Unitate și diversitate în lupta cu Rusia

Deoarece simt că nu am conturat prea bine poziția Germaniei în lupta cu Rusia în articolele anterioare (în special aici) țin să vin cu o continuare în explicarea unor aspecte – noi și vechi, căci între timp, deși sunt doar 2 zile, avem noutăți (care din păcate confirmă teoria mea).

Dar care era teoria mea (și rămâne, deși voi veni cu noi explicații)? Teoria mea este că fiecare țară (România mai ales, căci aici avem durerea noastră) trebuie să-și urmeze interesul propriu nu doar să măcăne “ja,ja, mein Fuhrer” cum face neamțul nostru românizat cel puțin prin elasticitatea cu care pleacă capul de la înălțimea pe care o are.

Dar de ce trebuie fiecare țară să își apere interesul propriu – în cazul războiului cu Rusia – și nu interesul “comunitar”? Că doar suntem uniți – mai întâi în UE, apoi în NATO! Pe scurt, deoarece aceste alianțe nu garantează deloc că la vreme de ananghie, partenerii noști ne vor ajuta – pe de o parte. Și deoarece nu există interes “comunitar”, UE nu este un bloc, ci un joc de interese – pe de altă parte. Războiul cu Rusia nu ne-a unit (este doar un slogan fără bază) ba din contră a scos în evidență faliile (Franța vs Germania, Austro-Ungaria etc).

Dar de ce sunt eu atât de alertat și de ce cred că România a luat-o deja pe o pantă din punct de vedere geopolitic, prin slugărnicia penibilă și încorsetarea imaginației care ne plasează deja într-o poziție de sitting duck? Deoarece, cele mai sumbre temeri și spaime ale mele, menționate la începutul conflictului s-au derulat pas cu pas din cauza acestui tembelism mioritic și în continuare nu văd decât dezastrul fatal al unui conflict direct cu Rusia în care noi vom fi făcuți carne de tun, oi de manevră, momeală pentru rusnaci care să fie folosită de marile puteri (SUA & Germania) fiecare pe felia ei, pentru interestul ei.

Riscurile de sitting duck sau mai bine zis de carne de tun au fost nu de ieri de azi, ci de mai mult timp, după cum am detaliat încă din 2017, intuind bine că România se dorește a fi folosită de SUA ca băț prin care să fie zgândărit ursul. Nu era ceva greu de prevăzut, între timp Ucraina vedem clar fă a fost folosită și teoria mea nu mai este doar speculație și conspirație, ci declarațiile oficialilor americani o confirmă:

Șeful Pentagonului: SUA vor să vadă Rusia slăbită până la punctul în care să nu mai poată face lucrurile pe care le-a făcut în Ucraina

Sursa: Digi24

Vedem deci că marile puteri au planuri mari, de lungă durată, pe care și le urmăresc și le implementează metodic, cu fermitate. Planurile lor rezistă peste diverși președinți și diverse partide și în cele din urmă sunt implementate. Micile puteri – ca România – nu trebuie decât să aibă grijă ca planurile marilor puteri lor să nu fie realizate pe spinarea lor și să fie folosite doar ca carne de tun – indiferent de principii!

Se măcăne aiurea că Ucraina este apărătorul libertății și al democrației și al valorilor europene. Când auziți asta, să ziceți piei satană! Ucraina nu este alt apărător decât al interesului american. Așa zisele valori europene sunt doar zăhărelul care se arată fraierilor care se lasă măcelăriți pentru manevrele între blocurile geopolitice în loc să ducă o viață liniștită pe alte meleaguri, departe de riscul cutremurelor din zona faliilor.

Să ne întoarcem însă la actualități. Avem deci clarificarea atitudinii Germaniei cum că nu vrea să renunțe la gazul rusesc și mai mult, nu oferă sprijin Ucrainei (altul decât caschete) pentru a nu contribui la pornirea celui de-al 3-lea război mondial (deoarece nu sunt pregătiți încă). Ca fapt divers, pe plan intern, pentru nemți Ucraina a însemnat ocazia ideală de a reporni mașinăria de război care a fost până acum doar un ataș al locomotivei economice. Cursa înarmării nu putea fi justificată către nemți, care au fost peste 70 de ani speriați de cât rău pot face încât au preferat să delege apărarea țării americanilor ca un criminal cuțitaș căruia îi este frică să pună mâna pe cuțit să taie și pâinea deoarece a tăiat prea multă carne nevinovată la viața lui … Prin urmare, războiul a eliminat reținerile de conștiință ale nemților și deja s-a auzit startul la cursa înarmării prin acel 2% și prin acele sute de miliarde deja pompate în armată care au propulsat Germania pe locul 4 al bugetelor militare din lume pe anul 2022.

Acum aș vrea să fac o paranteză. În ciuda celor spuse despre Germania (dar și despre alte țări … ezitante cum ar fi Austria, Turcia, Ungaria, India etc) nu neg că cel puțin deocamdată nemții sunt de partea noastră, adică încă își doresc ca Rusia să piardă. Ce tot doresc să subliniez este că fiecare țară are o politică ANUME de sancțiuni și de poziționări diplomatice față de război și prin urmare, bine ar fi ca și noi să avem o politica “ANUME” și nu doar strânse colaborări cu ucrainienii. Noi de ce invităm ministrul Ucrainean la București? Ca să ne povestească cum e sub bombe? De ce nu invităm și noi un ministru indian ca să vedem cum putem importa și noi îngășăminte agricole ieftine din Rusia cum fac ei, ca să ajutăm agricultura românească într-un an de criză în care deja lanțurile alimentare din Marea Britanie au introdus raționalizarea uleiului.

Acum doresc să revin la interviul dat de Olaf Scholz deoarece fiecare paragraf are importanță și am sărit – din prea mult ethos – un cuvânt extrem de important care ar trebui să dea fiori celor care se culcă pe o ureche la București.

În primul rând neamțul minte din nou, cum a mințit mai înainte (referitor la acele transportoare Marders pe care nemții au refuzat să le vândă ucrainienilor argumentând tot felul de minciuni – ba că nu sunt bune, ba că au și ei nevoie de ele că armata a rămas fără transportatoare, pentru ca în final să le vândă grecilor). Iată la ce mă refer:

“I absolutely do not see how a gas embargo would end the war. If (Russian President Vladimir) Putin were open to economic arguments, he would never have begun this crazy war,” Scholz said.

“Secondly, you act as if this was about money. But it’s about avoiding a dramatic economic crisis and the loss of millions of jobs and factories that would never again open their doors.”

Scholz said this would have considerable consequences not just for Germany but also for Europe and the future financing of the reconstruction of Ukraine.

Sursa: Reuters

Deci neamțul pretinde că nu înțelege cum embargoul pe gaz poate opri războiul. Păi atunci să ridicăm și embarboul pe minereuri de fier și fertilizatoare agricole care deja închid locuri de muncă în România. Nu enumăr aici toate fabricile deja închise și toate resursele pe care noi le tăiem deoarece trebuie să fim alături de UE și să respectăm sancțiunile deși vedem ce fac nemții …

Dar mai important este de văzut minciuna din această atitudine – cum că sancțiunile ar fi prea dure și ar afecta economic atât de mult Europa (căci neamțul atât de curajos este că se ascunde în spatele blocului “unit”) încât ar pune probleme finanțării “reconstrucției Ucrainei”. Aici este un ditamai cutremur geopolitic, în aceste cuvinte se arată totala ipocrizie și parșivitate a nemților. Aș compara aici cu onestitatea americanilor care măcar declară PE FAȚĂ interesele lor (vezi citatul de mai sus) și lasă cumva la latitudinea fiecărei țări să facă ce vrea și ce poate (dacă poate și dacă nu este slugă penibilă cum se prezintă România). De exemplu, SUA nu sancționează India și nu o strânge cu ușa, deoarece înțelege că India are nevoie de petrolul și de îngrășămintele rusești. Dar despre ce vorbim noi: SUA încă importă petrol de la ruși în timp ce românii deși au voie, nu o fac ca să “nu supere partenerii”.

Întorându-ne la Schulz cum vede el sfărșitul războiului în urma căruia să mai rămână o Ucraina care să fie reconstruită cu gazul rusesc? Că pe scurt, acesta este argumentul … Nu contează că ucrainienii strigă de sub bombe și cer arme ca să lupte cu ursul, neamțul ca un tătic înțelept se gândește la binele lor pe termen lung și de aceea importă gaze și trimite sute de milioane de euro zilnic (7-8-10) lui Putin deși – zice neamțul – Putin nu din banii ăștia continuă războiul, că nu stă în ei …

Pe lângă acest paragraf problematic, un alt paragraf – care însă nu îl mai găsesc – este cel în care Olaf menționează invazia sovieticilor din Cehoslovacia. Redau din memorie: “așa cum nu am pornit război când URSS a invadat Cehoslovacia, tot așa trebuie să evităm și acum escaladarea”. Acest paragraf este un cutremur geopolitic care anulează – de facto – orice speranță că nemții vor lupta cu rușii în cazul în care astăzi aceștia, ajung (prin rostogolirea evenimentelor) să invadeze Praga. Nu e de mirare că paragraful este greu de găsit deoarece dă pe față (din prostie zic eu) strategia nemților și adevărata lor atitudine care altfel ar trebuie doar dedusă din gesturi și declarații multiple (cum am tot analizat).

În tandem cu declarațiile lui Olaf, a venit ulterior (acum 2-3 zile) și poziția atașului nemților – cancelarul austriac, care după ce încă de la începutul lunii a confirmat că totul până la gaze și petrol, mai nou arată că Austria (capul de pod al rușilor în sânul UE, alături de Ungaria – de fapt Austro-Ungaria, căci Orban este doar vice-rege, Ungaria fiind pașalâc austriac economic și financiar) se opune aderării rapide a Ucrainei la UE: Austria’s FM Says Ukraine Shouldn’t Be Given EU Membership, Ukraine Criticises Statement (24 aprilie 2022).

Toate cele spuse de mine în acest articol nu sunt deloc speculații ci o problemă arzătoare, care la noi este ignorată fie din prostie și incompetență fie din slugărnicie (poate că și noi suntem pașalâc german). Polonezii s-au trezit și dau și ei din coate. Măsura “genială” pe care au găsit-o ei ca să îi trezească pe europeni a fost să lanseze o campanie de marketing prin postere și stickere pe mașini … mult succes.

Ce rămâne de făcut? Pentru a-i trezi pe europeni, România trebuie să folosească orice oportunitate de afaceri cu Rusia și să încerce prin economie să spargă gheața relațiilor și a riscurilor care se întrevăd. Dacă este o noutate pe frontul din Ucraina, este amenințarea periodică a Moldovei de către ruși. România trebuie să arate europenilor degetul mijlociu și să ia taurul de coarne să își croiască propriul drum, dacă vedem că europenii sunt niște ipocriți și niște alunecoși. A ne preada aiurea fără să tragem niciun foc în acest război (deocamdată) economic este trist. Turcii sunt un model care arată că poți rămâne și membru NATO și avea relații economice cu UE și importa ce ai nevoie de la ruși la preț de discount. Noi ce mai așteptăm?

Recapitulare Ucraina

În vreme de Praznic se cuvine să spunem câteva cuvinte pe scurt despre starea lucrurilor.

În primul rând, eu dau slavă lui Dumnezeu că nu România este ocupată acum și că nu românii fug de bombe și că nu românii trebuie să se apere cu arma în mână în fața cotropitorilor. Dar nu știm planurile lui Dumnezeu și cum urmează să ne primim pedeapsa pentru acceptarea tacită a sodomiei în vremea referendumului, e bine să fim pregătiți pentru orice.

Dar poate că nici măcar acesta nu este păcatul principal al românilor ci avortul. România alături de Grecia și Rusia (toate popoare drept-măritoare) sunt în top la rata avorturilor și în coadă la rata natalității. Deci pe lângă avorturile măsurate (numărul oficial care este oricum doar o umbră a realității) chiar și cifrele natalității arată partea ascunsă a iceberg-ului …

Zic că nu știm planurile lui Dumnezeu deoarece ploaia nu a trecut. Ploaia trimisă de Dumnezeu și peste cei buni și peste cei răi … Adică deocamdată plouă peste gardul nostru, la vecini, dar nu suntem deloc în afara bătăii norilor.

Există unele speranțe că mai există rugători suficienți pe la noi ca să alunge norii. Nu știu sursa acestor speranțe. Poate în paralela cu atacul din vremea plandemiei când cât-de-cât, comparat cu alte locuri, pe la noi a bătut mai puțină grindină. Un părinte zicea că mulți se vor ruga dar rugăciunea lor va fi pentru a ne feri Dumnezeu de rău, “de ocazie”. Va fi ca o rugăciune “abonament”. Am nevoie de un serviciu de la Dumnezeu că e război și cad bombe, prin urmare mă rog acum și dau acatiste, deși până acum nu mi-a păsat de Dumnezeu. Evident că va fi degeaba! Doar rugăciunea de pocăință, sinceră, care vine în continuarea unei relații mai puțin … oportuniste, cu Făcătorul nostru va fi ascultată. Nu neg că Dumnezeu poate asculta omul la nevoie, dar vedem că acum nu prea îi ascultă pe ucrainieni. De fapt, de unde să știm noi pe cine ascultă Dumnezeu, poate că ucrainienii deja au mii de sfinți în cer acum care și-au dat viața jertfindu-se pentru aproapele lor, după chemarea Evanghelilei și poate că sângele acestora este “îngășământul” de la rădăcina noului neam ucrainean care acum se pare a se contura, până mai ieri fiind doar o provincie post-sovietă.

Privind deci riscurile care se văd la orizont clar (din ce în ce mai mult) și despre care am tot tratat și noi de mult timp pe-aici [1], se pune problema – pentru cei cu capul pe umeri – ce e de făcut. Sunt clar 3 opțiuni:

  1. nimic / Dumnezeu cu mila!
  2. fugim
  3. luptăm

De departe, cea mai comodă este prima deși mila lui Dumnezeu este pusă aici pusă în față nepotrivit (de cei care adoptă această opțiune). Nu putem spune la toate problemele că “are Dumnezeu grijă”. De ce nu putem face asta? Deoarece “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Sau altfel: “Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi?” (Iacov 2,6). Nu putem sta pasivi noi ca creștini în timp de dușmanii care conduc temporar această țară în care locuim dar care nu mai este a noastră, lucrează alături de fii întunericului. Căci dacă nu ar lucra, referendumul nici nu ar fi fost nevoie de el.

Despre fugă, se pune problema unei hotărâri și a unei puteri. Este foarte greu ca să avem discernământul și socotleala unei decizii bune, de aceea doar o credință puternică poate naște hotărârea de fugă și să conteze mai puțin alegerea făcută. Ispita este deznădejdea. Orice schimbare și mai ales o schimbare atât de majoră dă pretext vrajmașului să atace o familie (căci mai mult decât la nivel de familie nu cred că se poate fugi). O alegere proastă înseamnă fie căderea din puț în lac (posibil să mergem într-o țară unde fie vine război mai nasol ca la noi, fie dăm de altele mai nasoale ca războiul), fie pur și simplu, prin schimbarea mediului, o tulburare și o răcire a iubirii. Dar acestea zise nu sunt decât un argument pentru fugă, în sensul că dacă se va vedea că în urma fugii nu vom fi fost pregătiți și suntem mai slabi (în credință) decât am crezut că suntem, asta e de bine – se dă pe față starea noastră și suntem cumva obligață să luptăm mai mult ca să dobândim Duhul Sfânt.

Despre ultimul punct nu zic acum nimic, deoarece voi zice la momentul respectiv. Cert este că cine dorește deja să fie angrenat în luptă, o poate face ducându-se (dacă are binecuvântare) în regimentul străinilor din Ucraina (sau la ruși). Prin urmare, dacă nu am plecat și nici nu luptăm sau nu facem tot ce putem ca să ajutăm Ucraina, înseamnă că ne încadrăm la punctul 1. La punctul 1 cad însă (fie prin alegere, fie prin nealegere) și cei ignoranți și cei nepăsători.

Date fiind vremurile și darea pe față a sfârșitului timpului (cel puțin pentru această parte a lumii) suntem naivi dacă tot ce facem deocamdată este să zicem “are grijă Dumnezeu și ne ferește”. Dumnezeu ne-a ferit destul și acum a venit vremea cernerii. Este timpul cernerii. Dumnezeu ne ferește de iad și vremurile ne arată că doar prin cernere ne putem scăpa de iad. Acesta este timpul și așa vrea Dumnezeu ca acum să fie ploaie. A fost soare și acum este ploaie, de aceea o alegere este importantă și o zacere în nepăsare și nelucrare nu sunt decât semnul necunoașterii semnelor vremurilor. Cei care nu le văd acum, nu le vor vedea nici când vor cădea bombele și vor căuta și atunci tot soluții omenești.

Hristos a înviat!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Mai 2017Scenariul de mai sus, în care România este viitorul fraier care fi aruncat la mezat dupa Ucraina este cu atât mai apropiat de realitate cu cât deja semnele unei viitoare falii care se întrevedeau acum un an între Germania și SUA (falie recent conturată și comentată în articolul anterior)

Problemele NATO după întorsătura Germaniei

vezi și articolul anterior despre turci

Istoricii post-sfârșitului de istorie (cf Fukuyama) când vor analiza întoarcerea Germaniei din pilon NATO în partener al Rusiei în împărțania Europei, vor da probabil ca punct decisiv al întoarcerii armelor împotriva propriilor aliați nu decizia de a recapitaliza armata și de a renunța la delegarea apărării către SUA, ci momentul în care rușii au refuzat să vândă tancuri ucrainienilor.

Asked in an extensive interview published on Friday why he thought delivering tanks could lead to nuclear war, he said there was no rule book that stated when Germany could be considered a party to the war in Ukraine.

“That’s why it is all the more important that we consider each step very carefully and coordinate closely with one another,” he was quoted as saying. “To avoid an escalation towards NATO is a top priority for me.

“That’s why I don’t focus on polls or let myself be irritated by shrill calls. The consequences of an error would be dramatic.”

Sursa: Zerohedge

Să rezumăm puțin câteva dintre cele mai cunoscute atitudini / poziționări ale Germaniei cu privire la război, înainte de acest moment de cotitură prezentat mai sus:

  • nu au tăiat Nord Stream 2 până nu i-au amenințat americanii dă dau jos cu Deutsche Bank (după începerea războiului);
  • încă nu au tăiat gazele rusești – principiala sursă de finanțare pentru ruși, față de care toate celelalte sancțiunil combinate sunt mizilic. 7-8-10 sute de milioane de euro curg zilnic înspre ruși; apropos de asta, vă mirați cum ajung acești bani la ruși? prin bănci! nu toate băncile rusești au fost tăiate din SWIFT deoarece nemții (și americanii) aveau nevoie de câteva care să funcționeze prin care să poată ei să facă plățile către ruși; au sancționat de exemplu băncile prin care Lukoil-ul care este în România (franziză a sârbilor) trimitea bani pentru contractele cu rafinăriile rusești acasă, dar nu au tăiat băncile prin care ei făceau plățile pentru gaze (nemții) sau uraniu, plutoniu și chiar petrol (americanii)
  • înainte de război când americanii avertizau că urmează invazia și toate țările vestice au accelerat ajutoarele, nemții în loc de arme le-au trimis la ucrainieni caschete; (ca să se facă că ajută și ei)
  • recent au declarat că nu vor mai trimite armamanet greu în Ucraina (oricum nu trimiseseră, dar existau unele așteptări legate de tancuri, avioane etc; cehii au trimis tancuri de exemplu)

Și tot pentru ca istoricii viitorului să aibă o perspectivă completă din punctul de vedere al momentului, țin să atrag atenția că astăzi când nemții dau pe față această poziție (ascunsă sub tot felul de minciuni penibile până acum), cehii deja au trimis armament greu ucrainienilor și nu au pățit nimic. Geopolitic, strategic, s-a dovedit deja că rușii blufează și că nu pot să facă ceva concret – comerțul între țări este încă permis și oficial ei nici măcar nu sunt în război cu Ucraina. De altfel, riscul ca rușii să facă ceva împotriva unei țări care doar vinde arme ucrainienilor este infim din varii motive, în primul rând rușii nu pot risca atragerea NATO în conflict doar pentru un schimb comercial.

Apropos de bani, deși am putea bănui că nemții – zgârciți din cale afară fiind – nu vor să dea tancuri ucrainienilor deoarece aceștia nu au bani. Dar sigur asta s-ar rezolva cu un telefon la Washington unde o linie de creditare (la cele câteva alte mii de linii deja existente) către Deutsche Bank ar fi suficientă ca să devueze pornirile zgârciomane ale nemților care deși câștigă imens din faptul că în timp ce alte țări trebuie să respecte un embargo al comerțului cu Rusia (România de exemplu nu poate importa minereu de fier), ei au voie să continue în continuare să importe gaz.

Ipocrizia nemților nu cunoaște limite. Să cităm în continuare din articolul de mai sus:

He also addressed calls for blocking Russian natural gas: “I absolutely do not see how a gas embargo would end the war. If (Russian President Vladimir) Putin were open to economic arguments, he would never have begun this crazy war,” Scholz said.

ZH

Deci neamțul zice – după ce îi trimite lui Putin 1 miliard de euro pe zi – că rușii oricum nu ar termina războiul … Păi atunci, noi românii de ce nu putem importa minereu de fier de la ruși dacă oricum sancțiunile economice nu au sens?

Acum nici două zile, într-un interviu către Reuters neamțul zicea că Germania nu poate trimite armament greu ucrainienilor deoarece și armata lor are lipsuri. Evident că argumentul este penibil de vreme ce fără armata americană, rușii erau de mult timp la Berlin. Nu în acele stocuri stau rușii departe, ci motivul era o minciună la îndemână.

Codeala și suceala nemților nu este însă necunoscută observatorilor atenți. Doar în ianuarie anul recent, cu o lună înainte ca Germania să anunțe reînceperea militarizării și alocarea de sume babane pentru armată (din PIB-ul și excedentul bugetar deja supra-umflat al nemților), pe nemți îi găsise pofta de diplomație și de “politica păcii”:

Germany reiterated its refusal to send defensive weapons to Ukraine that according to Kyiv would help the country fend off a potential Russian invasion. This comes as part of a new German peace policy that aims at restricting arms exports and fostering peace via diplomacy

Euractiv – 18 ian 2022

Vedeți ce dragoste mare de pace au nemții tocmai în pragul războiului din Ucraina? Vă dați seama ce experți și preciși sunt ei la diplomație, geopolitică, spionaj dacă cu o lună înainte de război nu știau pe ce lume trăiesc?

Dar oare chiar așa? Nici vorbă, nemții știu foarte bine pe ce lume trăiesc, doar că sunt perverși. De ce zic asta: în pragului unui război turco-rus când avioanele turcești încălcau zilnic spațiul aerian grecesc și când turcii amenințau că invadează Grecia, nemții nu erau deloc preocupați de pace ci vindeau în draci arme turcilor, deși grecii se milogeau de ei și deși americanii de asemenea le cereau să taie macaroana turcilor, care vedem azi că sunt clar slugile rușilor, prin declarația ministrului de externe turc care a dat din casă … (vezi articolul anterior)

Germany has responded to a Greek request that it suspends the export of military equipment to Turkey because of Ankara’s aggressive policies in the region, with the country’s Foreign Ministry saying that the federal government follows “a restrictive and responsible weapons exports policy.”

Sursa

La lungul șir de manevre ale nemților de subminare a oricărei rezistențe în fața ursului, s-ar mai adăuga interzicerea altor țări către care nemții au vându arme ca acestea să fie revândute ucrainienilor. Nu știu cum pot face asta concret, dar probabil prin contracte sau alt fel de avertismente, limitează de exemplu țările baltice să trimite arme cumpărate de la nemți ucrainienilor. Poate există unele excepții de care nu știu eu, ce știu este că au fost unele probleme tot înainte de începerea războiului.

Ce concluzie am putea trage? Este clar că americanii au mari probleme cu nemții. Bidonul nu cred că e capabil să se ocupe de ele, Trump era mult mai capabil și vedem acum cât de inteligent și prevăzător a fost încă de pe atunci. Rușine și FY celor care i-au stat aiurea împotrivă și l-au criticat ca tembelii neștiind pe ce lume trăiesc. Pacea și prosperitatea mondială nu se fac cu papagalul și cu mac-macul ci cu arme și cu cohones. Pe care nemții nu le au deoarece sunt ca niște șopârle profitoare care prosperă când nu avem ulii suficienți care să le curățească. Din păcate, pe cât de insignifiabil pare acest gest, pe atât de mare ruptura în NATO și toate temerile mele legate de politica unor centre de putere SUA de provocare a unui conflict între Rusia și alte țări europene, cu intenția de a provoca Rusia să folosească arsenalul nuclear, se dovedesc acum și mai apropiate de a se concretiza.

Cu o Germanie ezitantă și pe față doritoare să calce pe cadarvrele ucrainienilor pentru a suge gazele rușilor, cu o Germanie care face politica UE și subjugă economic pe toți candidații și minionii care scot capul dintre buruieni (Franța deja e umilită, Italia e în genunchi, Polonia e amenințată cu “drepturile omului”, de britanici au scăpat), al 4-lea Reich nu mai este deloc o glumă. Economic cel puțin este format.

Paradoxal, singura speranță de libertate a europenilor este venirea americanilor care însă se retrag acasă, par din ce în ce mai puțini preocupați de ce se întâmplă prin lume și de războaiele care apar (cu sau fără contribuția lor). Nu că ar fi ceva nou pentru epoca post WW2 (vezi Vietnam) dar măcar așa cum nemții adoptă un real-politic în interesul lor, este vremea ca și românii să facă același lucru pentru a nu fi asimilați într-o gloată de manevre pentru alții. În esență o Mare Putere se face după ce începe a fi mai întâi o mică putere. Ce ar putea face România? Multe! Acum 5 ani mă apucasem de un serial … iată aici capitolul despre securitate. De asemenea, în articolul anterior am mai spus ce trebuie să facem urgent: să dăm un port Moldovei prin care să putem importa petrol rusesc la 30$ barilul. Legal este ok, diplomatic o să cânte toate vuvuzelele, dar iată că nemții își apără interesele. E timpul de acțiune!

Sancțiunile și România

Funcționează sancțiunile? Da și nu. Este probabil răspunsul clasic dat de cunoscători. La TV probabil se evidențiază doar aspectul pozitiv legat de “unitatea” europeană împotriva lui Putin. Asta ca să fie educați meltenii și spălați pe creier în pregătirea transformării lor în care de tun. Adică, trebuie să li se bage în cap că lupta cu Rusia este una existențială pentru întreaga umanitate și fiecare face ce poate. Nemții de exemplu nu mai importă minereu de fier, la fel ca noi, deoarece trebuie să fim uniți în sancțiuni. Nu contează că nemții plătesc 700-800-1000 de milioane de euro zilnic (cifre variate auzite din diverse surse) către ruși pentru gazele pe care le importă ca să producă îngrășăminte agricole pe care să ni le vândă nouă la preț de 10 ori mai mare decât dacă le importam de la ruși. La îngrășăminte e sancțiuni dar la gaze nu.

Puțini își mai amintesc de sancțiunile aplicate în 2014 când victimă au fost producătorii români de porci care nu mai aveau voie să exporte la ruși. Ca și acum, pe-atunci au fost adoptate acele sancțiuni care nu loveau în nemți și în alte valori europene dar loveau cât de cât în ruși prin diverse tăieri pe ici pe colo la segmente economice irelevante pentru ei, cum ar fi importul de porci ieftini din România. Și cum pe piața internă UE este mare competiție în domeniul agricol, fermele de porci de la noi care exportau la urși s-au închis. E posibil să fie mult mai multe domenii afectate similar, dar pe care eu să nu le cunosc. Porcii și merele sunt două categorii de produse de care am auzit la Viața Satului în acea perioadă deoarece m-a marcat tristețea patronilor care au rămas cu marfa nelivrată și care se strica deoarece nici măcar nu s-a dat un termen, sancțiunile s-au băgat peste noapte și nici contractele în curs nu s-au finalizat. Nu neg că poate ceva canale s-au găsit, că rușii nu stăteau ei blocați în sancțiuni … cu siguranță aveau ceva prieteni prin alte țări care să intermedieze. Belarusul se știe că în acea perioadă era cel mai mare exportator de banane din Europa deoarece Rusia cumpăra banane aduse în porturile din vest prin intermediul Belarusului. Și nu doar banane …

Evident că sancțiunile sunt făcute de cei puternici și urmăresc să lovească maxim Rusia dar cu impact minim pentru ei. Impactul trebuie să există totuși pentru a justifica măsurile de austeritate, inflația și poate chiar lipsurile de anumite produse care oricum ar fi venit din cauza distrugeri lanțurilor de producție – etapă din planul marelui reset de resetare a economiei globale care prea a dus la binele unui număr prea mare de oameni și cum nu mai avem aer …

Dar oare conducătorii României urmăresc interesul României în privința sancțiunilor? Adică, știm că avem relații foarte bune cu Moldova și că Moldova nefiind parte UE poate să facă comerț nestingherit cu Rusia. S-au gândit oare politicienii noștri la întărirea relațiilor economice cu Moldova în această perioadă și poate chiar la închirierea gratis a unui port (Mangalia să zicem) către Moldova? Moldova oricum are nevoie de un port propriu și mă mir că până acum nu au cerut și ei de la țara mamă ajutor în acest sens. Un port i-ar ajuta cel puțin la exportul ieftin al vinului în întreaga lume fără a mai plăti impozite și taxe aiurea la firmele din România dacă ar alege calea transportului cu vapoare. Evident că vinul moldovenesc este suficient de scump cât să poată fi transportat cu avionul. Dar Moldova are capacitate de a produce vin mult și pentru consumul mediu caz în care transportul maritim chiar ar ajuta imens exportul Moldovei. Și simpla dezvoltare a unor relații comerciale printr-un port închiriat Moldovei, ar putea ajuta și la dezvoltarea economiei noastre prin folosirea produselor moldovenești ca produse tractor, atât din cauza prețului (pentru unele) cât evident din cauza calității (pentru vin).

Nu știm cât va dura acest război și la ce se va ajunge. Cel puțin pe planul petrolului situația este una extrem de gravă. Pe scurt, Rusia producea 4-5 miliarde de barili pe an care nu au de unde să fie înlocuiți. Venezuela în cel mai fericit caz poate adăuga 0.3 mld , Iranul în cel mai fericit caz poate adăuga 1 mld. Canada mai are un potențial de 0.3-0.4 dar după investiții și ceva timp iar SUA are shale care e profitabil peste 100$/baril, dar care poate intra maxim 0.3-0.4 mld acest an. În rest, OPEC-ul nu are de unde să scoată peste noapte 4 mld și nici nu vrea. E adevărat că cei 4 mld tăiați de la ruși dinspre vest se vor revărsa pe alte canale în economia mondială, ca apa, pe ruta cea mai scurtă, dar să zicem că poate alte rute nu pot suge tot și oricum vestul va avea acest deficit. În bătălia după resurse vedem deja că România pierde. Am explicat că simplul fapt că gazele – de care au nevoie nemții – nu sunt sancționate în timp ce îngrășămintele agricole – de care are nevoie România – sunt sancționate, arată că sancțiunile au o componentă de război economic în cadrul lor independent de pretextul folosit și prezentat care să le justifice. Acest război are următoarea problemă – cu cât trece timpul, cu atât cei care au the upper hand (nemții de exemplu) vor cumula decalaje față de minioni. Fiecare minion trebuie apoi să dea din coate și mai devreme sau mai târziu va fi nevoit să “se spurce” călcând cumva sancțiunile. Serbia de exemplu a preluat flota aeriana a rușilor, avioanele rusești zburând sub steagul sârbilor și companiile aeriene rusești folosind compania sârbilor pentru a putea să-și continue cât de cât activitatea. Serbia după cum nu am auzit, nu este însă sancționată de UE, ba chiar UE probabil o va integra rapid, că dacă primește Ucraina în regim de urgență trebuie să introducă aceste regim și probabil va include și alte țări, nu doar Ucraina. Deci Serbia profită de sancțiuni și face afaceri cu Rusia. Am putea zică că e imoral să facem afaceri cu rușii. E un prost cine zice asta și ar face mai bine să se uite la nemți – care nu taie gazele!

Un port la Marea Neagră închiriat către Moldova și administrat de Moldova, poate permite ca mărfurile rusești sancționate să ajungă rapid pe teritoriul românesc și discountul pe care îl au aceste mărfuri acum să meargă ca comision către moldoveni. Astfel, România ar putea avea protecție pentru propria industrie și ar trece mai ușor prin furtuna care va veni și în același timp am ajuta Moldova, totodată arătând europenilor că trebuie să ne respecte și că ne pricepem și noi să fim ipocriți ca ei.

În final să răspundem la întrebarea de la început – funcționează sancțiunile? Ei bine, sancțiunile funcționează de minune! Rusia are excedent comercial! Exportă gaze și nu mai importă aproape nimic (mai nimic din UE). Pe de altă parte, deși exporturile de petrol au scăzut, prețul mărit face ca rușii să câștige acum la fel sau poate mai mult ca înainte. Sancțiunile însă funcționează în sensul că unele produse s-au scumpit pentru rusul de rând. Dar financiar, cum balanța de comerț este pozitivă (nu se mai importă prostii: mașini de lux, genți de marcă, cartofi pai înghețați pentru McDonalds etc) rubla s-a întărit și singura problema a rușilor la nivelul economiei este să deschidă noi canale de comerț cu alte țări nealiniate și să le extindă pe cele pe care deja le au. Este ceva de muncă pentru asta dar nu este imposibil. India de exemplu nu participă la sancțiuni. China idem. Mai au atunci vreun sens aceste sancțiuni? Au sens doar pentru narativul marelui reset, acela că trebuie să fim uniți impotriva lui Putin și că se justiifcă ca să ne riscăm noi românii să băgăm bățul pe după gard pentru că uite ce mult au crescut prețurile din cauza lui Putin, trebuie să terminăm o dată cu acest criminal de război!

Problemele NATO

Nu prea sunt fan MSM dar pentru Ucraina, am ascultat zilnic podcastul The Telegraph. Măcar britanicii mint mai altfel și sunt puțin … diferiți de minciuna europenistă. Dar cel puțin pentru starea lucrurilor, recomand podcastul – cine se pricepe îl găsește …

Acum 2-3 zile în acest podcast, britanicii discutau și se întrebau: oare ar fi bine să sancționam Germania? Se referea dacă SUA-Marea Britanie să sancționeze Germania pentru nerespectarea sancțiunilor impuse Rusiei. Evident că sancțiunile sunt făcute de fiecare după interesele proprii, încercând să lovească în Rusia dar nu în propriile interese, sau cel puțin nu prea mult.

De exemplu, lui Biden îi convine să dea vina pe Putin pentru creșterea prețului la benzină și motorină deși mare parte din creșteri erau dinainte de invadarea Ucrainei și aveau ca sursa politica “verde”. Cu toate acestea, realitatea este că Rusia primește (cf Telegraph) 800 de milioane de dolari zilnic de la nemți pentru gazele tranzitate. Prin urmare, dacă totalul comerțului exterior al Rusiei este 1.2 miliarde pe zi (să zicem) și sancțiunile au tăiat doar 400, deoarece nemții nu pot renunța la cele 800, e firesc să ne întrebăm – ce sens au sancțiunile dacă afectează doar un mic procent din comerțul exterior al Rusiei – mai mult ne afectează pe noi, muritorii de rând, decât pe Putin.

Deci britanicii se întrebau dacă ar fi o idee bună să sancționeze Germania deoarece încă importă gaze de la ruși. Și unul a răspuns: nu ar fi o idee bună, deoarece deocamdată reacția UE a arătat unitate … și ar fi păcat să afectăm unitatea. Evident că britanicii prin sancțiuni nu se gândeau ca celelalte state membre UE să impună sancțiuni Germaniei – așa ceva nu pote fi posibil de vreme ce Germania este principalul contributor la UE și este membră în toate organizațiile UE. Sancțiuni sunt aproape imposibil de impus chiar și minionilor din UE, darămite Germaniei! Deci britanicii se refereau la SUA-Marea Britanie (și probabil cu sateliții), altfel spus 90% din Imperiul Anglo-American, dacă ar fi ok să bage sancțiuni nemților. Și apoi, tot ei au răspuns că nu, nu e ok, deorece ar fi păcat de unitatea pe care a produs-o Putin în sânul vestului.

Unitatea despre care se măcăne este măcănită deoarece starea de fapt (reală) a UE este una dezastruoasă. Adică nu este nicio unitate, cei puternici îi sug pe cei slabi și cei slabi și mici încep să dea din coate și să se prindă cu ce se mănâncă această UE. În ciuda mituirii reprezentanților la UE prin salarii mari și beneficii imense (comparativ cu nivelul de trai al meltenilor de unde vin ei), faptul că UE este lovită de un puternic curent anti-unionist și de reafirmare a identității naționale, este o realitate. Nu intrăm aici în cauze, pe scurt evident sunt motive economice. Aduc aici doar exemplul Greciei care a trecut printr-o scădere a PIB-ului mai mare de 50% de-a lungul a 10 ani de criză indusă (2009-prezent). Comparativ, Ucraina care este acum în război are o cădere a PIB-ului (estimativă evident) de doar 45% și evident că probabil de la anul își va reveni. Deci practic Grecia a avut o contracție economică similară unui război și impactul a fost același mai puțin cu evitarea morților și a distrugerilor infrastructurii. Dar ca venit, ca nivel de trai și poate chiar ca număr (mulți greci s-au refugiat în vest la sterș de cur și cules de sparanghel) Grecia a trecut – în cadrul UE – printr-o experiență similară unui război. E firesc deci ca grecii să fie anti-UE. Și la fel în mai multe țări. Dar sentimentul anti-UE nu este doar datorat de dezastrul economic. Creșterea economică a Poloniei este mai degrabă văzută ca un argument pentru decuplarea de UE care pune frâne.

Anyway, ce doresc doar să atrag atenția este că toată lumea recunoaște că înainte de război, UE era cam … dez-unită și acum Putin, prin pericolul pe care îl reprezintă, ne re-unește. Această opinie este un narativ, nu este ceea ce cred eu ci ceea ce ni se spune la TV în fiecare zi. În limbajul chiazna.ro, acesta este un produs al fabricii de consum. Dar nu doar cu UE se face această re-afirmare a unei unități (arfiticiale evident și mai mult iluzorii) ci chiar și cu NATO. Nu mai pregetă automatonii de la TV să laude NATO pentru unitatea și efortul comun de ajutorare al ucrainienilor. Evident, marele elefant din cameră, Germania este trecut cu vederea tot timpul ca să nu strice o așa poză frumoasă.

Acum avem o nouă știre care zguduie din țâțâni această perspectivă, a unității NATO: Turcii se dau pe față.

Cavusoglu did not think the war would last long after Russia and Ukraine held peace talks in Istanbul last month. But following a NATO foreign ministers meeting, he was given the impression that some alliance members don’t want the war to end.

Since Russia invaded on February 24, the US and many of its NATO allies have abandoned diplomacy with Russia. Instead of seeking a diplomatic solution, the Western powers are pouring weapons into Ukraine and waging an economic sanctions campaign against Russia.

Zerohedge

Evident că ce spune turcul este adevărat și e cam clar pentru toată lumea (deși narativul MSM merge paralel, aplaudând fiecare sancțiune ca semn al “unității” – și voi explica mai la coadă de ce) și ignorând total faptul că americanii nu au făcut niciodată apel la pace de la începutul războiului, ba din contră, încercând să implice în război pe mionioni în speranța unei escaladări. Un singur eveniment din frecușul cu minionii a fost acela cu Mig-urile polonezilor pe care aceștia la presiunea americanilor de a le dona ucrainienilor, le-au donat NATO (adică americanilor) și le-au dat șah, lăsându-o cu gura căscată, deoarece americanii nu erau dispuși să-și asume un asemenea risc. Ideal pentru americani este ca minionii să ajute Ucraina cât mai subtil, cât mai pe ascuns, cât mai “neoficial” astfel încât în cazul unei reacții nasoale a Rusiei de pedepsire a vreunui minion ei să se spele pe mâini și să zică: nu e cazul să activăm articolul 5 deoarece românii au dat arme ucrainienilor fără acordul NATO, prin urmare …

Se tot vorbește pe la noi – și cam aceasta e și misiunea prostănacului – de soliditatea NATO și de colaborarea, de așa zisele “battle groups”. Teoretic aceste grupuri de luptă sunt un pas înainte al tratatului în sensul că pe lângă ceea ce oferă tratatul (garanțiile reciproce de apărare), grupurile de luptă sunt deja unități comune în care ficare aduce ce poate și pot fi aruncate în luptă mai rapid dacă e nevoie. Însuși faptul că aceste unități nu au existat și că abia acum, cu invazia Ucrainei, se discută despre ele arată de fapt cât de fragil este tratatul NATO și de ce era considerat “obsolete”.

Văzând reacția turcilor – care sunt clar slugile rușilor și sunt puși de ruși să bate bețe în roate – mă gândesc oare cât de eficiente sunt aceste battle group-uri care conțin oameni din diverse țări fiecare cu interesele ei. Ungaria de exemplu este clar că are interesul de a recupera Transilvania și că visează la un război european în care Putin să ocupe toată Europa de Est și să le dea ungurilor (deoarece îi pupă în fund pe ruși mai mult ca alții – că oricum alt ajutor nu au ce să le dea, fiind pârliți din toate punctele de vedere) teritoriile pe care ei le văd “pierdute”. Liderii unguri nu sunt deloc timizi și reținuți când vine vorba de Trianon și sunt pe față revizioniști, singura diferență față de Putin fiind că ei nu au cu ce (să facă altceva decât să măcăne aiurea).

Prin urmare, pot aceste battle-group-uri să fie eficiente cu “aliați” ca turcii și ca ungurii? Am amintit de nemți și de factura lor zilnică de 800 de milioane de dolari nu întâmplător. Este incredibil să pretinzi că de afli de o parte a baricadei, dar banii tăi să meargă în cealaltă parte. Ori nu îți pasă de ce se întâmplă (e treaba ucrainienilor că au probleme cu rușii, e mic riscul pentru noi și pentru aliații noștri) ori unitatea aliaților tăi nu este atât de solidă și potența lor atât de mare încât aceste 800 de milioane zilnice să nu se mai ducă peste cortina rece la ruși ci de partea cortinei din care tu pretinzi că faci parte.

Problema Germaniei este imensă, dar deloc una care să necesite ani de zile. Să nu uităm că Germania are centrale nucleare pe care le-a închis doar ca să elimine riscul unor accidente. Având banii și neavând chestiuni morale cu rușii (pâncă acum, deși vedem că și acum nu sunt atât de mari încăt să oprească gazele), nemții au preferat să importe gaz (nu la fel de curat ca energia electrică produsă din centralele nucleare) în loc să își asume riscul unui accident nuclear. E firesc să faci așa dacă ai bani, dar nu e firesc să declari pe de o parte că nu ești de acord cu invazia rușilor și nu este normal ca la peste o lună de la această invazie să nu dai drumul la centrale ca să produci cât mai multă energie electrică ca să poți reduce cât mai mult gaz și să te pregătești pentru decuplare.

Iată deci problemele NATO și nici nu am amintit de ipocrizia americanilor care continuă să importe materii prime pentru centralele nucleare de la ruși. Nu știu cât plătesc ei pe aceste materiale, dar știu că la începutul lunii, americanii crescuseră importul de petrol de la ruși cu 43% (sursa). Nu bag mâna în foc dar cred că Biden folosește propadanga sancțiunilor doar ca să aibă un țap ispășitor. Prostimea de peste ocean nici măcar nu realizează că SUA încă importă petrol din Rusia și nici măcar presa nu îl trage la răspundere pe senil de ce minte atât de crunt și nu recunoaște că este un prost administrator și că a reușit prin politicile sale să distrugă economia.

În final doresc să decodez de ce la noi se spun anumite lucruri în mass-media. Mai precis de ce se pompează pe ideea unității care vedem că nu este deloc una reală ci una artificială, prezentată, de fațadă. După cum spune și ministrul turc, există unele puteri NATO care doresc prelungirea acestui război. Turcul se referă și la SUA, dar evident că nu doar SUA … Deconspirarea turcului vine mână în mână cu teoria mea că americanii vor o escaladare locală a războiului care să deschidă și calea nuclearelor, din motive evidente – așa cum rușii își consumă acum armele, avioanele, oamenii pe războiul din Ucraina, tot așa își vor consuma și nuclearele. În plus, o escaladare a războiului va crește masiv cererea de arme, mai mult decât o eventuală pace și calmare a situației. Dacă s-ar face acum pace și Ucraina ar ceda Rusiei teritoriile pierdute deja și dacă Ucraina ar reîncepe colaborarea economică cu Rusia și dacă Ucraina ar fi primită în UE și ar fi pace și speranțe de pace, industria militară americană ar pierde imens. Asta înseamna bani mulți, mai mulți decât cei tipăriți în plandemie pentru “lupta cu virusul”. Dar mai presus de toate, pacea nu e conformă strategiei americane de accelerare a unui conflict militar cu China venit din neceistatea folosirii ultimelor asseturi pe care americanii le mai au (sau așa cred ei): armata (bombe, avioane, submarine, nucleare etc). Ori dacă războiul este necesar, acesta trebuie stimulat și ideal alții băgați la înaintare. Iar în planul american, Româaia este principalul candidat la băgat la înaintare, alături de țările baltice care însă sunt suficient de deștepte cât să nu provoace aiurea ursul și să o facă în limita propriei curți. Vor sta însă românii în curtea lor?

CUM SE POATE DECLANȘA RĂZBOIUL NUCLEAR? [2]

Primul articol aici

Ce înțelegem însă prin război nuclear? Este simplu: război nuclear este atunci când este folosită cel puțin o bombă nucleară. Dacă ne uităm în istorie – deoarece istoria rimează și dacă în istorie s-a procedat într-un anume fel sunt șanse mari ca și acum să se procedeze la fel, nu este neapărat ca nucleara să fie folosită abia când o țară care deține acest tip de arme să fie strânsă cu ușa. Bunăoară, dacă sunt capete care gândesc că acum Rusia nu poate folosi nuclearele și că NATO e suficient de gentlemen pentru a nu îi amenința pe ruși cu ele, istoria ne învață altfel.

În al 2-lea Război Mondial, nuclearele au fost folosite pentru a-i convinge pe ruși că dacă nu se opresc din avansul în vest și dacă plănuiesc să ocupe toată Europa, SUA are cu ce să îi facă praf. Explicația utilitaristă a folosirii nuclearelor – cum că a scurtat războiul deoarece i-a convins pe japonezi să se dea bătuți este doar argumentul de suprafață. Privind prin prisma actorilor din acea vreme și a informațiilor pe care le aveau ei, rușii erau de neoprit – dacă intenționau să ocupe întreaga Europa o puteau face deoarece britanicii abia așteptau să se retragă iar americanii avuseseră pierderi imense.

Deci arma nucleară poate fi folosită de o putere nucleară chiar pe finalul unui război câștigat deja, doar cu scopul demonstrativ de a amenința inamicii și de a salva viețile proprilor soldaț, după un efort deja foarte mare.

Întorcându-ne după această lungă paranteză istorică – dar nu avem încotro – vă pun întrebarea: găsiți o asemănare între fermitatea cu care japonezii luptau pe finalul războiului și “curajul” de care dau dovadă ucrainienii în ziua de astăzi?

Dar ce vreau să insinuez? De departe primul candidat pentru folosirea armei nucleare este Rusia. Zelinsky are dreptate când trage semnale, dar semnalele lui sunt perverse în sensul că strategia lui – de rezistență și luptă împotriva ursului – are ca finalitate nucleara (în cel mai fericit scenariu). Evident, excluzând cazul în catre până la nucleara pe care o vor da ruși deoarece vor pierde convențional, vor intra în război (fie motivate de îngerul Zely fie lovite de turbarea ursului) alte țări prin care războiul să escaladeze și să implice și europenii, caz în care nuclearele rusești nu vor mai fi testate pe ucrainieni ci pe vestici. Simbolic, Zely este arcașul care vrea să stârnească un război între mafioți dotați cu mitraliere, deși în cele din urmă, el va fi oricum ciuruit, șansa ca cele două grupări să se omoare reciproc până la ultimul om și planeta să rămână cât de cât locuibilă sunt zero.

Deci Rusia ca prim candidat de folosit nucleare, ce poate să însemne? Vor răspunde europenii cu aceiași monedă? Exclus! Dacă acum europenii nu intră în război de frica nuclearelor rusești – căci convențional vesticii râd de ruși pe toate canalele Youtube – nu se vor teme și mai mult când rușii vor arăta că sunt capabili să folosească nuclearele? Chiar și doar una tactică folosită punctual, va da o lecție suficientă pentru a descuraja escaladarea. De ce Putin nu a folosit deja nucleara până acum este un mister care va fi dezlegat abia după război. Militar, nu există o explicație. Militar, fiecare armată vrea să își folosească cele mai puternice arme, cu impactul cel mai mare, pentru a descuraja rezistența dușmanului. Inițiam am pus slăbiciunea rușilor pe arta războiului și am zis că rușii respectă regula “arată-te slab când ești puternic”. Nu prea mai zic asta, ca PRIMĂ explicație a stării lucrurilor (slăbiciunea rușilor) ci doar ca POSIBILĂ explicație a amânării folosirii nuclearelor.

Până la nucleare însă rușii ar mai avea ceva arme pe care le pot folosi. Bombe puternice, avioane care nu pot fi lovite etc. De ce nu dau cu ele? Deoarece orice bombardare trebuie să aibă un scop, să fie urmată de invazia terestră. Evident, nuclearele acelea nasoale nu mai au niciun scop în sine, altul decât dezlănțuirea puterii satanice de distrugere a omului. Când se va ajunge la ele, cei care le trimit au pierdut deja și cei asupra cărora le trimit de asemenea au pierdut.

Să vedem însă ce se poate întâmpla dacă o putere nucleară folosește nucleare asupra unei puteri mici. Pe lângă Rusia-Ucraina, putem merge și la China-Taiwan. Putem presupune că pentru a-i convinge pe taiwanezi că au doar de pierdut dacă opun rezistență, primul atac de bombardament asupra centrelor de comandă ale taiwanezilor să fie făcut cu nucleare tactice. Se declanșază atunci războiul mondial sau războiul nuclear de care ne temem că va extermina omenirea?

Părerea mea este că dacă doar o singură putere va folosi nucleara, nu. Dacă doar Rusia va folosi nucleara în războiul cu Ucraina, nu cred că va păți nimic. Poate maxim ca pedeapsă, nemții vor tăia gazul cu orice risc. Dar altceva, nimic. Nu cred nici că SUA vor ataca Rusia, nici că NATO va da avioane sau alte arme (poate chiar nucleare) ucrainienilor. Din contră, chiar acum, nemții ca pedeapsă că președintele lor nu a fost primit la Kiev, taie de pe lista ajutorului militar către Ucrainieni toate armele medii și grele, limitându-se la căști, truse medicale și alte de-astea …

Cu privire la atacarea Taiwan-ului cred că SUA nu se vor implica altfel decât pe planul sancțiunilor și poate pe confiscarea unor nave de transport marfă de la chinezi și alterarea fluxului de export. Într-adevăr economic China pare imposibil de sancționat, deoarece produce mare parte din ce consumă întreaga lume, inclusiv SUA. Dar cum vor fi obligați să facă ceva, și doar oferirea de arme Taiwan-ului nu va fi suficientă, americanii nu vor risca intrarea în război cu China. Dacă însă China va apela la nucleare după ce Rusia deja va fi apelat în Ucraina, cred că această escaladare va fi un semnal suficient de puternic pentru americani că Al 3-lea Război Mondial a început și că nu mai e timpul să stea pe bară ci trebuie să atace ei preventiv atât China și Rusia în același moment.

Poate trebuia să încep cu acest fapt, dar a venit momentul să amintesc că dacă fiind configurația geopolitică actuală, eu sunt sigur că SUA are un plan de atac nuclear SIMULTAN asupra Rusiei și Chinei, PREVENTIV. Adică vor ataca locațiile știute ale bazelor, asset-urile militare (aeroporturi, porturi), asset-urile economice (centrale electrice, nucleare, hidro) și abia apoi vor face pauză ca să vadă riposta. Evident că vânătoarea submarinelor rusești și chienezești va fi probabil prima pe listă, dar eu am o mică bănuială că electronic americanii pot depista și extrapola locațiile aproximative destul de precis ale submarinelor. Cred că miliardele de dolari investite în echipamente de “monitorizare ale schimbărilor climatice” din ocean sunt de fapt un ditamai proiect militar de plasat senzori și poate chiar mine în tot oceanul.

Deci iată deja o primă condiție a pornirii războiului nuclear – folosirea atât de Rusia cât și de China de nucleare (suficient tactice) în războaiele împotriva Ucrainei și respectiv Taiwan-ului.

În articolele următoare pe această temă vom extinde și alte posibile focare despre care deocamdată nu am amintit nimic, cum ar fi Orientul Mijlociu. Sper ca evenimentele să aibă răbdare și să nu escaladeze deja …

Cum se poate declanșa războiul nuclear?

Războiul nuclear se poate declanșa instant prin te miri ce incident. De exemplu, un avion SUA care survolează România, poate fi dat jos de o rachetă. SUA dă vina pe Rusia și răspunde dând jos un alt avion, caz în care SUA bombardează mai mult decât un avion – dă jos cu două avioane. S.a.m.d.

Dar acesta este un scenariu accidental. Ce doresc să elaborez este un scenariu posibil de transformare a războiului proxy între SUA și China (prin intermediul Ucraina și Rusia) într-un război nuclear.

Din start reiterez că un război nuclear nu este neapărat imposibil și nici nu putem evalua șansele. Faptul că nucleara a fost folosită în istorie, chiar dacă e ceva timp de atunci, este singurul argument de care avem nevoie pentru a răspunde celor care încearcă să ne liniștească că e de parte de noi un război nuclear … Un război nuclear e la fel de departe ca un război mondial, în care cu siguranță se va ajunge la nucleare, iar pentru un război nuclear avem nevoie de două mari blocuri, pe care le avem și pe astea. Ce mai lipsește? Nu știu. Dacă ne uităm în istorie, prima dată a lipsit o scânteie iar a doua oară a fost un build-up al nemților îndelung cu multe semnale, cu multă toleranță, cu ezitări ale câștigătorilor din primul război de a pune la punct Germania și cu noi și alte complicațiuni. Dar să nu pierdem prea mult timp în istorie …

Deși toți, când vine vorba de război nuclear ne gândim la un conflict NATO-Rusia, este greșit să ne uităm la șansele escaladării actualului război într-unul nuclear ci din nou repet – un război nuclear va fi cu siguranță consecința unui război mondial. Cum un război mondial nu se aprinde instant în toată lumea și durează ceva până toate statele lumii sunt atrase, așa cum un foc nu cuprinde totul instant ci durează propagarea, tot așa războiul nuclear în urma războiului mondial va veni cumva la urmă.

Spre deosebire însă de războaiele mondiale anterioare, următorul război mondial va fi unul rapid deoarece trăim în secoul vitezei. Vă dau doar un exemplu: comunicarea în ziua de astăzi fiind mult mai rapidă, taie din timpul necesar întâlnirilor față către față atât între șefii de state, între alianțe, eventual între puterile concurente, cât și in interiorul unei țări între generali, între politicieni, între factorii de decizie. În ziua de azi, negocierile care pot amâna un război nu mai durează ci se pot face live sau chiar față către față mult mai rapid din cauza posibilităților de comunicare și transport. De asemenea, armele folosite în zilele noastre sunt atât de puternice încât toți se vor grăbi să le folosească cât mai repede și să lovească primii. Rachetele hypersonice care zboară repede și nu pot fi interceptate sunt un etalon, un simbol al luxului și al futurismului militar și încorporează în acest concept toate aspirațiile și temerile atât ale celor care le au sau pretind că le au cât și ale celor care nu le au, dar și le doresc și visează ca să le aibă. Sateliții cu laser sunt un alt exemplu, dar evident că nu putem declara cu 100% certitudine că un război mondial modern deși are toate elementele pentru a începe rapid și în forță, se poate și termina rapid.

Nuclearele sunt însă principalul argument că războiul mondial se va termina rapid, deoarece așa cum escaladarea / build-up-ul va fi rapid, trecerea la nucleare nu va fi întârziată. Nu știm însă ce va urma după, deoarece e posibil ca un război nuclear să nu anihileze chiar toată planeta ci multe nucleare să nu funcționeze, să nu se declanșeze, să nu explodeze, prin urmare e posibil ca războiul mondial să se transforme într-unul destul de apropiat de ce am avut în cel anterior.

Faptul că în războiul din Ucraina una dintre cele mai puternice armate încă mai comunică cu walky-talk-uri nesecurizate, care pot fi ascultate la radio de inamic pare incredibil. Cu toate acestea, din cauza incompatibilității între unități moderne dotate cu capacități de comunicare încriptate cu unele unități mai vechi care nu au fost modernizate, comunicarea se face prin numitorul comun: unde radio necodate care pot fi interceptate. Ba chiar, un nivel mai jos de lipsă de … modernizare, ca să îi zicem așa, este acela că generalii ruși ca să evite să le fie interceptate comuncările, au mers pe câmpul de bătălie destul de expuși în focul inamicului unde au dat ordine prin telefon, folosind rețeaua de telefonie a ucrainienilor (nici măcar telefoane prin satelit!). Ucrainienii au monitorizat celulele și probabil cu ajutorul americanilor au făcut triangularizarea apelului, reușind astfel să lovească și să omoare atât de mulți generali. Iată un exemplu de ce în război în ziua de astăzi, nu totul este modernizat, ci pot să existe atât dispozitive, cât și soldați prost pregătiți care să explice de ce o armată ca a Rusiei nu e capabilă să își realizeze obiectivele rapid ci au nevoie nu doar de timp, dar și de pierderi masive, o curbă de învățare extrem de lentă și schimbarea deasă a strategiei și tacticilor pentru a putea face progres. Și nici măcar nu putem spune cu certitudine că fac progres, este foarte posibil ca progresul mai mare să îl facă ucrainienii și acest război să mai continue încă 10 ani.

Escaladarea va veni clar prin implicarea Chinei care probabil va ataca Taiwan-ul. China s-a pregătit și ea și cred că ei sunt mulțumiți că Putin a declanșat acest război și au putut să vadă reacția vestului și să analizeze reacția NATO & SUA. Chinezii au învățat foarte mult, pe toate planurile – și financiar și economic și militar. Dar Taiwan-ul nu e Ucraina, și totodată China nu e Rusia. La ce am văzut de la ruși putem spera că chinezii sunt mai buni. Cât despre Taiwan, e firesc să sperăm că stau mult mai bine ca ucrainienii, având mereu amenițarea unei invazii, având timp să se pregătească, bani să o facă, know-how și toate cele necesare. Dar așa cum Ucrainei i-a sunat ceasul, China face calcule și timpul de așteptare se apropie de zero pentru ocuparea Taiwan-ului văzută ca singură opțiune de către partid pentru “reîntregirea țării”. Țin să subliniez că așa cum politic Rusia a pierdut de ceva timp orice speranță să poată schimba Ucraina prin tehnici care au funcționat (implicare politică, descurajare a electoratului, șantaj economic etc), tot așa și pentru China, progresul apropierii politice de Taiwan tinde spre zero și chiar discuțiile bilaterale care altă dată existau, în ultim a vreme se rezumă la acuzații, critici și mai ales război diplomatic în sensul că chinezii taxează nasol pe oricine sprijină Taiwanul și de asemenea Taiwanul e foarte darnic cu țările care acceptă să îi trateze cât de cât ca o țară.

Așa cum Putin vedem că a ajuns să considere că ucrainienii de astăzi nu mai pot fi recuperați ci important este ca măcar teritoriul să fie recâștigat, tot așa și chinezii consideră că taiwanezii sunt deja pierduți ca fii ai patriei și oricum nu prea speră să îi facă să înțeleagă cât de bun e comunismul – și ei speră doar la câștigul teritorial, beneficiile economice, îmbunătățirea poziției strategice și bineînțeles afirmarea ca super-putere. Atât Rusia cât și China, pe lângă demonstrarea puterii de a anexa teritorii speră să afirme superioritate prin câștigarea acestor războaie, care superioritate va fi apoi folosită ca principal canal propagandistic pentru extinderea războiului local și transformarea lui într-unul mondial.

Totodată, aceste războaie de graniță, de periferie, vor educa și vor pregăti psihologic populația celor două imperii care cu greu ar fi trecut peste noapte la un război mondial nuclear. Acum însă, cel puțin rușii sunt pregătiți.

1 2 3 4 304