junker sa ne aminteasca ca un razboi in Balcani poate izbucni oricand.
Grecii au tolerat la inceput aceste incalcari, mai ales la apelul americanilor care si-asa au probleme sa se inteleaga cu turcii cu privire la Siria, daramite sa le mai ceara si sa stea cuminti la granita cu grecii; evident, la fiecare provocare a turcilor, grecii trebuie sa raspunda prin trimiterea de avioane in zona, ca doar nu o sa raspunda cum au facut turcii cu avionul rus pe care l-au dat jos cand a intrat 2 minute peste o fasie de cativa kilometri din spatiul aerian turc; mai nou insa, grecii raspund la absolut orice provocare, mai ales dupa retorica si amenintarile politicienilor turci despre care am mai tratat intr-un articol din Februarie; astfel de declaratii sunt insa extrem de dese si nu le mai urmaresc.
De departe, cel mai important incident este capturarea de catre turci a unui soldat greci care a trecut granita la turci din greseala in timpul unei furtuni. Pana acum, nici europenii nu au reusit sa ii convinga pe turci sa il dea inapoi, acestia aducand motive hilare: ca nu il pot judeca deoarece soldatul nu are o adresa in Turcia ca sa il cheme in judecata. In plus, cererilor europenilor si ale grecilor turcii le raspund ca inca investigheaza incidentul. Nu au insa ce sa investigheze de atatea luni, era furtuna si soldatul s-a ratacit. Nu e prima data cand se intampla asta de o parte sau de alta. Insa Turcia trimite semnale grecilor si turcii se umfla in pene. Sau poate doar se razbuna pentru ca grecii nu au vrut sa extradeze cativa fugari turci care au participat la complotul impotriva lui Erdogan.
Grecii de asemenea incep sa devina si ei nervosi, mai ales pe masura ce victimele din randul soldatilor incep sa creasca. Pe langa soldatul capturat de turci, grecii au mai pierdut un pilot care a murit acum cateva zile intr-un zbor de interceptare a unui avion turcesc care incalcase spatiul aerian al Greciei. Pe insula din apropierea locului unde s-a prabusit pilotul, cativa grecii au ridicat un steag in memoria pilotului. Insula nelocuita este revendicata de ambele tari, de unde turcii pretind ca i-au fortat pe greci sa dea jos steagul.
Provocarile continua pana la acolo incat avioane de lupta turcesti au provocat elicopterul in care se afla presedintele grec Tsipras in vizita marti pe insula Kastellorizo [2]. Avioanele turcesti au cerut pilotului elicopterului sa le prezinte ruta, iar acestia au anuntat aviatia greaca care a trimis doua avioane care i-au gonit pe turci. Intre timp insa navele de coasta turcesti au flancat cealalta coasta a insulei vizitate de Tsipras. Frecusuri dupa frecusuri, focuri de avertisment, manevre si amenintari.
“Grecia nu ameninta pe nimeni (adica pe turci) dar nu ii este frica de nimeni (adica de turci), de asemenea ,” a declarat Tsipras, adaugand ca “nu vom ceda nicio mana de pamant”. “Vreau sa trimit un mesaj de cooperare si coexistenta pasnica dar de asemenea, de determinare” – conform Ekathimerini. Frecusuri au fost si vor mai fi vor spune optimistii.
Scanteia se poate aprinde oricand, fie din accident fie provocata. Turcii nu ar fi amplificat provocarile daca nu ar vrea sa fructifice momentul de slabiciune al grecilor care au ajuns paria Europei.
Sa vedem insa in continuare ce variante are Romania in cazul unui razboi greco-turc. Din start, neutralitatea este clar o iluzie. Nici macar NATO nu va putea sa calmeze cele doua parti, comandantul NATO (care arata ca un pacalici) aflat in vizita in Turcia declarand chiar ieri ca tensiunile greco-turce nu sunt o chestiune pentru NATO (cf Ekathimerini). Cu siguranta NATO are alte prioritati cum ar fi lupta cu teroristii din Afganistan si nu pacea si linistea cetatenilor tarilor membre, de aceea Stoltenberg a fost rezervat si aparent dezinteresat in detensionarea conflictului.
Pozitionarea Romaniei, dupa parerea mea, oricat de turbati ar fi conducatorii temporari, nu poate fi alta decat de partea Greciei, mai ale avant in vedere problemele pe care Turcia le pune americanilor in Siria si imaginea negativa pe care turcii au reusit sa si-o fabrice in ultimul timp in randul NATO atat prin traseul antidemocratic si progromul impotriva opozitiei din interior cat si prin actiunea din Siria in sfidarea Imperiului la care merita amintita si opozitia fata de prospectiunile companiiilor italiene din jurul Ciprului fata de care Turcia emite pretentii.
Mentinerea neutralitatii in viitorul razboi greco-turc, desi ar fi avantajoasa, cu siguranta ar fi greu de pastrat, avand in vedere prezenta bazelor americane pe teritoriul nostru. Cu siguranta Imperiul nu va rezista si va incerca eliminarea lui Erdogan in cazul unui razboi cu grecii, indiferent de casus beli. Este chiar de mirare de fapt, cum de americanii nu au folosit niciun false flag pana acum pe acest front pentru a-i provoca pe turci. Poate ca tocmai independenta fata de Imperiu si fermitatea grecilor ar fi o explicatie, grecii bazandu-se pe capacitatile proprii deocamdata si nefacand apel la NATO pana acum desi tehnic erau indreptatiti.
Neavand capacitati insa, Romania nu va putea contribui mult la razboi. Poate ceva avioane, poate ceva armament trimis grecilor si de ce nu cateva mii de soldati care vor apara probabil granita de sud a Bulgariei pentru a garanta ca acestora nu le vor trece prin cap alte prostii ca in vremea razboiului balcanic cand numai mandria bulgarilor a taiat avantul anti-otoman al fostelor pasalacuri.
Marele semn de intrebare in acest razboi va fi Rusia. Ca tara ortodoxa si cu puternice legaturi cu grecii, de departe Rusia se va plasa de partea Greciei. Jucatori de sah profesionisti, rusi nu se lasa amagiti de duplicitatea turcilor care doar acum o saptamana au salutat atacul americanilor asupra sirienilor. Poate razboiul cu grecii ar fi chiar o oportunitate nesperata pentru rusi de a avansa inspre sud si de a castiga doi iepuri dintr-o lovitura: Turcia prin ocupare si Grecia prin alianta.
Sa nu ne imaginam ca americanii sau europenii au capacitatea sau interesul sa apere Grecia in cazul unui razboi cu turcii. “Salvarea” financiara a grecilor, chiar daca nu l-a costat nimic pe europeanul de rand, s-a facut dupa lungi si grele tergivesari si oricum cu greu o putem declara salvare, mai degraba o putem numi aruncarea unui os. Greci au ros insa destule oase ale europenilor incat sa fie tentati de un alt protector si Putin daca va fi nevoie, nu va refuza o asemenea oportunitate care ii va oferi sansa nu doar sa dea o lovitura importanta blocului NATO dar si sa avanseze pana in coasta europenilor si sa faca din Marea Neagra un lac rusesc, un vis mai vechi de-al lor.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE
[1] German President Worried About West-Russia ‘Alienation,’ Calls For Dialogue
You must be logged in to post a comment.