Scandalurile cu preoți

Scandalurile cu preoți sunt din ce în ce mai dese la TV. Sau poate nu sunt dese. Nu știu deoarece nu mă uit la TV deoarece îmi este frică de TV. Mă uit pe Netflix însă nici acolo prea multe nu am ce să văd.

Am putea zice că există o creștere a scandalurilor deoarece se atacă Biserica. Se atacă Biserica dar nu cred că este ceva nou sau ceva excepțional ieșit din comun. În vremea apocalipsei pe care o trăim, nimic nu este ieșit din comun.

Avem deci sminteală și avem îndemnul “cine se smintește, să se smintească mai departe” – o parafrazare la Apocalipsa 22, 11:

Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.

Apocalipsa 22:11

Conspirație, orchestrare sau întâmplare?

Primul aspect pe care îl doresc tratat este un fel de răspuns la întrebarea “nu cumva totul este orchestrat”? Adică, nu cumva aceste scandaluri sunt organizate pentru a lovi în imaginea Bisericii? Răspunsul meu este fără echivoc: nu contează. Poate da, poate nu. Nu ca argumente, dar ca compeltare la răspuns, voi zice cele ce urmează. Pr. Nicolae Tănase povestește într-o conferință cum în Grecia, pentru a distruge imaginea Bisericii, sataniștii făceau tot felul de înscenări. De exemplu, sunau pe un părinte noaptea (dacă nu mă înșel zicea de Pr. Porfirie): “părinte, vino repede că moare cutare”. Părintele se ducea cu sfintele să îl împărtășească și când intra pe ușă, două prostituate sumar îmbrăcate săreau la gâtul lui. Părintele, ca să nu scape sfintele, nu avea ce să le facă. Un al treilea făcea poză la scena și ziua următoare era dat la ziar. Diavolul face tot felul de scamatorii ca să îi prostească pe cei slabi și să îi depărteze de Biserică și de preoți prin care le vine dezlegarea.

Personal nu am citit cartea (sau nu mi-o amintesc) dar am auzit cu urechile mele ce probleme pățesc doi călugări bătrâni de la sataniști pe multele Olimp. Am fost din întâmplare la o mănăstire pe Olimp foarte retrasă, la care se ajunge relativ greu cu mașina deoarece este drum prost. Intenția era să ajungem în altă parte, dar nu conteaza. Important este că pe drum am văzut niște marcaje sataniste care m-au mirat deoarece locația era relativ depărtată de localități, fiind pe munte totuși … Părintele de la mănăstire ne-a povestit că au mereu probleme cu sataniștii – unori vin și le dau foc.

Diavolul are scopuri multiple.

Diavolul are scopuri multiple (și lucrări multiple cum vom vedea). Primul este clar sporirea neîncrederii. Prin astfel de evenimente, diavolul urmărește să îi țină departe de Biserică și de preoți pe cei care au totuși o înclinație și tatonează cu ideea apropierii. “Ce rost are să te mai duci la Biserică, când iată cum sunt preoții?” (sau credincioșii) zice diavolul …

Al doilea scop este scăderea credinței celor care deși se duc la biserică, nu prea înghit preoții (da, există o asemenea categorie). Este vorba de cei care sunt cumva catehumeni, adică au ceva idee despre creștinism, au o înclinație, dar nu prea știu și nu prea vor totul, se mulțumesc să vină ocazional și consideră prezența lor ca un fel de efort pentru care Dumnezeu trebuie să le dea sănătate și poate să câștige la loto. Nu au perspectiva veșniciei, nu sunt preocupați de promisiunea creștinismului și de persoana lui Iisus Hristos, în general doar sunt consumatori de “pace duhovnicească”, adică de niscavai emoții superficiale pe care le oferă participarea la slujbe în momentele grele ale vieții lor.

Al treilea scop este scăderea râvnei celor care se luptă. Cei care sunt creștini adevărați și preocupați de lupta duhovnicească, văzând astfel de cazuri, nu pot să nu fie afectați și nu pot să zică – dacă acesta cade, ce să mai zic eu? Ce pot să fac eu, care sunt mult mai mic? Cei fără experiență în războiul duhovnicesc, nu realizează nici măcar posibilitatea ca informațiile să fie incorecte sau false și în fapt, cel prezentat ca căzut (preotul/episcopul ostracizat) să fie de fapt nevinovat în fața lui Dumnezeu și realitățile să fie altele. În cele din urmă și Hristos când l-a vindecat pe orb, l-au prezentat ca pe un călcător de lege, acuzându-l că vindecă sâmbăta, deși evindent că minunea era nemaivăzută și un semn clar al dumnezeirii, Mîntuitorul fiind neprihănit și Domn al Sămbetei.

În final, ultimul scop este pur și simplu ura brută sau “grobiană”, cum zice Bălănel. Indiferent de celelalte scopuri, chiar dacă acestea nu au succes (și cumva procentul de încredere al populației în Biserică arată ineficiența acestei lupte în România), când prinde ocazia, diavolul pur și simplu îi atacă pe cei sporiți deoarece îi urăște. Deși urăște pe tot omul (și chiar se urăsc între ei, deoarece au doar ură), diavolul urăște mai ales pe cei sporiți și pe cei pe care îi identifică cu “potențial de risc” pentru el, adică, pe baza experienței și informațiilor lui, poate realiza că cel în cauză va salva multe suflete și le va ajuta de la pierzanie și prin urmare încearcă să îi strice lucrarea.

Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul

Eclesiastul 4,4

Căderi și cununi

Indiferent de realitatea faptelor în sine, judecata noastră trebuie să fie simplă, clară și fără prea multe tânguieli, revolte, mâhniri sau calcule lumești. Chiar dacă cel în cauză a căzut sau nu în vreun fel, important este ca noi să nu cădem și văzând aceste lovituri ale vrăjmașului să ne pregătim și noi ca să fim loviți, ca și cum am fi următorii pe listă. Făcând o comparație cu războiul, să presupunem că ne aflăm în război.

A ne preocupa dacă cutare a căzut sau este atacat pe nedrept într-un asemenea scandal este comparabil cu a ne preocupa pe câmpul de bătălie, atunci când lupta este încinsă, de o bombă care cade mai aproape (sau mai departe de noi) în ce măsură a lovit sau nu vreun camarad de-al nostru. Asta consuma cel puțin timp și energie și mai important este ca noi, văzând aceste rachete, să ne ferim, să căutăm loc ferit pentru a nu fi și noi loviți de ele, știut fiind că inamicul are asupra noastră ațintite atâtea arme și văzând cu ochii noștri ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă ne stă în putere și vede o posibilitate, evident a ajuta camaradul este ceva bun. Dacă vedem de unde atacă dușmanul, putem atrage atenția la superiori – iată de acolo atacă. Dar de departe principalul lucru de făcut este ca să ne plasăm pe noi într-un loc ferit, unde nu putem fi atacați și, dacă putem, să ne rugăm pentru cel căzut și atacat deoarece probabil el este încununat de Dumnezeu pentru faptele lui cele bune și deoarece noi suntem slabi, Dumnezeu a lăsat pe acela să fie pradă diavolului, știut fiind ori că nu poate fi atins, ori că dacă va cădea, se va ridica, deoarece pentru un anume scop, Dumnezeu a îngăduit să se întâmple aceste atac.

Trebuie să mulțumim ca nu noi suntem atacați și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne apere de asemenea ispite și de toate ispitele. Reflexul nostru la orice astfel de știre trebuie să fie o atenție și mai mare și sporirea rugăciunii.

Spurcare și sfințire

Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.

Apocalipsa 22:11

Nu pot încheia fără a face câteva comentarii la acest verset, deoarece pare potrivit vremurilor și pare că vremurile noastre sunt cele care se aprope cel mai bine de acest verset. Versetul pare un îndemn, dar de fapt nu este îndemn. Dumnezeu nu ne poate îndemna să facem nedreptate, spurcăciuni și de asemenea, cine este sfânt, cum se mai poate sfinți în continuare?

Formularea este clar una poetică și una care descrie o realitate. Cine este obișnuit cu nedreptatea, asta va lucra. La fel cel cu spurcăciuna și la fel cel cu dreptatea și la fel cel cu sfințenia. Trecerea dintr-o parte în alta, este imposibilă la sfârșitul timpului, la judecată. Când vremea va veni (și poate a venit), cu greu oamenii se vor mai schimba din răi în buni și din buni în răi deoarece timpul va fi scurt. Scurt în sensul că nu va mai fi vreme pentru pocăință și cumva, toată istoria se va pogorî pest omenire și oamenii din acele vremuri vor fi cumva constrânși în a continua pe calea pe care au pornit.

Sau altfel: așa cum în momentele de stres, presiune și provocări majore pentru cineva, personalitatea și caracterul ies la suprafață și vedem “ce poate” respectivul, cum se manifestă, cât de nervos este, cât de multe înjurături știe sau cât de mult se poate abține, tot așa și la plinirea vremurilor, când se va apropia judecata, focusul înspre rău și înspre bine se va accentua și cu greu cei care sunt nedrepți nu vor putea să nu mai facă nedreptăți în continuare. Răbdând însă nedreptățile, cei sfinți se vor sfinți încă. Nedreptatea este ca o spurcăciune în fața lui Dumnezeu și dreptatea duce la sfințenie care nu se termină niciodată, ci cel sfințit zboară în sus neîncetat.

Etapa negocierilor

Cuvântul cheie al zilei sunt negocieri. Unii le vor (SUA, restul lumii) alții par că nu (Zelensky). Bineînțeles, mesajele din partea SUA sunt discrete, prin intermediul vuvuzelelor oficiale. Suficient ca să aprindă beculețul și să dea semnalul că etapa războiului nuclear din Marele Reset probabil va fi amânată.

Pe scurt, există opinia în SUA că s-a făcut destul de mult rău Rusiei, a fost lovită suficient, i-a fost distrus suficient moral, i-a fost terfelită suficient de mult imaginea pe piața exportului de arme, au fost speriate suficient coloniile Imperiului și aliniate la fabrica de pușculițe încât nu are rost să se continuie războiul ca să nu se riște escaladarea necontrolată.

La fel cum a fost în Siria – SUA au făcut și au dres până turcii nu s-au aliniat și au vrut să muște și ei o bucată în loc să îi lase pe americani să-și facă meandrele și să execute totul conform programului. Caz în care Rusia, mirosind disensiunile a profitat și a fructificat o oportunitate relativ ieftină de a marca câteva puncte pe plan geostrategic. În principal pe piața armelor și pe tăierea macaroanei americanilor care au fost astfel limitați la furtul petrolului din Kurdistan care însă este destul de greu de fructificat fără acces la Mediteraneană. Dar petrolul furat de la sirieni le-a ajuns americanilor măcar pentru bazele militare din zonă. Per total, nu au pierdut, doar că nu au câștigat cât se așteptau ei și mai ales au pierdut puncte în notorietate, care puncte se rasfrâng în diverse locuri, printre care și alinierea minionilor cum ar fi Arabia Saudită.

În esență, totul se reduce la calcule legate de balanța de putere. SUA a sponsorizat Ucraina până la punctul la care nu mai rentează în continuare. Evident că deocamdată tot ce zic sunt speculații, dar zarurile par aruncate și rareori mesajele pompate de fabrica de consens sunt greșite. De altfel, înainte de etapa negocieri am avut parte de o scurtă etapă de “calmare a spiritelor” din partea rușilor care au dorit să ne asigure că nu vor lansa nuclearele chiar atât de rapid ci doar dacă prin alte metode nu se reușește reducerea numărului populației conform programului.

Care să fie deci motivul acestei schimbări de macaz? Nu știm, varianta optimistă (total fantezistă) ar fi că pur și simplu capetele lucide încearcă să ne salveze dintr-un război nuclear inutil și aberant concluzia comună ar fi logică – decât să distrugem omenirea, mai bine dăm rușilor o bucată de ucraină.

Ca o mică paranteză, sesizând direcția în care merg lucrurile, ucrainienii au tot încercat să îi convingă pe vestici că rușii nu vor apela la nucleare aducând ca argument faptul că nu le-a folosit când a pierdut atacul asupra Kievului, când a pierdut nava amiral, când a pierdut teritoriul din est recent (cam 1 luna) recâștigat de ucrainieni în ofensivă etc. Din păcate nu mai am link la videoul respectiv, dar urmărind comunicările ucrainienilor, există clar o insistență în a explica vesticilor de ce rușii nu vor folosi nuclearele nici dacă NATO va intra în război alături de Ucraina – așa zic ei.

Dincolo de fum, atrag deci atenția asupra 2 evenimente importante –

  1. 27 OCT 2022 – Putin declară că rușii nu vor porni un război nuclear dacă nu e cazul … – exemplificam cu linkul care acoperă articolul din Digi24 deoarece este un site perfect aliniat fabricii de consens și care nu prezintă nicio știre random. Totuși răspunsul lui Biden pare random, deoarece nu se aliniază cu continuarea, adica cu #2
  2. 6 NOV 2022 – SUA încurajează Ucraina să se arate deschisă la negocieri – este o cu totul altă poziție de cea anterioară în care se sublinia că ucrainienii vor decide dacă și când vor să negocieze.

Asta este tot ce trebuie să știm restul este zgomot. Inclusiv faptul că Biden s-a răstit la Zelensky – în premieră – deși Z este probabil la fel de insistent cum a fost și înainte și nu cred că a sărit calul în discuții. Doar că Bidonul, pregătit fiind de aparținători ce să zică și ce să încerce să transmită lui Z, probabil a rămas mental setat că Ucraina trebuie să negocieze și a fost revoltat de faptul că Z încă cere arme și nu înțelege ce vrea să îi transmită.

Ca fapt divers, ucrainienii deja transmit și ei semnale – și au făcut-o mereu – că nu acceptă nimic altceva decât retragerea rușilor inclusiv din Crimeea. Salut fermitatea și unitatea ucrainienilor – așa ceva este mai rar de admirat. Nu am auzit o singură voce care să iese din acest discurs, ceea ce este cu totul diferit de noi românii. Maxim ce am auzit disensiune în rândul ucrainienilor ar fi unele mici proteste la adresa guvernului venite din partea hipsterilor care nu înțeleg de ce li se ia curentul și măcar nu sunt anunțați dinainte când și unde se va da curent ca să poată să meargă să își încarce xbox-urile. În rest, toți ucrainienii asta zic, semn al unei unități dincolo de propagandă. Și cumva, uman este firesc.

Dar evident că istoria decurge cum dictează imperiile și câtă vreme alt Imperiu nu avem … ucrainienii vor face ce zice stăpânul.

Dar oare există alternative? Să zicem că nu vor, ce vor face? Păi vor face ce au făcut turcii când de capul lor sperau să preia o bucată din Siria, dar Imperiul le-a refuzat cererea ca drept răsplată pentru refuzul turcilor de a permite atacarea Irakului de pe teritoriul său la războiul anterior din zonă. Prin urmare, americanii i-au lăsat pe turci cu fundul gol în fața rușilor și în plus, le-am mai și dat ceva arme kurzilor ca să îi împungă pe turci. De data asta, rolul turcilor va fi jucat de polonezi care probabil vor ajuta Ucraina până când rușii vor ocupa Kievul și vor pune un nou guvern care să accepte împărțania deoarece Zelensly pare clar un robot scăpat de sub control.

Acestea sunt doar niște speculații pe care timpul le va confirma sau infirma. Duse-întoarse au mai fost și nu m-ar mira ca una să spună (americanii) și alta să facă.

În final mai am doar de adăugat că unele rapoarte relativ independente, venite de la fața locului, menționau că ucrainienii nu prea folosesc armamentul din vest ci tot vechile lor arme. Evident nu 100%. Adica nu doar 100% vechile lor arme ci pe ici pe colo, poate mai folosesc un Himars, ceva Javelinuri sau altele. Și rapoartele independente dădeau următoarele explicații – proviziile de armament fie sunt stocate (hoarding termenul în engleză), fie datorită corupției dispar, adică sunt tranzacționate de diverși capi. Dar cine să cumpere astfel de arme? Păi diverse țări, cum ar fi Iranul de exemplu. Credeți că un general ucrainean, pentru prețul corect nu va vinde o dronă din aceea sinucigașă oferită de americani și iranienilor, cel puțin pentru ca aceștia să o studieze? Eu pun pariu că piața neagră de armament duduie acum în Ucraina. Sper ca cumpărătorii să nu fie organizații mafiote ci state care au doar ca interes apărarea și furtul de tehnologie. Altfel, la câte miliarde de bani s-au trimis ucrainienilor, cred că vom avea probleme o sută de ani de acum înainte.

Winter is coming în Ucraina

Eu am obosit să mă interesez de război. Sufăr de Ukraine fatigue. Mă tratez însă cu o pastilă zilnică de ascultat podcast The Telegraph, răsfoit harta războiului și alte surse pe care nu le mai dezvălui deoarece lumea ar merge direct acolo și nu ar mai veni să vadă rezumatul pe chiazna.ro

Etapa în care ne aflăm și care este pompată în presa mainstream este “atacarea infrastructurii”. Rusia atacă în ultimul timp obiective strategice ale infrastructurii energetice a Ucrainei: centrale, transformatoare, stații etc. Dar nu doar rețeaua electrică este neutralizată ci și surse de apă, hidrocentrale și altele.

Atacurile au loc fie cu rachete inteligente (așa zic rușii) fie cu dronele iraniene (acelea ieftine și multe). Ca fapt divers, ucrainienii au analizat din ce sunt construite dronele și au găsit acolo componente din toate țările: module GPS specifice dronelor comerciale, făcute în SUA, motoare de drone comerciale cumpărate pe Alibaba și chiar o componentă fabricată de ucrainieni. Ironia soartei … După cum știm, din ce știm, ucrainienii au colaborat cu turcii la realizarea dronei Bayraktar promovată atât de mult la începutul războiului. Rușii refuzaseră propunerea lui Erdogan cu ceva ani înainte și turcii aveau nevoie de motoare pentru drone, de aceea au colaborat cu ucrainienii. Nu este deci exclus ca, înainte de război, pe lângă motoare, ucrainienii să fii încercat și ei să dezvolte tehnologii de drone. De altfel, chiar în atacul recent asupra flotei de la Sevastopol au folosit atât drone zburătoare cât și marine cu unele modificări.

Deci rușii recunosc (și se laudă cumva) că țintesc infrastructura și îi vor lăsa pe ucrainieni în întuneric. Situația este mai mult decât disperată, dar noi nu prea aflăm. E greu de transmis suferința oamenilor, dacă nu sunt interese pentru ca mass-media să apese pe butonul emoțional. Câți de exemplu știu cât de greu trăiesc palestinienii din Gaza și ce probleme au ei zi de zi cu lipsa unor nevoi minime? Ucrainienii, chiar cei din Kiev, au ajuns să gătească la foc deoarece curentul este disponibil câteva ore pe zi. Visul Forumului Global Economic! Să nu mai consumăm energie din carbohidrați ca să salvăm planeta. Ucrainienii au atins deja acest țel – nu mai consumă energie de niciun fel, prin urmare nici energie din carbohidrați. Ucrainienii sunt “green” aproape 100% deoarece atacurile rușilor distrug toate centralele și toată infrastructura.

Infrastructura energetică este greu de ținut pe picioare în vremuri de pace, darămite când rușii lansează zilnic atacuri asupra acesteia. Chiar în cel mai fericit caz în care ucrainienii îi vor goni pe ruși până la ultimul din țară, viitorul lor nu va fi unul prea strălucit deoarece nu vor mai avea decât o grămadă de moluz. Vor fi sclavi pe viață la străini, ca să ia credite și să poată cât de cât să dea pensiile și salariile bugetarilor în continuare. România nu este în stare să își administreze propriile resurse în vremuri de pace cum trebuie, darămite în vremuri de război sau după război? Zic aici de faptul că primele gaze extrase din Marea Neagră merg direct la străini și noi luăm (dacă luăm) acele infime redevențe. În loc să oblige ca măcar în această iarnă grea toate gazele să meargă în România (deoarece oricum avem dreptul), “autoritățile”, băieții cei mai deștepți din clasa politică care știu să se învârte să ajungă unde e banu greu, au dat voie străinilor să aibă prioriotate la conductă. Imaginați-vă ce se va întâmpla cu ucrainienii chiar în cazul fericit (minunat) al unui război câștigat.

Ascultam recent la acel podcast menționat mai sus, că primarul Kievului, întrebat fiind în ce condiții poate Ucraina să negocieze cu Rusia, a enumerat: retragerea ultimului soldat din Ucraina, inclusiv Crimeea, arestarea și judecarea lui Putin și plătirea de daune de război din partea Rusiei. În ce scenariu fericit vede el asta, fără un război nuclear total, eu nu mă prind. Dar se pare că ucrainienii au o boală care îi împiedică să accepte că rușii au nucleare și că le vor folosi dacă va fi nevoie și victoria lor este imposibilă. Maxim ce pot obține după părerea mea este acceptarea cedării teritoriilor deja anexate de Rusia și neutralitatea. În niciun caz nu vor accepta rușii ca Ucraina să intre în NATO sau UE și chiar dacă vor pierde și mai mult teren și mobilizarea recentă nu va avea niciun rezultat, războiul va continua până la nucleare.

Cu infrastructura la pământ se pune întrebarea, cât de bine vor mai lupta ucrainienii? Cum vor mai transporta soldați și armament spre front dacă trenurile nu mai merg? Cum vor hrăni populația dacă rețeaua electrică abia mai poate oferi câteva ore pe zi? Ce vor face când va începe holera din cauza lipsei de apă – în multe locuri rețeaua de apă nu mai funcționează din cauza bombelor?

Acum poate nicio lună, Ucraina exporta energie electrică în România. Rușii nu atacaseră – decât poate ocazional – rețeaua electrică deoarece sperau să ocupe toată Ucraina și evident sperau să preia ei acele centrale. Rețeaua energetică a Ucrainei a fost una solidă, cu producție masivă cu mult peste necesar. Așa se facă că chiar în război, Ucraina, după ce s-a mufat la rețeaua UE, a putut să exporte în România.

Nu am auzit nimic de bombardarea unor depozite de gaze. Cred că Rusia este posibil să se ferească de asta, de teama că ucrainienii vor distruge conductele și vor face nasoală o posibilă reluare a exporturilor rușilor dintre care o bună felie trec prin Ucraina. Am auzit că încă rețeaua de gaze funcționează, problema fiind că doar blocurile vechi aveau gaze. Deoarece, așa cum am zis, Ucraina avea energie electrică ieftină și multă, blocurile noi se bazează doar pe curent pentru toate. În Kiev, cel puțin. Ucraina are autonomie pe gaze, având producție.

Cu privire la front, există optimiști care prevăd un atac decisiv în sud, chiar spre Melitopol pentru a-i împărți pe ruși în două. Cunoscătorii știu despre cine vorbesc, e un domn care a mai ratat această predicție. Personal nu cred că ucrainienii vor răzbate în sud – după recuperarea spectaculoasă din Lugansk, o bună perioadă ucrainienii au încercat toate variantele în sud, au atacat periodic toate zonele ca să găsească un punct slab. Situația din celelate teritorii care erau apărate de ruși cu personal puțin nu se va repeta. Practic, rușii mușcaseră o bucată prea mare înainte și de aceea nu au reușit ulterior să o protejeze pe toată cum trebuie. Era doar chestiune de timp până când ucrainienii găseau punctul slab prin care să pătrundă. Nu este aceiași situație în sud unde rușii erau pregătiți și aveau ca target inițial să ajungă la Odesa!

Resursele sunt epuizate și de o parte și de alta și se pune doar întrebarea cine mai pote stoarce câte ceva și de unde? Cele mai mici adaosuri vor conta acum imens. Vedem că europenii și americanii deja îl ceartă pe Zelinsky când acesta le cere bani. Vedem că germanii, după atacarea de către americani a conductelor subterane, au cam tăiat macaroana la arme ucrainienilor. Deja se anunță o criză cum nu a mai fost recent și pentru europeni. De unde să mai doneze lumea bani și arme la ucrainieni? Deja multe state se plâng că nu mai pot să aibă grijă de refugiații ucrainieni pe care deja îi au. După atacul rușilor și noile valuri de refugiați, oare cum va fi? Deja guvernul Ucrainei a lansat un apel la ucrainienii din afară, să nu vină înapoi deoarece viața e grea, să amâne întoarcerea în caz că s-au plictisit în afară.

Dar de ce atacă rușii infrastructura? Păi altceva ce să facă? Să atace, e periculos. Au mai făcut-o și chiar dacă au câștigat, problema a fost că nu au putut să păstreze teritoriul ocupat deoarece era foarte mare și evident puncte slabe s-au găsit în el. Să ocupe toată Ucraina – este imposibil. Să atace unde vor ei (în sud să zicem, ca să ajungă la Odesa unde cam 50% sunt – sau erau – pro-ruși) de asemenea nu pot – ar avea pierderi masive și există riscul unui contra-atac.

Așa cum noi nu știm ce armament mai au ucrainienii din ce le-au dat europenii, tot așa nici rușii nu știu și de aceea sunt prudenți. Au avut pierderi de oameni și echipament și nu prea mai pot duce altele. Au încercat marea cu degetul aiurea și s-au ars nasol, prin urmare acum nu vor mai face un pas înainte fără să aibă siguranța că îl fac cum trebuie. Sunt unele reportaje că ucrainienii nu au folosit mai deloc armele trimise de europeni, că nu are cine să le folsoească, că sunt păstrate pentru apărarea Kievului, că există corupție și e posibil ca o parte dintre arme să fie vândute pe piața neagră etc.

Deci rușii sunt cam blocați. Au făcut acea mobilizare dar mobilizații trebuiesc pregătiți. Vine iarna și atunci se pot ivi noi oportunități. Rușii au nevoie să recupereze din mândria pierdută și vor încerca la iarnă. Dar să bombardeze pot. Și ce anume să bombardeze? Clădiri strategice militare? Păi dacă s-ar pricepe, le-ar fi ras de la primele salve, dar nu sunt capabili sau poate nu mai există așa ceva. Clădiri guvernamentale? Dar asta înseamnă să distrugă Kievul, ceea ce este interzis deoarece Putin și-a făcut nunta de miere aici și are amintiri frumoase. Vrea măcar Kievul să fie întreg și nu un morman de moluz cum a ajuns Mariupol. Dar războiul trebuie să continue și Rusia să facă ceva, prin urmare bombardează infrastructura. Asta spune că nu mai speră să ocupe acele teritorii pe care le atacă deoarece dacă ar spera că le cucerește (și poate chiar curând) nu le-ar distruge aiurea fără sens. Dar cum nu speră că le va putea ocupa, le distruge pentru ca populația să aibă de suferit și eventual să pună presiune pe guvern să negocieze. Presiunea este de asemenea și pe partea de finanțare – acești oameni rămași fără energie electrică vor avea nevoie să fie cumva ajutați sau vor pleca în afară, dacă statul – ăla care mai e – nu va reuși să repună pe picioare măcar electricitatea. Armata să zicem că fiind prioritară nu are de suferit foarte mult din distrugerea infrastructurii, dar nu e chiar așa. Mașinile trebuie să fie reparate și ele și fără electricitate, nu văd cum să poată funcționa un service. Să zicem că poate au generatoare, dar acestea nu au putere mare, consumă mult, se strică și trebuie înlocuite … Iar toate astea în pragul iernii.

Am putea zice că ucrainienii au avut timp să se pregătească de această eventualitate, dar să nu exagerăm – de ce să se pregătească mai întâi? Și ce pregătiri poți face când ești în război? Poate într-adevăr timpul a fost pierdut și se puteau încerca unele negocieri, dar am explicat deja de ce pacea nu este posibilă deoarece dacă se dorea pace, nu se ajungea la război.

Ucraina este folosită de SUA pentru un război proxy cu Rusia, pe care SUA probabil îl vrea escaladat fie până la distrugerea Rusiei, fie până la implicarea statelor europene și extinderea războiuliu. SUA are nevoie să distrugă Rusia pentru a da o lecție Chinei și pentru a reafirma dominația SUA în lume. Acum SUA este amenințată cu marginalizarea. Germania extindea mufarea energetică cu Rusia ignorând SUA. Arabia Saudită râde de președintele american ca de un joker. China crește ca Făt-Frumos și nemții dublează de la an la an afacerile cu chinezii. Chiar zilele acestea, în condițiile actuale, chinezii cumpără o bucată din portul Hamburg pentru a crește și mai mult exporturile în UE prin intermediul acestui port. Nimeni nu mai ascultă de SUA, nici măcar Japonia care nu a învățat lecția Germaniei ci își continuă “proiectele de securitate energetică” cu Rusia.

În timp ce mai toți suntem atinși de “war fatigue”, americanii dau din goapă în puț – președintele are episoade de demență, Fed-ul mărește dobânda și piața bursieră pică în timp ce valul roșu va schimba fața politicii american în curând, după mid-terms.

Indiferent însă de schimbarea culorii în SUA, vedem că politica mare este constantă chiar de pe vremea lui Obama care a lansat “pivotul” spre Asia. Mulți au râs de el, că nu a făcut mare brânză. Dar vedem acum că americanii sunt conștienți și au clar un plan – pivotul s-a schimbat cel puțin prin prisma perspectivei pe termen mediu și a unui plan de a rezolva cumva chestiunea Chinei. Lovirea în Rusia are cel puțin ca obiectiv, aruncarea din barca euro-atlantică a europenilor sau mai bine zis, aruncarea și apoi ridicarea acestora, care o dată uzi și speriați de rechin, se vor întoarce slugarnici și vor asculta de căpitan.

Rămâne de văzut însă ce ne vor arăta nemții. Personal nu cred că sunt terminați și cred că abia încep să scoată capul. Ne așteptăm deci la reforme masive ale aparatusului european, în sensul consolidării puterii de control și a eliminării frecușurilor birocratice și pentru asta e bună o criză, chiar am putea spune că se potrivește acest război și această inflație deoarece va pune la punct porcușorii.

În subteran, o cursă a înarmării are loc însă. Știm că Germania a anunțat acea investiție masivă care o va propulsa probabil pe locul 4 în lume dupa SUA, China și Rusia ca buget al armatei. Mai are mult de recuperat, dar are de unde. Franța însă ce va face? Credeți că pot și francezii să investească sute de miliarde? Francezii cu un sistem bancar ținut pe aparatul de resuscitare al BCE? Francezii cu o economie în derivă, cu un deficit al balanței de comerț record, semn al unei economii în implozie care consumă din ce în ce mai mult decât produce? Sau oare pot să balanseze avansul Germaniei britanicii care tocmai au avut un crash al monedei și au scos din sac un prim-ministru indian deoarece nu s-a mai găsit nimic altceva prin babornița de cadre.

Iată deci că o iarnă vine peste toți nu doar peste ucrainieni. Problema ucrainienilor este însă că ei chiar sunt nevoiți să facă față iernii fiecare pentru el, cum poate. Este ceva nou, ceva incredibil. De facto asta înseamnă întoarcere în evul mediu. Pare înfricoșător și incredibil. Este. Veștile care răzbat sunt cu adevărat îngrozitoare. Kievul se pregătește efectiv pentru cea mai nasoală situație – lipsa de toate. Anume, primarul se laudă că a pregătit “1000 de puncte de încălzire” unde vor funcționa generatoare și vor da apă la oameni. Dar mâncare? Dar medicamente? “Oamenii o să poată să își încarce telefoanele” zice boxerul. E firesc să facă și ei ce pot și să asigure oamenii, dar asigurările lor sunt evident fantasmagorice. Kiev avea cam 3 milioane înainte de război. Din ce am auzit jumătate au fugit, dar să zicem că au mai rămas 10%. Asta înseamna 300.000 de locuitori, la cele 1000 de puncte însaemna 300 de oameni per punct. Este posibil, dacă sălile de sport unde vor sta acești oameni vor fi bine izolate și la fiecare punct vor fi cel puțin 3-4 electricieni care să aibă grijă de generatoare, 3-4 polițai sau jandarmi, măcar o asistentă etc.

Ucraina are nevoie de ajutor, dar toată UE are nevoie. Este greu peste tot. Nu doar pentru cei care trebuie să facă față inflației, dar și pentru cei care trebuie să găsească soluții. Haosul va crește și soluțiile vor fi din ce în ce mai imposibil de găsit, cum vedem deja. Dacă aveau o soluție în primul rând nu se ajungea la război. Dacă doreau o soluție la criza energetică, nu ne băgau ei în criză cu acele certificate energetice despre care scriu în cărțile lor că vor face “tranziția” spre o nouă lume și vor da un reset al omenirii. Dacă ar vrea acum să găsească o soluție, ar pune Israelul să ia parte la sancțiuni și să dea ucrainienilor acea tehnologie de lovit rachete care sigur ar proteja infrastructura în fața dronelor iraniene. Credeți că Hamas nu a testat astfel de drone împotriva Israelului? Ba da, dar nu au avut nicio șansă. Tehnologie există, dar Ucraina trebuie să fie distrusă pentru ca războiul să continue și pentru ca fiecare ucrainean să fie capabil să se transforme într-un kamikaze care să își pună o centură de dinamite în jurul corpului și să se autodetoneze aiurea prin Rusia pentru a crea panică și a-l stârni și mai mult pe Putin.

Escaladare după escaladare este planul pentru ucrainieni și criză după criză pentru noi europenii. Realismul practic american asta dorește și nebunii din umbră ai elitei tehnocratice colaborează cu yacheii radicali care doresc să grăbească venirea lui Iisus care nu poate veni dacă nu are loc războiul nuclear mondial, zic ei. Prin urmare, din acest haos nu vom putea scăpa fără intervenția lui Dumnezeu în istoria omenirii, dacă nu cumva va veni oricum sfârșitul și noi chiar îl trăim. Dar unii sunt optimiști, cred că Musk va salva omenirea. Sau dacă nu Musk măcar “Orange Man”.

De ce este greșită datarea cu carbon?

Datarea cu carbon este deja o dogmă în religia scientismului. Din păcate, deși este prezentată ca sigură, această metodă are nenumărate probleme și este însăși prin fundamentele sale de calcul una greșită. Diversele probleme ale acestei “metode” de datare sunt prezentate chiar și de wikipedia – biblia scientismului.

Doresc să abordez în continuare datarea cu carbon prin perspectiva opoziției cu propunerea creștină cu privire la viața universului care este de aproximativ 7500 de ani comparativ cu miliardele propuse de scientism.

Din start doresc să subliniez că scientismul este tot un fel de religie, are anumite dogme, are biblie, are “epistole”, are preoți și are credincioși necunoscători care s-au născut pur și simplu în această religie fără să își dea seama că sunt îndocrinați de mici și spălați pe creier cu multe neadevăruri.

În primul rând propunerea scientismului că universul are x miliarde de ani deoarece așa și pe dincolo are un răspuns foarte clar din perspectiva creștină. Deoarece creștinismul zice că universul a fost creat de un Dumnezeu Atotputernic, este logic să presupunem că Dumnezeu putea crea universul acum 7500 de ani în starea în care conform religiei scientismului, el chiar s-ar fi aflat acum 7500 de ani. Adică universul creat de Dumnezeu nu e musai să fie unul care să arate ca universul propus de scientism la 7500 de ani după Marele Bang. Dumnezeu, deoarece este Atotputernic poate crea un univers care să pară deja că are miliarde de ani, pe dovezi clare, indubitabile, poate chiar pe relicve arheologice care să prezinte o istorie de acum 100 de milioane de ani.

Mergând la un nivel al presupunerilor extreme, dacă vor venii extratereștrii și ne vor zice: uite, pe planeta cutare am găsit niște plăcuțe care prin datarea cu carbon (cu care și ei să zicem că ar fi de acord) au 2 miliarde de ani. Prin urmare, creștinismul este absurd să zică că lumea are doar 7500 de ani, răspunsul creștinismului ar fi: Dumnezeu poate a creat universul împreună cu acele plăcuțe și cu toate dovezile care indică că vârsta reală ar fi nu știu câte miliarde de ani. Dumnezeu poate crea un univers deja bătrân, ala cum pe Adam l-a făcut deja om, nu copil. Scientiștii din vremea lui Adam, a doua zi după ce Adam a fost creat ar fi raționat: universul nu are cum să aibă două zile, deoarece Adam are 30 de ani …

De ce nu l-a făcut Dumnezeu pe Adam mai întâi copil, să crească și apoi să se facă mare și să dea numele la animale și toate cele? Deoarece a putut și așa a vrut. Prin urmare, dacă vrea, deoarece poate, Dumnezeu poate crea orice fel de univers, inclusiv unul care să pară – pe orice dovezi și analize raționale – că are 300 miliarde de ani.

Oricum însă, datarea cu carbon pornește de la anumite presupoziții care în sine sunt componente ale unui model matematic. În esență, datearea prin carbon folosește un model matematic care se bazează pe anumite observații care sunt presupuse constante de-a lungul timpului și de-a lungul spațiului. Simplul fapt că pământul, în lunga lui plimbare prin spațiu în milioanele presupuse de scientism, poate a trecut printr-o zonă mai bogată cu Carbon 14, este ignorat total și considerat o anomalie puțin probabilă. Deci, dacă cumva în trecut am trecut printr-o zonă din spațiu care din varii motive a avut Carbon 14 mai mult (să zicem de 100 de ori mai mult) decât este luat în calcul în modelul matematic de care ziceam, tot modelul este complet inutil deoarece nu știm nici cât de mult și nici de câte ori, prin câte zone similare am mai trecut. Totul pornește de al premiza că lucrurile sunt așa cum le vedem noi acum pe o felie de 100 de ani (să zicem) într-o istorie de miliarde de ani.

Comparația este similară cu măsurarea umidității din aerul deasupra nisipului de pe malul mării într-o zonă unde sunt valuri. Într-o anume microsecundă, dacă facem măsurători, umiditatea este 60-70% (să zicem că bate briza, dar nu e chiar soare de 40 grade, caz în care ar fi poate 40%). Apoi, când vine apa, este evident 100%. Dacă viitoarele computere cu inteligență artificială autonomă care depășesc inteligența omului, care cumva s-ar nimeri să existe în acea zonă se decid să facă un model matematic pe baza datelor pe care le au în secundele de existență ale unui viitor univers simulat în aceste nanocomputere, toată informația la care au ei acces ar fi că umiditatea este 60-70%, deci datarea prin carbon ar folosi un model care să țină cont de această umiditate. Ei nu au acces însă, la informația că peste câteva secunde vine valul și umiditatea este 100% deoarece raportul între existența acelui mini-univers artificial, de câteva micro secunde și secundele care presupun venirea valului este foarte mare.

Altfel zis, faptul că în ultimii 100 de ani de când măsurăm carbon-14 din atomsferă, am dedus că valoarea normală a acestuia este între x și y nu înseamnă deloc că poate acum 50000 de ani am trecut printr-o zonă unde atmosfera a asimilat cantități de 1000 de ori mai mari care fac total aleator modelul de calcul al datării prin carbon.

În fapt, întreaga religie a scientismului pornește de la anumite presupoziții anti-creștine și încearcă să elaboreze modele bazate pe unele observații punctuale și ignorând alte “anomalii” care deranjează, pentru a propune o viziune asupra lumii în care Dumnezeu nu există. Adevăratul scop al științei de astăzi nu este luminarea omului ci întunecarea lui prin depărtarea de Dumnezeu.

Cât de deplasată este teoria conspirației?

A vorbi despre teorii ale conspirației pare foarte demodat. Asta deoarece în istoria contemporană aceste teorii se cam împlinesc și cu toate acestea impactul lor asupra oamenilor este nesemnificativ. Ce contează dacă Alex Jones a prezis cu 10 ani înainte că elitele vor lansa un virus prin care vor încerca vaccinarea forțată și controlul total asupra populației? Ce contează dacă Alex Jones și alții ca el au explicat cu lux de amănunte ingineria socială denumită PROBLEMĂ-REACȚIE-SOLUȚIE? Cu ce a schimbat asta felul în care oamenii au reacționat la evenimente? Cu nimic!

Cu adevărat, chiar dacă omul și-ar cunoaște propriul viitor, puțini sunt cei care ar lua seama și și-ar schimba viața în bine pentru a face față cum trebuie viitorului. Iată deci un exemplu de ce Dumnezeu nu descoperă omului viitorul – chiar dacă l-ar știi, mare lucru nu ar făcea. Într-un fel omul oricum cunoaște suficient pentru a se pregăti cum trebuie de viitor – faci bine, vei avea parte de bine, faci rău, te rupi de Dumnezeu, vei ajunge în iad. În puținele momente de cumpănă în care avem dificultate ca să cântărim ce trebuie să facem deoarece binele pare foarte amestecat cu răul, Dumnezeu, dacă ne rugăm, ne descoperă ce trebuie să facem. Iar dacă în acele momente de cumpănă rugăciunile noastre nu sunt suficiente, nu avem un răspuns sau nu știm să-l primim, sau nu avem puterea să îl primim, vina este doar a noastră și chiar dacă am știi cu lux de amănunte viitorul, mândria care ne-a dus în starea căzută în care suntem, ne-ar îndemna să alegem oricum varianta proastă, în speranța că Dumnezeu va schimba cumva lucrurile și lanțul de evenimente prezis și descoperit nu va mai avea loc.

Ar fi suficiente cele zise mai sus pentru a explica de ce eu personal nu prea sunt pasionat de teorii ale conspirației – nu le văd folosul. Ce folos este să cunoști dinainte ce se va întâmpla și ce rost are pierzănd timpul cu asemenea lucruri? Ei bine, folosul poate fi pur și simplu satisfacerea curiozității omenești, un fenomen greu de exeplicat și greu de combătut. Deoarece nu suntem roboți și nu facem mereu alegerile optime și nu cheltuim timpul cum trebuie, urmărind o eficiență maximă, mai cădem în păcatul akediei sub influența căruia începem să săpăm în groapa iepurelui, amăgindu-ne că vom găsi noi tainele viitorului.

Dar poate chiar dacă nu suntem obsedați de conspirații, nu putem ignora că în ultimul timp, conspirațiile au devenit știri și sunt luate în brațe pe canalele mainstream, de către influencerii autorizați pentru promovarea acestora (cum ar fi Joe Rogan sau la noi Victor Ciutacu). Unii zic că acest fenomen de a lăsa să răzbată la surpafață ce urmează să se întâmple (sau ce încearcă ei să determine) ar fi cumva calculat și ar avea de a face fie cu fenomenul self-fulfilling prophecy fie cu anumite apucături oculte prin care anunțarea dinainte a unui rău are un rol potent în realizarea acestuia, prin atragerea duhurilor. Personal înclin să cred că fenomenul este similar unei tehnicii psihologice prin care părinții prezintă copilului două variante posibile din care acesta să aleagă, amândouă fiind în esență ceea ce părintele își dorește. Exemplu: “când plecăm acasă, peste 5 minute sau peste 10 minute?”. Sau de exemplu, în cazul nostru: ce cheltuieli tăiați – schimbarea telefonului sau a mașinii? Varianta să schimbi atât telefonul cât și mașina, normală în societatea de astăzi, nu mai este valabilă deoarece tăticii noștri (ai celor din sistem) au decis că trebuie să reducem emisiile de carbon, prin urmare numărul populației, prin urmare rata natalității. Și cum Covidul nu a scăzut rata natalității și cum vaccinurile nu au putut continua pentru a putea controla numărul total al populației, s-a inventat un război.

Dar nu doar războiul s-a inventat ci si criza energetică, și panourile solare și gâdacii comestibili.

Dar războiul pare ceva real, pare să aibă o istorie a lui, are un trecut, ca să folosim termeni specifici, războiul din Ucraina are un casus beli suficient de independent de plandemie încât să nege teoria conspirației legată de războiul ca o etapă regizată în Marele Reset. Coincidențele sunt totuși prea mari pentru a ignora varianta conspirației. Forumul Economic Mondial (care nu e nici forum, nici nu se ocupă doar cu economia și nu e nici global, are doar aspirații globaliste) studia încă din 2016 posibilitatea unui război nuclear și scenariile posibile care să ducă la acesta. Într-o lucrare intitulată “Viitorul securității nucleare” [1] se discută cam ce vedem acum că se întâmplă:

De exemplu, grupul de lucru, a considerat scenarii de escaladare a relațiilor NATO / Rusia în Arctic, Orientul Mijlociu și părți ale Europei de Est (altele decât statele baltice), unde țări membre NATO fie se suprapun fie au granițe cu concepția Rusiei de străinătate apropiată (near abroad – nu știu cum s-ar putea traduce mai bine …)

The Future of Nuclear Security – Forumul Economic Mondial

Observați cât de bine se potrivește această componentă din scenariu cu situația României și cu faptul că 5000 de soldați de elită din SUA au debarcat ieri la noi și se pregătesc de asalt în ceea ce va fi probabil intrarea României în război din proprie inițiativă nu în urma atacării de către Rusia. În paralel la Digi24, se tratează subiecte de cum se va folosi Rusia de transnistreni pentru a provoca Moldova. Altfel zis, se pun bazele propagandei care să justifice intrarea în război.

Iată deci cât de în detaliu au intrat aceste scenarii, simulării sau gameplay-uri ce-or face ăștia la FEM așa cum au făcut pregătirea pentru plandemie în 2019 [2] încât scenariile nu se leagă de o escaladare legată de țările baltice ci de “alte țări” din Europa de Est. Nu am analizat whitepaper-ul în totalitate și recunosc că este o analiză care acoperă mai multe posibilități, dar culmea este că o variantă din cele dezbătute acolo bate uimitor cu realitatea.

Să zicem deci că poate că FEM e atât de bun încât face scenarii și pregătiri pentru orice situație? Deci e firesc dacă unele se mai întâmplă cam exact cum le-au simulat ei? Ar fi firesc dacă nu ar fi atât de dese și atât de grave. Ba plandemie, ba vaccinare în masă, ba lockdown-uri peste tot aiurea, ba monitorizare a mișcării oamenilor, ba criză energetică, ba război cu Rusia și escaladare nucleară, ba ciberatacuri care dau jos cu băncile și pregătesc populația pentru lansarea criptomonedelor băncilor centrale, etc, etc. Toate analizate dinainte, pregătite și simulate de FEM în amănunt. Iar actorii lor, personaje cu conexiuni la FEM. Iar ideologii FEM, scriitori, filosofi, influenceri și miliardar, toți cu o viziune comună – de accelerare a luptei împotriva încălzirii globale și de accelerare a rezolvării tuturor problemelor la nivel global, printr-o acțiune comună sub coordonarea științei și a oamenilor de știință angajați la companiile miliardarilor care sunt membri FEM, îl finanțează și participă la ședințe.

Colac peste pupăză, directorul FEM se mai și laudă că au “penetrat” guvernele și au oameni în poziții înalte în Canada, Australia și alte țări lidere în lupta împotriva Covid prin campania de vaccinare.

Dar meandrele conspirațiilor se complică și mai mult dacă privim totul prin perspectiva energiei. Am scris un articol intitulat “Energia este economie” sau ceva de genul, din păcate nu mai rețin dacă a fost înainte sau după război. Am explicat acolo că fără energie nu putem avea economie și ne întoarcem în evul mediu. Iar fără energie înțeleg fără investiții continue în dezvoltarea de noi capacități de extracție și producție a energiei. Ori toată agenda asta verde promovată de UE și Biden a pornit ÎNAINTE de război. Tot ce s-a făcut de la începerea războiului pare contrar logicii – pe de o parte, s-a continuat această agendă (cu deadline-uri, cu legi, cu “liberalizări” și alte constrângeri) și pe de alta s-a făcut tot ce s-a putut pentru a “stimula” Rusia ca să taie gazele. Astfel, politicienii vor avea pe cine să arunce vina pentru dezastrul economic care vine ca consecință a crizei energetice.

Dar criza energetică nu lovește în toți la fel, ci, deși FEM este (sau se promovează a fi) o organizație cu aspirații globaliste, vedem că marele câștigător al războiului energetic între UE și Rusia este SUA care acum exportă la prețuri crescute, LPG în cantități masive, pentru care nu ar fi avut altă piață de desfacere, dacă nu era acest război.

Iată deci noi și noi argumente că totul pare ireal de legat, teoria conspirației pare să aibă sens și finalitatea pare să fie o iarnă economică care va continua mult după trecerea iernei climatice și care poate include un război nuclear global. Toate astea (criza energetică, implozia economică și războiul nuclear – sau doar fierbinte) au ca urmare câteva consecințe evidente: creșterea vânzărilor de armament (cu mult peste ce s-a reușit cu vaccinul), creșterea controlului politicienilor asupra populației, creșterea controlului organizațiilor supra-statale asupra țărilor (fost) suverane atât din UE dar și din alte părți (vezi similara UE din Africa sau similara NATO din Asia), reducerea populației.

Pare cumva în plus în final să spunem că se dorește ca prin haos să se ajungă la ordine, dar teoria marxistă are ca principiul fundamental revoluția perpetuă, sursa acesteia fiind evident de inspirație diabolică. Haosul are semnătura demonului și de aceea important este pentru noi ca să știm că acolo unde este dezordine, haos, lipsă de claritate, este clar o prezentă a necuratului și viitorul nu poate fi unul pozitiv.

În final, nu vin decât cu sugestia celor interesați de a săpa și mai mult în gaura de iepure să caute Jay Dier și recomandările acestuia de lectură care include nenumărate titluri în care diverși membri ai elitelor descriu cu lux de amănunte evenimente geopolitice de anvergură care au fost planificare și realizate și prevăd cumva și pe cele care vor urma. Jay Dier este un realizator de emisiuni audio-video pe internet, pe diverse rețele sociale, cea mai recomandată fiind Rokfin unde Jay postează content legat de teorii ale conspirației care nu pot fi puse pe Youtube.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] The Future of Nuclear Security – Forumul Economic Mondial – https://www3.weforum.org/docs/WEF_Nuclear_Futures_Exercise_Report.pdf

[2] Live Simulation Exercise to Prepare Public and Private Leaders for Pandemic Response – https://www.weforum.org/press/2019/10/live-simulation-exercise-to-prepare-public-and-private-leaders-for-pandemic-response/

Cauzele inflației

Cauza inflației – conform teoriei economice oficiale – este tipărirea de bani. Deoarece băncile centrale tipăresc bani din aer (emit credite fără sens, care nu aduc dezvoltare economică, permit băncilor să împrumute la dobânzi mici, stimulând consumul etc), masa monetară crește și astfel fiind mulți bani în piață, prețurile cresc.

Dar care să fie cauzele inflației actuale? Cauzele sunt multiple și dacă am fi acriviști am merge până la criza creditelor din 2008 când datoriile de la băncile private care trebuiau să falimenteze au fost transferate prin inginerii financiare către guverne și băncile centrale, adică preluate de meltenii care muncesc ca proștii și plătesc contribuții în timp ce bancherii în vremurile bune pariază pe Bitcoin și fac miliarde iar în vremurile proaste când le dă faliment banca, vine banca centrală și își salvează deoarece băncile sunt “de importanță strategică”.

Mai nou, ultima destrăbălare financiară a fost cu ocazia plandemiei. De fapt cu ocazia plandemiei s-a încercat distrugerea întregii economii. Nu s-a reușit. Capitalismul găsește mereu o cale și deoarece fascismul mondial nu a pus încă mâna pe toată economia, deoarece a apărut omicron, nu s-a putut continua pe varianta de creșterea a controlului populației prin vaccinuri, introducerea vaccinării periodice și reducerea controlată a numărului de “mâncători inutili” cum sunt numiți asistații sociali în limbajul unor actori din Forumul Economic Mondial care ne-a adus virusul.

Sunt puțini care își amintesc că înainte de virus, forumul a coordonat câteva exerciții cu privire la unele riscuri “existențiale” pentru umanitate cum ar fi o pandemie, un război nuclear, o invazie extraterestră, un atac cibernetic care să afecteze întreaga economie etc. Culmea e că după simulare, la o lună, a avut loc plandemia. Apoi, la o lună-două după plandemie a început războiul care are toate șansele ca să devina unul nuclear, mai ales că Vanga l-a prezis deja pentru acest an și după cum știm Vanga (sau cel puțin urmașii ei) sunt în conexiune directă cu diavolii care împing lumea într-o anumită direcție.

Există inflație externă și inflație internă. Starea proastă a economiei românești, problemele specifice din domeniul energetic, destrăbălarea cheltuielilor bugetare, politica monetară a băncii naționale, toți acești factori au dus la creșterea consumului cu mult peste productivitate, prin urmare la dependența de creditare, prin urmare la creșterea expunerii la riscurile unor dezechilibre, cum este actuala inflației externă.

Dacă lucrurile nu ar fi fost atât de nasoale pentru noi (producție aproape inexistență, deficit comercial masiv record, deficit al balanței de venituri-cheltuieli suverane, lipsa unei piețe libere capabilă să se adapteze la fluctuațiile turbulente ale unei economii globale în transformare) în loc de o inflație de 15-20% lunară am fi avut una de 5-10% – cu mult mai suportabilă!

Așa înapoiată cum era, economia Ucrainei avea totuși producție competitivă din cauza energiei ieftine, abundendte și mai ales neliberalizate! De asemenea, forța ieftină de muncă contribuia la productivitate și a permis un nivel de trai acceptabil, semn că mulți ucrainieni au rămas acasă și luptă pentru țara lor deoarece au fost mulțumiți de traiul de care au avut parte în ea.

Un lucru care nu prea se discută cu privire la Ucraina este că dacă poporul ar fi fost nemulțumit de viața din Ucraina, nu ar fi luptat. Ce ocazie mai bună pentru ucrainieni să emigreze în vest, să primească acolo ajutoare multe, un statut privilegiat, simpatie și condiții optime pentru începerea unei noi vieți. Dar majoritatea nu s-au împăcat cu exodul ci s-au întors unde au putut și ajută cum pot la război. Asta înseamnă că ucrainienii au ce să apere, au în amintire imaginea unei țări care merită apărată și merită să mori pentru ea, nu doar pentru că este țara ta, dar este țara ta în care aveai totuși un trai normal, nu unul cum au acum mare parte dintre români care dau din colț în colț ce vor face în legătură cu facturile.

Este evident că niciun politician nu prea mai are ce să facă acum ca să oprească alunecarea în prăpastie. Este prea târziu. Dar se pot lua unele măsuri pentru a începe – mai bine mai târziu decât niciodată – unele reforme obligatorii dacă dorim să fim o putere economică și să avem prosperitate care nu e doar o iluzie adusă de creditare în perioada de boom economic, care iluzie ne este apoi furată când vine crash-ul. În care crash, economiile puternice (cum ar fi Elveția cad 2-3% în timp ce noi cădem 40-50%).

Speranțele tuturor se îndreaptă spre americani – ne trimit dolărei. Că de-aia punem fundul la bătaie și ne expunem la ruși, ca să primim ajutoare. Mentalitatea de asistat și de neputincios căruia trebuie să i se dea de sus ceva, este prezentă la toate stratusurile societății românești de la asistatul social de la țară, până la bugetarul dependent de partid, până la afaceristul din camarila partidului și se termină cu regele neîncoronat al băncii naționale stat în stat care a domnit mai mult decât Ceaușescu și care speră că americanii vor umple golurile și prin urmare transmite instrucțiuni sclavilor de la Cotroceni și de la Palatul Victoriei să facă orice vor americanii ca să nu afecteze macrostabilitatea țării.

Am crede că războiul este independent de finanțe și că are o istorie a lui. Eu sunt adeptul teoriei că toate războaiele sunt războaie ale bancherilor, mai întâi cu regii și apoi, după ce i-au terminat pe regi, între ei. Clanurile de bancheri se luptă între ei la nivel supra-statal și tunurile bubuie când tranzacțiile sunt înghețate. Cam 800 de miliarde de euro are Banca Națională a Rusiei blocați în străinătate de când a început războiul. Prin urmare, rușii vor trece la rubla acoperită în petrol și gaze – asta au încercat cu condiționarea plății în ruble a gazelor. Nu știm dacă le va ieși deoarece dolarul este încă suveran. Cert este însă că bancherii au acces acum la credite speciale pentru a finanța războiul. Băncile care se ocupă de transferul banilor către Ucraina câștigă evident imens din comisioane dar mai ales din creditele care sunt probabil garantate cu obligațiuniel cele mai solide, căci ajutoarele nu sunt evident bani în cash, așa ceva au doar traficanții de droguri.

Cu venirea americanilor și exercițiile cu muniție reală, mulți nici nu se mai gândesc la inflație ci s-ar mulțumi măcar dacă n-am intra curând în război. Până acolo merge perversiunea mecanismului problemă-reacție-soluție până unde victima idioată care nu are habar pe ce lume trăiește, se bucură de mizeria în care trăiește, precum evreul din bancul cu familia numeroasă și capra.

Disoluția statului

Disoluția statului are loc în întreaga lume. Și în vestul “dezvoltat” unde renunțarea la capitalism și la creștinism a dus la distrugerea mecanismelor economice care sunt responsabile de progresul de care beneficiem acum (pe de o parte) și la implozia civilizației datorată depersonalizării și eradicării istoriei pe de altă parte, vedem cum statul pierde teren în fața unei noi organizări – dominația centrelor de putere.

Centre de putere înseamnă o pletora de organizații din diverse domenii cu putere de influență decizie în varii sectoare. Toate centrele de putere au un singur obiectiv – supraviețuirea și propășirea membrilor lor. De exemplu centrul de putere al sionismului a avut ca scop realizarea statului Israel. Scopul încă nu este finalizat deoaerce Israel are riscuri existențiale din partea ultimului dușman neeliminat încă – Iranul. De aceea centrul de putere al sionismului va produce un nou război mondial dacă e nevoie pentru a distruge și ultima rezistență.

Dar cum poate centrul de putere al sionismului să realizeze acest scop? Sioniștii sunt o mână de oameni și au capacități limitate. Dar alte centre de putere au alte interese care pe anumite felii de activitate, se suprapun cu centrele sioniste și pot să colaboreze împreună. De exemplu, centrul de putere din jurul președintelui Trump avea anumite interese financiare și cum câțiva membrii aparțineau și de unul și de altul, colaborarea între aceste centre de putere a fost foarte reușită și continuă chiar și acum când Trump este pe bară.

Unele centre de putere din Marea Britanie au ca interes succesul financiar al băncilor care au sediul în Londra, de aceea vedem jongleriile cu lira sterlină și variațiile masive care au făcut mulți miliardari de-a lungul timpului, Soros fiind unul dintre ei. Anul acesta, cu ocaziei dansului nebun al lirei sterline, probabil alți miliardari au apărut, dar nu toți doresc să fie la fel de populari ca Soros.

Cel mai nasol este când niciun centru de putere nu are interesul ca orașul în care trăiești tu să nu fie bombardat. Atunci se alege praful de toate: de infrastructură, de câmpurile agricole, de casele oamenilor, de spitale, de școli. Practic prezența statului în acele orașe se reduce treptat și ajunge la maxim o prezență militară sau – și mai nasol – doar un tranzit când al unora, când al altora prin orașul tău. Așa pățesc acum ucrainienii din satele de pe front care încă nu s-au speriat și nu vor să fugă, preferând să trăiască așa cum pot în zona frontului. Dar nu doar cei din zona frontului au rămas fără stat ci cam toți ucrainienii.

Problemele locuitorilor unei țări aflate în război sunt următoarele:

  • lipsa siguranței – se înțelege că dacă locuiești în Ucraina și te trezești cu un tab la poartă din care coboară niște soldați, trebuie să te problametizezi; de asemenea, din cer pot să cadă bombe sau casa să îți fie lovită de proiectile de artilerie sau ale vreunui tanc; uneori, poate soldați unei părți chiar vin să se ascundă la tine în casă și să tragă în inamici; este deci grav să trăiești chiar dacă nu prea ții la viață, tensiunea și zgomotul luptelor sunt destul de stresante; dar pe lângă riscul pus de război, în pace principala problema sunt furturile și hoțiile. Practic Ucraina se întoarce în evul mediu – fără poliție, fără justiție, fără un stat care să plătească polițai și presa care să tragă de ureche ministrul de interne dacă hoția și furturile trec peste un anume nivel, locuitorii Ucrainei trebuie să se apere singuri. Problema e că mai ales hoții vor folosi arme și pentru o bună perioadă va domni legea junglei așa cum în prezent în Bosnia Herțegovina, deși războiul s-a terminat de ani buni, securitatea la nivel loco este problema fiecărei comunități și a fiecărei familii.
  • lipsa perspectivelor – chiar dacă războiul se va termina, va dura decenii până civilizația va fi refăcută și nivelul de trai va ajunge din nou la cum era înainte, când oricum nu era grozav. Dar ce mare brânză, că oricum ucrainienii erau cam săraci. Poate erau săraci, dar acum au următoarea problemă: toate drumurile de acces la câmpurile agricole (și în general toate drumurile în afara rețelelor stradale importante) sunt minate! Numai deminarea acestora va lua câțiva ani buni și va costa o grămadă de bani. Nu se poate face reconstrucția clădirilor dacă nu se face deminarea. Nu se pot strânge bani pentru reconstrucția clăridilor dacă nu se lucrează și dacă agricultura nu produce. Nimeni nu va da din afară bani Ucrainei – în caz de victorie – pentru refacere, sunt doar false promisiuni. Toate țările au nevoie de bani în criza care va urma, de ce și de unde ar da cineva miliarde Ucrainei? SUA a dat Germaniei bani după WW2 deoarece a avut de unde. Economia SUA era #1, neatinsă, ba chiar dezvoltată după război. Dolarul era solid ca aurul. Acum SUA nu mai are economie (Clinton a mutat producția în China) iar dolarul este în risc inflaționist, ba chiar hiperinflaționist.
  • lipsa serviciilor medicale; majoritatea românilor au acces la spitale, unii chiar la spitale și policlinici private, la cabinete, la farmatii etc. În Ucraina, spitalele au fost distruse. Ce a rămas sunt rămășițele unui sistem de sănătate oricum slab, cu mult sub al României. Dacă în România sunt periodic probleme cu anumite medicamente (din cauza lanțurilor de producție și a reglementărilor), imaginați-vă cum poate un diabetic să aibă parte de tot ce are nevoie pentru a supraviețui în Ucraina. Cât timp este însă război, prioritate au soldații și spitalele sunt în general pline cu soldați. Minele de asemenea fac răniți și Ucraina este probabil a doua țară minată din lume dupa Egipt.
  • lipsa utilităților. Am putea zice că mulți locuiesc la țară și au ce le trebuie. Dar curent au nevoie și la țară. Pentru încărcat telefon, pentru pompa de la fântână etc. Rusia a bombardat recent infrastructura de energie – termocentrale, centrale electrice, puncte de distribuție, etc. Mentenanța rețelei electrice este dificilă în timp de pace, uzura echipamentelor vechi, sovietice, rămase din perioada de glorie a URSS, depopularea masivă (specifică unei țări sărace, ca și România) și economia precară (deci lipsa banilor) a făcut extrem de dificilă ținerea pe linia de plutire a sistemului energetic care era. Atât de înapoiată era Ucraina din punct de vedere al energiei încât în ciuda relațiilor bune cu UE, conectarea la sistemul de energie european s-a făcut abia după începerea războiului, în pripă. Conectarea începuse mai dinainte, dar Ucraina nu putea face toate modificările necesare și UE, deși avea nevoie de electricitate și a ajutat Ucraina, nu putea face mai mult deoarece choke-ul sunt oamenii – trebuie oameni bine pregătiți și cu experiență – și banii mulți (imaginați-vă numai un stâlp electric ce înseamnă, de la testarea terenului la proiectarea structurii de rezistență și la execuția lucrării). Oportunitățile și provocările Ucrainei din punct de vedere energetic erau mari dinainte (și unele și altele). Moștenirea sovietică a unor centrale nucleare mari și a unor hidrocentrale de asemenea mari construite pe o rețea hidrografică masivă. Ca să vă faceți imagine, Ucraina producea în 2019 peste 10G hidro, jumătate din capacitate (poate produce 20, dar nu consuma …). România maxim a produs 6-7 din hidro. Iar energia hidro e sub 10% din total, Ucraina având și cărbune mult și bun. Fără rețea însă, degeaba ai producție. Acum însă nu mai au nici rețea, nici producție deoarece rușii distrug tot. Refacerea va însemna probabil colaborarea cu firme din export care vor face ca și la noi – profituri record la prețuri idem pentru populație. Energia electrică va fi un lux în Ucraina.

Am putea însă pune întrebarea – ce mai reprezintă atunci statul ucrainean? Ei bine, statul ucrainean înseamnă un guvern care dă declarații și nu are nicio putere. Evident mai este armata, care încă luptă. Mai sunt câteva orașe unde administrația locală face ce poate. Dar pentru majoritatea cetățenilor, guvernul nu face nimic deoarece nu poate face nimic.

Dacă războiul este cauza principală pentru disoluția statului în Ucraina, în România sărăcia, criza financiară, energetică, politică și alte crize vor cauza disoluția.

1 2 3 4 313