Una dintre produsele fabricii de consens pe piața gogoșilor legate de Covid este ideea că dacă facem boala nu dobândim imunitate, prin urmare, e de rău și trebuie să fim de acord – și chiar să punem umărul – la dictatura medicală sau mai bine zis la dictatura unor bolnavi de putere și control pe fundal de criză medicală.
Deci, ideea de bază este CONTROLUL. Se dorește controlul total și se lucrează la implementarea acestui control pe motivul iminenței crizei medicale – Covid e atât de nasol, încât viața noastră de acum înainte s-a schimbat și trebuie să ne tăiem singuri creaca – adică să distrugem economia – din cauza unei boli cu rata de supraviețuire de 99.95%. Aș face aici o mică paranteză pentru a sublinia una dintre tehnicile fabricii de consens: accentuarea și prezentarea componentei negative a bolii – se moare! – în detrimenul adevărului științific, matematic și medical de bun simț: se moare mult mai puțin ca în majoritatea altor boli, mai precis, rata mortalității este de 2-3 ori mai mare ca a banalei gripe.
Cu privire la graficul de sus, am putea spune: totuși, vedem că Covid e mai rău ca gripa (mai ales pentru cei peste 50 de ani). Vedem din studiu că pentru cei sub 45-50 de ani, Covid este chiar mai blând decât gripa comună. Personal, din spusele celor din jur din categoria de varstă până la 45 de ani, într-adevăr Covid a fost mai blândă ca o gripă. Pe de altă parte, să nu uităm un amănunt important: numărul de infecții este mult mai mare decât cele luate în calcul în studiul de mai sus care probabil se bazează doar pe testări nu și pe extrapolări (probabil mult mai mulți sunt cei care au făcut virusul și prin urmare, cifrele arată altfel).
Se zice deci: se moare din Covid. Și este adevărat, deși nu este adevărat. Este adevărat doarece tehnic, sunt morți din Covid, dar nu este adevărat deoarece atenția exagerată și măsurile aberante nu se pupă cu mortalitatea Covid-ului, dacă ne uităm la cifre. Sunt secțiile de ATI pline? Și care e problema, erau pline mereu! Sunt spitalele pline? Așa erau mereu! Se moare în spital? S-a murit mereu! Am vorbit într-un articol trecut despre retragerea articolului care demonstra statistic că Covid nu a crescut numărul de morți anuali.
Să ne întoarcem însă la minciuna că nu există imunitate și nu trebuie … “să ne culcăm pe o ureche” deoarece trebuie să ne fie frică, să trăim cu morvocul în fund și gata să îndeplinim cu acuratețe toate “recomandările” obligatorii ale “specialiștilor” – fuhrerii noii dictaturii medicale. De altfel, tentativa de ostracizare a oricărei adaptare și “relaxare” cum e numită uneori, este una permanentă și este principala activitate a fabricii de consens. De ce prezintă televiziunile zilnic reportaje de la spitale și arată cum mor oamenii de Covid, deși oamenii mai mor și de altele în același timp, iar accidentele de mașină deja sunt tratate ca rubrica meteo, la coadă. Iată un exemplu mai vechi: Dr. Vlad Stroescu: Ne-am obișnuit întrucâtva cu ideea bolii și riscul morții și asta nu e neapărat bine.
Orice tentativă de adaptare și ignorare a spaimei, orice încercare de a trăi cât de cât normal este puternic atacată în media, de fabrica de consens deoarece puterea politică și legală încă nu este deplin dobândită de noua dictatură a “resetului”. Resetarea începe însă prin ostracizare. Cei care trăiesc normal sunt dușmanii societății, dușmani ai adevărului oficial. Din această cauză, cei care au trecut prin boală și au scăpat sunt cei mai periculoși. Există o dinamică complexă a plandemiei și doresc să explic cât mai în amănunt de ce graba cu vaccinul are o altă explicație decât dorința de a salva vieți: se dorește ca ieșirea din criză să poata fi justificată prin vaccin, nu prin evoluția naturală a bolii, așa cum s-a întâmplat cu gripa spanilolă de exemplu: după primul impact destul de nasol, după valul 1 și valul 2, la aproape 2 ani de la începerea bolii, oamenii deja nu se mai temeau. Pe atunci nu era presa care să mintă că nu există imunitate la acest virus.
Despre chestiunea imunității am mai scris [referința de introdus] într-un articol anterior în care am explicat că nu există nicio bază științifică medicală care să susțină că nu există imunitate, ba din contră: cu fiecare săptămână care trece, cu atât crește evidența că imunitatea există. De ce? Foarte simplu! Deoarece cu trecerea timpului avem din ce în ce mai multe date care consolidează teoria principală că imunitatea se dobândește. De altfel, nu știu dacă ați observat, dar în ultimul timp nimeni nu mai discută despre dobândirea imunității de turmă.
Primul semnal pe care l-am avut legat de acest fenomen, a fost când am discutat cu o asistentă care după ce a făcut Covid era în continuare speriată că va face din nou. Când am întrebat-o de unde știe mi-a răspuns: așa se vorbește prin spital. Deci până și medicii au răspândit această gogoașă. Inițial, când a apărut boala, principala idee era să ținem curba sub control pentru ca spitalele să poată face față și să ajungem la efectul de turmă. Cu siguranță toți oamenii au auzit de efectul de turmă. Ei bine, efectul de turmă nu putem discuta de el în afara existenței imunității pe viață. Dacă ați auzit de efectul de turmă, este deoarece cei care au lansat această idee – că vom scăpa de virus abia când vom face 80% dintre noi – înseamnă că imunitatea a fost ideea de bază de la care s-a pornit. Pentru că fără imunitate, nu există efect de turmă.
Acum însă, deoarece economia nu a fost distrusă dintr-o lovitură și virusul nu a omorât încă suficienți oameni cât “să nu mai punem presiune pe planetă”, e nevoie de vaccin și de instituirea unor măsuri drastice extraordinare permanente sau măcare periodice prin care să se dea în cap din ce în ce economiei, mai ales țărilor sărace și în curs de dezvoltare care au o demografie în creștere. Dar poate despre demografie vom vorbi altă dată.
În concluzie, de ce dorește fabrica de consens să impună ideea că imunitatea nu există și trebuie să rămânem în continuare speriați – chiar și cei care au făcut virusul – și evident să tânjim după vaccin? Pentru că altfel, se termină distrația și mijloacele de control nu mai funcționează. De altfel, iritația cu care mass-media tratează aglomerația de la mall-uri și faptul că românii nu se tem de virus, denotă componentele psihopate ale acestor bolnavi și cat de porniți sunt pe direcția controlării totale a populației prin frică și teroare.
Imunitatea există cel puțin pentru timpul cât a trecut de la primul val, adică din martie – 8-9 luni. A nega asta, este absurd și într-adevăr MSM nu neagă. Face însă maxim ce poate face pentru a pompa în direcția opusă. Iată un exemplu: CNN prezintă un studiu care a găsit 2 bolnavi care au făcut din nou Covid. Unul a fost ok, altul nu a fost ok. În mor normal, din 2 cazuri nu poți face un studiu științific. Concluzia care este însă? Este prezentată posibilitatea reinfectării deși realitatea este imunitatea. Adica, din milioane de oameni, e normal că s-au găsit 2 care au făcut din nou. Poate sunt mai mulți. Poate sunt 1-2%. Dar nu știm nimic deocamdată. Totul e nou și boala nu e încă studiată. De ce să nu pornim de la realitatea fundamentală că dobândirea de anticorpi denotă că imunitatea există, chiar dacă numărul anticorpilor scade – ceea ce se întâmplă și la alte boli? La fel cum și la alte boli, scade numărul de anticorpi deși imunitatea rămâne, foarte probabil și la Covid e la fel. La fel cum și la alte boli, dacă sistemul imunitar – care are suișuri și coborâșuri – este într-o etapă proastă, cineva poate muri chiar dintr-o boală pe care a mai făcut-o înainte și pentru care a dobândit imunitate, dar având sistemul imunitar la pământ … până aici i-a fost.
Dacă imunitatea nu ar exista, oare nu am auzi de nenumărate cazuri de reinfectări? Iată totuși că fabrica de consens cu greu găsește exemple de reinfectări pe care să le folosească ca momeală pentru idioții care pun botul la rahatul servit cu lingurița de MSM.
Faptul că semnele de întrebare asupra imunitatății sunt mereu lansate în paralel cu însămânțarea ideii că vaccinul poate oferi o imunitate mai bună este un incidiu clar al teoriei prezentate aici. Iată câteva exemple de știri care deși vin din surse paralele, par toate scoase pe aceeași fabrică:
Cu greu vom găsi în astfel de știri sublinierea unui amânunt important: deși numărul anticorpilor scade (ceea ce este firesc) nu se știe încă numărul minim necesar de anticorpi care să garanteze imunitatea. Oriunde veți găsi această subliniere, să știți că vă aflați într-o zonă încă liberă de opinie, nealiniată.
Cei care aduc argumente că imunitatea prin vaccin va fi mai puternică decât cea prin trecerea prin boală, fac însă o mare eroare științifică și denota multă parșivitate: mai întâi vaccinurile trebuie să dovedească CĂ FUNCȚIONEAZĂ. Deocamdată avem … tehnica warp speed de aprobare a distribuirii acestora indiferent de cerințele unei cercetări medicale prudente. După ce vaccinurile își vor dovedi utilitatea – imunitatea la Covid – rămâne abia atunci să așteptăm să treacă ceva timp (poate un an) ca să putem lansa ideea că imunitatea dată de vaccinuri e mai bună decât imunitatea dobândită. Până una alta, la 8-9 luni de la primul val vedem că marea majoritate a celor care au făcut virusul prima dată nu l-au făcut a doua oară. Excepțiile sunt puține și se pot explica prin căderea dramatică a sistemului imunitar – poate atunci erau mai sănătoși ca acum (acele excepții). E la mintea cocoșului ideea prudenței și faptul că tocmai CNN (Fake News) publică un asemenea articol nu e de mirare.
Pe de altă parte, comparația cu alte vaccinuri este deplasată, deoarece vaccinul anti-covid este un nou tip de vaccin și este numit impropriu vaccin. Pasteur s-ar opune vehement denumirii noului ser de reprogramare genetică ca vaccin. Deși deoarece un alt termen mai bun nu avem și pentru ca publicul larg să înțeleagă (și să primească) ce este această campanie masivă de reprogramare genetică a umanității, s-a mers pe ideea folosirii termenului de vaccin deși evident a venit la pachet cu efectul (infim totuși) de respingere pe care vaccinurile le au. Însă vaccinurile anti-Covid care modifică ADN-ul nu sunt tehnic vaccinuri – vaccinul înseamnă inserarea unui agent asemănător virusului sau bacteriei la care se dorește stimularea dezvoltării de anti-corpi. Programarea genei umane ca să producă un asemenea agent în vederea educării sistemului imunitar este o cu totul altă minune. E ca și cum ai spune, o mașină este o lanternă. Da, mașina are niște faruri și o putem folosi ca o lanternă, dar principala caracteristică a mașinii este că putem merge cu 200km/h cu ea. La fel și cu programarea genetică: faptul că prin programare se comandă ADN-ului uman să facă o proteină care educă sistemul imunitar este ceva extraordinar cu mult peste un vaccin. Prin programare s-ar putea – dacă ar știi ce să modifice – chiar crearea unui agent (să îi zicem agent) care să și antreneze organismul să lupte cu Covid și să și reducă cu 20% fertilitatea, contribuind astfel la reducerea populației pe glob.
Una dintre aberațiile facricii de consens de pe meleaguri mioritice este felul cum a fost tratată vizita la Budapesta a liderului unui partid din proaspăta guvernare a României: cu diplomație, cu optimism moderat și fără orice devieri conspiraționiste. Iată o mostră:
În timpul întâlnirii, cei doi interlocutori şi-au exprimat convingerea că rolul UDMR în viitorul guvern de coaliţie de la Bucureşti va fi o legătură solidă între Ungaria şi România şi poate îmbunătăţi semnificativ relaţiile bilaterale.
Pentru a realiza de ce spun că prezentarea este total aberantă, v-aș recomanda să vă imaginați cum ar suna o știre dacă situația ar fi în oglindă: în loc de PNL-USR-UDMR, la putere am avea PSD-AUR și liderul AUR ar face o vizită la Moscova chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea noului guvern.
Paralela propusă de mine nu este prea exagerată: Orban este un dictator, la fel ca Putin. În 2017 când Orban a ușuit ONG-urile lui Soros din Ungaria deghizate sub forma de universități străine, Digi24 titra: Noi proteste în Budapesta. Viktor Orban, acuzat că este dictator. Despre cum îl tratează Fabrica de Consens pe Putin, nu cred că trebuie să exemplific. Rusia este de vină pentru alegerea oricărui politician din dreapta – fie din SUA, fie din Marea Britanie, fie din Brazilia sau din … Moldova, evident.
Expert: Imixtiunea Federației Ruse în campania electorală din Republica Moldova este masivă
După cum vedem, când e de aruncat cu noroi, se folosesc “experții” care evident au realizat studii prin care au cercetat cum se face precis și fără nicio incertitudine această influență. Când nu sunt însă experți, Fabrica de Consens folosește ce materiale are. Vă reamintesc că în ziua de după alegeri, Digi24 a acordat o atenție puțin spus exagerată declarației bășinoase a lui Băsescu conform căreia AUR a câștigat cu ajutorul trolilor ruși care i-au influențat pe votanții USR-ului care au fost atât de proști încât nu s-au prins că sunt duși cu zăhărelul de share-urile de pe Facebook ale “trolilor de toate națiile dintr-un turn înalt de la Sankt Petersburg”. Echidistanța și deontologia în preluarea acestei declarații a lui Băse au fost date la o parte fără nicio jenă deoarece ascensiunea AUR i-a prins total pe nepregătitelea și patronii Fabricii de Consens au intrat în panică, neavând niciun material și nicio linie de produție prin care să contracareze acest nou … măr cu pere apărut din senin în plantația de corcodușe.
Dar să vedem câteva aspecte care nu pot fi ignorate decât dacă consensul care trebuie produs este că noul guvern este unul ok și UDMR trebuie să facă parte de la guvernare. Prin urmare, orice deraiere și eventuală murdărire a imaginii noului guvern pro-european, pro-nato dar mai ales pro-noua ordine mondială prin asocierea cu oi negre ca Orban trebuie evitată.
În primul rând, avem clar influența unei puteri străine în politica românească. Oricât ar încerca să pună Fabrica de Consens batista pe țambal, implicarea externă este elefantul din cameră în această întâmplare. Suntem într-adevăr membri în aceeași uniune însă parcă până mai ieri Ungaria și Polonia erau puse la zid pentru că nu doreau să voteze noul buget al UE pe motivul condiționării financiare de … buna purtare a țărilor conform cu “aquis”-ul “comunitar”. Mai nou, cu ocazia introducerii familiei tradiționale în constituția Ungariei, Orban a devenit o oaie și mai neagră decât era înainte și pe viitor, Digi24 nu va pregeta să îl stropească cu noroi ca pe un nealiniat ce este.
Cum de nu se teme Digi24 că avem la guvernare un partid care merge la Orban să se sfătuiască și poate chiar să primească ordine și cum nu se teme că unul dintre aceste ordine este cum să facă asemenea giumbușlucuri cu familia tradițională și interzicerea adopției pentru homosexuali și în România?
Vă spun eu de ce nu se teme Digi24: deoarece lucrurile sunt sub control! Guvernul nou are majoritatea solidă și personajele din noul guvern au CTC-ul bătut pe ele, având “contractele de muncă” în regulă. Cu o scurtă prezentare diplomatică a vizitei, Digi24 s-a spălat pe mâini și a trecut mai departe, la chestiuni mai fierbinți cum ar fi vaccinul.
Am putea spune că UDMR nu de azi de ieri face plimbări pe la Budapesta pentru a face … schimb de experiență, prin urmare de aceea Digi24 nu pune prea mult accent pe riscurile influenței Budapestei asupra politicii de vârf din România. Dacă nu ar fi portavocea sistemului, am putea chiar pompa nițel pe ideea că având în vedere că acționarii Digi sunt de naționalitate maghiară, e firesc ca aceste întrevederi “prietenoase” nu pot dăuna cu nimic suveranității politicii de stat sau coeziunii și calității noului guvern.
Dar să vedem acum ce face președintele – care teoretic este garantul suveranității României. Este Klaus îngrijorat că un partid care va începe curând să dețină un număr frumos de ministere și alte posturi și care va avea un cuvânt de spus în politica viitorului guvern – guvernului președintelui! – merge la Budapesta să ceară sfaturi, mai ales după precedentele secesioniste ale acestui partid extremist? Vă reamintesc că în aprilie, neamțul se făcea apărător al integrității Româniie în fața pactului diabolic între bolșevicii sprijiniți de Putin – PSD și extremiștii maghiari susținuti de Orban:
“Este incredibil, dragi români, ce înțelegeri se fac în Parlament! PSD, ajutat de UDMR, a trecut o lege care acordă autonomie largă Ținutului Secuiesc. În timp ce ne luptăm cu pandemia, marele PSD se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul ungurilor.”
Iată deci că președintele nu este deloc ignorant și nepăsător la riscurile asupra suveranității țării. Dacă UDMR era cât pe ce să dea în aprilie Ardealul ungurilor, cum de acum când urmează să intre la guvernare, acest risc nu mai există, mai ales că președintele UDMR se duce la Budapesta să ceară sfaturi? Ce sfaturi cere și de ce era nevoie de această vizită acum? Și cum de atunci, în aprilie, președintele s-a adresat atât de grav și alertat românilor, arătând degetul spre PSD, iar acum ignoră total acestă vizită și e gata să numească noul guvern, “ori cu Câțu, ori cu Orban” indiferent de celelalte riscuri?
Vă spun eu din nou de ce: pentru că rândurile trebuie strânse și în fața asaltului “populist”, trebuie făcut front comun. Evident că ungurii nu vor putea lua Ardealul și nici în aprilie președintele nu a avut aceste temeri ci doar le-a folosit populist în lupta împotriva PSD-ului, fructificând un moment de idioțenie al acestora. Populismul nostru e mai bun decât al lor, însă să nu credeți că doar asta e răspunsul. Adevărul este că atât PNL cât și USR preferă să guverneze alături de UDMR chiar dacă aceasta va însemna să arunce câteva oase bune de ros și ungurilor și poate chiar să mai le ofere 2-3 noi concesiuni majore – căci la fiecare etapă de guvernare, UDMR-ul – partidul care s-a aflat la guvern cel mai mult în perioada post-decembristă, mai cere câte ceva și mai obține, chiar dacă doar pe plan propaganditstic și fără nicio relevanță reală pentru maghiarul de rând. Adică, până și UDMR-ul are nevoie de pomeni electorale, diferența fiind că nu trebuie să mărească pensii sau salarii, ci niște oferte “simbolice” sunt suficiente ca să îi mențină pe linia de plutire. Mă refer aici la drepturile de a folosi limba maternă, de a flutura steaguri de diverse culori, de a da jos steagul românesc și alte de-astea. Faptul că județele unde trăiesc în majoritate maghiari sunt cele mai sărace din țară și faptul că există o emigrație a populației în Ungaria mai mare decât emigrația românilor la muncă în Italia și Spania, nu contează, ci mândria de a vorbi în limba ta. Foarte probabil, în actuala guvernare maghiarii vor obține dreptul să vorbească limba proprie în administrația publică, însă asta nu îi va ajuta cu nimic să se integreze și nici nu va duce la investiții românești în județele maghiare, de vreme ce eventualii patroni o să fie obligați să facă cereri în limba maghiară.
Întorcându-ne însă la teoria fabricării consensului, să tragem o concluzie: avem deci o întâmplare care prin întrepătrunderea unor elemente contradictorii, ne dă pe față vectorii cei mai importanți și dominanți. În cazul de față, principalul conses catre trebuie impus este că o guvernare PNL-USR-UDMR este singura soluție, înlocuirea UDMR cu AUR este scoasă din orice calcule și chiar prezintă un risc imens. Din această perspectivă, chiar dacă UDMR este un partid extremist care sapă la suveranitatea României și chiar dacă are antecedente, președintele și fabrica de consens (mass-media) ignoră sau comentează sumar acest incident, “spălând” de orice păcat UDMR-ul și evitând orice umbră de neîncredere în noua alianță de la guvernare.
Intenționam să scriu un articol introductiv în fabricarea consensului cu privire la întreaga panoplie de chestiuni legate de Covid, dar unele “produse” ale fabricii sunt scoase chiar acum pe fabrică și aș dori să vi le prezint ca la teleshoping – live.
Mă voi referi acum la chestiunea vaccinării obligatorii. Cu siguranță ați observat recent că de fiecare dată când oficioșii discută despre vaccin subliniază că acesta va fi opțional. Până și Daniel a pus accentul că “trebuie informare corectă blah blah” și “trebuie să nu fie obligatoriu blah blah”. Nișe minciuni programate. Fabrica de consens este atât de extinsă încât are unele secții chiar în sânul BOR! Pare grav ceea ce spun, dar voi explica.
Înainte de aceasta, să facem o mică pauză și să ne ridicăm puțin deasupra întregii priveliști. De ce este necesară producția unui consens și de ce este atât de importantă fabricarea consensului încât se investesc toate resursele statului în această direcție? Chomsky e de părere că fabricarea consensului este consecința exercitării puterii factorilor dominanți și presa, deși ar trebui să fie liberă și să fie pândarul democrației, este în fapt pândarul puterii stealth care se manifestă în statele democratice și nu taxează devierile, nu participă la echilibrarea jocului, nu este un arbitru al competiției la anumite funcții de putere în stat, ci este un polițai al menținerii status-quo-ului. O viziune cât de cât apropiată, deși mai … elaborată, are Eugen Chirovici în Puterea unde face diferențierea între centre de putere. Adică, vezi-Doamne, nu există o singură putere (complexul militar-industrial formulat de insider-ul Eisenhower, general american în Al 2-lea Război Mondial și ulterior președinte al SUA) ci există centre de putere, adică există dictatură dar pentru ea se bat mai mulți sau democrația este într-adevăr o iluzie, dar avem diferite planuri pe care se bat diferite centre de putere: militar, economic, simbolic, etc. Pentru noi românii, dar pentru oricare observator, în privința fabricării consensului, nu ne intereseaza prea mult beneficiarii. Cred că foarte puțină lumă poate știi și poate arăta cu degetul beneficiarii, deoarece procesele sunt extrem de complexe. Teoria mea este că beneficiarul este diavolul, stăpânul acestei lumi și scopul final nu este unul prea coerent, haosul, tulburarea, răul făcut în procesul de fabricare a consensului fiind de multe ori singurul scop în sine. De aceea, creștinul ortodox trebuie să fie atent cu cine se alătură și la ce pune umărul pentru a nu se face slujitor al diavolului în contextul fabricării unui consens care deși are scopuri clare pentru majoritatea oamenilor, niciodată scopul final nu este unul bine plăcut lui Dumnezeu.
Să ne întoarcem la vaccinarea obligatorie. Predicția mea este că aceasta va fi obligatorie și că accentuarea neobligativității acesteia în prezent este doar o stratregie de abordare și o etapă în planul complet de impunere a vaccinării obligatorii periodice. În acest plan, primele vaccinuri pot chiar să vindece virusul complet, importantă este însă ungerea mecanismului de injectare obligatorie periodică a populației pentru dezvoltarea unor capacității malefice de programare genetică în viitor. Nu merg până acolo să zic că aceste capacități sunt deja dezvoltate, deși nu m-ar mira: de 2-3 ani deja se poate cumpăra culoarea ochilor noului născut cu o acuratețe de 90% [1].
Faptul că se aplică strategia unei etape inițiale în care vaccinul este opțional este firească. Am mai explicat: lumea are o frică de necunoscut. Pe măsură ce se va face vaccinul și oamenii vor vedea “că nu se more” din el, 99.98% din rezerve vor fi eliminate. Vor rămâne 0.01% sceptici și “conspiraționiști” care vor crede că se injectează nanoparticule cu efect ulterior (au ceva pe-aproape) și 0.01% cărora le e frică de ac dar în viitor foarte posibil să se rezolve și problema asta, pentru cei bogați existând deja soluții [2].
Aș face aici o nouă paranteză pentru a sublinia pe scurt două tehnici de manipulare în masă: fierberea în oală ca broaștele și efectul de turmă. Avem deci problema: cum mutăm o turmă de oameni de la punctul A la punctul B, chiar dacă B este destul de nasol iar simpla recomandare sau direcționare către B ar fi total imposibilă. Prin fierberea în oală se fac pași incrementali de la A la B astfel încât translația să fie cât mai insesizabilă și cu rezistență infimă. Cam cum încercăm noi să mutăm un frigider când suntem singuri: nu-l mutăm pe sus ci îl împingem puțin câte puțin. A două tehnică, efectul de turmă deși are mai multe opțiuni se bazează în principal pe direcționarea liderilor turmei care vor produce mișcarea întregii turme de la A la B. Păstorul deși este singur sau are doar 2-3 câini, nu face decât să determine câteva animale (ideal pe cele care au autoritate – dacă e cazul) de la A la B pentru ca restul să urmeze. Atât broasca cât și oile, se înțelege că nu au nicio șansă – alegerea strategiei este determinată de resurse și de know-how-ul ciobanului. Acum însă se pare că strategia este mai complexă: nici fierbere, nici turmă.
În cazul actual, efectul de turmă a eșuat. Deși au speriat lumea că o să murim toți de Covid, oamenii nu sunt atât de speriați încât să accepte vaccinul și să se formeze o turmă suficient de mare încât mutarea de la A la B să aibă succes. Am mai spus că doar 50% dintre doctori doresc să se vaccineze [3], deci vă imaginați în rândul populației cât este procentul. Prin urmare s-a ales strategia vaccinării facultative inițial – care se potrivește oricum mai bine cu resursele limitate actuale – care va fi urmată destul de repede după pornirea motoarelor de vaccinarea obligatorie. Este clar că Covid-ul nu va mai ține prea mult, prin urmare este necesar ca vaccinarea obligatorie să se facă cât mai rapid pentru a … bate fierul cât e cald. Dacă însă s-ar anunța deja public obligativitatea, turma ar fi deja tulburată și animalele alertate. Până și cele mai docile și indiferente, nu s-ar lăsa prinse, deoarece agitația în turmă le-ar face reticente. Însă prin calmarea spaimei nu se face decât menținerea coeziunii turmei și pregătirea gardului între timp, pentru ca turma să nu poată fugi și animalele prinse și vaccinate una câte una dacă va fi nevoie.
De aceea acum se pune foarte mult accentul pe … libera alegere și de aceea soldatul din fruntea campaniei de vaccinare a animalelor deși poartă pe el halat de veterinar, se dă drept păstor și cântă la fluier. El cântă o melodie falsă, de păstor de ocazie pentru că nu are exercițiu și nu dorește decât să calmeze oile care în mod normal s-ar speria de haina de militar și dacă ar avea 2 neuroni ar înțelege ce li se pregătește.
Culmea este că păstorii turmei drept-credincioase imită și ei aceleași cântece de adormire nătângi ale veterinarului-soldat-șef …
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
PS: puțini realizează că un soldat execută ordine și nu va da socoteală dacă aceste ordine vor merge până la împușcarea populației, cum s-a întâmplat în 89. Nu doar că soldatul fiind legat de jurământ și de regulamentul armatei, poate lăsa la o parte deontologia medicală și jurământul lui Hipocrate, dar ca soldat, medicul din campania de vaccinare, va fi judecat de tribunalul medical dacă va divulga vreun secret. Chiar și Arafat dacă ar fi fost pus ca lider al campaniei, s-ar fi temut dacă era pus să facă lucruri ilegale sau imorale și se putea opune, fiind apărat – teoretic – de sistemul legal, de Curtea Constituțională sau de CEDO, însă un militar nu are altă opțiune decât să execute ordinele.
Termenul în engleză este MANUFACTURING CONSENT și a fost introdus de Noam Chomsky și Edward S. Herman într-o carte din 1988. Voi încerca în acest articol un fel de intro în concept, menționând că nu am citit cartea, deși l-am urmărit o perioadă pe Chomsky deși este puțin (sau mult) peste nivelul meu. După – și în timpul introducerii – voi încerca o exemplificare din mediul mioritic (dar nu numai) a teoriei lui Chomsky.
Trusturile de comunicarea în masă (mass-media) sunt instituții ideologice puternice și eficiente care îndeplinesc o funcție de propadangă sistemică însă coerciunea este ascunsă sau discretă, nu este explicită. Ce înțeleg eu aici? Să luăm în considerare un reporter sportiv care comentează un meci. Ideal, acest reporter, trebuie să transmită și să comenteze un meci cât mai obiectiv, fără a-și manifesta simpatiile, fără a comenta pozitiv echipa favorită și a comenta negativ echipa nefavorită. O astfel de relatare – obiectivă – ar corespunde unei prese ideale, libere, echidistante. O altă posibilitate a actului comentării unui meci ar fi declararea pe față a simpatiei față de o echipă. De exemplu, în cazul în care echipa României ar juca cu o altă țară, e firesc ca comentatorul român să fie biased, adică să aibă clar o poziționare. E firesc să se bucure când România dă gol, e firesc să dezaprobe deciziile arbritului împotriva echipei României etc. Coerciunea ascunsă, în exemplul unui comentator al unui meci este atunci când comentatorul este forțat prin diverse pârghii să țină partea unei anume echipe dar să o facă cât mai discret, pretinzând totuși obiectivitate și echidistanță. Pârghiile pot fi variate: un patron al unei echipe l-a cumpărat pe reporterul respectiv sau i-a promis un job bine plătit, sau poate trustul media care l-a trimis pe reporter la meci are un șef care are o anumită preferință și acesta și-o impune comnetatorului, etc. Termenul exact în engleză este covert coercion.
Un alt aspect al teoriei consensului fabricat este conceptul de model de propaganda(a comunicarii). Coerciunea asupra institutiilor mass-media nu se face aleator, de oricine și-ar permite (prin diverse unelte) să impună o asemenea coerciune ci de centrele de putere – in principal financiara.
Citatul de mai sus este un ciot … Ma apucasem de acest articol inainte de alegeri si a ramas un draft. Imi propusesem sa explic cat mai simplu ce inseamna consensul si fabricarea lui, dar dupa cum vedeti nu prea am reusit. De aceea nici nu am mai lucrat la el, incercand sa citesc mai mult in dorinta de a intelege mai mult si de a putea explica mai bine.
Dar timpurile se scurg deja prea repede si noile alegeri au dat un prilej pe care nu vreau sa-l pierd legat de subiectul tratat. Bunaoara, voi demonstra pe viu cum MSM incearca fabricarea unui consens cu privire la noul partid AUR, impingand anumite idei si cenzurand orice tentativa de echilibrare. Practic, din cauza urgentei si a surprizei – baba este cu fusta ridicata acum si putem sa vedem toata … splendoarea ei – fabrica de consens nu mai are timp sa cizelele productia ci lucreaza la foc intens, permitandu-ne astfel sa vedem acest desfasurandu-se chiar in fata noastra fără prea multe aranjamente si complicatii.
Teza
Avem asadar alegeri si un nou partid intrat in parlament. Nu e nimic nou, USR a facut la fel. O paralela intre cele doua fenomene, desi similare, ar fi suficiente sa demonstreze teza noastra: presa nu este libera ci este mai pervertita decat clasa politica. Practic, realitatea ne-a aratat ca sistemul politic este mult mai liber si democrat decat presa “libera” – cata vreme un nou partid, pornit complet de jos, fara fonduri, fara o miscare prea organizata, ajunge instant in parlament, denota o oarecare libertate. In presa mainstream insa nu vom vedea opinii “nealiniate” la consensul care se doreste fabricat – singura nealiniere este cea aliniata la alte centre de putere – pentru ca din fericire in Romania, desi presa este o fabrica de consens, exista 2-3 centre de putere cu interese putin variate si pe faliile tectonice, se mai intzeapa una pe alta pe mici subiecte.
Din start, doresc sa atrag atentia asupra unui aspect: libertatea si indepententa presei. Nimeni nu contesta libertatea – teoretica a presei si e complicat de dovedit lipsa libertatii. Sunt putini insa cei care pot arata de ce presa nu este libera, ce este o presa independenta, care nu emite opinii ci in fiecare subiect transmite opinii variate care sa acopere toate aspectele realitatii. Omul de rand are un oarecare sentiment si o oarecare intuitii ca “presa minte”, dar din pacate neavand o cultura a libertatii si neintelegand mecanismele de manipulare, este angrenat in lupta politica si minciuna nu este decat o acuza (o arma) indreptata impotriva competitorilor. Altfel spus, omul de rand, fara sa realizeze este angajat in fabrica de consens si se face pe sine un multiplicator si lucrator care propaga mesajele taberei de care este aliniat – in general politic.
Simplul fapt ca afinitatea fata de un anume centru media sau altul se face pe criterii politice denota anormalitatea si cancerul care domina in presa romaneasca. Bunaoara, ca sa trecem la exemplificare, avem pe de o parte tabara “pro-europeana” care include Digi24, Hotnews, Mediafax, Protv, Ziarul Financiar la care se adauga si tentaculele din exterior (rfi, deutsche welle, etc) si o tabara “pro-ciuma rosie” care a fost masinaria de tinut sub control balta electorala a fostului partid comunist si a satelitilor sai: grupul Antenelor, trusturile de stat (TVR, Agerpres etc), ziarul Adevarul, g4media, economica.net etc.
Ce nu doresc – si nu e treaba de un om – este o analiza a mass-mediei romanesti, a centrelor de putere care o controleaza si a intereselor acestor centre. Voi incerca – pe cat se poate – o limitare la prezentarea in presa a fenomenului AUR
Comparatia cu USR
USR dupa cum stim a aparut tot peste noapte in parlament. Nu cred sa fii fost niste alegeri la care USR sa fii obtinut 1% si apoi sa mai vedem inca 4 ani de zbatere dupa care sa faca surpriza sa intre in parlament, similar cum s-a intamplat cu AUR. Daca nu ma insel, USR a aparut in urma evenimentului Colectiv. Digi24 a imbratisat atat de mult USR-ul incat au lasat la o parte orice tentativa de independenta, profesionalism, echidistanta si implicarea ajunsese pana acolo incat certau pe unii lideri USR deoarece acestia nu doreau sa intre la guvernare, adica implicarea Digi24 intra in maruntaiele interne ale deciziilor USR si ale conturarii unei personalitati si orientari a noului partid. Nu doar liderii partidului, ci nenumarati membrii, chiar si din tara, erau zilnic invitati si li se oferau timpi generosi pentru a dezbate chestiunile. Altfel spus, Digi24 era ca un membru USR care insa are deja o portavoce foarte puternica si spre deosebire de alti membrii USR care in afara de a vota online pe acel simulacru de proces democratic pe care il are USR, si in afara de a-si manifesta opozitia sau acceptarea unei decizii pe pagina proprie de Facebook sau pe comentariile postarilor Digi24 pe retelele sociale ale emisiunilor in care se discutau problemele USR, acei mici minioni – idiotii utili de astazi – nu puteau face nimic, pentru ca una e o portavoce pe care o aud mii de membrii si milioane de potentiali alegatori si alta e o opinie individuala.
Spre deosebire de implicarea de atunci in USR, in cazul AUR, Digi24 nu doar ca nu a invitat macar un membru Aur in studio sa emita vreo opinie, dar reporterii Digi24 isi manifesta oroarea de faptul ca intrand in parlament, membrii Aur vor avea – prin lege – dreptul la cuvant si vor putea sa isi prezinte oferta electorala votantilor din Romania. Deci – zicea un reporter – va dati seama daca acest partid a obtinut atatea procente doar “fiind vocal” pe retelele sociale, ce se va intampla cand acest partid va putea sa vorbeasca si sa fie auzit de lume la televizor? Evident ca nu pot face referire la sursa, dar opinia enuntata mai sus a avut loc la Digi24 chiar in prima zi dupa alegeri.
Obiectivitate?
Intorcandu-ne la teoria lui Chomsky, sa facem un scurt memento sa spunem care este esenta acestei teorii. Fabricarea consensului este vedem deci o realitate concreta: anumite idei, anumite orientari devin consens in presa controlata (adica 100%). Realitatea ar trebui evident sa fie alta. Teoretic, Romania (si SUA) este o democratie si in democratii presa traditional a fost libera si a prezentat obiectiv realitatea. Ce inseamna insa acest obiectiv – deoarece cu siguranta multi avem tentatia sa zicem: niciodata si nicaieri nu a existat aceasta obiectivitate de vreme ce in spatele oricarei stiri se afla un om cu opinii proprii. Ei bine, intr-adevar e firesc ca un individ sa aiba o opinie. Insa au existat vremuri in care opiniile variate supravietuiau – si erau incurajate – in cadrul aceluiasi trust. In ziua de astazi, este imposibil sa gasim de exemplu la Digi24 o relatare neutra cu privire la AUR: un astfel de repoter, daca va face o asemenea gresala, va fi dat afara instant. Daca va relata AUR ca pe o miscare populara de succes, ca pe un exercitiu de democratie, acel reporter isi va semna condamnarea la moarte in presa romaneasca.
Trebuie deci sa facem diferentierea: exista situatia ideala in care presa este obiectiva si relateaza opiniile existente cat mai neutru (fara implicare, fara a spune: opinia asta e buna, asta nu e buna, dar exista). Exista situatia (ipotetica) in care fiecare reporter are independenta. La un show la aceeasi televiziune vedem un reporter care are o opinie, la altul vedem un reporter care are alta opinie. De exemplu sa zicem ca se discuta despre mancare, ce anume din masa traditionala de Craciun este mai bun: sarmalele sau carnatii? Nu ne-ar mira daca la Digi24 la o emisiune vom auzi: sarmalele si la alta vom auzi: carnatii. Ni se pare firesc. Niciodata insa nu vom avea o situatie similara cand e vorba de opiniile politice, deoarece Digi24 este fabrica de consens politic si mesajul actual catre trebuie sa fie emis este AUR sunt fascisti.
A venit poate momentul sa ne punem intrebarea: ce putem insa spune de Facebook? Cum de nu este si Facebook insa o fabrica de consens? In primul rand, Facebook este o fabrica automata de consens, in sensul ca are boti care verifica alinierea la consens. Nu doar Facebook ci si Twitter si Youtube. Singura problema cu aceste retele este ca exista un moment goldilike in care ajustarea botilor nu este inca optima ci exista unele posibilitati de esuare in tentativa de tinere sub control a consensului. Se intelege de ce: complexitatea este inca prea mare si puterea de conectare si atractivitatea acestor retele, au depasit deocamdata mecanismele de inteligenta artificiala care ar avea ca scop fabricarea consensului. De ce? Deoarece, deocamdata aspectul comercial a dominat. Daca in cazul presei MSM clasice, trusturile de presa sunt finantate de centre de putere pentru care aspectele financiare sunt putin relevante, avand deja puterea si interesele “mediatice” fiind doar de fabricare a consensului, in cazul Facebook, puterea de comunicare si folosirea acestora ca alternativa la presa mainstream sunt doar consecintele unor scopuri economice, financiare. Adica, initial companiile care au creat aceste retele aveau interese financiare. Mai putin Google care deja avand bani din motorul de cautare, a cumparat Youtube-ul doar pentru ca era inca o companie interesanta si una din sute de alte companii achizitionate pe care marele gigant le-a inghit de-a lungul timpului pentru a evita orice competitor. Facebook le-a scapat din aroganta: Google a crezut ca poate face un Facebook mai bun. A esuat si a pierdut cursa, dar in cazul Youtube i-a reusit. Putina lume realizeaza ca firesc ar fi ca Youtube sa fie o companie independenta: asa cum avem motor de cautare – Google, asa cum avem magazin online Amazon, asa cum avem retele sociale chiar mai multe – Facebook, Twitter, Gab, asa ar fi fost firesc sa avem si mai multe site-uri video. Stiu ca exista Vimeo, Bitchute si altele, dar Youtube are de facto monopol pe content video. Deci, cum Facebook a avut ca scop finantele, botii si mecanismele digitale de control, verificare, identificare a continutului, identificare a userilor si in general mare parte din resursele tehnice au fost indreptate inspre componenta de marketing de unde vin banii. Dar cum banii au fost deja facuti si nu mai sunt o problema si cum puterea Facebook devine din ce in ce mai mare, fabricarea consensului va deveni deja o prioritate pentru aceasta retea si deja este mai ales in SUA. Romania, fiind marginea lumii, are inca un privilegiu: cenzura pe Facebook este limitata din cauza resurselor Facebook dedicate Romaniei si limbii romane. Sa nu uitam ca botii trebuie sa cunoasca perfect limba, sa inteleaga sensurile, sa ingeleaga ironia, sa aiba o lista de cuvinte cheie interzise, etc. Necontand pe plan mondial, Romania a fost lasata la urma si botii nu fac treaba prea buna. De aceea, comunicarea relativ libera inca este permisa pe Facebook si controlul nu este inca total. Acesta este poate fenomenul cheie care a dus la succesul AUR (si al USR mai inainte): posibilitatea formarii unor opinii si a unor miscari, nealiniate consensului fabricat, lipsite de controlul centrelor de putere care detin fabricile de consens.
De aceea Digi24 s-a implicat in USR, din incercarea de a alinia directia USR la consensul fabricat si pentru a curma devierile de la consens. De aceea Digi24 & co. ignora AUR, din lipsa oricarei sperante de aliniere la consens si din dorinta de neutralizare (eliminare) a relevantei AUR prin ostracizarea si marginalizarea acestui partid si a membrilor. Au insa o mare problema: multi membri AUR nu au nici ei habar cum au ajuns parlamentari si deputati, adica nu sperau ca asa ceva este posibil. Articolul acesta este mai mult o initiativa exploratorie, o investigatie tehnica in incercarea de a identifica patternurile de succes ale acestui partid in speranta de a neutraliza pe viitor aceste mecanisme.
Outlierii sunt cel mai mare pericol pentru centrele de putere ale establishmentului in toate locurile si in toate vremurile. Daca partidele principale, traditionale, poti fi frecate pe o parte si pe alta, daca liderii acestora sunt relativ usor de controlat si sunt in primul rand testati si aprobati de centru, in cadrul outlierilor pericolele sunt mari. Dar care sa fie pericolul? Pai pericolul poate fi independenta. Insasi prin natura sa, fabrica de consens va deveni inutila cand se va dovedi ca produsele ei nu functioneaza. Reamintesc: fabrica de consens (MSM & co.) produce consens. Ce este acesta? Consensul este materia prima a patronului fabricii. De exemplu: familia traditionala nu exista, homosexualii trebuie sa aiba dreptul sa se casatoreasca. Acest produs (materie prima) trebuie apoi sa devina consens, adica sa fie vandut cumparatorilor si toti cumparatorii sa il foloseasca. Daca acest produs nu este cumparat, fabrica nu aduce profit si muncitorii (reporterii, producatorii, influencerii, actorii “civici”) vor fi dati afara deoarece munca lor este inutila si mananca salarii degeaba.
Cum ne dam insa seama si cum putem identifica faptul ca unele produse vin de la fabrica de consens. Acestea au pe ele ștanțate anumite stampile (etichete). Etichetele sunt fie cuvinte cheie, fie metafore, fie idei. Iata de exemplu cateva cuvinte cheie (legate de Aur) ar fi: extremism, fascism, vizibilitate doar online, sprijin (pentru promovare pe Facebook) de la Sank Petersburt / sau Cambridge Analytica, membri alientati mental, misoginism, dacopati, troli, etc. Metaforele ar fi “prezenta vocala” (ca si cum USRistii ar fi fost o ceata de melomani cand au aparut), social media (la USR era salutat activismul online pe retele de sociale deoarece incuraja … “democratia”). Vocalismul si agresvitatea online in cazul USR erau prezentate pozitiv, ca mijloace de expresie a simtului civic, ca “greenshoots” ale democratiei. Niciodata in cazul USR nu s-a vorbit de troli, sprijin de la est etc. Apropos de sugerarea ajutorului rusilor: aberatia unei asemenea coalitii este dincolo de orice ratiune. AUR a aparut ca o miscare de unire a Romaniei cu Moldova. Va dati seama cat de mult si-ar dori rusii sa sprijine aceasta miscare? Cu toate acestea, rareori cand e vorba de Aur in MSM nu se sugereaza posibilitatea unui sprijin. Cum dovezile sunt zero, sunt aruncate in aer (fabricate) tot felul de specualtii aiuristice: ca si Trump a facut asa, ca poate i-a finantat IPS Teodosie si de aia au facut spam pe Facebook, ca sigur rusii au targetat audientele (bulele) etc, etc.
Diferențele culturale sunt considerate mai importante decât diferențele sociale;
Drepturile omului nu sunt considerate universal valabile;
Unele structuri democratice statale lipsesc;
Conducerea cu mână forte este văzută ca o modalitate mai bună de guvernare decât democrația.
Vom gasi insa o explicare a acestor puncte si o justificare a ostracizarii partidului Aur folosind termenul “extrema dreapta”? Nu, nu e nevoie. E suficienta ostracizarea. Titlul poate fi preluat de alte portavoci si tradus chiar in afara, prin urmare, mesajul este tranmis si consensul fabricat. Din nou disonanta logica amintita in cazul stampilei “boții rusi” se reia si in cazul catalogarii ca extrema dreapta. Care dintre punctele de mai sus sunt specifice acestui partid, cata vreme cu exceptia nationalismului, niciun alt punct de vedere al partidului nu este inca sedimentat si nu exista o orientare clara? De altfel, lipsa de coeziune si personalitate a unui nou partid s-a vazut si la USR in durerile facerii cand Digi24 s-a implicat – dupa cum am spus mai sus – in lupta interna, incercand sa puna cumva “indicatoarele” spre care trebuie sa mearga partidul pentru a evita “deraierile”. Similar, fiind partid nou, nici Aur nu cred ca are orientari prea clare, ideologii etc. Nici macar nu stim ce spune Aur si cine sunt membrii, deoarece totul este nou. Fiind nou, suprinzator si nealiniat insa este prea periculos pentru centrele de putere care aveau deja un partid “nou”, “revolutionar” – USR. Prin urmare, inca unul, pune probleme majore establishmentului. Repet uneori acest cuvant, fara sa dau detalii si fara sa ma explic. Nu este greu de explicat: simplul fapt ca s-a vehiculat un prim-ministru militar trebuie sa explice acest termen. Ca o mica paranteza, dupa cum stim USR s-a opus vehemen “solutiei militare”, semn ca fabrica mai are inca de cizelat in interiorul USR-ului.
Membrii sau simpatizanții Alianței pentru Unirea Românilor s-au remarcat, în special în ultima perioadă, printr-o prezență extrem de vocală în social media.
Vom vedea deseori repetata si aceasta mantra. De ce? Care partide nu au fost vocale in social media? Personal am avut de-a face foarte mult cu botii psd-isti care au generat sute de utilizatori care se inregistrau automat si postau automat pe Facebook. Botii faceau share la postarile lui Olguta si a lui Manda sau postau diverse meme si articole anti-liberale. Semn ca pana si botii rusi cumparati de PSD cu greu s-au prins ca principalul competitor e altul, nu PNL. Dar, revenint la social media: toate partidele care au membri au fost vocale in social media deoarece membrii sunt vocali si social media este o portavoce. Nu poti fi tacut pe social media decat daca nu existi. Ori partidele accesoriu ale PSD-ului nu existau prin membri lor, nu de putine ori s-au relatat cazuri in care in anumite zone, membrii PSD au fost incurajati sa voteze cu un anume partid-atas al PSD-ului doar pentru ca acesta sa intre in parlament. Lumea nu intelege acest mecanism, de ce PSD a preferat sa conduca prin aliante cu partide atas. Raspunsul este simplu: dinamica partidelor minuscule era folosita din varii motive: pentru pedepsirea temporara a unor nealiniati din partid, pentru refularea unor opinii diferite pe anumite subiecte punctuale, pentru acoperirea unui bazin electoral cat mai vast dar mai ales pentru beneficiile financiare ale legilor pe care tot ei le-au dat.
Urmeaza apoi in articol cei “patru piloni” pe care s-ar baza programul politic al AUR, acesti piloni fiind insa principalul camp de batalie al centrelor de putere (al patronilor fabricii de consens): familia, natiunea, credinta si libertatea. Aici am ajuns la un punct foarte important, deoarece indirect, in oglinda, putem vedea fata diavolului: ce anume si ce obiective are fabrica de consens, ce conses doreste sa produca in vederea inlcocuiri consensului actual – sau a lipsei acestuia – din societate.
Familia – patronii fabricii de consens nu au nevoie de familie. Familia iti consuma timpul: stai la masa, vorbesti, comunici cu familia, nu cu televizorul. Esti in afara sferei lor de influenta. Evident, daca esti familie homosexuala (0.001%), esti conectat direct la fabrica si poate esti chiar produsul ei. Poti fi chiar o creatie artificiala cu simplul scop de a fi folosit ca o unealta in procesul de fabricare a consensului. E mai mult spus legat de familie, dar principalul lucru de retinut este ca familia este sursa de ideologie, este locul de unde vin ideile noilor oameni, ceea ce este o problema majora pentru centrele de putere care doresc reformatarea si mai ales controlul ideologiei – aceasta este in fapt industria lor. Pericolul pentru centrele de putere pe care il reprezinta familia este evident chiar din primul paragraf din “analiza” celor patru piloane pe care doresc sa le distruga patronii fabricii de consens:
Pentru AUR, „familia este celula de bază a oricărei societăți viabile” – iată o expresie perenă, moștenită direct din Epoca de Aur, când cetățenilor model li se reamintea cu regularitate că familia era „celula de bază a societății”.
Natiunea – aici lucrurile au fost deja rezolvate. Prin integrarea in UE aceasta “problema” a fost rezolvata. Controlul este total si riscurile sunt infime. Exista insa momente de risc, cum ar fi crizele economice, in care producatorii de consens trebuie sa scoata produse dedicate pentru a pastra integritatea imperiului si pentru a stinge din fașă orice risc de “intoarcere in trecut”. De altfel, in curand vom vedea noi produse mediatice care vor asocia termeniul de natiune cu “intoarcerea in trecut”. Deocamdata, acest produs este “poleiat” cu idea ca inainte natiunile erau sursa razboaielor. Razboiul Franta-Germania ne este prezentat ca exemplu mereu cand se justifica existenta UE si se incearca mentinerea alinierii cu ideea implantata ca uniunea este singura protectie in fata razboiului. Va dati seama cat de civilizata si de moderna este Europa actuala incat daca nu ar fi UE, tarile s-ar lansa instant intr-un razboi? Oare nu vedem peste tot razboaie acolo unde nu exista uniuni? Nu vedem razboaie in Africa, in Asia, in America, in Australia si in Oceania unde nicaieri nu exista o uniune similara UE desi au exista razboaie in trecut? Ba chiar, razboaiele actuale sunt tot “opera” unuia dintre cele 2 imperii: cel Anglo-American si cel European.
Foarte interesant la capitlul natiune este ca desi Aur se declara pro-european nu este suficient. Europenismul cu jumatate de gura nu este tolerat in noul limbaj. Europenismul acceptat de fabrica este cel in care Moldova adera la UE si noi suntem “uniti” cu Moldova prin intermediul UE, adica suntem doar niste madulare ale aceluiasi trup. Unirea cu Moldova in afara UE sau fara binecuvantarea UE este blasfemie, deoarece nu face decat sa trezeasca “demonii” trecutului, sentimentele “nationaliste” care sunt evident periculoase.
Credinta – este principala piedica ideologica a fabricii de consens deoarece adeptii credintei nu … “consuma” sau consuma dificil produsele fabricii. Orice credinta este periculoasa doar daca nu este aliniata consensului. Credinta catolica este mereu ridicata in slavi. Nici RadioVatican nu a prezentat mai “cuvios” si mai fastuos vizita Papei Francisc in Romania decat Digi24. Cata vreme o organizatie religioasa este aliniata (papa e putin spus aliniat, este chiar patron), aceasta nu este deloc periculoasa. Am vazut in cazul USR cum organizatiile aliniate partial nu sunt ostracizate ci doar “modelate”, adica prin implicarea directa in dezbateri si prin pomparea unor puncte de vedere si a unor indivizi “aliniati”, fabrica de consens incearca si reuseste directionarea si coordonarea orientarii in acele organizatii. Nu conteaza natura organizatiilor. Problema cu Ortodoxia insa este ca insasi prin natura lor, ortodocsii nu sunt aliniati si nu sunt dependenti de lideri. Fiind soborniceasca, ortodoxia este probabil ultima reduta de democratie in lumea moderna, deoarece fiecare membru este puternic motivat sa “apere ortodoxia” reiterand principiile de baza ale ortodoxiei, asa cum in fiecare democratie, teoretic, cetatenii reitereaza mereu principiile de baza: libertatea, fraternitatea, egalitatea. Insa dupa cum vedem, aceste principii sunt depasite, si trebuiesc inlocuite cu “europenitatea”, adica supunerea oarba fata de Comisia UE si fata de tot ce vine de la Comisie. Vedem cum protestele din Franta, desi sunt evident o reactie democratica la tentativele de crestere a puterilor politiei (in fapt inca un progres mic dar ferm in marsul dictatorial), au fost prezentate negativ de fabrica de consens, ca pe niste “tulburari” ale unor “fascisti” care “au ars masinile politiei”. Cand insa imigrantii din Franta ard masinile politie, aceste proteste sunt prezentate ca “anti-rasisite”.
Disonanta logica cu privire la ostracizarea orientarii crestin-ortodoxe a Aur vine chiar in finalul “punctului” unde prost sa fii sa nu realizezi absurdul argumentarii: “Nicio mențiune despre musulmani, budiști, rastafarieni” in conceptia AUR. Cu siguranta, daca ar face un reportaj despre ce sunt rastafarienii prin satele din Timis (asa cum au facut despre AUR), ar gasi foarte multi rastafarieni pe-acolo …
Libertatea – aici este atacat AUR deoarece se declara anti-marxist. Digi24, care doreste libertate totala, ca toate minoritatila sa aiba drepturi, se gandeste si la marxisti si condamna AUR deoarece acestia se declara impotriva marxistilor. Asa cum vedem ca apara drepturile rastafarienilor, Digi24 se arata intrigata de faptul ca desi AUR se declara imptoriva libertatii de expresie, lupta impotriva marxistilor. Aici este probabil disonata logica maxima, deoarece evident libertatea de expresie include si dreptul marxistilor sa se exprime. Orientarea impotriva marxismului si afirmarea celorlalte valor, evident sunt chestiuni care nu au nimic cu libertatea marxistilor de a se exprima. De altfel, ce nici macar nu are curajul sa exprime Digi24 este temerile pe care comportamentul si ideologia unor membri USR le-au starnit la adresa oamenilor de rand. Eu personal, consider de exemplu USR un partid marxist tocmai prin militantismul anti-crestin pe care il afirma dar mai ales prin lupta de clasa si ideile socialiste extreme. De fapt, USR ar fi mai bine clasificat ca un partid socialist extremist. Nu de putine ori am vazut opinii in randul USR conform carora proprietatile ar trebui confiscate si nu de putine ori, opiniile economice ale USR s-au asemanat in totalitate PSD-ului. De altfel, programul USR publicat pe site-ul lor este plin de referinte socialiste. Iata un simplu exemplu, gasit in 1 minut: clusterele industriale. Aici USR nu face decat sa dea copy/paste din programul PSD unde e folosit de fapt termenul de “parcuri industriale”. Parcurile industriale sunt cele mai mari tunuri trase in Romania: statul (noi) finantam dezvoltarea de utilitati, logistica etc prin organismele administratiei locale (in general Consilii Judetene) care sunt apoi capusate de firmele de partid. Nu se intra intr-un parc industrial (cluster industrial) daca nu ai carnet de membru. Ineficienta acestor parcuri este crasa si nu sunt decat prilej de tunuri pentru smecheri. Asta vrea USR, dar nu numai asta. Iata de ce USR este marxist si de ce ideile marxiste sunt un pericol real in Romania, nu doar pentru ca PSD-ul a facut un melaj cancerigen intre tehnicile de acaparare a puterii si de control specifice bolsevismului si pseudo-capitalismul privat al camarilei de firme de partid . Toti membrii PSD sunt mari afaceristi, sunt adevarati capitalisti luptatori si inovatori insa ce lipseste este piata libera si competitia – aceste valori nu le vom vedea niciodata promovate in programul vreunui partid (nici macar la AUR), deoarece sunt adevaratul extremism de dreapta. Reducerea taxelor, micsorarea aparatului bugetofag, vanzarea tuturor companiilor de stat care nu sunt decat surse de tunuri si gauri pentru buget, stimularea competitie, dereglementarea – acestea sunt adevaratele masuri de extrema dreapta pentru care ar putea fi ostracizat un partid.
In final, poate ar fi necesara o concluzie si ceva predictii Nu voi face acestea ci doar voi face o recomandare: citiți, citiți, citiți. Rezistenta prin cultura este singura optiune in razboiul informatic si psihologic in care traim. Auto-educatia, informarea riguroasa si cu rabdare, gandirea critica, punerea sub semnul intrebarii a oricui si a orice, fundamentarea in scepticism si aratarea cu degetul a diavolului sunt singurele meceanisme de protectie. Insa inainte de toate, intelegerea mecanismelor de functionare a fabricii de consens este utila pentru a ne putea feri pe de o parte de produsele acesteia si pe de alta parte pentru a putea incropi o miscare de rezistenta. Ne aflam practic intr-un moment de cotitura pentru libertate cand, asa cum am spus, botii retelelor sociale sunt inca nepregatiti si nu dau eficienta maxima in fabricarea unui consens pe aceste platforme. Fara Facebook, probabil Romania ar fi astazi condusa 90% de USR si am avea cea mai “revolutionara” si “progresista” guvernare din intreaga UE. Predictia mea este ca in curand, produsele fabricii de consens nu vor fi doar prezentate la raft de unde noi sa putem sa le consumam ci magazinele vor fi inchise si curierul va veni la usa sa ne aduca produsele, fara ca noi sa le fii comandat. Cine are urechi de auzit, sa auda!
