Despre răspunsul Iranului asupra atacului ambasadei din Damasc

A trecut ceva timp, o săptămână – zece zile. Israel a atacat o clădire vecină cu ambasada Iranului în Damasc. A omorât doi generali iranieni şi probabil alţi luptători locali. Siria nu a răspuns cu nimic deoarece nu prea are cu ce. De o bună perioadă, de când Assad a preluat puterea, pare cumva să existe un pact între ruşi şi evrei în sensul că Israel nu loveşte în Assad dar loveşte în proxy-urile Iranului din zonă. Cum de permite Assad aşa ceva? Assad nu are nicio putere, el este un lider local doar cu numele, are o gardă de corp, are control asupra armatei, dar armata este mică, prost plătită şi are cea mai multă treabă în nord, în Turkmenistan. Iată de exemplu astăzi, care e situaţia fierbinte în Siria. Assad foloseşte artileria şi dronele ca să lovească în rebelii din Turkmenistan. Este ajutat de avioanele ruseşti care din când în când mai bombardează şi ele, dar nu ştiu în ce măsură ruşii participă direct la lupte şi nici cât de intense sunt luptele. Cu verde în harta de mai sus sunt turkmenii (turci rămaşi în Siria când s-au tăiat graniţele) care domină provinciile de nord: Latakia, Idlib şi Aleppo. Nu ştiu nici în ce măsură turcii îi mai ajută şi mai speră să îi controleze deoarece golul de putere lăsat de distrugerea armatei Siriei de către americani a fost ocupat de triburi locale şi organizaţii paramilitare cu vaste interese. Altfel spus, este relativ o junglă. Deşi religioşi, turcmenii nu sunt suficient de religioşi cât să aibă lideri religioşi care să îi unifice împotriva “marelui Satan”, oricare ar fi ăla: Assad înainte, SUA, Rusia etc. De departe, bănuiala mea este că interesul este economic, fiecare grupare încearcă să domine şi să prindă putere pentru a controla economic regiunea. Cu galben sunt kurzii care s-au extins ajutaţi de americani, şi fiind suficient de organizaţi pentru a funcţiona economic şi a extrage petrol pentru armata americană care le dă în schimb arme şi ceva dolari. Assad se înţelege bine în ultimul timp cu kurzii în sensul că au un duşman comun: turkmenii şi ISIS. Cu turcii, Assad încă nu e împăcat deoarece turcii nu reuşesc să repare ce au stricat, anume Turkmenistanul este opera lor. Turcii au sperat să pună ei mâna pe această provincie, dar ei abia reuşesc să ţină kurzii în frâie. Nu exagerez dacă spun că fiecare are ceva de împărţit cu fiecare în această regiune. Predicţia mea este că SUA se va retrage, kurzii vor fi înghiţiţi de turci, Assad va face pace cu turcii şi Turkmenistanul va reveni sub controlul lui Assad, mai ales după ce ruşii vor termina cu Ucraina şi vor putea aloca mai multe resurse. Ruşii nu au alt interes decât menţinerea securităţii bazei de la Latakia şi bineînţeles câştigarea unui ban. Nu ar avea sens să menţină această bază şi să aloce ei resurse, dacă nu ar şi câştiga. La fel cum americanii s-au lipit de kurzi, ruşii s-au lipit de Assad

Read more

Când mârtanul e în Koreea, şoarecii sparg Coaliţia

Când eşti fiul ploii şi nu ştii pe ce lume trăieşti, rămâi cu gura căscată în ploaie şi intri în istorie ca Candidatul Deocamdată. Primea mea postare pe Facebook despre Cârstoiu a fost intitulată “s-a găsit păcălici”. Pe 15 Aprilie, deja l-am dat expirat. Râdem glumim, dar nu ştiu câţi se prin că fraierul Cârstoiu este simbolul şi paralela cu fraiera România care este “cadidata deocamdată” pentru confruntarea Coaliţiei cu Rusia. Adecă, de unde Klaus e America şi e plecat cu un avion mic pe alt continent, când se va apropia vremea şi vom intra cu curaj în rahat, vom da din coadă şi ne vom învârti în loc aşteptând marii experţi geopolitci ai europenilor să dezbată soarta noastră, dacă ne apără sau nu spatele aşa cum au dezbătut marii lideri de partide soarta lui Cârstoiu. Existenţa Coaliţiei nu are alt rost decât să facă un front comun împotriva Marelui Satan: AUR / extremismul. Motivul? Pentru a elimina cele mai mici riscuri ca românii să aibă ezitări în momentul când se vor apropia “confruntările directe”. Nu pentru că Simeon nu ar fi mare fan UE/NATO şi nu ar ridica steagul patriot mai învolburat ca Zelensky. Ci deoarece algoritmii îl dau pe Simion foarte şubred pe poziţii tocmai deoarece hauriştii, prin definiţie sunt ultimele exemplare cu oarecare capacităţi de revoltă la bulsh-itul mioritic pe care îl servim de ceva vreme. Nu ştiu dacă niscavai analize mai profunde sau pur şi simplu exemplul Şoşoacă fac din Simion un mare niznai pentru ei, cert este că nu vor complicaţii, prin urmare ordinul pe unitate a venit să strângă rândurile până ce măcar pe alocuri Haur va intra în hora combinaţiilor şi după ceva timp bopulaţia va vedea la fel şi pe aleşii aur ca şi pe psd-işti şi doar camarilele de partid se vor lupta în competiţiile electorale. Nu se putea face această mişcare, de scuipare a lui Cârstoiu, decâd în momente când preşedintele era plecat, şi ca să nu fie cumva întrebat, dar mai ales ca să nu poată interveni cu şantaje şi alte-deastea. Aşa, dacă el se flendură printre fuste şi alte griji nu are, o să îl doară niţel capul când vine înapoi deoarece Marele Licurici îl va întreba: Tu eşti Klaus, pentru NATO? Cum menţii tu coaliţia în vremuri grele dacă au dat înapoi de la prima bătălie? Flit! Adecă, orice datapoint naşpa e ditamai bilă neagră pentru ditamai poziţie care îţi permite accesul la bunker profesionist când o să pice nuclearele. Că altfel, de ce să se grămădească dulapul să se facă de râs în faţa lumii pentru ditamai milogeală cu şanse infime? Iar spargerea coaliţiei pentru Bucureşti este evident una din primele pete negre în CV-ul automatonului ideal care până acum a tăcut şi a făcut tot ce au vrut, iar acum trebuia să facă ceva niţel mai dificil strategic, ori evident că în afară să dea cu biciul, altceva el nu ştie. Şi iote că de data asta nu merse, că la români datul cu biciu

Read more

Ţară, ţară, vrem carne de tun

Klaus Ioahnnis linişteşte tinerii din România, nu vrea să reintroducă armata obligatorie, ci promite solde mai mari Sursa: RTV Declaraţiile preşedintelui nu prea bat cu mişcările din teren. Toţi românii pot vedea mişcări de unităţi militare pe drumurile publice ca niciodată. Probabil un alt semn mai important că vine răzbelul ar fi mobilizarea rezerviştilor. Dar o asemenea mobilizare nu prea e potrivită la noi deoarece în afară de a-i aduna în nişte dormitoare jegoase, armata nu are ce să facă cu ei. Cei care mai avem cât de cât info din interior, ştim că dotarea armatei este jalnică. Din miliardele băgate, 50% dacă e funcţional e bine. La patrioate e chiar 25%, adică 1 din 4 funcţionază, 3 sunt defecte, încă 3 sunt pe drum. Şi NATO ne cere ca pe singura baterie funcţională care probabil teoretic apără sediul guvernului, să o dăm la ucrainieni. E cam greu pentru preşedinte să promite tinerilor că nu îi ia cu arcanul când francezii deja sunt la Odesa. Dar dulapul NATO de la conducerea ţării nu prea ştie pe ce lume trăieşte: tinerii nu se tem de reintroducerea armatei obligatorii! Aceasta este o grijă minoră! Tinerii se tem că mâine-poimâine se trezesc cu mobilizarea de urgenţă în urma vreunui atac al ruşilor asupra Transnistria. Nu e la mintea cocoşului că la cum avansează ruşii, mâine-poimâine pot ajunge la Odesa şi atunci ucrainienii vor ataca Transnistria pentru a încerca provocarea intrării Moldovei în război. Care e un pretext pentru SUA să stimuleze intrarea românilor în război, evident în Moldova, mai precis în Transnistria. Care Transnistria va fi primită în Rusia şi fiind ocupată de ucrainieni, va fi evident următoarea ţintă a ruşilor după ce vor ajunge la Odesa. Se va aştepta apoi intrare ruşilor în Moldova pentru a declara mobilizarea, dacă această mobilizare nu se va face chiar mai dinainte, acum că francezii deja îi vedem la Odesa. Rămâne însă realitatea concretă a faptului că chiar dacă armata română ar avea recruţi, nu prea are ce să facă cu ei. Adică nu avem arme. Constrângerile automatonilor NATO puşi să organizeze local extinderea răzbelului sunt următoarele: nu avem acum arme, va fi nevoie însă de intrarea în război pentru ca NATO să ne dea arme. Atunci însă vom avea nevoie de carne de tun pregătită. Cum să pregătim carnea de tun? Politicienii nu ştiu şi generalii nu pot. De aceea vom vedea cât mai mult polonezi pe drumurile de la noi care vor veni să ne pregătească. De aceea va fi nevoie de carne de tun cât mai multă, pentru a începe pregătirea şi pentru a fi gata atunci când România se va alătura Ucrainei în războiul pentru drepturile minorităţilor sexuale şi alte valori europene.

Read more

Cine e coaliţia şi ce vrea ea

Coaliţia este partidul unic, aşa cum Partidul Comunist a aspirat alte partiduţe de cu totul alte culori doar pentru că epoca totalitarismului era aproape, tot aşa acum coaliţia absoarbe toate micile partiduţe pentru a ne construi un viitor strălucit, deşi deocamdată avem un prezent naşpa, mizer şi pe marginea prăpastiei. Şi aşa cum PCR pe vremuri a sifonat Partidul Naţional Ţărănesc, Frontul Democraţiei Populare, Partidul Social Democrat şi altele, tot aşa Partidul Coaliţe trece prin durerile naşterii acum când ultimele reacţii de identitate specifică vechilor partide este consumată şi diluată în noile forme şi structuri. Gurile rele spun că numele lui Cîrstoiu a venit din plic de la Klaus, sau mai bine zis de la câinii de pază deoarece Klaus evident este total paralel cu se întâmplă în ţară şi e satisfăcut să joace doar un rolul de actor tăcut, jucător ocazional de dulap cititor de pe prompter şi eventual chat de bot de IA care răspunde conform termenilor şi condiţiilor în aliniament perfect cu narativul oficial al Imperiului. Aşadar Cîrstoiul este rezultatelor algoritmilor CIA de indentificare a unui făţău electabil care să aibă priză la oameni. Şi cum Băsescu a fost geniul carpaţilor pe plan politic o bună perioadă, algoritmii au făcut şi ei ce au ştiut mai bine, au decis pe finul lui Băsescu: un chelios cu aceleaşi metehme de mafiot, un megaloman irecuperabil, doctor (ceea ce pentru români cam echivalează cu sfânt) care poate face ilegalităţi deoarece nu mai contează, etc. Dar cum de multe ori am spus, algoritmii lor dau eroare pe specificul local. Asta nu înseamnă deloc că nu pot să înveţe, doar că au nevoie de mai multe date. Prin urmare, coaliţia este în haos, haos produs de algoritmi care nu au ales candidatul ideal pentru coaliţie. Cum algoritmii învaţă, şi Piedone are deja ceva data-point-uri interesante, nu e de mirare cine îi va lua locul. Nu ştiu însă dacă algoritmii calculează bine reacţia PNL-iştilor din teren, care au mai rămas. Una peste alta, stresul e minimal, deoarece dacă la ales candidatul ideal algoritmii mai dau greş, la numărat voturile sunt experţi şi coaliţia va câştiga toate alegerile fără emoţii (pentru programatori).

Read more

Actualităţi din Ucraina

Rusia avansează lent în câteva direcţii în vest. Este clar intenţia de avans în proximitatea Doneţk-ului. Aceasta este prioritate deoarece Doneţk este un oraş mare şi ucrainienii foloseau artileria pentru a lovi locaţii de interes din oraş unde se aflau soldaţi, unde erau centre de comandă, etc. De aceea am tot auzit de Avdiivka care se alfă la nord-vest de Doneţk la 5km, practic e o suburbie. Ca viteză, avansul este lent dar ferm. Faptul că ruşii nu avansează pe toate direcţiile spune că nu au capacitatea. Felul cum avansează însă denotă unele informaţii importante: este o grijă mare de partea ruşilor cu privire la pierderi. Ruşii nu mai tolerează nici pierderi umane, nici materiale. De aceea, avansul ruşilor urmează cumva câţiva paşi standard caracterizaţi de prudenţă şi calcul şi de unele inovaţii şi adaptări la război despre care la noi nu prea se discută. Creşterea numărului de drone este un aspect. Dronele sunt un ecosistem şi dacă nu spunem ce fel de drone, nu spunem nimic. Sunt drone şi drone, la fel cum sunt Dacii şi Ferrari-uri şi Land Rovere şi Dustere. Ruşii este clar că au fie producţie, fie import de drone. De toate categoriile. În primul rând pe partea de recunoaştere şi urmărire, ruşii s-au adaptat şi folosesc dronele peste tot. Nu există penetrare fără confirmarea terenului şi urmărirea asseturilor inamicului fără scanarea cu drone. Pe lângă monitorizarea frontului, ruşii au un oarecare număr sau grupuri de specialişti în drone care au ca obiectiv vânarea de chilipiruri. Radarele ruseşti sunt bune, dar nu sunt foarte high-tech, nu au nici scanarea şi identificarea amprentelor ca cele ale americanilor şi nici nu au o bază de date globală cu semnături care să fie scanată live, interogată şi un radar care captează un semnal să spună că este, nu doar clasa dar inclusiv eventual să dea un id al assetului observat. Prin urmare, ca să umple acest gol, folosesc grupuri de drone seek and distroy care în coordonare cu anumite radare, încearcă să prindă pe teren “oi rătăcite” – echipamente mobile care apar într-un range abordabil pentru aceste drone şi astfel pot fi neutralizate. Aceste grupuri de seek and distroy de specialişti ruşi în drone sunt ca un fel de şcoală pentru soldaţi deoarece la începutul războiului, ruşii stăteau foarte prost la aşa ceva. Babacii generali ruşi nu au înţeles niciodată importanţa dronelor, până nu şi-au furat de la ucrainieni câteva lovituri ruşinoase la începutul războiului. Acum însă se adaptează şi încearcă să îşi crească treptat capacităţile – atât de producţie, cât şi de folosire. Părerea mea este că ruşii au capacitatea de producţie, dar nu au avut decizia oficială şi viziunea la nivel înalt a importanţei acestei arme: drona. Acum sunt nevoiţi pe fast-forward să avanseze. Pe lângă drone, ruşii au mai inovat un upgrade interesant la bombele antice neghidate care teoretic trebuiau să fie folosite de bombardiere. Cum însă pierderile de avioane şi elicoptere sunt prea mari deoarece ucrainienii au antiaeriene deşi se plâng că nu au, aceste

Read more

Civil War – adrenalină pe pâine (fără spoilere)

Război civil în SUA! Cine s-ar fi aşteptat? “Am fost în astfel de locuri ca să arăt acasă pentru ca aşa ceva să nu se întâmple” spune o fotografă de război care este tristă deoarece războiul a ajuns în cele din urmă şi în inima Imperiului. În gândul meu, “vai, câtă ipocrizie să zici că războiul e rău, dar tu să fi ţara care produce războaie în toate colţurile lumii”. Filmul este unul de acţiune pură şi se remarcă prin două lucruri: tensiunea constantă şi scenele de luptă. Personal nu sunt deloc fan filme de acţiune, dar Civil War mi-a plăcut atât de mult încăt nu aş avea probleme să revăd, doar pentru a retrăi emoţiile şi a capta noi detalii. Fie din cauza faptului că l-am văzut la cinema, fie deoarece au avut consultanţi buni, scenele de luptă sunt excelente, aproape fără cusur. Există evident un grad de subiectivism în analiza mea. Mă aşteptam poate la mai mult ethos distopic şi de asemenea, nu am obiceiul să investighez prea mult un film înainte de a-l vedea, ceea ce pare total nealiniat cu faptul că îl comentez după, pentru cei care încă nu l-au văzut. Am auzit tangenţial despre el, ca fiind un film din categoria celor produse pentru a pregăti SUA pentru ce va urma. Inevitabil, gândul m-a dus la Leave the World Behind. Nu prea aveam informaţii legate de orientarea politică, da cum totul în ziua de astăzi e dominat de ideologia unică, nu aveam speranţe. M-am înşelat, filmul este suficient de agnostic politic. Filmul se doreşte un manifest anti-război, dar performanţa scenelor de luptă îl fac de fapt un teaser la război. Mai pot comenta puţin despre planurile filmului: În final, mai menţionez doar dezamăgirea legată de coloana sonoră, se putea face mult mai mult. Tema aleasă dar mai ales calitatea interpretării sunt de film de cea mai proastă calitate. În concluzie, filmul se evidenţiază prin nivelul ridicat de adrenalină pe care îl produce, prin calitatea scenelor de luptă şi prin coerenţa şi simplitatea unei poveşti modeste ca amploare dar pusă pe ecran cu excelenţă. În fapt, în multe momente ale filmului se observă clar că eşalonul ridicat nu este unul prea înalt, dar mereu se sare peste el şi se duce spectatorul în următoarea scenă într-o stare perpetuă de tensiune, dar cu grijă, ca nişte reporteri embedded în unităţile de asalt care merg în urma puşcaşilor dar nu au cum să nu tremure continuu la ce va urma. PS: filmul încă mai rulează la cinema, după ceva timp posibil voi reveni cu o analiză simbolică

Read more

Cum să ne pregătim pentru războiul nuclear – pregătirea mentală

Voi trata pregătirea pe mai multe planuri: mental / psihologic, spiritual, material. Voi începe acest serial cu pregătirea mentală sau psihologică. Spun pregătire mentală deoarece psihologic este prea restrâns cumva şi oricum pregătire psihologică nu se poate face pentru aşa ceva. Primul lucru care trebuie subliniat este că orice criză scoate în om ce are el mai predominant, ori bine ori rău. Este clar că dacă vom ajunge la războiul nuclear, Dumnezeu va permite asta deoarece răul a copleşit lumea. Şi dacă noi vom avea parte de un asemenea război înseamnă că şi noi suntem răi. Nu discutăm despre măsura în care suntem răi dar ce sunt sigur este că răsplata şi expunerea la consecinţele răului global, va fi în primul rând la nivel naţional şi în al doilea rănd la nivel personal. Dumnezeu dă ploaie peste toţi şi peste cei buni şi peste cei răi Este adevărat, dar data trecută când Dumnezeu a trimis ploaie pentru oameni, la nivel global, pe Noe l-a anunţat dinainte şi cei care l-au ascultat (doar familia lui!) şi i-a spus ce să facă. Ideal ar fi ca să avem un suflet atât de despătimit încât să aflăm direct de la Dumnezeu care este voia Lui cu noi, dar măcar ar fi bine dacă am asculta de trimişii lui care vedem că ne pregătesc. Şi dacă tot se face referire la IPS Neofit în videoul de mai sus, ţin să vă spun că în alt interviu, întrebat de americani dacă să vină în Cipru ca să scape de războiul nuclear, el a răspuns că nu se poate da un răspuns pentru fiecare om deoarece depinde de mulţi factori. Niciun loc nu va fi ferit: Cipru de exemplu, chiar dacă poate nu va avea nucleare, va avea radiaţii, poate va avea foamete, poate va avea invazie de năvălitori care caută mâncare şi vor pleca cu bărcile din Africa spre nord. Prin urmare vă îndemn ca în pregătirea mentală legată de Războiul Nuclear să ne întoarcem la Noe şi să învăţăm de la el. O primă mare diferenţă este că Noe a fost optimist, adică cumva a crezut şi a ştiut că deşi vine sfârşitul, el va scăpa. Noi nu prea suntem acum siguri că acesta nu este sfârşitul lumii şi poate există o atitudine fatalistă pentru mulţi, în sensul că gândesc “ce va vrea Dumnezeu va face, noi nu trebuie să facem nimic”. Această atitudine denotă în primul rând decuplare de învăţăturile sfinţilor. Fac referire doar la Sf. Paisie Aghioritul deoarece cu el sunt mai familiar: acesta spunea că în vremurile antihristice, creştinii vor rezista producându-şi propria mâncare, cu un porc, cu două trei găini etc. Printre altele, el sublinia că prigoana antihristică va merge mai mult pe convingere, pe constrângeri, pe influenţă, nu atât de brutalitate fizică, similară prigoanei comuniste. Putem însă să ne gândim că şi în perioada comunistă în România, unde a fost cea mai agresivă distrugere a proprietăţii private, au existat totuşi ţărani care nu au avut pământurile preluate de CAP

Read more
1 2 3 4 347