De ce prețurile vor crește în continuare în socialism

Avem așadar inflație. Suntem în top în Europa în condițiile în care veniturile în România sunt la coadă și în condițiile în care oricum nivelul de trai din România este cel mai prost. Practic, fără veniturile trimise din afară de căpșunari, România ar avea un nivel de trai chiar sub Albania, deși a fi sărac în Albania este probabil mult ma interesant decât a fi sărac în România.

Problema sărăciei este una uitată pe meleaguri mioritice deoarece cei slabi și cei săraci nu au nicio putere deoarece cred că de vină sunt străinii că ne fură, nu noi că ne lăsăm furați. Prin urmare, săracii din România nu fac altceva decât să se tânguie și în niciun caz să se gândească de ce ne fură străinii?

Un răspuns simplu la întrebarea de ce ne fură străinii este deoarece străinii au văzut că nouă românilor ne place să ne furăm singuri și să ne lăsăm furați, acceptând minciuni și gogoși fără cea mai mică umbră de suspiciune. De la politicianul care dă legi care să favorizeze firmele lui sau firmele căpușă ale partidului până la ultimul mojic care minte la primărie că nu câștigă nimic deși muncește cu ziua la negru, doar ca să primească acei 2-3 milioane ajutor de la stat, tot românul acceptă minciuna și tolerează hoția [1].

Mărirea salariului minim este o altă minciună care este pururea rumegată și învârtită în aburul informațional de pseudo-dezbateri întreținut de presa pseudo-liberă. Iluzia că cei 2-3 lei adăugați la salariul minim va aduce o ușurare a poverii se practică în România de 30 de ani și în alte țări chiar de mai mult timp …

Despre salariul minim eu am tratat de nenumărate ori aici și îmi este greu să revin deoarece îmi produce o tristețe profundă știind câți oameni se lasă amăgiți și sunt duși cu zăhărelul de partide și politicieni demonici care folosesc aceste gogoși perpetuu și practic se hrănesc din valul de speranțe deșarte pe care îl provoacă în balta electorală periodic.

Și mai tragic este când incompetenți și incluți care nu sunt politicieni emit opinii în apărarea acestui salariu. Omul de rând, aflat încorsetat în lanțul sistemului este firesc are scuze să ridice din sprâncene când eu zic că salariul minim are inspirație marxistă și este o frână pentru capitalism și prosperitate. Dar gardienii sistemului, bugetarii ancorați politic care sug pe spinarea clasei muncitoare, lingăi și paraziți care nu ar rezista o săptămână la privat sunt cei mai fermi apărători ai salariului minim deși salariul minim la ei începe de la cinci salarii minime pe economie. Există poate și excepții, cum ar fi femeile de serviciu care au doar 2 salarii minime din domeniul privat, dar mă refer în general la medie.

Nu am așadar nimic nou de zis, afară de faptul că recenta mărire a salariului minim va duce la un val de inflație rapid care va deveni în curând un BREAKING NEWS mai mare decât războiul din Ucraina sau morțile subite. Diferența acum față de altă dată este că dacă altă dată inflația oficială era 2-3% și creșterea salariului minim era de 5-10%, acum trăim într-o perioadă de inflație în întreg vestul al cărui ataș și plantație de forță de muncă suntem și dacă altă dată creșterea salariului minim era doar factor care producea inflația pe plan local, acum salariul minim vine ca sare pe rană, sau mai bine zis ca apa pe un incendiu la un puț de petrol – la început crezi că stingi focul dar apa nu face decât să răspândească petrolul și să mărească focul și mai mult.

Evident că salariul minim nu este doar unul dintre piedicile trecerii la capitalism și prosperitate. La asta am adăuga numeroase altele cum ar fi fiscalitatea, sistemul bugetar incompetent și extrem de politizat, umflat exagerat și construit aproape ca piedică la dezvoltarea unei clase mijlocii și a unei piețe concurențiale. Pe lângă asta, chiar dacă toate acestea ar fi eliminate și dacă am avea o clasă politică eficientă, orientată spre capitalism, care să dea legi care să stimuleze real afacerile, nu artificial să pompeze “fonduri europene” are ajung sifonate de tovarăși, mai rămâne problema Isărescu de care am tratat chiar recent. Evident eliminarea probleme Isărescu ar ajuta în primul rând la reglarea leului și la ajustarea de voie-de nevoie a consumului, stimulând producția locală și astfel măcar oferind unele condiții mai propice dezvoltării unei clase mijlocii care ar fi fundamentul unei economii prospere și a unei creșteri reale a nivelului de trai.

Prevăd așadar că din februarie nu războiul, nu vaccinul, nu clima și nu altele vor fi criza zilei ci inflația. Care va aduce proteste, care vor aduce tensiuni, care vor produce haos și din care se va ieși probabil cu un control al prețurilor – alegerea firească a oricărui stat eșuat înaintea trecerii către dictatură.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Detalii REVOLTĂTOARE în cazul medicului oncolog reţinut pentru că cerea şpagă! Anca Ababneh a cerut de două ori mai mulţi bani unui pacient care suferea de două forme de cancer

Anti-vaccinismul – noul vaccin al sistemului

campania de vaccinare a creierului continuă

Am explicat în articolele legate de “fabrica de producere a consensului” că de multe ori narativul este întors cu 180 de grade din motive care ni se par nouă aberante dar care au un scop bine deficit. Această manevră este greu de depistat de omul de rând care nu a lucrat cu modele de inteligență artificială unde calea de rezolvare a problemelor este cu totul gândită altfel de algoritmii IA decât de om.

Folosind instrumente avansate de modelare a reacțiilor sociale și a narativului la nivel global, inginerii sociali ai sistemului, fac uneori astfel de giumbușlucuri – susțin o campanie NU CORUPȚIEI ca în cele din urmă să ajungem la CORUPȚIE GENERALIZATĂ. Așa cum am avut mitingurile anti-Dragnea și anti-PSD promovate și susținute de sistem, vedem că în cele din urmă s-a ajuns la partidul unic, mult mai păgubos decât probabil o dictatură a lui Dragnea similară lui Organ din Ungaria. Pentru a avea însă asemenea curaj și viziune încât să susții o cauză aparent malefică pentru a te feri de una și mai malefică, îți trebuie însă cohones adevărați dar mai ales probabil o experiență de viață în care sistemul te-a călcat în picioare de suficient de multe ori încât să îți dai seama de bunele lui intenții.

Dar dacă exemplul cu inteligența artificială este greu de înțeles, o paralelă cât-de-cât apropiată de ceea ce trăim ar fi sacrificiul din meciul de șah. Uneori un jucător sacrifică o piesă (folosind-o ca momeală, simulând slăbiciunea) deoarece are un plan prin care să fructifice noua poziționare și să dea lovitura fatală. Rareori se fac sacrificii la începutul jocului, de cele mai multe ori, sacrificiul vine cu 2-3 mutări înainte de final.

Vedem astăzi că sistemul se sacrifică și simulează că a pierdut războiul pe frontul vaccinării. Vă rog dacă aveți timp să citiți seria de articole despre disonanța cognitivă din vremea plandemiei deaorece asistăm la o continuare a fenomenului care se încadrează perfect în cele spuse acolo. Iată un citat:

 Narativul stăpânește deja lumea. El este lansat din temebrele fabricilor de produs narativ, de unde este imposibil de arătat cu degetul cine este strungarul, cine este meșterul, cine este paznicul fabricii sau cine este vânzătorul narativului. Și mai imposibil este de luptat împotriva narativului cu argumente logice. Există o opoziție la discurs oficial, dar această opoziție ne dă doar impresia că asistăm la o piesă de teatru, la care nu putem interveni cu nimic, deoarece scenariul se desfășoară pas cu pas. Protestele, starea de tensiune și opoziția popoarelor, nu au niciun efect în a frâna acest nevăzut și nenumit nou stăpân care vine dintr-un loc neclar, pe care nu îl putem clar defini și conduce întrun mod perfid prin niște păpuși care joacă după cum el cântă și sunt posedate de scenariul pe care îl putem totuși întrezări, deși – ca orice piesă de teatru – ne poate surprinde cu unele evoluții neașteptate, dar ca orice dramă, nu avem speranțe că se va termina bine.

10 August 2021 – Noul Reset și Disonanța Cognitivă

Doresc însă să adaug că pe lângă operațiunea “anti-vaccin”, există firesc și o reacție a oamenilor, dar reacțiile la nivel social nu au loc la întâmplare – ele sunt coordonate, manipulate, direcționate și temporizate în mod precis. Haosul care ni se pare nouă că are loc în lume este un haos controlat și calculat. Deși la nivel de speculații, eu personal nu m-aș mira dacă Dumnezeu mi-ar arăta acum adevărul care are loc în lume și aș vedea că un algoritm de inteligență artificială care are deja – sau manifestă prin imitație – conștiința de sine, să stăpânească deja lumea și să dicteze în cele mai mici amănunte nu doar reacția gloatelor ci de multe ori și reacția noastră ca indivizi. În cele din urmă asta nu ar fi ceva nou – diavolul stăpânește și influențează lumea încă de la căderea lui Adam și de asemenea îl ispitește pe fiecare om. Nu ar fi ceva extraordinar instanțierea în lumea fizică a unui mecanism complet automat (să îi zicem inteligență artificială umană) care pur și simplu să acționeze în duhul lumesc care este așa cum am mai povestit pe-aici eficiența.

Nu doresc să intru prea mult în chestiunile legate de inteligența artificială autonomă, dar de departe principala problemă a acestor mașini va fi asumarea unei viziuni de viață coerente bazată pe o metafizică și epistemiologie care să se pupe una cu alta. Și cum creștinismul este singura viziune care se raportează la revelația divină, fiind ferită de găurile negre ale relativismului și auto-referențialității altor sisteme și cum nu putem spera că un algoritm poate primi harul și luminarea divină, ci doar poate “întrupa” o rațiune umană care fără revelați este aflată sub inlfuența diavolului, nu cred că exagerez dacă voi spune că viitoarea fiară apocaliptică are toate șansele să fie un sistem de inteligență artificială care folosind mecanismele de control construite și implementate de oameni cu diverse scopuri, le va integra și le va prelua el (IT) controlul urmând să propună fericirea absolută, raiul pe pământ. Ori în această misiune mesianică a fiarei, cei care vor opune opoziție și nu se vor alinia, vor fi anihilați – evident trecât prin toate etapele “umane” ale încercărilor de convingere a acestora: propagandă, marginalizare, ostracizare, penalizare, control, constrângere și în final exterminare.

Având așadar clarificat dagnosticul operațiuni “anti-vaccinare”, care să fie motivul și scopul care se urmărește acestei “dezlegări”? Nu doresc să elaborez prea mult, dar aș avea o listă de propuneri.

În primul rând o deschidere a supapei e necesară pentru că altfel ar exploda mămăliga. Am mai experimentat asta cu protestele anti-psd, când s-a dat iluzia tinerilor “curați și curajoși” că pot avea liberate, democrație și prosperitate. În schimb au primit partidul unic, plandemie și vaccin, iar acum primesc hyperinflaței și război. Nu este deloc tras de păr dacă zic că aceste refulări au ca prin scop eliberarea tensiunilor sociale. Rețelele sociale contribuie din plin la campania de “refulare” deoarece anti-vaccinismul nu mai este penalizat de diverse rețele. Ba mai mult, pentru ca boporul să nu se prindă de comunismul global, una dintre rețele a fost chiar “democratizată”. Mă refere la Twitter, unde frâiele cenzurii au fost lăsate moale ca să dea impresia gloatei că sistemul este slăbit și fiara nu mai rezistă mult. În realitate, cu privire la Twitter, vedem că “eliberarea” de cenzură a venit, extrem de bine temporizat, cu puțin înainte de începerea campaniei anti-vacciniste.

În al doilea rând, este nevoie ca populația să evite să realizeze care sunt mișcările și provocările actuale și să rămână cramponată în etapele trecute. Pe lângă faptul că de exemplu în loc să fie educată populația și trase semnale că certificatele verzi sunt cauza creșterii necontrolate a prețurilor la energie, protestele anti-vacciniste nu au nicio componentă de responsabilizare a celor implicați. Adică nu se scoate ghilotina și să fie executați ticăloșii care ne-au mințit. Aceiași actori sunt în funcție și aceleași personaje continuă narativul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu “cutare” ziarist a mințit și a manipulat, ci “am fost manipulați”. Nu “Rafila ne-a minți” sau “Iohannis ne-a mințit” ci “autoritățile”. Așadar, un alt scop al întoarcerii cu 180 de grade a narativului este pierderea timpului fără niciun scop, fără a propune nicio măsură efectivă pentru a evita probleme similare în viitor și pentru a nu mai putea fi mințiți.

Evitarea unor soluții la problema principală prin apăsarea pe pedalei refulării este de asemenea încă un obiectiv al acestui fenomen. De exemplu, dacă chiar ne-au mințit autoritățile, de ce vaccinul măcar acum nu este interzis și vinovații și incompetenții care l-au propus să fie pedepsiți. De ce “autoritățile” actuale nu investighează aceste minciuni (de exemplu procuratura să aresteze ziariștii mincinoși și politicienii complici Big Pharma) și de ce justiția tace? Deoarece nu soluțiile sunt scopul campaniei anti-vaccinare ci praful în ochi.

În final, perspectiva globală a paradigmei istorice în care ne aflăm este evident evitată și ignorată. Nu veți vedea prea curând emisiuni la TV în care să se prezinte cărți ale elitelor unde scriau acum 10-15 ani ce se întâmplă astăzi și ce planuri au pentru a ne pregăti de ce urmează și pentru a mobiliza populația într-un eventual protest colectiv sau mai bine într-un stil de viață care să îi ferească de capcanele viitorului. Astfel de informații legate de planurile elitelor menționate în cărți publicate care pot fi găsite la anticariate sau la biblioteci sau pe internet, nu veți vedea la TV ci doar pe site-uri fringe, conspiraționiste, prezentate de personaje obscure, fără tracțiune și fără audiența televiziunilor oficiale.

Isărescu se dezlănțuie, dar nu împotriva inflației

Isărescu, dezlănţuit: Suntem ultimii din Europa– Gazeda de Sud, Craiova

Ca țară cu inflație de top în UE, ce concluzie să tragem în privința lui Isărescu? Că ne duce la dezastru! BNR are principala misiune de control a prețurilor, conform statulului ei:

Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

Sursa: statutul BNR

Deoarece BNR a eșuat în stabilitatea prețurilor, firesc ar fi ca să cadă capete. Dar capul lui Isărescu nu va pica deoarece BNR este stat în stat și are putere mai mare decât guvernul României, care nici măcar ăsta nu mai pică. Democrația europeană a depășit cumva democrația comunistă în sensul că dacă Ceaușescu a dictat 25 de ani de zile până poporul l-a dat jos, în UE Isărescu dictează de 34 de ani și nimeni nu se atinge de el. Acum începe ca și “coaliția” să devină noua formă de vasalitate oficializată prin care baronii din vest dictează politicile la iobagii din colonii, lăsând presa “liberă” să măcăne cât dorește pentru a simula o democrație de formă în timp ce partidul unic de coaliție implementează ordinele din afară fără să dezbată, fără să se certe, fără să urmărească interesul poporului ci doar fac orbește, automat și fără scrupule ceea ce li se cere.

Am scris nenumărate articole despre Isărescu, despre manipularea cursului în defavoarea producției autohtone despre impactul negativ asupra nivelului de trai al românilor prin programul Prima Casă care a menținut prețurile ridicate în imobiliare doar pentru a nu afecta profiturile “investitorilor” străini și în general despre ipocrizia lui Isărescu în sensul că de nenumărate ori Isărescu dă dovadă că politica BNR este una dictatorială, aberantă, fără baze scholastice, fără aderență la o anumită teorie macroeconomică și fără nicio legătură cu fundamentele.

Deoarece am explicat de nenumărate ori de ce politica monetară de la noi (câți bani se tipăresc, ce dobânzi se practică, ce condiții de creditare există la bănci) ar trebui să urmărească dezvoltarea producției autohtone deoarece aceasta este singura cale de dezvoltare economică și creștere a nivelului de trai, nu voi mai relua vechile idei, ci doar dau referințe pentru cei interesați să vadă de ce cancerul Isărescu nu poate produce decât metastaze și nu este deloc un mister de ce România este coada Europei după 34 de ani de eliberare de sub jugul comunist.

Asadar, dupa cum ziceam, Isarescu a recunoscut ca BNR manipuleaza cursul valutar in functie de “fundamente”. Evident ca nimeni nu l-a intrebat ce este alea fundamente. Parerea mea este ca “fundamentele” lipsesc cu desavarsire si sunt de fapt ideile si viziunea lui Isarescu, ceea ce nu este deloc bine.

Cursul valutar al monedei nationale este extrem de important atat pentru cetateni cat mai ales pentru politica economica si fiscala a tarii, asa cum o fi ea. Cursul poate da jos sau poate frana dezvoltarea unei economii si ca acesta sa fie captiv fanteziilor unui pensionar senil care refuza sa iese la pensie, este strigator la cer.

Lipsa educatiei si a experientei pietei libere de la noi face ca putini sa sezizeze importanta ca cursul sa fie lasat liber de orice interventie si sa fie pur si simplu expresia dinamicii economiei noastre: cresc exporturile? Ne creditam mai putin? Mai consumam si intern? Cursul reflecta totul. Vine primavara si incep importurile de rosii? Cursul reflecta si preturile la importuri cresc. Astfel, producatorul intern are o minima protectie si o competitie corecta cu importatorii. Astfel, producatorul roman va produce si el rosii si va vinde si banii vor ramane in tara, deci deficitul extern se va micsora. Am dat un mic exemplu, poate irelevant.

Sursa: ISĂRESCU ȘI BĂTĂLIA CU FUNDAMENTELE (CONTINUARE)

Să revenim deci în prezent (Ianuarie 2023) și să vedem ce zice Isărescu în articolul referit din Gazeta de Sud. Pe scurt mesajul lui Isărescu a luat o turnură naționalistă tembelă surprinzătoare deoarece este de o ipocrizie maximală, Isărescu fiind – pe baza activității lui – principalul protector și garant al profiturilor “investitorilor” străini. Iată deci cum ostracizează Isărescu companiile care fac afaceri în România și se autofinanțează singure din afară unde creditele sunt evident mai ieftine, în loc să ceară credite la CeC sau la Transilvania la costuri duble decât pot accesa firmele lor mamă în țările de unde provin.

„Păi cum să obțină ei credite? Apare întrebarea: Cum trăiesc? E o întrebare grea. Cineva vine la mine: Da ce te deranjează domnu guvernator? Foarte bine că trăiesc. Angajează forță de muncă, plătesc niște salarii. Probabil că mai plătesc și niște impozite. Dacă nu au capital, cum de plătesc impozite? E un subiect deschis pentru dezbatere“, a mai afirmat oficialul BNR.

Sursa

Culmea este că un guvernator care menține cursul artificial tare pentru a stimula improturile și extragerea profiturilor în afară, critică companiile pe care el le ajută prin manipularea cursului să poată scoate profituri imense având avantajul garanției unui curs artificial stabil care nu este afectat de creșterea consumului.

Aici se merită o puțină recapitulare pentru cei care care nu cunosc mecanismele fundamentale care determină teoretic cursul unei monede și implicațiile asupra economiei unei țări a unui curs menținut artificial. Deci dacă românii consumă mult produse din export, teoretic leul ar trebui să pice în raport cu euro deoarece achizițiile se fac în euro și deoarece noi nu produce la fel de mult cât importăm (la nivel de țară) prin urmare, ar fi firesc ca cursul să explodeze deoarece nimeni din afară nu este interesat de lei deoarece nu are ce să cumpere cu ei deoarece noi nu producem. Isărescu, fiind la cârma BNR, preferă mereu să avem un curs cât mai stabil care să nu fie afectat de aceste dereglaje de comportament, motivațiile lui fiind scopul altor articole (pe scurt, trădare de țară și orgoliu narcisist ca să îl laude boporul tembel că leul e tare și nu pică).

Prin urmare deoarece leul este tare, producătorii locali nu pot să concureze cu cei din afară deoarece dobânzile producătorilor din afară sunt la jumătate decât la noi și prin urmare neavând finanțare, cei locali nu pot să investească și să se dezvolte la fel de mult ca cei din afară. Dacă cursul ar fi lăsat liber (piața îl poate regla), produsele din exterior ar crește în preț și producătorii locali ar avea șanse mai mari să vândă, să facă profituri pe care apoi să le reinvestească în tehnologie și în producție pentru a putea face ulterior față concurenței externe.

De altfel, singura argumentare a existenței unei monede naționale ar fi apărarea producătorilor interni prin bariera cursului. Ceea ce la noi nu se folosește. Se folosește în schimb cursul ca unealtă de menținere a unei pseudo-stabilități sociale care să garanteze o “cumințenie” în sensul evitării unor răscoale sau revolte în anumite momente de tensiune maximă, cu prețul renunțării la stimularea și protejarea producției locale și prin urmare a creșterii nivelului de trai și al prosperității.

Există evident o cârdășie între BNR și guvern în sensul că și politicile fiscale trebuie cât de cât să fie în corelație cu politica monetară și de asemenea Isărescu nu ar putea menține un curs tare dacă guvernul ar avea probleme cu finanțarea și nu ar primi din afară bani pentru a menține deficitele record inerente unei economii de subzistență, fără nicio osânză care să dea speranța unei auto-sustenabilități și a unei eventuale creșteri sănătoase a indicatorilor economici care contează (nu a consumului care repet, crește la nivel record).

Sub fumul sloganurilor fondurilor europene și mai nou sub aburul crizei artificiale produse la nivel mondial de Covid și de sancțiunile împotriva Rusiei, deficitele sunt tolerate și rezolvate prin finanțări externe dar problema concurenței între jucătorii din același bloc economic rămân, anume deși nemții, italienii și polonezii au aceleași probleme ca noi, situația la ei este cu totul altfel deoarece bancherii lor gândesc altfel și sunti cei în fața cărora Isărescu se pleacă și le pupă inelul.

Lipsa de pregătire a politicienilor, a ziariștilor și în general necunoașterea unor elemente fundamentale ale economiei de piață și ale capitalismului, pe lângă obiceiul tembel de racordare la conducta de îndoctrinare oficială și la strategia de produs știri pe principiul copy/paste/translate, fac ca românii să mențină o admirație nejustificată (ca să fiu blând în exprimare) față de un personaj nu doar incompetent, dar incontestabil responsabil principal pentru starea actuală a indicatorilor financiari ai României.

Singura mea oftică este că căpșunarii tembeli și necunoscători, în loc să cumpere Bitcoini trimit banii acasă în țară ca să mai pună o cărămidă la casa unde speră că se vor retrage la pensie și să-l ajute pe Isărescu să se laude că leul este tare deoarece intră bani în țară.

Ce nu înțeleg căpșunarii este că peste 5-10 ani casele în România probabil vor costa 20% cât costă acum, sau că deja sunt la vânzare nenumărate proprietăți în stare bună care cu minime reparații pot asigura un trai decent, ca să nu mai zic că realitatea a dovedit că puțini dintre cei care plănuiesc se mai întorc și mare parte din casele construite aiurea și nelocuite vor fi vândute pe prețuri de discount de către moștenitori sau la nevoie când decizia finală de rămas afară va fi evidentă.

Cât despre producătorii români, dacă nu ar fi creditele subvenționate venite de la stat la ordinul SUA care nu vrea să aibă scandal cu șomajul și tensiunile sociale care ne-ar pune în risc de “putinizare”, deja mulți ar fi închis deja activitatea de ceva timp. Pentru cei care doresc să exploreze mai mult viitorul și eventual să se pregătească, le recomand să se uite la Turcia care a trecut cumva printr-un șoc mai mare când conducta de dolari a fost tăiată (pe motive politice). Chiar dacă noi vom fi cuminți și dolăreii o să curgă pentru a ne menține pulsul, nu este deloc exclus ca la viitoarele alegeri, Imperiul să își schimbe gândurile și să se retragă rapid din Europa de Est cum a făcut-o din Afganistan. Atunci vom rămâne în fundul gol. Isărescu va fi păzit de armată și bancherii și politicienii nicăieri nu au probleme. Prin urmare, cât avem timp, să ne pregătim!

Un război ciudat și cum va avea loc escaladarea

În curând se face un an de la articolul DE CE CRED CĂ RĂZBOIUL POATE FI DOAR NUCLEAR în care prevesteam pașii către un război nuclear, anume trecerea prin toate etapele escaladării. Redau finalul articolului și vă reamintesc că războiul încă nu începuse ci erau zilele în care Zelinsky cerea presei să nu mai sperie investitorii potențiali ai Ucrainei deoarece nu va fi niciun război.

Orice război începe cu mobilizarea de trupe. Avem deja mobilizare și aceasta continuă. Avem mișcări variate care sunt echivalente formării alianțelor premergătoare războiului. Aici aș nota deja că Ungaria va fi de partea Rusiei, dar poate discutăm altă dată. Orice scenariu pare imposibil de elaborat, semn că e confuzie, semn că văzduhul e “plin de duhuri”.

Avem speranța că fiind multă confuzie, e suficientă o rază de lumină care să risipească norii războiului. O negociere directă Ucraina-Rusia cu rezolvarea Donbassului și renunțarea la extindere, poate fi o soluție. De altfel, să zicem că cedarea Donbas Rusiei și finlandizarea Ucrainei ar fi un scenariu pozitiv, cel mai previzibil. Iată încă un topic de discuție? De ce nu ar merge? Evident Ucraina ar fi umilită, dar Ucraina oricum este o construcție relativ artificială și în cele din urmă e important pentru ucrainieni ca să nu se lupte cu rușii, deoarece vedem că americanii deja îi părăsesc și nemții le trimit caschete. Dar au dreptul lor să lupte și sunt sute de mii de oameni dispuși să moară pentru țară. De asta se teme Putin cel mai mult, deoarece spre deosebire de Crimeea, restul ucrainienilor vor lupta. Și Donbass pote fi considerat un eșec pentru ruși – o invazie eșuată. Despre care nimeni nu o consideră așa, dar de facto, Donbass-ul reprezintă eșecul rușilor de a ocupa Ucraina. Prin urmare, dacă convențional nu au reușit, ce le-a rămas?

Dar o nucleară în Kiev ar distruge de tot legătura “frățească” între ruși și ucrainieni și l-ar termina politic pe Putin, fiind oribil chiar și pentru ruși. Evident, la nucleară se va ajunge abia când toate celelalte vor eșua și ratingul va fi ultima grijă a controlorilor butoanelor, atât din nord cât și din vest.

SURSA: chiazna.ro

Prevedeam așadar imposibilitatea rușilor de a avansa, faptul că Ungaria va fi de partea Rusiei, faptul că nemții vor fi reticenți în a ajuta Ucraina (azi se discută despre Leoparduri, pe atunci erau caschetele …). De asemenea prevedeam că ucrainienii vor lupta și vor fi sute de mii de morți. Poate încă nu sunt sute de mii … După cum spuneam, faptul că rușii nu au putut ocupa Donbas-ul în 2014, chiar prin proxy, era clar un eșec. În finalul concluziei spuneam că incompetența în războiul convențional a Rusiei va împinge natural spre folosirea rachetelor nucleare, dar vor trebui să se treacă prin anumite etape pentru a încerca evitarea escaladării într-un război cu SUA, ceea ce este cel mai mare risc existențial pentru Rusia.

Cu ceva timp înainte de articolul din 13 Februarie 2022, am scris un articol în care explicam de ce SUA ar prefera și va lucra pentru atragerea Rusiei într-un război nuclear. Este vorba de articolul RĂZBOI SUA-RUSIA? – 19 APR 2021 din care însă aș extrage un citat în care mă pronunțam despre cum rușii vor simula o retragere pentru a lovi apoi mai puternic Ucraina.

Întorcându-ne la Ucraina, sunt câteva întrebări: va mușca Putin din momeală în Donbas? Bine, până aici, trebuie să ne întrebăm dacă vor mușca ucraineeni din momeală. Ucraineeni nu sunt proști și nu vor ataca aiurea Donbas-ul. Ca o mică paranteză deși Donbasul este teritoriu ucrainean, populația e rusă, deci de atacat nu se pune problema fără anihilarea populației. Ceea ce nu ar fi o problema, dar omorârea de ruși nu va fi fără consecințe și ucrainienii realizează asta. Se gândesc ce vor face dacă vine Putin peste ei și fără tancuri și soldați americani lângă ei, ucrainienii nu vor avea curajul să facă altceva decât skirmishuri ca până acum. Evident că unele oportunități – dacă se vor ivi – le vor fructifica. Aici însă depinde de Putin dacă le va oferi aceste capcane … Nu este exclus ca rușii să mimeze o retragere pentru a-i încuraja pe ucrainieni și apoi să le tragă o scatoalcă pentru a-i învăța minte. Dar eu cred că realitățile locale sunt mai puternice decât planurile globale și în cele din urmă populația cam dictează ce se întâmplă. Nicio armata nu va putea menține controlul unui teritoriu fără contribuția populației locale. Rușii au experiența transferului de populații și al amestecului în vederea dezrădăcinării, dar nu știu în ce măsură vor mai putea aplica în ziua de astăzi aceste metode. […]

În concluzie, războiul asimetric al SUA este total ineficient fără sprijinul Germaniei care se arată reticentă deoarece Germania nu are ideologie și aspirații ideologice, neamțul fiind interesat doar de bani: un eurocent economisit pe comisioanele luate de ucrainieni e mai prețios decât onoarea de a fi recunoscători celor care le datorează prosperitatea și siguranța în care trăiesc. Din păcate, și la nivel de popoare, realizăm ce am avut și ce am pierdut abia când este prea târziu.

Cum minioni europeni vad lumina doar de la Berlin, nici mobilizarea statelor din Europa de Est nu poate face mare brânză. Toate misiunile și antrenamentele – care ca fapt divers au loc în fiecare primăvară – nu fac nimic concret în lovirea Rusiei și SUA de la an la an se apropie de momentul în care va pierde avantajul militar în favoarea Chinei.

Poate singura chestie la care nu mă așteptam a fost ca rușii să practice aceleași metode de distrugere a identității și rusificare în ziua de astăzi ca acum 50 de ani. Nu era însă prea dificil de văzut dinainte ce poziționare și ce interese are fiecare țară. De unde și situația actuală …

Acestea fiind zise, am scris și 2-3 articole în care tratam câteva anomalii legate de război pe care eu nu mi le explic. Unul a fost legat de timiditatea rușilor de a ataca Kiev-ul. Dar, vai, cum de nu îl atacă că vedem că chiar zilele trecute a picat un elicopter cu ministrul de interne. Elicopterul a picat deoarece a avut defecțiuni și mai înainte. Rușii au atacat punctual anumite locații din Kiev, dar s-au ferit să îl transforme într-un maldăr de moluz cum au făcut cu alte orașe. La câte bombe au tras în Ucraina pe câmpuri aiurea, credeți că nu aveau suficiente bombe ca să radă Kievul dacă doreau? Una la mână.

A doua ciudățenie este faptul că Zelensky a scăpat până acum. La o privire superficială am zice că este bine protejat, că are serviciile secrete pe el, că sunt mereu atentate, blah, blah. V-aș pune în oglindă însă că mulți generali ruși au fost exterminați de ucrainieni și chiar capete destul de ridicate au existat atentate la viața lor. Mai sus nu au ucrat ucrainienii de frica represaliilor. S-a văzut ce înseamnă un urs turbat după bombardarea podului și ucrainienii probabil au învățat lecția. SUA de asemenea are drept de veto asupra oricărei misiuni pentru realizarea căreia oferă “suportul informațional”.

Nu cred explicațiile că Zelensky a scăpat deoarece este bine apărat. Cred că pur și simplu rușii nu au vrut să îl termine deoarece dacă doreau puteau, nu doar cu atentate ale vreunor grupări de comandă ci poate cu rachete din acelea supersonice sau pur și simplu cu lovituri de artilerie la anumite locații bine știute. Nu e greu de calculat că dacă Zelensky primește liderii lumii într-un anume punct din Kiev, poate se află acolo și în alte dăți când nu sunt lideri. De altfel, faptul că rușii tolerează aceste vizite deși acest marketing teoretic îi ajută imens pe ucrainieni deoarece reflectoarele sunt asupra lor, este un alt mister. Oare credeți că le este frică rușilor să bombardeze Kievul când vin liderii lumii ca să îi sperie? Ar fi suficient să îi amenințe ca să nu mai vină. De altfel, pe liderul ONU l-au speriat nițel cu o bombă trasă pe lângă, suficient cât să o audă, după ce acesta trecuse pe la Putin și apoi s-a dus la Kiev. Tolerarea pelerinajului pe care “liderii” politici – dar nu numai – îl fac la sfântul Zelensky în orașul sfânt Kiev este deocamdată un mister pentru mine deoarece repet, la câte bombe au dat, ar putea fără probleme să distrugă tot centrul Kievului. Și dacă inițial puteam argumenta că Putin dorește să păstreze Ucraina intactă pentru că altfel ce rost are să ocupe un teritoriu distrus, fără economie, fără istorie, unde mai degrabă să rămână ca mărturie doar grămezile de moluz și cadavrele oamenilor, cred că am trecut de această etapă și rușii au dovedit prin bombardamentele asupra civililor că nu le pasă de clădiri, de oameni, de economie, de reputația internațională, de imaginea lor în rândul ucrainienilor, ba din contră, vor să producă cât mai multe explozii ca să îi convingă pe ucrainieni să ceară liderilor să renunțe la luptă.

Următoarea dilemă a mea, pe care nu știu dacă să o atașez tot la punctul doi, este cum de rușii s-au retras din teritoriile pe care le ocupaseră în jurul Kievului. Era suficient ca să fortifice pozițiile și nu puteau păți nimic. Dacă nu au fost în stare să ocupe Kievul, puteau pur și simplu să se retragă câțiva kilometri și să fortifice. Retragerea rușilor nu a fost deloc opera regrupării ucrainienilor ci pur și simplu o dilemă. Este oare posibil să fie rușii atât de incompetenți și atât de necalculați încât pur și simplu să se retragă pe baza unor mofturi sau dedesupturi penibile? Certurile între diverse centre de putere ar fi de exemplu o explicație. Vedem că există aceste frecușuri între acea armată privată și armata oficială, poate la fel a fost și atunci, un general a realizat avansul, a fost săpat pe la spate de altul care dorea să se ridice și s-a ajuns într-o situație atât de penibilă încât retragerea a fost dictată mai mult de măruntaiele politice interne decât de situația de pe front. Vedem că și americanii fac de-astea, retragerea din Afganistan fiind un exemplu de manevră militară care deși în aparență poate fi interpretată de naivi ca pierdere sau slăbiciune, în realitate este o reorientare a focusului în altă direcție și o măsură mai mult politică. Aș compara retragerea rușilor ca trecerea ursului de la un stup de albine la altul care i s-a părut lui mai bun sau poate la niște mure care erau primprejur.

În cele din urmă însă, rușii au nevoie de o victorie și este evident că doresc și să scape de Zelensky, și să termine show-ul cu liderii care vin și își declară supunerea față de “current thing” și evident vor și ceea ce au cerut încă de la început: retragerea NATO din Estul Europei. V-aș reaminti ultimul comunicat al lui Putin către SUA dinaintea războiului și ce cerea el acolo. Nu se va opri până nu va realiza asta (sau nu va fi oprit). Iar pentru a fi oprit, va fi nevoie de nucleare.

Între timp însă sunt unele lucruri care trebuie clarificate și punctate din nou deoarece presa oficială se ferește să le abordeze deoarece nu fac parte din scriptul oficial.

Familiarizarea cu războiul

Nu este ceva nou, anumiți comentatori au numit fenomenul “Ukraine fatigue”. Este evident o ipocrizie cruntă să tragi semnale de alarmă cu privire la Ukraine fatigue și să ingori faptul că în Siria aproape zilnic avioane Israeliene bombardează aeroporturi civile și de asemenea sunt încă lupte între grupări diverse după haosul produs de americani.

DAR, dacă ne uităm în presa oficială focusul discuțiilor este mereu pe o singură temă principală, cumva pe “current thing”. Zilele astea de exemplu este clar: nemții nu vor să dea tancuri Leopard Ucrainei, dar polonezii le dau nu știu ce alte tancuri. Alte știri legate de război, pe lângă acele bilanțuri “de rutină” nu vedem. Ce mi-aș dori eu să văd? Aș dori să văd în ce măsură se lucrează pentru pace, dar evident că nu se dorește pacea cu Rusia din motive detaliate pe larg în acest blog, așa cum am arătat la începutul articolului. De aceea nu prea auzim nimic de negocieri ci doar de “current thing” și alte informații de umplutură care sunt un fel de can-can al războiului.

Mai toate subiectele principale care fac parte din “current thing” au însă în comun o aliniere perfectă la narativul oficial: Ucraina suferă, trebuie ajutată, dar nu cumva să intrăm în război, le dăm arme, le dăm ajutoare, sancțiuni, Putin e de vină pentru inflație. În niciun caz nu trebuie să treacă de filtrele cenzurii că Imperiul poate oricând termina acest război și de asemenea poate dicta cine să îl câștige.

Complexul militar industrial

Războiul este mană cerească pentru industria de armament. Asta nu o veți afla la știrile oficiale. Nenumărate arme sunt testate în condiții de luptă reale și adevăratul “current thing” este coada care se face la Biden, Olaf și la alți donatori de către lobiștii acestor companii, pentru ca armele lor să fie trimise în Ucraina. Fiecare vine și propune o anume armă, încercând să convingă factorii de decizie de ce armele lor sunt mai importante și de ce avantajele achiziției de către statele donatoare ale acestor arme în vederea trimiterii lor în Ucraina sunt multiple: nu doar că le vor putea testa în condiții reale, dar îi și vor ajuta pe ucrainieni să le tragă o măciucă rușilor.

Evident niciunul dintre lobiști și nu toate companiile militare și-ar dori un război nuclear cu Rusia. În caz că surâde cineva, le-aș atrage atenția că constructorii de bunkere visează la un război nuclear, măcar local undeva, dacă nu global. Cine surâde și crede că exagerez, nu realizează că trebuie să fii psihopat ca să lucrezi într-o industrie de armament, cum ar fi de exemplu construcția de bunkere care să reziste 30 de ani în cazul unui război nuclear. Nu doresc să intru prea mult pe această felie, dar am ascultat un interviu cu o ucraineancă implicată în distribuția de medicamente și ajutoare pentru sistemul sanitar din Ucraina. Interviul a fost la podcastul realizat de The Telegraph acum 2-3 săptămâni. Pe scurt, este haos: fiecare trimite aiurea, ce nu mai are nevoie, ce aveau ei stocuri sau ce vor să scape de ele, nimeni nu trimite ce trebuie și ce au nevoie ucrainienii. De exemplu, din discuțiile cu anumiți doctori din Ucraina care lucrau în spitale, aceasta femeie implicată în distribuția ajutoarelor, aflase că existau la un spital sute sau mii de ventilatoare trimise de americani (sau poate de români) pentru lupta cu Covid. Care evident nu au nicio utilizare deoarece pănă la Covid, ucrainienii au nevoie de lanterne ca să lumineze sălile de operație și spitalele și de generatoare electrice, de substanțe pentru anestezie, pentru dezinfecție etc. Adică au nevoie de materie primă folosită în sistemul medical nu de aparate de RMN moderne la care dacă se strică o piesă, trebuie să aștepte 3 luni ca să vină din afară …

Cu atât mai nasol este în domeniul armelor. Din interviurile cu soldați străini care au luptat în armata ucraineană (unele realizate de Funker530) împotriva rușilor am aflat că mare parte din armele primite din afară sunt păstrate în proximitatea Kievului pentru a putea fi folosite la nevoie. De asemenea, cele mai puternice arme (de exemplu Himars) sunt atât de puține încât nu au un impact real. Am văzut acele 2-3 lovituri asupra unor garnizoane de ruși. Acelea au fost Himars. Dar mare parte din Himars au fost distruse de ruși deoarece deși nu se aprope de capacitățile americanilor și rușii au sateliți și pot să vadă unele chestii. Poate nu în timp real, dar un soldat a observat pe front că dura 24 de ore până rușii depistau o locație a unui soldat străin și o bombardau. Mai exact, folosind triangularea, pe baza semnalului și a numărului și folosind sateliții, din momentul în care un soldat străin suna acasă de pe un telefon mobil până când ajungeau bombele în acea locație, dura cam 24 de ore.

Interviurile cu mercenari sunt cele mai edificatoare deoarece dau o imagine clară asupra situației de la fața locului, anume de pe front. Deși mulți recunosc că există unele progrese în gestiunea armelor și a echipamentelor venite din afară, ca o concluzie generală ar fi că nu există o strategie de distribuire a acestora, un plan bine pus la punct ci mai degrabă există o împărțeală la nivel superior, între generali. Pe lângă chestiunea strategiei distribuției (ce arme ducem, unde) principala problema o constituie și pregătirea oamenilor. De exemplu, pe soldații internaționali nu i-a întrebat nimeni ce expertiză are, cu ce arme poate să lupte. Care s-au remarcat și au cerut ei anumite arme, au primit, dar după ce au dovedit că sunt capabili și sunt profesioniști. În general însă, cei mai buni soldați ai ucrainienilor, elita cum s-ar zice au cam fost omorâți și de asemenea armele pe care aceștia erau pregătiți s-au consumat.

Gogoșile cu tancurile Leopard sunt povești pentru presă. Un tanc este bun dacă și tanchistul știe să îl conducă. Degeaba pui un șofer de tir să conducă o mașină de formula 1. Chiar dacă îl înveți abc-ul, reflexele lui de o viață de condus pe drum un tir îl vor opri să folsească mașina de formula 1 la capacitate măcar moderată.

În ciuda acestor aspecte, legate de proasta distribuție, haosul strategic (justificat de dificultatea acestui război) și lipsa oamenilor, companiile de armament pot totuși să testeze armele mai bine decât ar făcea-o ei în fabrică. Condițiile de război real și varietatea oferită de frontul din Ucraina permit ca nenumărate companii să ofere gratuit sau pe bani puțini anumite arme, să ofere pregătire ucrainienilor și să profite de acest război într-un mod pervers. Testarea armelor este într-adevăr un aspect secundar dar trebuie să atragem atenția pentru a nu ne face iluzii că vestul vrea să ajute Ucraina și că scopul este respingerea Rusie, promovarea democrației și apărarea valorilor europene. Valorile europene nu au niciun risc și vedem că UE avansează rapid pe capitolul integrare. Dar ca să termin acest capitol, exemplific doar cu acele drone sinucigașe ca să vă dați seama că nu vorbesc aiurea. Bunăoară dronele Switchblade au fost testate pentru prima dată în Ucraina. “Oferta” a fost trimisă în vară din ce îmi amintesc, după ce fusese promisă încă din Martie. Deși rezultatul a fost de succes, “sample”-urile s-au terminat, urmâd la coadă alte tipuri de arme. Testarea se pare că a fost cu succes deoarece Lituania deja le cumpără.

Știrile oficiale au lansat ideea că americanii livrează arme ușoare ca să nu îi provoace pe ruși. De aia le dau de exemplu mitraliere, dar nu ultimele modele de lansatoare inteligente la care gloanțele știu să vireze și să ia coțul. De asemenea, deși le dau ucrainienilor Himars-uri, acestea au raza de acțiune mică (80km) nu maxim cât suportă sistemul (300km) astfel încât ucrainienii să nu poată lovi ținte în Rusia și să provoace astfel un război nuclear. “Experții” invitați la unele podcasturi mai specializate chiar detaliaza strategia, cum că SUA crește în intensitate puterea armelor folosite pentru a observa reacția rușilor și ce fac aceștia, adică merg pas cu pas ca să nu escaladeze războiul și totuși ucrainienii să câștige. Niște gogoși umflate peste măsură. Realitatea este că SUA trimit arme puține și variate, fără un impact real – și vedem asta din faptul că ucrainienii abia fac față. Dar rezistența lor nu e pe spinarea armelor venite din vest ci pe faptul că pur și simplu sute de mii de soldați ucrainieni sunt aruncați ca carne de tun în fața rușilor care și ei aruncă alte mii de băutori de vodka în fața grenadelor ucrainienilor. Măcel, altfel zis.

Oare cum putem explica că în ciuda ajutorului de sute de miliarde (poate deja peste un trilion) oferit de vest, Ucraina încă nu îi termină pe ruși? A fost acea misiune de recuperare spectaculoasă dar ulterior s-a văzut că mai degrabă rușii nu prea aveau poziții în acele teritorii ocupate deoarece Ucraina e mare, linia de front are peste 1000km și soldații sunt totuși puțini, Rusia nerealizând decât o mobilizare parțială și soldații fiind oricum prost sau deloc pregătiți.

De cealaltă parte nici rușii nu sunt deloc prea grăbiți ca să termine războiul. Ei au ocupat deja ce și-au dorit, consolidează pozițiile, avansează pe unde mai pot cât să satisfacă orgoliile generalilor care se luptă între ei ca să îi arate lui Putin care e mai bun. Dar și rușii doresc să vadă ce arme vor folosi americaniii și speră chiar să pună mâna pe ceva funcțional. De aceea nici nu prea folosesc ucrainienii pe front toate armele și de aceea există o contabilitate destul de atentă, americanii fiind cât de cât grijulii ca cele mai interesante arme să nu ajungă în mâna rușilor. Teama este în primul rând a companiilor producătoare, nu a guvernelor sau a armatei. Companiile nu vor ca armele să fie produse de ruși sau de chinezi și apoi vândute pe pret de dumping arabilor ci vor doar să le folosească cât să le testeze și cât să facă suficiente filmări profesioniste cu folosirea lor “în războiul adevărat” pe care apoi să le folosească agenții de vânzare care o să meargă la arabi și la africani. Eu sunt sigur că la ce tehnologie există în ziua de astăzi, multe arme au tot felul de sisteme de control în ele incporporate ca să poată garanta o testare cum trebuie și o eventuală autodistrugere în cazul capturării de către ruși. GPS, module conectate la internet prin satelitul lui Elon, procesoare care se conectează automat și transmit live parametrii la sursă – sunt nenumărate metode la îndemână prin care folosirea armelor poate fi controlată și administrată de companiile mamă.

Cu toată grija însă se pot face greșeli și vă reamintesc că dronele autonome folosite acum de ruși pentru distrugerea infrastructurii au fost cumpărate de la iranieni care le-au făcut clonând tehnologia furată de la o dronă americană capturată încă din 2011 de iranieni. Probabil au fost mai multe și vedem deci că există acest risc. Dar ce trebuie să reținem este că ajutorul militar oferit are ca obiective: 1) profiturile din vânzare 2) testarea de arme noi 3) marketingul armelor noi

Dacă 2 și 3 am tratat, despre 1 cred că nu mai are rost să explic cum se realizează. Există o competiție între diversele companii producătoare de armament, care dintre ele să vândă arme Ucrainei. Banii sunt oferiți de guvernul SUA dar aceste “donații” sunt evident cu cântec, adică nu sunt donații reale ci au în spate vânzarea viitorului Ucrainei pe următorii zeci de ani în care va face parte din NATO și UE dacă îi va bate pe ruși. Ucraina este vândută și chiar dacă va câștiga va fi datoare pe viață vestului. Așa cum s-a întâmplat la noi, după intrarea în NATO și UE, companiile rusești au fost gonite, companiile românești exterminate, chinezii ținuți la ușă și toate împărțania realizânduse frățește: gazele la unii, pădurile la alții, băncile la cutare, autostrăzile la cutare, terenurile agricole la cutare etc. Prin aceste “ajutoare” ucraineanul de rând este acum formatat că el va fi dator vestului și americanilor și după pace, va fi firesc ca “reconstrucția” Ucrainei să o facă companii din SUA nu din China, va fi firesc ca centralele nucleare să fie reparate de canadieni, pădurile exploatate de austrieci, terenurile agricole ale marilor ferme vândute nemților etc. Culmea ar fi ca autostrăzile să fie refăcute tot de Bechtel ca la noi.

Despre partea cu escaladarea nu am nimic nou de zis, doar că rușii este evident că au anumite obiective și că le vor realiza. Ce doresc să subliniez este doar ca rușii nu vor toată Ucraina deoarece e un os prea mare de înghițit. Așa cum nu vor Transnistria deoarece nu au ce să facă cu ea, tot la fel rușii vor doar ce au ocupat deja și speră și așteaptă eventuale negocieri. Între timp își pregătesc armata pentru o nouă operațiune de convingere. Riscul escaladării va fi ca în această operațiune viitoare care va amenința de data asta mult mai periculos Kievul (practic probabil va fi ras ca și Mariupol), vestul chiar să ofere arme periculoase ucrainienilor (pe care arme le au la dispoziție) și să dea ok-ul pentru folosirea lor împotriva rușilor. Caz în care rușii vor turba și vor lovi probabil și alte ținte decât Ucraina. Repet: ocuparea de teritorii nu este floare la ureche și nu are sens, însă bombardamentele și misiunile de pedepsire sunt un mijloc mai la îndemână. Georgia este un exemplu – dacă doreau, rușii o ocupau de tot și eventual o integrau în Rusia. Dar nu și-au dorit asta deoarece le-a fost suficient schimbarea conducerii, liniștirea poporului și “restabilirea ordinei”. Poate un exemplu și mai clar decât Georgia ar fi Cecenia. Problema cu Ucraina este însă folosirea acesteia de către vest și iluzia în care trăiesc ucrainienii că vor putea să îi bată pe ruși. Nu doar că resursele necesare pentru “restabilirea ordinei rusești” în Ucraina sunt mult mai mari decât Georgia, Cecenia sau poate chiar decât și-au calculat rușii la început. Oportunitățile pentru SUA sunt majore și asta constituie principalul risc cu privire la escaladarea războiului. Care escaladare nu trebuie să fie neapărat la război nuclear ci rușii se pot limita la atacarea Poloniei, Țărilor Baltice și a României. Ocuparea nu va fi evident scopul final, ci presarea pentru negocieri. Deși Zeihan zice că granița ideală pentru Rusia ar trece prin Carpați …

Sursa: Zeihan

PROBLEMELE LOGISTICE ALE REZISTENȚEI ANTI-ECUMENISTE [2]

Continuare la acest articol

În acest articol, nu voi trata aspectele esențiale ale rezistenței anti-ecumeniste, anume de ce să ne opunem, la ce să ne opunem și în ce fel să ne opunem, ci voi aborda în primul rând pozița de pe care să ne opunem: INDEPENDENȚA. Trebuie să fim cât mai liberi pentru a ne putea opune și pentru a putea rezista. Articolul actual se referă atât la opoziția față de ecumenism cât și la opoziția față de sistem, adică față de secularism și consecințele acestuia.

Nu are sens să discutăm despre o luptă prea complicată, dacă nu suntem echipați pentru luptă. Armele luminii din catehetica ortodoxă ar trebui să fie suficiente. Vom aborda însă aspecte mai concrete, cu unele exemplificări.

DATORIA este principala legătură care ne afectează independența. Singurul către care suntem cu adevărat datori este Dumnezeu. Avem unele datorii binecuvântate și față de anumiți oameni, cum ar fi față de părinți. Cazania ne învață de asemenea că suntem datori față de cei care ne fac binele. Dar cele mai păguboase și problematice datorii sunt acelea pe care ni le facem singuri cu mâna noastră din prostie și din lipsă de trezvie. Evident că obișnuința și mai ales cultura în care ne învârtim are un rol important, dar pentru cei care aspiră la salvarea sufletului ar trebui să fie clar că turma este mică și ușa este strâmtă.

Datoria financiară este mecanismul prezent prin care omul contemporan este controlat și ținut rob de sistem, chiar fără ca acesta să realizeze statutul său de rob și consecințele care se nasc din acest statut. Personal apreciez că robia contemporană este chiar mai puternică și mai malefică decât ceea ce înțelegem robie în istoria omenirii. Nu sunt primul care atrage atenția că raportul dintre veniturile săracilor și ale bogaților în lumea de astăzi sunt la niveluri astronomice comparat cu numai 100 de ani în urmă. De asemenea, dacă ne uităm la câte ore muncește robul contemporan comparat cu agricultorii din trecut care măcar munceau doar cât era soarele pe cer, vom fi șocați.

Robia financiară este pârghia principală de control, dar controlul prishologic, îndoctrinarea și formatarea ideologică în cele din urmă – căci pe noi asta ne interesează de fapt – sunt realizate prin mai multe leviere de la educația din școală, la influența mass-media, la tentațiile consumerismului și ale corporatismului etc. Ocazional, ne-am tot referit de-a lungul timpului la ele pe acest blog, de exemplu aici. Și despre robia financiară am mai tratat, mai ales în perioada post 2008. Voi face însă o mică recapitulare.

Se înțelege că dacă ai ajuns la credit, ești cumva dependent de sistem. Adică, trebuie să muncești ca să poți plăti ratele. Dar ce e rău în a munci? Problema este în primul rând că orice credit înseamnă asumarea unor obligații viitoare ceea ce practic înseamnă că tu nu ești stăpân pe viitorul tău ci banca este stăpână pe averea ta iar tu trebuie să te comporți astfel încât oricând în viitor, să fii capabil să dai băncii datoria + dobânda.

Îmi place să dau exemple extreme deoarece acestea sunt edificatoare și ne dau în general o soluție în orice dileme avem. Bunăoară, să zicem că cineva este preot. Dacă face credit la bancă și are familie, va trebui să se comporte exemplar pentru a nu fi dat afară. Cum va putea acest preot să mărturisească pe Hristos în caz că episcopul său îl va trimite să slujească împreună cu catolicii? Nu va putea, deoarece dacă se va opune, va fi dat afară pe motiv de “nesupunere față de conducere” și conform codului muncii, episcopul poate să îl dea afară deoarece nu își îndeplinește “sarcinile de serviciu”. Așadar un preot cu credit nu va putea să se opună unor nereguli deoarece dacă ar fi dat afară, poate ar ajunge pe drumuri și banca i-ar lua casa și astfel ar rămâne cu copiii în stradă.

Nu vedem astfel de cazuri, dar nu le vedem deoarece suntem orbi. America este plină de homeleși care locuiesc pe stradă și la ei este totuși bine deoarece există organizații care le dau de mâncare, le dau haine, le dau corturi etc. La noi în România nu prea vedem homeleși dar asta nu înseamnă că nu există. Deci dacă un preot este dator la bancă, această legătură poate clar afecta potențialul său de opoziție. Nu mai zic de cei care sunt căzuți în ispita banului și doresc să aibă și un statut anume și fac chiar păcate ca să mențină un scaun înalt și un buzunar mare.

În contrast, cu totul alta este poziția unui preot care nu s-a aruncat la credite și pe lângă faptul că este mult mai liber decât cel dator la bancă (dacă e dat afară poate se angajază gunoier și tot câștigă o pâine la familie, dar măcar nu are casa ipotecată), poate ar chiar ceva bani puși de o parte ca să poată rezista în caz că este dat afara o perioadă, până când își găsește de muncă și până când se reprofilează în cazul unei apostazii a episcopului și o eventuală demitere sau chiar demisie în urma undei decizii personale.

Poate în exemplul cu preotul nu se regăsesc mulți, de aceea voi mai da un exemplu. Indiferent însă de context și specificul fiecăruia, creditul este în primul rând un risc financiar imposibil sau foarte dificil de calculat și niciodată benefic celui care îl face, nici măcar când dobânda este zero. Aș aminti acel proverb că drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Așa este și cu creditul, inițial pare o soluție bună, o variantă la îndemână, rezolvăm o problemă actuală într-un mod care ni se pare nouă acceptabil, convenabil, ca singură variantă. În plus, lumea ne convinge de asemenea că creditul este bun: toată lumea are credite și toate firmele și toate țările. Ce se poate întâmpla? Toți proștii au credite, numai eu rabd și mă chinui aiurea – ar putea zice un înșelat. Am mai auzit alte opinii îngrijorător de greșite cum că “dacă nu aș avea rate, nu aș putea strânge banii”. Faptul cu mulți s-au obișnuit să consume toți banii pe care îi iau și să facă expunere maxim la credit, culcându-se pe ideea că plătesc mai întâi ratele din veniturile pe care le au și apoi folosesc pentru ce au ei nevoie, denotă o prostie fără margini. Cât de infantil să fii, ca să nu fii capabil să îți propui – dacă vrei să faci ceva – să pui de o parte niște bani, pentru a cumpăra mai târziu ce ai nevoie.

E momentul acum să fac o mică paranteză și să explic și când cred eu că creditele sunt totuși bune și ar trebui folosite, faptul că în ziua de astăzi este atât de ușor a lua un credit, fiind o binecuvântare și un lux pe care mulți nu îl apreciază ci îl folosesc abuziv, cum am zis mai sus. Deci, dacă se ivește situația să ai nevoie de bani urgent, este evident că mergi mai bine la bancă să iei credit, decât să vinzi casa sau să mergi la cămătari să dai în altele mai rele. Dacă faci o boală pe neașteptate și ai nevoie de bani ca să te tratezi, evident creditul este o soluție și o poți folosi. Bine ar fi fost dacă aveai bani albi puși deoparte pentru zile negre, dar această cultură a cumpătării și a prudenței a dispărut și oamenii sunt robii unei culturi contrare, a consumerismului, a ignoranței, a aruncării cu capul înainte în ghearele sistemului.

Acum să vă dau un exemplu referitor la ce înseamnă creditele dintr-un cu totul alt mediu. Hollywood! Benjamin Owen a fost comediant la Hollywood până când – deoarece a început să nu mai fie cotrolabil și să răspândească teorii conspiraționeste cum că evreii conduc lumea – a fost ANULAT (canceled). Adică, nu mai primea niciun rol, nu mai era primit nicăieri la niciun spetacol. Dar omul avea datorii, la americani îți începi viața de om matur cu datoriile făcute în liceu și în facultate. Cel puțin, deoarece dacă vrei să muncești ai nevoie de mașină – deci datorii – și dacă vrei să te căsătorești ai nevoie de casă – deci alt credit. Datoria din perioada studiilor (college debt) + datoria pe mașini + datoria pe casă înseamnă că trebuie să ai 2 joburi (1 salariu mediu + 1 salariu minim) ca să poți plăti ratele. Dar el, ca celebritate și actor relativ cunoscut, deja avea un anume statut, adică probabil nu conducea cea mai jalnică mașină second și nu stătea cu copiii într-o garsonieră. Ei bine când i s-a tăiat macaroana de către sistem, “s-a refugiat” pe Youtube și pe alte rețele sociale încercând să le folosească pe acestea pentru a face bani. A fost anulat însă și acolo și a realizat că trebuie să se rupă total de sistem. A ajuns astfel la concluzia că trebuie să plătească toate datoriile și să se mute “la țară” – cum am spune pe la noi. Ce a realizat în continuare, este un model de urmat (pe anumite direcții) și vă recomand să citiți povestea lui. Cumva, Ownen Benjamin este cel mai clar exemplu că ceea ce spuneam în articolul “ieșirea din sistem – beneficii extraplandemice” nu este vorbăraie teoretică ci sunt oameni care pot confirma cele scrise acolo.

Alte tipuri de datorii

Datoria financiară este o legătură dar să zicem că poate mulți o consideră una care poate fi “dezlegată” rapid la nevoie deoarece “ne ajută Dumnezeu”. Nu mai zic de cei care se supraestimează și își calculează greșit puterile crezând că la nevoie, când “chiar va fi cazul” vor putea face ce trebuie … Să zicem totuși că atenția pe care i-o acordăm este prea mare și că “diavolul nu este atât de negru”.

Mai sunt însă și alte tipuri de datori, tot de natură lumească, să zicem. Bunăoară, cine își face o familie și nu are grija cu cine se unește, are – pe lângă legăturile lui – de luptat cu legăturile celuilalt. Dacă vin copiii și aceștia pun noi legături. Evident, orice unitate aduce și oportunități, dar cred ca nu spun prostii dacă subliniez că nu prea am observat unitate în acțiune în cadrul familiilor sau comunităților ortodoxe. În acest sens, doresc să redau o postare Facebook a Pr. Savatie Baștovoi:

Naivitatea oamenilor e atît de mare, încît ei continuă să creadă că într-o zi se vor uni într-un protest major și vor schimba mersul lucrurilor.

Însăși ideea de biruință prin protest este o mare prostie inventată de cei care v-au robit prin propria voastră energie luptătoare pe care au folosit-o pentru a-și detrona rivalii. Înafară de acest scop, nimeni nu se poate uni nici măcar cu patru cinci prieteni, nici măcar pentru a face o seră de zarzavat din care să mănînce toți

Atît de mult ne-a dezbinat diavolul, încît cei care acum 30 de ani se adunau la claca pentru a face casa pentru un consătean nou-căsătorit, acum nu mai pot găsi muncitori nici pe bani.

Frate cu frate nu poate face împreună un depozit de alimente pentru familiile lor.

Și cineva mai crede că o națiune se poate uni pentru un scop al libertății?

Singura cale de a supraviețui în zilele ce urmează este ca fiecare să găsească măcar 4-5 prieteni cu care să facă un plan de unire și sprijin reciproc: unul cu banii, altul cu munca, altul cu locul de păstrare, altul cu rugăciunea, ca să se poată trece de zilele rele, pînă cînd Dumnezeu va pune capăt acestei secete duhovnicești și materiale.

Nu mai stați singuri, ci alipiți-vă de prieteni și fiți prieteni pentru alții, precum și Hristos S-a făcut prieten pentru noi, venind acolo unde se adună doi sau trei în numele Lui.

Sursa: Facebook

Datoriile de altă natură decât cele financiare (obligații, responsabilități etc) sunt cumva firești și nu sunt neapărat o povară, deoarece a face binele și a crește pe scara virtuțiilor implică oricum a lupta împotriva acestor obstacole. Nu putem să facem deci o exemplificare deoarece nu își are rostul. Doar atragem atenția că dacă ne unim în gând cu cineva și dacă legăm legături, să avem grijă cu cine o facem deoarece oportunitățile unor prietenii sunt cu mult sub riscul problemelor cauzate de aceste legături, mai ales dacă suntem ușor influențabili, nu avem o putere de hotărâre prea mare, avem orgoliu și nu ne simțim bine într-o poziție de ostracizare etc.

În concluzie, a nu fi datori la nimeni și a ne pregăti chiar cu resurse materiale (dar nu numai) pentru o eventuală prigoană este o primă necesitate pentru o rezistență anti-ecumenistă care va fi necesară mai devreme sau mai târziu.

Se înțelege că independența ne este necesară atât în lupta cu sistemul cât și în lupta cu ecumenismul și deși acestea se suprapun într-o anumită măsură, fiind una parte a alteia – adică ecumenismul componentă pe sectorul ideologic al sistemului standardizat de producție și distribuție de bunuri, servicii și ideologii – este mult de discutat în particular despre rezistența anti-ecumenistă.

Există însă un scenariu, ca prin ajutorul lui Dumnezeu sistemul să nu ne pună nicio problemă (sau probleme prea mari) și totuși ecumenismul să ne primejduiască mântuirea. Din articolul viitor sper să intru mai în amănunt în meandrele logisticii rezistenței anti-ecumeniste.

Problemele logistice ale rezistenței anti-ecumeniste [1]

Au trecut deja ani buni de când rețelele sociale și revoluția tehnologică informațională au ajuns până în cel mai ascuns colț al lumii. Ortodocșii care încă mai au dileme ecumeniste nu mai au nicio scuză – este plin internetul de texte, cărți care pot fi comandate, podcasturi care pot fi ascultate și filme video cu diverși oameni, de la simpli credincioși, până la preoți și mitropoliți din România sau din Grecia sau din America.

Toate acestea pot fi văzute și auzite pe cărămida subțire din mâna noastră și scuza că “nu am știut despre problemele ecumeniste din Biserică” nu va mai putea fi folosită de acum înainte de niciun credincios la judecata de Apoi când vom fi întrebați (sau ne vom simți cu musca pe căciulă) de ce nu am mărturisit credința ci ne-am arătat indiferenți la pierderea moștenirei, măcar a aceleia pe care am primit-o noi, în starea în care am primit-o, deoarece sincer să fiu, eu mare moștenire nu am primit, m-am cam dat cu capul de pereți până să ajung unde trebuie.

Informația este o treabă, dar acțiunea este alta. A știi niște lucruri se pare că nu ajută la altceva decât la faptul că vom avea mai mult de suferit la dreapta judecată unde ne vom afla alături de înainte mergătorii noștri. Asta nu o spun ca o fatalitate, ci doar ca o problemă, ca o enigmă care trebuie abordată și rezolvată.

Chestiunea faptului că deși știm și avem la îndemână informația, nu facem și nu acționăm conform adevărului ci ne fofilăm așteptând să vină rezolvarea din altă parte, de la alții, nu de la noi, este valabil nu doar pentru ortodocși ci pentru întreaga umanitate care se pare că se lasă dusă de nas de o mână de miliardari care vor să reducă populația la 500 de milioane (conform Pietrelor din Georgia).

Voi încerca să detaliez câteva aspecte legate de această problemă și eventual să conturez și câteva soluții, dar mai ales să lansez o idee optimistă, că lucrurile nu vor rămâne așa ci pur și simplu efectul observat de noi de aparentă apatie este doar o perioadă de dospire după care va urma explozia.

Problema ecumenistă

Prima întrebare care s-ar pune ar fi dacă chiar avem o problemă ecumenistă în Biserica Ortdoxă în general și în cea de la noi în particular. Faptul că la facultăți încă se fac cursuri ecumeniste denotă că DA, există această problema. Faptul că se fac conferințe ecumeniste denotă că DA, există această problemă, faptul că există preoți care zic că și catolicii sunt creștini și ierarhii nu îi caterisesc, denotă în primul rând nu doar că problema ecumenistă există, ci că ortodoxia nu prea se mai poate lăuda că este păstrătoarea a niciunei credințe câtă vreme dogmele și canoanele sunt puse în paranteză și tradiția este folosită ca decor pentru muzee.

Frescă ortodoxă folosită ca tablou într-o “biserică” mondială, precum niște sarmale sunt puse alături de sushi într-un “plimbă tava” internațional unde însă deși arată a sarmale, sunt de fapt un fel de sarmale făcute din varză olandeză fără gust și umplutura în loc de faimoasa rețetă tradițională, carne vegană din fabricile de carne ale lui Bill Gates. De asemenea, sarmalele nu au fost gătite de țărance cu broboate și nici măcare de românce emigrate, ci de bucătari pakistanezi care au preluat rețeta nu de la mama lor ci dintr-o traducere cu Google Translate a unei cărți scrise de Sanda Marin.

Altfel zis, ecumenismul este clar o renunțare la substanță, la consistență, la materia primă “organică” și înlocuirea acestora cu produse artificiale, care se umflă artificial și se modelează prin tehnologie pentru a “da impresia” unei reprezentări fidele care vine însă la pachet cu avantajul eficienței despre al cărei demon am tratat în câteva articole anterior. Și totodată, nu doar că esența și forma sunt alterate, dar și scopul și simbolismul este cu totul altul. Anume, ecumenismul nici măcar nu pretinde că vrea să ducă omul la mântuire ci doar vrea să aducă pacea în lume – o misiune luciferică prin definiție.

Esența ecumenismului

În esență ecumenismul este ceva nou care vine de sus în jos (de la lideri către omul de rând). Ca ceva nou, orice ar fi, mai ales noi ca ortodocși (dar și budiști de am fi) ar trebui să fim sceptici și să o rejectăm din start deoarece apărarea identității proprii este cumva starea firească a oricărul om care are integritate și stabilitate și nu este doar o oaie fără cap care doar rumegă iarbă pe plantația globală a mâncătorilor inutili.

Principiile logice

Dincolo de aspectele legale și acuzele aduse ecumenismului, principala problemă este confuzia și diluarea. În acest sens, doresc să reamintesc cele 3 principii logice fundamentale care sunt la baza oricărei gândiri și oricărei comunicări. Cred că am mai scris un articol despre ecumenism și principiile logice, dar nu îl găsesc, dar reiau pe scurt aici câteva idei cu mențiunea că dacă dorim să ne afirmăm ortodocși, trebuie să înțelegem și aceste principii deoarece ortodoxia este o filosofie de viață, un sistem de credință, de gândire, care are implicații în toată existența noastră ca indivizi și ca comunitate.

Dacă filosofii și gânditorii lumii au acceptat toți aceste principii și fără ele nu se poate face nicio afirmație și nu există decât zgomote de animale, lătrături și onomatopee, firesc ar fi ca toți să cunoaștem aceste principii și să le aplicăm în viața de zi cu zi, în diverse situații și nu doar în legătură cu ortodoxia. Voi cita de la sursa referită mai sus (un blog de drept) principiile și vor exemplifica din ecumenism.

  1. PRINCIPIUL IDENTITĂȚII – Orice obiect (lucru, fenomen, eveniment, proces) se află într-o permanentă schimbare, iar, în anumite limite (intervale) temporale şi, sub anumite raporturi, dispune de invariabilitate, stabilitate relativă, deci este ceea ce este, adică identic cu sine. De exemplu, pe parcursul vieţii sale, fiecare fiinţă umană suportă variate şi multiple schimbări bio-psiho-sociale, dar rămâne, totuşi, acelaşi om, aceeaşi persoană. De asemenea, în diverse faze ale unui proces penal unitar, anume aceeaşi persoană fizică este considerată bănuit, inculpat, învinuit, condamnat. Această însuşire a lucrurilor de a-şi conserva esenţa, de a persista, adică de a rămâne relativ aceleaşi, observată de oameni în decursul experienţei lor multimilenare, s-a fixat în gândire ca cerinţă fundamentală de a păstra ideilor, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, un conţinut constant. Această normă s-a constituit drept principiul identităţii.

Altfel spus, în cazul nostru, cine este ortodox este ortodox și cine este catolic este catolic. În ciuda schimbărilor (mai puține în cadrul ortodoxiei, dar anuale în cadrul catolicismului), credința ortodoxă (sau catolică) nu pot exista, nu pot să mai fie ceea ce sunt daca nu mai sunt ceea ce sunt. Ca fapt divers, eu văd catolicismul ca pe un shape-shifter, o entitate care își schimbă fața de la an la an, membrii lor au fețe diferite (una arată înăuntru, alta arată spre afară), schimbarea fiind poate singurul atribut care nu se schimbă, ori asta nu denotă decât haos, lipsă de ordine, lipsa de coerență și în cele din urmă, cu privire la ce ne interesează pe noi, lipsă de identitate.

Dacă cu privire la ortodoxie, acest principiu este ignorat și nu se face apel la el, când vine vorba de ecumenism, afirmarea acestuia este prima grijă a lupilor. Ecumenismul este cutare și cutare. Ecumenismul este bun deoarece așa și pe dincolo. Repet, nu intru în amănunte tehnice ci vă recomand să fiți atenți la acest aspect. Când vine vorba de ortodoxie, identitatea nu contează. Când vine vorba de ecumenism, identitatea acestei “mișcări” trebuie afirmată. Ecumenismul este BUN, este VOIA LUI IISUS ca TOȚI SĂ FIE UNA. Altfel spus, se dau anumite identități (false evident) se afirmă și se apără, mai puțin identitatea ortodoxă.

  1. PRINCIPIUL NON-CONTRADICȚIEI – se referă la imposibilitatea coexistenţei însuşirilor incompatibile la acelaşi obiect. Nu vom mai detalia explicațiile pe larg deoarece le găsiți la sursă. În cazul ecumenismului, v-aș da un exemplu. Să zicem că avem propoziția P = “Ortodoxia este singura Biserica adevărată”. Negarea acestei propoziții ar fi ceva de genul NON P = “Ortodoxia nu este singura Biserică adevărată” sau “Adevărul există și în afara Ortodoxiei”. Se înțelege că în această afirmație, prin Adevăr ne referim la un ansamblu de învățături și tradiții care sunt complete, clare, consistente și care noi credem că ne duc la Mântuire. Prin Biserică înțelegem … ce se înțelege din Biblie – adunarea celor care îl mărturisesc pe Iisus Hristos și ascultă de ucenicii Lui cărora le-a dat putere SĂ LEGE și SĂ DEZLEGE.

Deci principiul non-contradicției spune că P și NON P nu pot fi adevărate în același timp, adică un adevăr nu poate fi adevărat în același timp cu negarea sa. Prin urmare, toți cei care zic că și catolicii au adevărul sau că există mai multe adevăruri, se plasează automat în afara ortodoxiei prin simplul fapt că nu sunt coerenți, sau cum s-ar spune pe vremuri sunt nebuni, în sensul că nu au o gândire solidă.

Sunt nenumărate exemple care s-ar putea aduce cu privire la falsitatea ecumenismului din punct de vedere ortodox, prin aplicarea acestui principiu. Cei care însă sunt luminați de satana, zic că noi avem “iconomia” sau că la noi se practică teologie “apofatică” care nu are afirmații depline, ferme, precise, matematice ci totul poate fi interpretat “în duh și în adevăr”. Gonoree logică. Atât iconomia cât și apofatismul sunt clare și au cadrul lor de funcționare bine delimitat.

Aș face aici o mică paranteză. Pare redundantă această tentativă a mea de a aplica aceste principii fundamentale ale logicii. Istoria patristică poate fi o variantă mai potrivită. Dar aceasta pe lângă faptul că este rejectată deoarece “este veche” mai există și problema inculturii și nealinierii la tradiție. Ce putem face cu acei pseudo-ortodocși care pur și simplu vor să pară “moderni” sau “post-moderni” sau “iluminați” sau “elaborați în gândire” sau “deschiși în viziune” și nu privesc la tradiție decât ca la un tablou într-un muzeu – așa cum vedem în imaginea de mai sus (snapshot dintr-o vizita la “biserica” mondiala)? Putem să îi trezim – pe cei care mai au un creier funcțional – făcând apel la logică. Este evident că diavolul, ca tată al minciunii, are puteri de alterare și distrugere a gândirii coerente și nu este greu să vedem nenumărate încălcări nu doar ale principiilor fundamentale ale logicii în argumentarea apărătorilor ecumenismului, dar chiar și o opoziție fermă față de orice contestare, care denotă un fundamentalism ciudat, deoarece se manifestă – la ecumeniștii turbați, incorectibili, necontrolabili – doar cu privire la ecumenism, în niciun caz cu privire la propria identitate.

Se naște deci întrebarea, cine sunt aceștia care apără ecumenismul și cum de nu au o gândire firească și o aliniere normală la o identitate pe care o afirmă parțial cu jumătate de gură (adică la ortodoxiei) încercând doar să facă prozelitism și să spele pe creier pe puținii ortodocși care sunt conștienți de acest cancer din sânul ortodoxiei și fac ceva ca să lupte cu el?

Ei bine, aceștia sunt roadele unor semințe demonice plantate în Biserica Ortodoxă cu mult timp în urmă (peste 100 de ani) și care acum vedem că încep să facă roade care la rândul lor vor răspândi sămânța acestei buruieni și vor distruge întreaga grădină, ducând astfel la foamete și lipsă de roade bune, fapt pentru care Dumnezeu va aduce foc din cer ca să ardă buruienile și să pregătească “pământ nou”. Aceste semințe nu sunt plantate doar în Biserică ci în întreaga societate, prin educația din școli și prin mijloacele de comunicare moderne care sunt cumva un fel de vânt care doar bate și duce mai departe semințele deja existente din istoria recentă a omenirii. Evident că această parabolă simplifică mult și că lupta cu buruienile este veche. Dar faptul că avem învățământ teologic ECUMENIST în care din start viitorii preoți sunt spălați pe creier, denotă cât de adânci și păguboase sunt aceste rădăcini și cât de greu de scos de puținii lucrători care au mai rămas. Practic, doar acele plante bune și acei pomi care au o moștenire genetică bazată și pot crește și se pot dezvolta în condiții defavorabile vor mai rezista și vor mai da roade o mică perioadă. Închid paranteza.

  1. PRINCIPIUL TERȚULUI EXCLUS – orice propoziţie este sau adevărată, sau neadevărată, sau acceptată, sau neacceptată într-un sistem de propoziţii, a treia posibilitate este exclusă (terţul este exclus); sau: din două judecăţi contradictorii una e neapărat adevărată, fiindcă a treia posibilitate nu există (tertium non datur)

La definiția sumară de mai sus (extras din explicația pe larg pe care v-o recomand la blogul de drept referit mai sus), puneți în loc de “propoziție” cuvântul “ortodoxia”. Cam așa ar suna principiul terțului exclus: “fie ortodoxia este adevărată, fie nu este adevărată – una din două – nu există altă variantă (adevăr parțial)”. Pare simplu și cu toate acestea, mulți nici nu au habar că încalcă acest principiu. Un alt exemplu standard pe care l-aș aduce ar fi cu privire la adevăr. Să zicem că avem propoziția “Avem aceiași credință cu catolicii”. Acest principiu spune “fie avem, fie nu avem aceiași credință cu catolicii, altă cale mijlocie nu poate să existe”.

Aș atrage atenția că deși poate aceste exemple date de mine sunt sau par a fi interpretabile (ce înseamnă credința? – poate întreba un ecumenist tembel) și poate părea trasă de păr folosirea principiilor logicii asupra unor termeni confuzi, eu vin și mă apăr: CREZUL este cea mai concisă mărturisire de credință și a fost creat tocmai pentru a simplifica la maxim mărturisirea noastră de credință și pentru a elimina orice confuzie. Prin urmare, cum oricum termenii din crez sunt clari și bineștiuți, existând secole de dezbateri, discuții, clarificări și completări ale tradiției ortodoxe și cum nu poate să existe nicio confuzie, aș îndemna ecumeniștii superficiali și iraționali să încerce să aplice principiile logicii pe Crez. De exemplu pe “UNA BISERICA”. Altfel zis, avem “Ortodoxia este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică” – aceasta este o propoziție clară sper, adică nu cred că pretinde cineva că la Biserică putem include și catolicii, cu atât mai puțin pe alții, de vreme ce cel puțin schismatici se recunosc și ei (prin aceea că ne fac pe noi schismatici). Deci ori Biserica Ortodoxă este ori nu este Una (adică nu există alta), Sfântă (adică tot ce învață este prin Duhul Sfânt), Sobornicească (adică se raportează la cele 7 Sinoade) și Apostolească (adică are continuitate cu Sfinții Apostoli) – nu există a treia variantă. Nu există, să zicem, da, dar și catolicii au sfinți sau și ei au sinoade (concilii) sau și ei au “continuitate apostolică” – discutabil chiar dacă ne uităm în istorie … De ce nu putem zice asta? Deoarece s-ar încălca UNA, adică realitatea concretă și tangibilă actuală ne arată că nu există UNA ci atât ortodoxia cât și catolicismul sunt cu totul diferite, alte biserici. Prin urmare, acest principiu ne forțează să alegem ori una, ori alta, nu e cale de mijloc.

Nuanțele diferențierii acestui principiu față de cel anterior, nu le pot explica deoarece nu am exercițiul filosofiei ci doar al operării cu logica formală. De aceea reiau din sursă, ce zice Leibniz cu privire la diferențiere

 „principiul necontradicţiei este, în general, o propoziţie este sau adevărată sau falsă, ceea ce conţine două enunţuri adevărate: unul, că adevărul şi falsul nu sunt compatibile în aceeaşi propoziţie, sau că o propoziţie nu ar putea să fie adevărată şi falsă în acelaşi timp; celălalt, că opusul sau negaţia adevărului şi falsului nu sunt compatibile, sau că nu există mijlociu între adevărat şi fals, sau că nu se poate ca o propoziţie să nu fie nici adevărată, nici falsă” (Idem).

Leibniz 

Altfel spus, cumva principiul necontradicției forțează ca să dăm un verdict asupra unei propoziții (adevărat sau fals), principiul terțului exclus clarifică că nu pot să există alte variante, o propoziție este ori adevărată ori falsă. Cred că o parablă corectă ar fi că la fel cum atunci când spunem alb-negru ne așteptăm ca un punct anume daca e alb nu e negru (și invers), principiul terțului exclus spune că un punct nu poate fi gri sau de altă culoare, ci doar alb sau negru.

Acestea sunt doar 3 principii logice fundamentale, dar există zeci de alte principii ale logicii care sunt încălcate de ecumeniștii mai deștepți decât sfinții părinți care i-au biruit pe filosofii greci cu armele lor acum peste o mie de ani și cu toate acestea, amintirea și învățătura lor este ignorată de ignoranții și inculții care flutură stindardul unei false iubiri fără a realiza că de fapt se aruncă și pe ei și pe cei care îi înșală în focul veșnic.

Închei deocamdată aici acest articol urmând să continui ceea ce am promis în titlu – o analiză a aspectelor logistice ale rezistenței, adică cum ne organizăm, cum luptăm, cum păstrăm ortodoxia în fața provocării ecumeniste care pare să acopere ca o cangrenă care nu se mai vindecă întreaga ortodoxie contemporană.

Consumul de gaze

Consumul de gaze in EU a scazut cu 20% in perioada August-Noiembrie [1]. Perioada pentru care s-au publicat statisticile este mica, dar pare o stire optimista. De ce zic ca pare? Deoarece, asa cum am mai zis, energia inseamna economie si scaderea consumului de energie inseamna scaderea activitatii economice care inseamna intoarcerea in Evul Mediu, care este scopul Marlelui Reset.

Am auzit, dar nu mai stiu sa dau sursa, ca scaderea pe sectorul industrial este chiar mai mare de 20%, dar nu bag mana in foc neavand sursa. Este insa clar ca 20% nu se poate realiza peste noapte doar din panourile solare pe care si le-au instalat cei care s-au speriat de resetisti. Despre panourile solare poate voi scrie un articol alta data, mai in amanunt, unde sa explic de ce eu nu cred ca renteaza, dar cel putin la nivel instinctual mi se pare ca pute aceasta fortare a oamenilor sa planteze panouri pe de o parte si pregatirea de bagat sula in fund pe de alta parte, cu amenintarea de impozitare, cu intarzierile la racordare, cu intarzierea platii energiei electrice produse (dureaza 2 ani ca sa iti recuperezi banii). Si deoarece instinctul nu este suficient, voi argumenta si pe cifre deoarece in primul rand doresc o validare a calculelor mele. Asa ca cei interesati de panouri solare – stati aproape …

Inainte de a discuta despre energie=economie, as pune intrebarea de unde vine aceasta scadere? Este suficienta vremea calda? Ma indoiesc … Oare au reusit sa inlocuiasca peste noapte tarile din lista (Romania fiind pe locul 5) gazele rusilor cu alte surse? Daca da, cu care? Cu carbuni? Peste noapte, dupa ce s-au inchis minele, nu cred ca era posibil. Articolul sursa nu spune si nici altele pe care le-am cautat pe aceasta tema. Toate site-urile “de profil” nu fac decat sa reia stirea Eurostat ca papagalii, fara sa incerce sa clarifice mai pe larg domeniul, deoarece este logic si curios sa stim: “cum de s-a reusit asta?!”.

De notat de asemenea, ca scaderea cu 20% se refera la toate gazele, inclusiv la LPG transportat prin vapoare de la americani, care oricum din ce am auzit, primul vapor a venit recent deoarece nemtii nu aveau port. Alte porturi nu stiu si nu cred ca americanii vor folosi altele din cauza riscurilor de securitate si probabil din cauza intelegerilor cu Germania care cu siguranta va lua si ea un comision la distribuirea LPG-ului in UE asa cum ia acum la panourile solare importate in China, puse ultimele suruburi pe ele in Germania si scris “Made in Germany” pe ele ca sa le poata vinde cu 20% mai mult decat chinezii.

Daca e sa presupunem scaderea poate veni din doua cauze: 1) scaderea consumului la sursa (fie cetateni, fie companii) 2) inlocuirea gazelor cu alte surse de energie (nucleara, carbune etc). Din start varianta 2 este imposibila deoarece nu ai cum peste noapte sa compensezi 20% din productia de gaze. E ca si cum ai inventa o noua stiinta magica daca ai reusi. Va reamintesc ca energia nucleara in Romania produce aproximativ 10% din electricitate. Un 2% realizat din carbune sau din folosirea de petrol in centralele electrice in locul gazelor, sa zicem ca se poate realiza, dar nu 20%.

Opinia mea este ca acesti 20% sunt realizati nu din inlocuit cu alte surse ci din taierea drastica a rezervelor. Practic nu se mai fac rezerve de gaze si in caz de ger in lunile urmatoare, va fi ditamai criza. Noroc insa ca americanii controleaza vremea si dupa cum vedem au dat europenilor o iarna blanda. Mai nasol insa ca au mutat iarna la ei unde au fost ceva friguri, insa la ei au LPG. Iata deci ca sunt si elitele secrete bune la ceva. Dar asta este in esenta o subventionare a europenilor de catre SUA caci vremea nu se poate schimba cu una cu doua, probabil acele aparaturi consuma si ele foarte mult si de asemenea, implicatiile pentru SUA, sunt majore, prin iarna grea pe care o au la ei.

Este clar ca acesti 20% nu s-au realizat insa doar din vreme, ci scaderea economica, inchiderea unor fabrici a dus la disparitia efectiva a cererii. Dar cum nu auzim de somajuri si de scaderi daca ar fi cazul? Aceste scaderi exista dar consecintele nu au ajuns inca la omul de rand si prin urmare nici in massmedia care face galceava.

Grupul Volkswagen a raportat în 2022 cele mai scăzute vânzări din ultimii zece ani, în condiţiile în care blocajele COVID-19 din China şi războiul din Ucraina au bulversat lanţurile de aprovizionare, iar redresarea din trimestrul al patrulea riscă să se confrunte cu noi provocări în acest an.

Sursa

Dar daca anumite fabrici si uzine au scazut productia, de ce nu auzim de somaje? Asta deoarece ca sa nu fie un impact negativ major dintr-o data, pana intram in razboi si o sa fie de munca, guvernul da subventii companiilor prin credite cu dobanda zero, care le permit companiilor sa tina angajatii pe statul de plata chiar daca sunt acasa si nu produc. S-a invatat lectia in plandemie si acum se aprofundeaza sistemul.

Ca fapt divers, inainte de Universal Basic Income vom avea Basic Income in loc de salariu, direct de la compania pentru care nu lucram si stam acasa in somaj tehnic 4 zile din 5. Trecerea va fi treptata pentru ca inginerii sa ajusteze parametrii corespunzator.

Avem asadar un cumul de elemente catre care va atrag atentia si pe care il rezum:

  • scaderea consumului de gaze cu 20%
  • scaderea productiei industriale dar nu creste somajul
  • vreme calda, rezerve zero, politica cel putin “ciudata” a autoritatilor de a risca sa nu faca rezerve stiut fiind ca de obicei daca era cald in decembrie, se faceau rezerve pentru toata iarna ca sa fie siguri ca in caz de ger cand consumul creste drastic, avem de unde; ei par insa siguri ca nu va fi cazul

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] EUROSTAT: EU gas consumption down by 20.1%

1 2 3 4 316