Vinzi carte, n-ai parte

Dacă românii ar mai citii ca pe vremea lui Ceauşescu, orice prim-ministru ar tremura la vestea că ditamai distribuitorul de carte intră în faliment. Ştirea că Elefant a intrat în faliment nu prea a făcut valvă în presa noastră, cu excepţia pe ici pe colo: Evident că nu sunt pentru intervenţionism cum sugerează unii. Nu are statul ce să intervină pe piaţa cărţii aşa cum nu ar avea nici pe piaţa imobiliară sau pe piaţa RCA unde vedem că a făcut varză totul. Intervenţionismul statului prin PRIMA CASĂ este ca o propteală a preţurilor la apartamente deoarece nu permite aterizarea acestora la un nivel tangibil pentru veniturile din Românika. Programul PRIMA CASĂ este un exemplu ideal de exemplificare a subjugării ţării către finanţele internaţionale care nu au agreat un crash al preţurilor după 2008 deoarece evident ar fi dinamitat sistemul bancar şi multe “investiţii” ale cămătarilor rămâneau fără nicio perspectivă. Aşa, cu prima casă, preţurile au fost menţinute şi meltenii nu au renunţat la plata ratelor speriaţi de creşteri şi mai mari, deşi un crash al preţurilor la 20% din nivelul din 2008 putea să permită oricărui om cu orice salariu mediu un apartament normal, cel puţin. Narativul cămătarilor propagat prin fabrica de produs consens din presă, susţinea că dacă preţurile pică, va avea de suferit şi industria construcţiilor, nu doar băncile care mereu sunt prea mari ca să pice şi trebuie să luăm de la educaţie să dăm la Prima Casă. Vai, domne, ce pierdere! Samsarii care realizau randamente de 700% în ditamai bulă, trebuiau să se mulţumească cu mai puţin. Culmea e că construcţiile au mers atât de prost, că au trebuit ulterior să fie stimulate şi ele prin acel giumbuşluc cu salariul minim. Ca fapt divers, vedeţi că pentru construcţii au avut imaginaţie să găsească soluţii targetate pe ce îi doar pe ei, pe stimularea salariilor ca să nu mai fugă doreii afară. La bănci însă, prioritatea era a cămătarilor, de aceea sub pretextul “ajutării” omului de rând care nu are bani să dea avans, s-a inventat “un program” care evident că nu avea în cap accesul facil al oamenilor, ci menţinerea preţurilor mari, care altfel ar fi afectat profiturile băncilor şi chiar solvabilitatea acestora. Personal sunt sigur că cu puţină imaginaţie de inginerie contabilă, balanţele erau rezolvate şi crash-ul putea fi evitat, însă aceste programe sunt specifice politicii economice deloc capitaliste din Imperiu, în care statul ia măsuri cu dedicaţie pentru anumite centre de putere, de la bănci, la big pharma şi acum la complexul militar industrial. Ori această politică se propagă pe plaiuri mioritice, trecând prin Bruxelles care culmea, deşi este împotriva stimulării de stat a unor segmente – UE arde dacă aude că statul stimulează agricultura sau vreo industrie anume – când e vorba de bănci, bagă nene cât mai mult. Sau de fonduri pentru panouri electrice, pentru maşini electrice şi alte direcţii economice conforme cu Marele Reset. Nu vreau să reiau aici toate comentariile anterioare legate de PRIMA CASĂ despre acest subiect pe

Read more

Comasarea alegerilor – încă un indiciu al declinului pseudo-democraţiei europeniste a partidului unic

Avem aşadar o coaliţie anti-natură: socialişti cu liberali. Teoretic ideologii complet diferite, teoretic, perspective total diferite asupra lumii şi evident asupra politicilor care trebuie aplicate. Cum însă noi trăim sub jugul UE, o dictatură soft, care vine cumva ca un altoi otrăvit pe o moştenire democratică capitalistă, trebuie păstrate măcar anumite tradiţii recente pentru a nu produce şocuri prea masive establishmentului europenist şi pentru a nu deraia de la marşul antihristic, epopeea Marelui Reset. Una dintre aceste tradiţii care trebuie păstrate, chiar dacă de formă, ar fi sistemul de partide, pentru a simula democraţia. Este evident cred pentru oricine are doi neuroni că democraţia în România, ca şi în orice ţară europeană este cumva un mare simulacru. Unul dintre cele mai clare indicii ale acestui simulacru este însăşi existenţa acestei coaliţii anti-natură. Coaliţiile nu sunt în sine ceva anti-democratic, dar o coaliţie formată din două partide care au ca singur scop păstrarea ciolanului şi continuarea afacerilor camarilei de partid prin împărţania pacifistă a tuturor poziţiilor de control în stat trebuie să dea semne de întrebare oricărui român care mai crede sau speră că în România avem democraţie. Cu ce diferă UE+coaliţia de URSS+PCR în 1947? Şi atunci am avut alegeri libere şi atunci am avut puteri străine care dictau cine trebuie să conducă ţara şi atunci am avut laşi şi trădători care au vândut ţara străinilor şi au tolerat distrugerea a ceea ce se construise cu greu înaintea lor. Iată acum că în prag de alegeri când mulţi fraieri speră că noile partide naţionaliste pro-europene vor veni şi vor schimba ceva, nici măcar această iluzie nu le este permisă românilor. La ce mă refer? Iluzia “eliberării” şi a unui partid “pentru patrie” care să restabilească suveranitatea şi prosperitatea ţării, a fost oferită mai multor popoare estice în perioada recentă. De la Polonia care ajunsese până să fie ameninţată cu tăierea de fonduri şi era numită oaia neagră, la Ungaria unde preşedintele “dictator” se opune ideologiilor europeniste şi ajutorării Ucrainei, până când nu se mai opune, şi mai recent până la Cehia unde preşedintele ultra extrmist, anti-european şi anti-Ucraina a ajuns să ofere garanţii de securitate Israelului [1] deoarece toate celelate probleme le-a rezolvat, aproape toate “noile democraţii” au testat partide “extremiste” care însă nu au clintit cu o iotă avântul schimbărilor majore ale structurii Imperiului European, ci din contră: Greean Deal merge înainte în ciuda acestor partide naţionaliste, fermierii claxonează ca tembelii degeaba deoarece meltenii dorm pe ei şi nu înţeleg ce li se pregăteşte, iar noul val de alegeri nu va aduce decât încă un rând de măcănitori pe bani care nu au nicio putere şi nicio intenţie să schimbe Imperiul şi să restaurească vechiile valori ale democraţiei şi capitalismului. Întorcându-ne la Românika, după decenii de corupţie, hoţie şi incompetenţă crasă, dezbaterea politică a ajuns la un nivel minimal şi implicarea oamenilor asemenea. Chiar şi promisiunile AUR s-au desumflat rapid după ce şeful de partid al acestui one-man-party şi-a demonstrat supunerea necondiţionată faţă de pilonii puterii sistemului actual: UE,

Read more

Criza seculară continuă

Prin seculară nu se înţelege că criza aceasta va dura un secol, ci că va dura până când tot mormanul de gunoi actual va arde şi va consuma uscăturile pentru a permite noilor lăstari să crească. Care lăstari vor avea nevoie de ceva timp până să se facă mari şi să dea roade, până când vom putea spune “am ieşit din criză”. Cititorii chiazna.ro ştiu că poziţia mea a fost mereu că 2008 a fost doar un semnal al unei crize mai mari deoarece în loc să se rezolve problemele, acestea au fost pasate la un nivel mai înalt unde un cutremur va declanşa un prăpăd mult mai mare. Ca la o casă unde în loc să rezolvi structura de rezistenţă, te apuci să peteceşti crăpăturile din perete. Iată din nou câteva citate, cu aceleaşi idei, de ani de zile, legate de băgatul gunoiului sub preş şi scamatoriile financiare de la vârful Imperiului care produc sărăcie, haos şi în cele din urmă război: Problema este aceeasi: economia nu creste in ritmul in care ar trebui, butoanele apasate de bancheri nu au ajutat cu nimic pe omul de jos, banii raman sus si nu se scurg in jos, in jos se scurge doar inflatia care in cifrele oficiale este coafata si niciodata nu vor accepta sa spuna realitatea. […] Balaurul acesta cu multe capete care este generic numit sistem financiar a ajuns invicibil si singura sansa a omului de jos este ruperea cat mai profunda si independenta totala prin renuntarea la orice are a face cu banul. Sfat util, mai ales pentru vremurile cand implozia programata va avea in sfarsit loc. 13 noiembrie 2010 De-a lungul anilor am tot vorbit despre fiecare reministență socialistă rămasă în economia românească și le-am detaliat efectul pervers prin care frânează dezvoltarea capitalistă și prosperitatea fie prin alterarea unor piețe libere (cum ar fi programul Prima Casă și impactul masiv asupra prețurilor în imobiliare și asupra costului banilor, etc), fie prin stimularea unui mediu corupt în detrimentul unui mediu competitiv în rândul agenților economici care ar putea crea o economie prospera (cum ar fi camarila politica a partidelor și corupția din achizițiile publice, etc) până la probleme mai profunde și grave, care nu vor avea o șansă prea curând să fie rezolvate pe meleaguri mioritice (cum ar fi administrarea teritorială total ineficientă și lipsită de sens, sistemul de pensii și povara seculară pe care acesta o pune pe bugetul țării, etc. 12 FEB 2021 Cine insa sa observe ca astfel se sapa groapa statelor si suveranitatea statelor nationale este pusa in pericol, in prezent toate marile state avand datorii imense nu doar unele catre altele ci mai ales catre banci, practic viitorul umanitatii fiind amanetat catre aceste noi institutii supra-nationale sau mai bine zis globale care nu au casa si care pot opera oriunde un lume si pot determina alegerea unor presedinti, numirea unor ministrii si prim-ministrii sau chiar pe alocuri pot determina razboaie, crize economice, devalorizarea unor monede etc? Economistii – acestia trebuiau sa observe

Read more

Sunt apelurile la înarmare un semn că războiul este inevitabil?

Nu. Apelurile la înarmare sunt rezultatul campaniei agresive a Complexului Militar Industrial de a stimula vânzările cât mai mult. Dacă nu acum când? Dacă BigPharma nu trăcea tunuri în toiul plandemiei, când? Paradoxal, deși România nu are bani, în loc să cumpere avioane ieftine de la suedezi, care fac același lucru sau chiar mai multe decât cele ale americanilor, cumpărăm ca sclavii datori vânduți, arme scumpe proaste și care sunt la preț dublu. Mă refer în primul rând la F-35-urile care costă 6.5 miliarde + TVA. Dar evident că războiul este puțin probabil deoarece atacarea Ucrainei este doar un act de apărare al Rusiei în perspectiva plasării potențiale de nucleare NATO la 456 km de Moscova. Dacă Ucraina nu era atacată, intra în NATO și dacă intra în NATO, Rusia, pentru a descuraja plasarea rachetelor, trebuia să lupte nu doar cu Ucraina, ci cu Ucraina, România și Polonia, deoarece chiar și atunci, când Ucraina fiind în NATO ar fi atacată de Rusia, SUA nu ar fi intervenit ci ar fi băgat în față minionii. Rusia a încercat să descurajeze aderarea Ucrainei la NATO de mult timp dar nu a reușit. Orice țară aflată în situația Rusiei, cu o armată cum are Rusia, cu resurse cum are Rusia, cu capacitățile Rusiei, nu ar fi stat pașnică ca SUA să bage Ucraina în NATO și ca ulterior să plaseze nu doar nucleare dar și radare și tot felul de arme pe granița de 2300 km între Rusia și Ucraina. Aşa cum România a ales să treacă Nistrul, deoarece a putut, tot aşa Rusia a ales să atace Ucraina, deoarece a putut. Din acelaşi motiv, deoarece poate, SUA are sute de baze militare împânzite peste tot în lume, nu ca să promoveze valorile culturale ale SUA, ci pentru a tăia avântul Germaniei care cu gazul ieftin al ruşilor ar fi ajuns inevitabil la o alianţă economică cu China care ar fi băgat în irelevanţă SUA. Așa cum în plandemie aveam OMS care dărea directive și “indicații” despre cum trebuie abordată lupta cu virusul, acum SUA, sau mai bine zis fabricile de armament din SUA, ne învaţă cum să abordăm riscurile geopolitice ale momentului, create tot de SUA: prin achiziţia de arme. Bineînţeles, melteanului de rând i se pompează în creier că ne trebuie revenirea la armata obligatorie. Evident că cu cât mai mulţi fraieri angajaţi în armată, cu atât mai mari nevoile de arme şi de materie primă pentru aceştia şi cine să le ofere dacă nu Complexul Militar Industrial American care are nevoie ca de aer de comenzi deoarece China oferă produse mai bune la jumătate de preţ, dar dacă în cazul electronicelor de exemplu, China este indispensabilă şi oamenii cumpără de unde e mai ieftin, în cazul armelor, e musai să cumperi de la SUA. Altfel, primeşti ameninţări ca Ungaria, care nu a cumpărat nimic armament de ceva timp. Este la mintea cocoșului că după terminarea Ucrainei, Rusia nu va mai putea duce un alt război, pe de o parte, și

Read more

Cum ne pregăteşte guvernul pentru război

Chiar dacă credem că avem un guvern incompetent, nu este deloc aşa. Competenţa guvernului este perfectă pentru cine l-a pus acolo şi dacă un guvern nu performează, va fi dat jos. Ponta ştie … Aşadar, care e treaba cu inflaţia de ştiri despre iminenţa unui război? De unde vine acest produs al fabricii de produs consens despre care am tratat pe larg în plandemie? Acest produs vine cu siguranţă de la inginerii sociali, de la cei care umblă la butoane. Scopul acestei inflaţii de ştiri despre război, sau al acestui produs de propagandă este ca să ne pregătească mental pentru război deoarece dacă toţi oamenii ar refuza să lupte, inginerii nu ar mai avea pioni şi carne de tun pe care să o manipuleze pe tabla de joc a lumii. Cum ar arăta un joc de şah cu pioanele lipite de tablă? Tot aşa, deoarece psihologia cartofului de canapea este precum un lipici, se pompează aceste ştiri pentru a pregăti carnea de tun pentru acţiune. Evident pregătirea are loc pe toate palierele, de la cartoful de canapea menţionat mai sus, la soldăţelul de plubm cu IQ cam scăzut care a crezut că la armată măcar ia şi el un salar, fără să se gândească că va fi primul sacrificat în planurile marelui reset. Dar care să fie planurile turbaţilor şi de ce tocmai acum? Ce e nou? Mă refer, ce e nou pe lângă faptul că Ucraina nu stă bine militar, ceea ce nu e deloc nou deoarece după respingerea spectaculoasă a ruşilor din toamna 2022, Ucraina nu a mai realizat mari progrese. Navele lovite ale ruşilor sau loviturile de precizie chiar asupra bombardierelor strategice nucleare ale ruşilor sunt probabil lovituri planificate şi executate la ordinul SUA, Ucraina neavând un avantaj prea mare militar din aceste punsături în urs, care de fapt i-au atras reacţii şi mai violente şi mai puternice ale ruşilor. La ce i-a folosit Ucrainei acele lovituri asupra podului de la Kerch pe care e la mintea cocoşului că nu îl poţi da jos cu una cu două şi chiar dacă îl loveşti, ruşii îl vor repara sau vor folosi bacul cum au făcut şi înainte să reocupe Crimeea. Întradevăr poate creşti costurile globale ale armatei ruseşti cu 1% dar pentru asta te trezeşti cu peste 50% din reţeaua energetică distrusă, deoarece imediat după acea lovitură asupra podului, ruşii au început sistematic să lovească generatoare şi puncte de distribuţie energie. Nu au trecut încă la centrale, deoarece ei speră să recucerească Ucraina şi vor să le primească funcţionale. EI bine, planul turbaţilor este ca să ne bage şi pe noi în răzbel. Pe care noi? Fie pe România, fie pe Polonia, fie pe Ţările Baltice, pentru americani oricare variantă este bună deoarece ei doresc un război Rusia-UE în care ruşii să îşi folosească arsenalul nuclear pe europeni şi SUA să le dea lovitura fatală la final, ruşilor, nu chinezilor, deoarece China nu va acţiona în cazul unui război Rusia-UE, ci din contră, va face apel la pace

Read more

Nu îl ascultaţi pe Constantinescu, bursa nu va creşte în 2024!

Nu doresc să dau sfaturi financiare sau mai bine zis nu doresc să mă închidă ăştia că dau sfaturi financiare fără să am nu ştiu ce patlama de ştiri oficiale. Există un nene, Sorin Constantinescu pe Youtube care îndeamnă lumea să cumpere acţiuni deoarece companiile româneşti mari nu vor pica niciodată. Sfaturile lui sunt cumva mainsteam şi ar fi ok într-o economie normală dar trebuie din nou să clarificăm unele aspecte deoarece dl Constantinescu vorbeşte repede, pe scurt şi incomplet, are o logică sumară şi o perspectivă cvasi-becalistă asupra afacerilor. În primul rând, dacă privim la rece, România este vecină cu un război, deci a băga banii în România este un risc maxim. După cum ştim din cărţile de finanţe, din educaţia financiară pe care dl Constantinescu pretinde că o are, investiţiile se împart în grade de risc şi fiecare investitor trebuie să aibă cât de cât un plan de investiţii, pe grade de risc, mai tehnic zis o segmentare. Concret, fiecare trebuie să ştie, pe lângă suma pe care o are de investit, care poate fi predictibilă sau dinamică, ce segmentare a riscurilor îşi alege. Iată de exemplu o schema de risc, de bun simţ. Împărţeala acestor segmente de risc depinde însă şi de ce bani aveţi, de obiective, de cunoştinţe etc. În general, cei care întreabă aiurea pe live-uri întrebări de investiţii în general nu ştiu de importanţa acestei împărţeli fără de care există riscul ca toată suma investită să fie pe roşu şi oamenii să rămână săraci, investind chiar banii de care au nevoie. Catalogarea riscului de asemenea este o chestiune complicată în care mulţi cad în capcana subiectivismului. De exemplu, dl Constantinescu crede că UE e bună şi Green Deal e chiar cool şi nu va afecta Transgaz. Hidroelectrica va dudui deoarece investeşte în panouri. Eu însă, am văzut nenumărate panouri bombardate în Ucraina şi evident infrastructura energetică, prin urmare văd cu alţi ochii riscul acţiunilor companiilor de energie din indicele BET. Chiar dacă teoretic acţiunile sunt de risc mediu sau obligaţiunile suverane de risc scăzut, geografia contează, prin urmare, dată fiind situaţia de la noi, şi acţiunile şi obligaţiunile eu le-aş cataloga la roşu, alături de 99% dintre investorii din lumea asta, care de aceea pompează bani în România deoarece trebuie să îşi verse undeva şi felia lor roşie şi crypto-ul deja e cam la graniţa dintre roşu şi galben. Să vedem însă unde greşeşte Constantinescu când recomandă bursa românească: deşi în general investiţia în acţiuni ale unor companii mari e recomandată şi istoric indicii au adus randamente bune, eu cred că dat fiind proximitatea războiului, orice investiţie în România nu mai este pe verde ci începe de la galben, iar bursa românească după mine este pe roşu. Dacă e să intrăm mai mult în amănunte şi în variante de investit, chiar şi leul este cumva pe galben, în sensul că pur şi simplu având investiţii în lei rişti ca la prima rachetă rusească care pică în Constanţa pe nepregătite să pierzi 25%. Constantinescu se

Read more

De unde vin problemele fermierilor?

Uneori este bine să clarificăm lucrurile. De aceea voi trata subiectul pentru cei care nu s-au preocupat şi nu au habar de ce se discută şi se întâmplă în jurul lor. Mă voi apleca mai ales la problemele fermierilor români deşi voi face unele referiri şi la cei din vest. Grâul ucrainean Este cea mai repetată problemă şi cumva cea mai preferată şi de guvernanţi în a fi pusă în faţă deoarece este cea mai simplă şi cea mai uşor de rezolvat, sau mai bine zis de mătrăşit. Mai concret problema grânelor ucrainienilor constă în 2-3 aspecte. Primul ar fi competiţia ilegală prin aceea că grâul ucrainienilor este desfăcut pe piaţa noastră şi evident afectează preţul în sensul că îl dă jos. Zic că este ilegală această competiţie deoarece UE acceptă doar alimente “care respectă normele”, ori grâul ucrainienilor nu respectă normele. Nu ştiu ce sunt normele şi cât de mult sunt ele aplicate, cert este că de exemplu agricultorii români trebuie să folosească doar anumite tratamente pentru a nu face grânele prea cancerigene pentru consum. Cum nimeni nu testează grânele ucrainienilor şi cum acestea sunt oricum provenite din terenuri unde se duc bătălii şi unde probabil sunt nenumărate deşeuri militare, evident că grânele ucrainiene, pe lângă competiţia ilegală sunt şi un risc medical real. Dar iată că guvernul nu se preocupă de faptul că românii sunt la risc să consume făină şi alte produse alimentare produse cu un grâu care poate e cancerigen. Culmea e că pe Covid a pompat miliarde de euro ca să ne salveze cu acele măşti non-conforme şi alte idioţenii, dar de cancerul adus de grâul ucrainean nu se preocupă. Cei care vor să o întoarcă ca la Ploieşti, dintre politicieni, când vine vorba de faptul că grânele ucrainiene nu respectă normele sanitare ale UE, aduc vorba că acestea sunt folosite doar pentru animale, ca şi cum nu tot aia e, că doar nu ajung toxinele, prin animale, în cele din urmă la om. Omit intenţionat faptul că şi pentru animale, UE are norme cu privire la grânele produse, care trebuie respectate. Cu privire la aspectul competiţiei ilegale, avem deci două aspecte: unul cel al normelor europene care evident nu sunt respectate de producătorii din Ucraina şi al doilea cel al taxelor zero la import. Chiar dacă grânele ucrainienilor ar fi un produs 100% conform cu normele UE, importul de grâne se face cu taxare vamală, care acum este zero. Dacă acum eu îmi cumpăr o carte pe Amazon SUA, la vamă sunt taxat şi plătesc pe lângă preţul cărţii, taxe vamale, deoarece UE nu are acord de anulat taxare vamală pentru cărţi cu SUA. Nu contează nici măcar că acea carte nu mai există în UE şi nu face competiţie altor edituri din UE. Cu atât mai mult, având în vedere că în UE avem produs excedentar agricol şi UE finanţează agricultura tocmai pentru a menţine o siguranţă a hranei, în sensul reglementării, cu atât mai mult pe domeniul agro-alimentar taxarea are rolul de

Read more
1 2 3 4 5 342