Războiul dintre noi

Puțini oameni / români în ziua de astăzi știu despre conflictele interne în sânul Bisericii Ortodoxe în Ucraina care au avut loc acum ceva timp. Specialiștii și cei care urmăresc îndeaproape Ucraina, au menționat aspectul religios al problemei, dar neavând o perspectivă spirituală asupra războiului, privesc aspectul religios doar ca pe o componentă a războiului material, ca pe un front de luptă, nu ca pe cauza principală și adevăratul front.

Să vedem acum pe scurt – și preluând din Wikipedia – istoria războiului fraticid din sânul ortoxoxiei ucrainiene. În 2018, Bartolomeu, patriarhul Constantinopolelui care lucreaza la comanda CIA (în deloc-sfânta tradiție a patriarhiei ecumenice din epoca modernă) a “retras” (ca să zicem ce zic ei) dreptul rușilor de a numi episcopul Kievului (adică practic i-a gonit pe ruși) și a “legiferat” pe schismaticii care se rupseseră de ruși. Pe scurt, în Ucraina existau 3 biserici ortodoxe: 1 canonică care ținea de Moscova și alele 2 separate, necanonice – nu le știu istoricul.

La o primă vedere, actul de unificare a ortodocșilor ucrainieni într-o singură biserică pare ceva bun. Dar orice lucru bun trebuie judecat după roade. La moment roadele au fost inflamarea rușilor (înțelegând capetele bisericii ruse) atât de mult încât au interzis ortodocșilor care sunt sub juristicția Moscovei să participe la slujbe organizate în biserici controlate/supuse lui Bartolomeu. Nu îmi este clar dacă doar în Ucraina sau oriunde, deși schisma este evident universală. O schismă similară a avut loc cu Estonia în 1996, deși părea doar … încălzirea.

Între timp, ruptura dintre Moscova și Constantinopol s-a propagat în dreapta și în stânga. Grecii, Alexandria și Cipru s-au dat cu Bartolomeu. De asemenea, rușii și-au trimis preoți în Turcia – unde înainte nu aveau pentru a respecta canoanele legate de autoritatea unui singur episcop asupra unei cetăți (canoane care oricum nu sunt respectate în vest și în SUA unde fiecare biserica și-a trimis episcopi și convertiții locali servesc fiecare unde vrea și se pot muta dintr-o parte în alta cum bate vântul). În vest, unde rușii aveau o diaspora cât de cât organizată care ținea de Patriarhia Constantinopolelui, ruptura s-a manifestat prin împărțania episcopilor între unul și altul după cum l-a dus pe fiecare capul.

Pe scurt zis, consecința schismei este că peste tot pe unde rușii au diasporă și credincioși au încercat și încearcă să își deschidă propriile biserici și episcopii care să țină de Moscova. Unde acestea existau, dar erau legate de Constantinopol (din motive istorice, de pe vremea comuniștilor) rușii încearcă să îi convingă pe episcopi și să îi atragă la ei.

Dar ruptura dintre Moscova și Bartolomeu nu este deloc doar cauzată de Ucraina, ci principala falie este de fapt raportarea la ecumenism și colaboraționismul cu Noua Ordine Mondială al cărei cap în spațiul religios este Papa. Altfel spus, rușii nu vor pe papa, pe când Bartolomeu e gata să sărute inelul, dacă nu a făcut-o deja în privat.

Întorcându-ne la oile noastre, căci problemele de canonică sunt deasupra noastră, trebuie să mai spunem câteva lucruri. În primul rând, cum de s-a găsit Bartolomeu să facă această binefacere ucrainienilor și cum de l-a ars atât de mult dragostea frățească tocmai acum (în 2018) când Ucraina încearcă se se formeze ca națiune (deși mai are ceva de muncă) și când se duce o bătălie internă (ca să nu îi zicem război civil) între cei care vor autonomie și “valori europene” și cei care vor panslavism și sunt cu “Bizanț după bizanț” …

Din nou repet însă că dincolo de canoane contează oamenii și în rândul ortodocșilor nu este un secret că Bartolomeu este un automaton al CIA-ului și al masoneriei (ca și înainte-mergătorii săi despre care există documente fost-secrete declasificate publice că au colaborat cu CIA, că au jurat credință CIA, etc). Dar supunerea față de CIA nu ar fi o problemă pentru ortodocși dacă se încearcă doar afirmarea unității ucrainienilor în fața expansionismului rusesc. Problema e însă raportarea la ecumenism – unde nici rușii nu sunt deloc nevinovați, patriarhul Kiril având și el nenumeroase alunecări / căderi.

De asemenea, ce mai contează este situația la fața locului. Una este o schismă acolo sus, alta e bătăi între credincioși și împărțanii de biserici, de cărți sfinte, etc. E adevărat că de la cap se împute peștele și că ruptura celor de sus nu putea să lase fără consecință oile de jos, dar oile chiar doar atât pot să judece, să se mănânce între ele ca câinii? Și au fost astfel de manifestări în rândul ucrainienilor … Unul era de o parte și altul de alta, semn că unitatea în duh era îndepărtată și fiecare nu căuta decât să impună celuilalt propria viziune asupra unității și identității ucrainienești.

Toate astea sunt în esență doar manifestări ale credinței sau lipsei acesteia. Omul care are Sfântul Duh răspândește în jur pace și scoate sabia mai ales împotriva diavolului, pe când oamenii stăpâniți de duhurile necurate, sunt primii care aleargă la război și vedem că de la războiul pentru cele sfinte (canoane, tradiții, autonomie) prin predică, cuvânt și prozelitism, prin citate poate din canoane, din sinoade, din cărți sfinte, s-a ajuns la războiul cu armele.

La ce să ne așteptăm noi românii? Suntem noi mai breji? Eu unul nu cred, cred că noi nici măcar nu avem starea de spririt să fim preocupați de probleme religioase, eclesiastice, duhovnicești. Ucrainienii măcar aveau preocupări mărețe deși greșeau prin mândrie, orgoliul și intoleranță. Dar noi românii suntem atât de mult ancorați în propriile idei, convingeri, orgolii încât ororile războiului în România când va începe vor fi la o cu totul altă scală decât ce vedem acum în Ucraina. Noi nu doar că nu suntem preocupați de aspecte canonice și/sau identitare și încercăm să apărăm ceva (fie canonicitatea, fie afirmarea unei identități naționale). Orizonul nostru de interes este mult mai limitat și se focusează înspre interior, înspre persoana noastră, noi nu vrem doar să afirmăm ideile noastre, personale și să impunem și ceorlalți părerile noastre și felul nostru de avedea lumea, ci preocupările noastre nici măcar nu sunt pe plan intelectual și/sau religios ci pe plan material, teluric, animalic.

Zelinsky vrea război nuclear

Titlul acestul articol nu este un fake new / click bait ci decodarea pe scurt a ultimului narativ pompat de Zelinsky la CNN. Din start aș atrage atenția că de departe CNN este principala fabrică de producere a consensului de unde se dă ordinul ce mesaj trebuie pompat către armatele de zombie din întreaga lume conectați la propaganda oficială. Prin urmare, noile produse de narativ e firesc să fie lansate prin CNN.

Spre deosebire de războiul cu virusul de data trecută când construcția narativului dura ceva timp, acum fluxul este mult mai rapid: Zelinsky este invitat la CNN, lansează bomba și o mie de clone traduc aproape instant “știrea zilei” pe toate meridianele. Data trecută, o categorie de experți trebuiau să facă unele studii prin care să sperie lumea, alți experți (bloggeri) erau invitați la TV ca să explice studiile și apoi, outleturile media din întreaga lume traduceau pe limba fiecărei nații (inclusiv în Rusia și în Patagonia) “mesajul” cum că trebuie să ne speriem și să purtăm mască, să stăm în casă, să ne vaccinăm și alte prostii de-astea. Care a fost rezultatul? Miliarde de dolari pompați în vaccinuri, inginerii financiare astronomice, dublarea bugetului băncilor centrale, tiprărirea de bani pe bandă rulantă, oferirea de bani gratuiți către firmele de partid, aliniate la sistem, sub pretextul “ajutoarelor plandemice” etc. Acum însă, după perfecționarea lanțului de distribuție, narativul marelui reset este pompat mult mai rapid în întreaga lume, ajungând la sursă rapid, eficient, integru, nealterat.

Dar noi îl vom traduce pentru cei care doresc să nu rămână asimilați în gloata de zombie necugetători care inhalează aburul din eter fără să poarte masca de protecție a spiritului critic și a decodării printre rânduri a mesajelor pompate de fabrică.

Iată mai întâi prima sursă, CNN: Exclusive: Zelensky says world should be prepared for possibility Putin could use nuclear weapons și iată un exemplu de preluare: Axios: Zelensky warns Russia could use tactical nuclear weapons. Iată totuși și un exemplu de preluare de un site nealiniat care este cumva principala sursă de informare pentru rezistență, deși în afară de o selecție filtrată a știrilor, mari comentarii și decodificări nu avem parte, decât cu privire la domeniul economic. Zerohedge: Zelensky Says Ukraine Won’t Give Up Territory In Donbas, Claims Putin Could Use Tactical Nukes.

Ca o mică paranteză, deși nu urmăresc presa românească, mi-a sărit pe radar cum că CTP-ul acuză pe rușii că măcăne aiurea despre al 3-lea război mondial și că el nu e speriat: CTP: Al Treilea Război Mondial, o „gargară” a rușilor. Diferența între această analiză a becului luminat care analizează în profunzime și emite apoftegme pe bandă rulantă și ce a declarat tocmai Zelinsky la nici 2-3 zile după emisiune, ne face să zâmbim sarcastic si să arătăm cu degetul spre CTP: “liar, liar, pants on fire”.

Deci, de ce tot măcăne Zelinsky despre nucleare și de ce avertizează lumea că trebuie să se pregătească? Ca și cum lumea ar fi acum în dileme ce să facă – oare să se pregătească sau nu de folosirea nuclearelor în Ucraina? Oare să mai stăm nepregătiți sau să ne uităm la CNN și să-l ascultăm pe Zelinsky cum declară mot-a- mot: “Not only me — all of the world, all of the countries have to be worried because it can be not real information, but it can be truth”.

Într-o analiză a comentariilor lui Putin despre ocuparea Crimeei de către “oamenii cumsecade”, un analist Telegraph spunea că Putin juca un fel de joc de-a șoarecele și pisica, adică nici nu nega ferm că Rusia nu e implicată dar declara totuși că oricine poate cumpăra uniforme verzi care să semene cu acelea ale soldaților serviciilor secrete rusești care au ocupat Crimeea și despre care rușii inițial nu au declarat nimic, punând lumea în fața faptului împlinit. Noi românii suntem cât de cât – cei care nu ne-am alterat simțurile mâncând prea mult rahat de-a lungul anilor – obișnuiți să mirosim propaganda și minciuna. Evident că Zelinsky nu ne informează doar din dragoste și pentru că ar fi un mare protector al Europei în fața lui Putin care are niște informații secrete și iată că le împărtășește cu lumea. Ca o mică paranteză, vă reamintesc că Zelinsky cu o zi înainte de invazie (să zicem două) îl critica pe Biden și pe americani că alertează aiurea populația și gonesc investitorii deoarece rușii nu vor invada Ucraina. Deși serviciile militare americane au realizat o mare operațiune și de spionaj (au alfat planul și intenția și chiar data) și au contracarat cu ieșirea în public, prin avertismentele făcute, încercând să dejoace planul și chiar să îi pregătească pe ucrainieni, eliminând elementul surpriză, iată că acum vine Zelinsky să le dea lecții de geopolitică și strategie la americani și să-i avertizeze de pericolul că rușii o să folosească nuclearele.

Deci Zelinsky nu a fost în stare să se prindă că rușii o să îi invadeze, deși rușii făceau manevre la nord de granița lor, deși americanii îi informaseră și probabil chiar le dăduseră mai multe informații decât au dat public, dar atunci nu a crezut în avertismentul americanilor până când nu s-a văzut în fața faptului împlinit. Acum a devenit atât de informat și de inteligent încât îi învață el pe americani ce și cum o să fie. Obsevați acest amănunt important? Cam cum a fost în plandemie cu măscă și fără mască. La început măștile nu erau bune, apoi au fost obligatorii. La început, gripa era în China, departe (cf Cercel) apoi căutam ca orbeții pacientul zero.

Așadar, zice Zelinsky – poate că nu e informație reală (cum că ruși o să folosească nuclearele) dar poate fi adevărul. Deci adevărul poate să nu fie adevărat. Efectiv asta spune într-o propoziție, în engleză …

Dar de ce toată lumea și toate țările ar trebui să fie îngrijorate dacă Rusia va folosi nucleare? Ucraina e firesc să fie îngrijorată, că se află în război. Nu mai reiau discuția că poate dacă ar dori să mai aibă ceva populație, un stat, ceva clădiri, ucrainienii trebuiau să facă pace până acum, dar e alegerea lor să lupte în continuare, până când … cine știe.

Este clar că Zelinsky dorește să atragă în război întreaga lume. I s-a interzis probabil să mai repete obsesiv apelul la “no-fly zone” care de facto însemna intrarea SUA în război cu Rusia, prin posibila atacare directă a avioanelor rusești de către avioane și rachete NATO. Culmea este că deși no-fly-zone-ul era evident un apel la război mondial, presa l-a preluat și l-a rumegat și ucrainienii au făcut lobby. Nu îi acuz pe ei că încearcă să arunce întreaga lume în Al 3-lea război mondial. Este evident că cel puțin liderii ucrainieni sunt inconștienți, nu au simțul realității (au ignorat apelurile americanilor) nu au respect față de parteneri (și-au bătut joc de Biden că le sperie investitorii, nu l-au primit pe președintele german, îl fac cu ou și cu oțet pe Macron deoarece nu vrea să îl numească criminal de război pe Putin – din motive evidente, etc).

O perioadă credeam că liderii ucrainieni (Zelinsky că altul nu știm) continuă acest război deoarece poate au ceva asigurări de la americani sau de la europeni că mai devreme sau mai târziu vor intra în ajutorul lor și poate misiunea lui Zelinsky este să pregătească opinia publică pentru acceptarea acestei intrări. Va fi însă foarte greu, deși presa poate face minuni. Presa face și desface războie. Așa cum ignoră total și așa cum este interzis să relatezi orice despre războiul din Yemen unde mii de copii au murit de bombele aruncate de saudiți asupra satelor lor, cu avioane alimentate de americani, tot așa presa prezintă mesajul lui Zelinsky complet, nu face decât să pună umărul la propagarea acestuia. Unii naivi zic că ține de favorizarea celui mai slab … Dar dacă ordinul este că Zelinsky trebuie să primească o portavoce și să educe zombie ca să accepte autodistrugerea planetei prin război nuclear total, presa chiar nu se prinde de scopul acestor apeluri? Și dacă se prinde, nu poate echilibra acest mesaj?

O perioadă credeam că presa e vândută și/sau e controlată de centre de putere obscure și de aceea lansează aceste campanii anti-umane care nu au niciun sens. De ce oare oamenii din presă și-ar dori un război nuclear total în care omenirea are toate șansele să dispară? Ei cred că vor scăpa? Înțeleg ca miliardari descreierați care au bunkere în toată lumea, aur, resurse și poate chiar nave spațiale, nu se tem de un război nuclear total deoarece poate unii “experți” militari au calculat că problema va fi 2-3 luni după terminarea nuclearelor sau să zicem 6, dar peste cel mult un an, planeta va fi locuibilă și soarele va străluci din nou după ce norii de praf radioactiv se vor fi așezat și ploi curate vor fi spălat radiațiile. Ori dacă ei au bunkere unde pot rezista uitându-se la seriale doi ani fără probleme și cum pe perioada plandemiei au testat deja bunkerele, ar fi firesc să gândim că da, miliardarii descreierați pot plănui distrugererea planetei, deoarece speră ca după perioada tubulentă, va veni o perioadă de liniște în care ei singuri și cu sclavii lor, vor stăpâni întreaga planetă și vor putea merge la vânătoare fără să aibă restricții în orice parc național.

Acum cred însă că oamenii din presă pur și simplu nu au niciun spirit critic, nu au o gândire independentă. Toată inteligența lor și toate abilitățile sunt orientate înspre îndeplinirea misiunii de propagare a unor mesaje și de construire a unui narativ. Sunt practic ca niște boți construiți să lucreze eficient, autonom, fără prea mari complicații în realizarea unui task destul de precis. Iar taskul care este acum principal, este pornirea unui război nuclear mondial.

Am explicat în articolul anterior că nu prea există scenarii în care Ucraina să rămână integră și să câștige – oricât de mult vor rezista ucrainienii, sfârșitul inevitabil este nucleara. Să presupunem prin absurd că ucrainienii vor rezista și chiar îi vor da pe ruși afară din toată Ucraina. Oare vor accepta rușii să plece cu coada între picioare? Să zicem că vor termina rușii toate rachetele, vor pierde toate avioanele, vor avea atât de mulți morți încât niciun soldat nu va mai avea curajul să pună piciorul pe pământul ucrainean. Situația de la fața locului este departe de acest scenariu, dar să mergem la extrem. Credeți că într-un asemenea viitor strălucit, va urma pacea? Sau va urma nucleara? Eu zic că rușii vor apela la nucleară chiar mult mai înainte de ipoteticele pierderi enumerate în scenariul favorabil ucrainienilor de mai sus. Și după nucleară ce credeți că se va întâmpla? Vor rezista ucrainienii și la nucleare? Păi după prima nucleară, dacă ucrainienii rezistă, rușii vor da cu a doua. Și așa mai departe. Care este deci endgame-ul lui Zelinsky?

După cum vedem, logic nu există nicio opțiune pentru Zelinsky decât atragerea întregii lumi într-un război nuclear cu Rusia. Caz în care, Rusia va ataca dușmanii mai puternici – SUA, Marea Britanie, Franța, care au nucleare, nu pe ucrainieni. Iar Zelinsky nu știu ce speranțe are că un război nuclear NATO-Rusia va avea un sfârșit favorabil pentru Ucraina. Da, poate că multe orașe rusești vor fi exterminate, da poate că multe baze militare rusești vor fi distruse, dar totuși, o iarnă nucleară va anihila întreaga populație a emisferei nordice, nu doar a Ucrainei, deoarece pe lăngă faptul că nu vom mai vedea soarele, cei care vom mai fi rezistat atacurilor nucleare (prin faptul că nu au picat peste noi) vom avea mii de probleme. Vedem acum de exemplu, că după plecarea rușilor, ucrainienii au probleme cu câinii care fiind înfometați au început să atace oamenii. Lupta pentru supraviețuire va face viața imposibilă după războiul nuclear. Răspândirea prafului radioactiv în apă de asemenea, va face imposibilă supraviețuirea pentru milioane de oameni care vor muri din diverse boli.

Nu știu dacă Zelinsky vede lucrurile așa și poate nici nu îl mai intereseaza un scenariu pozitiv. Poate este un kamikadze care are un singur scop: dinte pentru dinte. Să plătească rușilor și să moară cu ei de gât până la ultimul ucrainean. Este alegerea lui și a ucrainienilor. Problema restului lumii este că presa pare setată pe a-l ajuta pe Zelinsky să convingă întreaga populație a țărilor NATO că războiul cu Rusia va veni și că mai devreme sau mai târziu, europenii trebuie să lupte cu rușii, chiar dacă asta va însemna sfârșitul civilizației așa cum o știm.

Un paște sângeros

Nu știu ce profeție zice că vom avea mai întâi un paște sângeros și apoi un paște al foamei și apoi mai zice altele, dar nu prea mai mă intereseaza profețiile deoarece viața e oricum prea delicată ca să gândim pe termen lung. Și un an mi se pare termen foarte lung, tot timpul mi s-a părut un an termen lung, iar războiul nu face decât să îmi confirme că timpul se scurtează și trebuie să fii foarte naiv să nu realizezi asta.

Ca o mică paranteză, legată de curgerea timpului și orizontul planificării, evident că e bună planificarea și trebuie să ținem cont de unele lucruri, dar în general, în luarea deciziilor, trebuie să punem în față mereu răul care se poate întâmpla pe termen scurt în defavoarea unui bine pe termen îndelungat, condiționat de o mie și una de lucruri care trebuie să se întâmple și care nu sunt în puterea noastră.

Vă voi da doar un exemplu concret, deoarece viața noastră este alcătuită din momente concrete și cu siguranță fiecare decizie are specificul ei și considerațiunile generale nu se pot aplica chiar la toate situațiile. Bunăoară nu am putut să fiu nici eu izolat de fomo-ul pe panourile solare. Evident că explozia prețului la energie, marele reset, pactul verde și războiul din Ucraina ne aduc toate argumentele care să justifice pregătirea pentru o scumpire astronomică a curentului care să justifice investițiile masive care sunt necesare în instalarea unui sistem de panouri solare cu toate accesoriile necesare într-o perioadă în care după ce au venit primele facturi nesubvenționate la energia electrică și la gaze, toți cei care locuiesc la casă (și pot financiar) își instalează panouri, cu sau fără “casa verde”.

Personal, mi-am făcut o analiză de fezabilitate și am postat calculul pe un grup de Facebook unde în general își fac reclame vânzătorii de panouri și cer oferte mușterii care nu se descurcă cu Google. Printre aceste tipuri de oameni și de anunțuri, mai au loc ocazional unele comentarii tehnice și m-am gândit să încerc să cer și eu o părere la un excel cu o simulare de recuperare a investiției. Calculul meu, optimist, mi-a ieșit că în cel mai fericit caz, în cea mai fericită situație în care panourile vor funcționa perfect 100% din timpul disponibil și vor avea parte de soare și nu vor avea nevoie de reparații sau înlocuirea unor componente din ansamblu, aș recupera investiția în 5 ani. Nu contează dacă am făcut eu simularea corectă sau nu, ci doresc să mă refer la acest orizont de 5 ani. Nu am primit nicio critică care să ducă această perioadă de amortizare mai jos.

Există inflația și am putea gândi – în condițiile inflaționiste actuale- o investiție care se amortizează în 5 ani dar care are garanția la componente aproape 20 de ani să fie foarte bună. Deși, să fim serioși – chiar credeți că Samsung poate înlocui un panou în caz că acesta își va pierde 15% din capacitate? Cum va testa și cum pot clienții să dovedească această pierdere și Samsung să accepte și să ofere clienților un alt panou? – garanția, după mine, este mac-mac. Am avut experiențe nefericite cu branduri de top cu produse scumpe și personal când cumpăr ceva nici nu mă intereseaza garanția, iau în calcul din start riscul de a pierde acel produs dacă nu am grijă de el cum trebuie. Deci, trecând peste aspectele de calcul (poate nu sunt 5 ani și sunt 10, dar 3 în niciun caz), am continuat ulterior să comentez cu diverși cunoscuți această cifră și iată ce am aflat.

Un vecin care și-a instalat panouri cu banii proprii cumpărând din Germania, mi-a zis că el nu își face calculul amortizării deoarece nu asta îl intereseaza. El gândește că peste 20-30 de ani când iese la pensie și vine factura, în loc să fie în dilemă dacă dă banii pe medicamente sau plătește factura, preferă să investească acum banii într-un sistem de panouri și în viitor să nu mai aibă facturi ci să plătească pensia pe medicamente. Nu i-am răs vizibil (am râs în gând) când mi-a povestit asta și nici nu i-am pus una-două întrebări de bun-simț cum ar fi, ai idee câți bani făceai dacă acum 5 ani cumpărai Bitcoin cu ei? Deci, unii dintre noi încă suntem captivi mental într-o lume care va continua așa cum a fost (fără nucleare, fără pandemii și fără crize) încă cel puțin 20-30 de ani.

Un alt amic care e foarte credincios în profeții nu îl interesează amortizarea ci își pompează ultimii bani într-un sistem de panouri solare minimal deoarece e convins că va veni și la noi războiul (sau o criză mare) în care criză va avea ce să mănânce deși energia electrică se va întrerupe și nu va mai fi disponibilă pentru oameni. Nu am avut oportunitatea să îl întreb câte zile crede el că putem rezista fără bancomate pornite sau fără hypermarketuri pline deoarece o astfel de argumentare necesită un build-up pe care el îl refutează din start cu întrebarea – noi facem ce putem că de restul are grijă Dumnezeu. Adică, pe limba lui, Dumnezeu are grijă să ne dea de mâncare, dar nu va avea grijă ca să avem electricitate pe care să o putem totuși plăti, adică să nu fie atât de prohibitivă încât să nu ne permitem nici măcar un abonament minimal pentru cât să aprindem un bec sau să funcționeze o pompă de apă – căci sistemul lui oricum cam atât poate maxim. Dacă ar fi să fac o statistică, majoritatea dintre cei care și-au pus panouri, au pus din teama de blackout-uri deoarece au citit pe ici pe colo pe interenet că vor fi blackout-uri … că austriecii deja pregătesc populația etc.

Un alt vecin cu care m-am văzut azi și cu care am discutat despre calculul meu, mi-a zis că lui 5 ani i se par ok, adică rentează investiția în panouri dacă amortizarea se poate face în 5 ani.

La toți le-am spus că dacă în 5 ani vom mai exista și vom fi sănătoși (că de la o vârstă, dacă e să fi prezicător onest, mai degrabă prezici boli decât spaime aiurea cum că nu îți vei permite să plătești utilitățile) și nu vom avea parte de război nuclear, prețurile la utilități sunt ultima grijă.

Pr. Dan Bădulescu are un alt argument care cumva vine și în susținerea propunerii mele ca orizonul de timp să nu fie prea mare deoarece ne-am afla în înșelare – Dumnezeu nu ne va da mai mult decât putem duce în spate. Are pr. Dan o predică unde zice că ucrainienilor deoarece sunt mai rezistenți, Dumnezeu le-a dat războiul. Nouă nu ne dă mai mult decât putem duce, deoarece suntem mai slabi, prin urmare, să nu ne temem că ne va da război. Aduce ca argument plandemia în care deși am fost închiși o perioadă și amenințați cu alungarea la periferia societății de către fuhrerii medicali posedați, iată că s-a terminat cu asta și au picat peste noapte toate aceste amenințări – deși au fost înlocuite cu pericolul războiului.

Și ca să ajung la un sfârșit de paranteză legat de panourile solare, principalul meu argument (pe lângă alergia la fomo) ar fi că dacă atât de mulți își pun panouri și o să tot producă energie verde, ce ne facem cu centralele pe cărbune care repornesc și cu cele nucleare și ce ne facem cu atât de multă energie electrică care va fi pompată în rețea într-o perioadă de criză economică în care fabricile se vor închide (deja producția de aluminiu e puțin înghețată pe la noi deoarece era domeniul rușilor și cum în producția de aluminiu se folosește foarte multă electricitate …). De asemenea, cum Bitcoinul e pe finalul masei monetare, minele de Bitcoin vor fi și ele închise curând și va fi un surplus și mai mare la nivel european. Nu se justifică un preț mărit al energiei electrice dacă se prevede un război rece economic cu Rusia în care se termină cu stelele verzi și cu trecerea la mașini electrice care teoretic vor consuma surplusul produs. Pe scenariul meu, în care războiul nu devine nuclear, în care România nu este ucrainizată și în care doar criza economică în care am intra va produce ceva dureri, consumul de energie electrică va scădea masiv în timp ce toate milioanele de panouri vândute la nivel european vor produce foarte multă electricitate. Nu mai zic nimic de planurile mărețe de extindere a centralei de la Cernavodă cu un nou reactor sau de lansarea de noi proiecte hidro în bogatul bazin hidro din Țara Românească.

Totodată, mă pot înșela crunt și în scenariul în care Marele Reset prinde tracțiune, prețul energiei va crește foarte foarte mult până la punctul în care vom fi nevoiți să renunțăm pur și simplu și să ne întoarcem la lampă pe gaz, spălat de rufe manual cu apă de ploaie, adică vom ajunge la africanizarea României, caz în care eu nu prea văd arugmente ca să mai trăiesc într-o țară în care nu îți poți permite minime condiții de trai.

Economia echilibrează mereu lucrurile deși uneori durează ceva timp. La ce mă refer? Dacă condițiile din România vor fi atât de nasoale încât explozia prețului la energie electrică să fie prohibitivă pentru un salariu mediu, românii vor emigra și vor fugi în locuri mai bune. Fenomentul se întâmplă deja la sat unde din cauza lipsei de locuri de muncă (sau mai bine zis din cauza lipsei unor locuri de muncă ușoară), oamenii fug prin alte locuri (ori la oraș, ori în străinătate). În esență tot la bani se reduce fenomenul, deoarece dacă s-ar câștiga bani suficienți, oamenii nu ar mai fugi. Fuga asta a dus la scăderea la sume penibile a pieței imobiliare. Case (căzute dar reparabile) cu loturi mari de teren (5-10 ari) costă în unele zone 5-10-15 mii euro, adică nici cât o mașină second bună. Tot la fel se va întâmpla – după logica mea – și cu energia electrică. Dacă prețul crește prea mult, consumul va scade și lumea va fugi și mai mult în afară producând la o cerere și mai mică. Dacă scade prețul, investiția în panouri nu prea se justifică în prezent.

Închei paranteza despre panourile solare cu ideea că eu voi fi super-mulțumit dacă vom ajunge să nu avem nori de iarnă nucleară în care panourile nu vor mai funcționa, chiar dacă voi plăti mai mult pe energia electrică.

Să vedem acum ce se întâmplă în răzbel. Rușii au pierdut nava amiral din Marea Neagră.

Putin chiar devine nervos.

Pe o scară logaritmică de la 1 la 10, estimez că Putin a fost 3 – nemulțumit de eșecul din nord, 4 enervat de ajutoarele militare date Ucrainei de către vestici și 5 isterizat de băgarea la apă a navei amiral împreună cu câteva sute de soldați …

Istoria lovirii navei este următoarea. Americanii au declarat că nava a fost lovită cu rachete Neptun, de fabricație sovietică. Din surse militare am aflat că ucrainienii ar mai fi avut 1 lansator de astfel de rachete și probabil câteva rachete disponibile. Nu știu dacă ucrainienii ar avea alt tip de rachete cu care să poate băga la fund o navă aflată la sute de km de țărm. În niciun caz Javelin-ruile și Bayraktar-urile pot ajuta la așa ceva.

Un lucru care trebuie spus – foarte important, de altfel – este că nici măcar nu știm dacă nava a fost lovită 100%. Nu există imagini cu impactul rachetelor. Rușii încă susțin că nava a avut parte de un incendiu care a produs explozia armamentului de la bord, care a dus la scufundarea navei.

Să presupunem că ucrainienii chiar au avut capacitatea să lovească un astfel de tip de navă la o distanță atât de mare (80 de mile nautive la est de Insula Șerpilor). Deci câteva sute km de locul probabil al lansarii rachetelor. Se pune întrebarea logică, dacă ucrainienii au avut această capacitate, de ce nu au folosit-o până acum? Ce să justifice întârzierea? Nimeni nu își pune această întrebare – de ce abia acum? Știm despre incidentul de la începutul războiului cu acea înregistrare a soldaților ucrainieni care pur și simplu i-au sfidat pe ruși. Nu știm dacă înregistrarea e reală, poate fi producția serviciului de propagandă ucrainean. Cert este că lovirea navei amiral în momentul acela al războiului, ar fi însemnat mult mai mult pentru moralul ucrainienilor decât lovirea acesteia în acest moment.

Înțeleg că logica este floare rară și nu putem cere de la presă (de la TV în niciun caz, de la presa scrisă de la noi nici atât, dar măcar în afară …) o analiză atât de întortocheată de genul “de ce acum și nu atunci”. Ce răspunsuri ar putea fi la această dilemă? Să le luăm pe rând:

  • oportunitatea CA TIMP- Racheta asta Neptun e destul de mare și e mare minune că lansatorul ei a rezistat până acum. Putem presupune chiar că ucrainienii au avut mai multe mai spre începutul războiului. Putem presupune că rușii știau că astea sunt periculoase și că le-au vânat ca să le distrugă. Dat fiind riscul, din punctul de vedere al ucrainienilor, care se află în inferioritate, logic este să folosești orice capacitate pe care o ai câtă vreme ÎNCĂ o ai, până să fie anihilată de rus. Deci trebuie din start să excludem că ucrainienii au așteptat un moment oportun în care să lovească această navă, din varii motive. De ce nu au putut să lovească altă dată? Să zicem că poate nu au știut coordonatele Moskvei? După cum știm NATO oferă Ucrainei informații despre pozițiile rușilor și putem presupune că deși are capacități foarte multe, poate NATO nu a fost în stare până acum să ofere ucrainienilor poziția navei Moskva. Caz în care, NATO pare foarte … slab, dacă nu poate afla coordonatele navei amiral rusești din Marea Neagră. Dar nu este așa – navalnews a publicat o poză satelit cu navele care încercau să stingă incendiul după lovitură (incendiu). Deci locația probabil s-a putut determina și înainte și NATO ar fi putut transmite ucrainienilor unde se află Moskva. Deci pe această ramură de presupunere, acum e prima dată când s-a știut locația navei și de aceea ucrainienii nu au distrus-o decât abia acum. Dar măcar alte nave nu puteau lovi? După cum știm, un grup naval rusesc a mai dat târcoale la Odesa și puteau să lovească și atunci deoarece navele erau chiar vizibile, deci la o distanță mult mai apropiată decât acum …
  • oportunitatea CA LOCAȚIE a lansatorului – poate lansatorul a fost pur și simplu păstrat prin vest, pus la naftalină pentru a fi folosit când chiar e nasol și ucrainienii trebuie să le arate rușilor ce pot. După cum am explicat însă, riscul ca lansatorul să fie lovit e foarte mare. Să zicem poate că ucrainienii au avut mai multe care au fost distruse iar acesta pur și simplu era unul păstrat undeva aiurea printr-un beci deoarece era stricat și abia acum au adus piesele de schimb de cara aveau nevoie, le-au montat și l-au folosit rapid, abia acum. Deci pe această ramură, cum că lansatorul a fost stricat și abia acum a fost reparat, s-ar găsi o explicatie logică a momentului întârziat al folosirii acestuia. Dar dacă era nevoie de o piesă și procurarea ei a durat atât de mult timp, asta nu arată decât lipsa de sprijin a ucrainienilor din partea europenilor – cum o astfel de rachetă era deja în dotarea Ucrainei și cum lansatorul fiind stricat, tot ce avea nevoie Ucraina era o piesă amărâtă, NATO dacă dorea să ajute, în loc să facă alba neagra cu Mig-urile polonezilor, mai bine se grăbea să îi ajute cu piesa lipsa …

Vedem deci că este greu să găsim o explicație a momentului cu privire la această lovitură dacă nu ieșim puțin în speculații mai … deplasate. Una ar fi că nu Neptun ci alt tip de rachete (moderne, europene, livrate de europeni) ar fi de vină pentru lovitură. Cum americanii au lansat știrea că Neptun e “responsabilă”, nu exagerăm dacă presupunem că poate NATO a livrat Ucrainei un nou tip de rachete și de lansatoare moderne și potente. Dar dacă asta ar fi explicația, cum de aceste rachete au fost folosite doar pe o singură țintă. Reamintesc că propaganda pro-Ucraina menționează două lovituri în timp ce rușii menționează incendiu.

Faptul că rușii nu recunosc că a fost lovită ci pun pe seama unui incendiu, ne face să deducem că dacă unele rachete moderne oferite de NATO ar fi fost vinovate pentru scufundarea Moskvei, rușii ar fi făcut tam-tam pe asta, ca să consolideze opinia că NATO amenință siguranța Rusiei și ca să pregătească și mai mult populația și chiar soldații proprii că riscul e mare pentru Rusia și războiul se justifică. Dar poate că rușii nici nu au visat ce i-a lovit și cum e imposibil de aflat după lovitură, maxim ce pot ei deduce ar fi de unde a venit racheta – daca nu e cumva una care zboară atât de jos încât dacă rușii nu aveau radare locale să nu aibă habar. Nava amiral avea însă dotarile care i-ar fi permis chiar să se apere, adică avea apărare anti-rachetă, chiar pe 3 nivele! Cum de nu s-a apărat? Aici poate fi o explicație a momentului – poate nava avea probleme la sistemul de apărare și cumva informația a transpirat în afară, de aceea nu au folosit până acum ucrainienii capacitatea de lovire și au așteptat, deoarece le era teamă de protecția anti-racheta a navei. Cum defecțiunea s-a întâmplat și cum NATO (sau serviciul de securitate ucrainean) probabil a aflat de ea, acum s-a găsit oportunitatea lovirii.

Trecând peste semnul de întrebare legat de moment (de ce abia acum) să trecem la întrebarea ce înseamnă asta pentru ruși? În primul rând, indiferent de cauza scufundării (atac sau incendiu), lovitura este puternică. Arată fie vulnerabilitatea rușilor fie incompetența rușilor. Mai ales având în vedere că sute de soldați au murit, scufundarea este o lovitură pe planuri multiple pentru ruși.

  • pe plan simbolic, lovitura este evidentă: a avut loc și acel act de trolling al lui Zelinsky cu timbrul, Rusia era oricum într-un moment de regrupare după eșecul din nord pe care oricât de mult l-ar explica ei ca misiune îndeplinită, militar nu prea există altă explicație decât că au încercat și au eșuat; prin urmare, mai ales prin prisma momentului dar și a autorității (de imagine) a navei respective, putem înțelege cât de nasoală este prăbușirea acesteia
  • pe plan militar, nu știm cât a pierdut Rusia; mie îmi este clar că rușii nu sunt sunt pregătiți și nici nu vor un atac amfibie pe malurile Odesei, la care nava asta poate ar fi contribuit ca centru de comandă al operațiunii (din cauza protecției și a capacităților pe care teoretic le avea); despre lupta cu alte nave nu e cazul deoarece ucrainienii nu (mai) au flotă; dacă e să rezumăm, de fapt, naval Rusia a câștigat deja războiul și nava putem spune că și-a făcut datoria la viața ei; nu știu dacă nava era capabilă să lanseze rachete înspre teritoriul ucrainean, deși la câte bombardiere au rușii, pare tras de păr să folosești navele pentru așa ceva, mai ales când nu ai o operațiune punctuală prin care să încerci să produci shock and awe ci ai un război care se arată că va dura ceva timp, prin urmare, pe plan militar Rusia nu pierde decăt la capitolul capacități de apărare, în cazul uuni război cu NATO sau în cazul unei eventuale tentative de a efectua unele acțiuni de pedepsire puțin mai la sud … pe cât de mult nu a pierdut Rusia, pe atât de mult putem spune că România a câștigat prin aceea că rușii au mai puțin cu o navă cu care pot să lovească în alte nave și/sau submarine NATO care vor fi aduse ca să ne ajute în cazul unei agresiuni rusești (dacă vor fi aduse)
  • pe plan uman, prin pierderile de vieți, lovitura este probabil cea mai puternică; dacă sute de oameni au murit (nu știu cifra, știu că 510 era capacitatea maximă), vestea morții lor va ajunge nu doar la ultimul soldat rus ci la mii de familii de rude și prieteni din țară care îl vor urî și mai mult pe Putin și vor deveni din familii îngrijorate și preocupate de copii, frații și nepoții lor care până mai ieri erau total în siguranță lângă o insulă de un petec de pământ aflată în largul mării, departe de războiul terestru unde se mai moare, departe de orice amenințare (deoarece flota ucraineană a fost neutralizată din prima zi), iată că acum sunt morți. Cu greu Putin poate să mai convingă pe acești oameni, mai ales că ofiical rușii declară că nava doar a luat foc, nu a fost lovită.

Deci Putin are de ce să devină și mai nervos și cum această lovitură este de departe una curajoasă – din partea ucrainienilor – și dureroasă pentru ruși (cum am explicat mai sus), ne așteptăm la o reacție. Scoaterea bombardierelor ar fi o reacție. Va fi însă suficientă?

Pe 15 aprilie, pe Twitter, au apărut știri că rușii pretind că au dat jos lângă Odessa cu un avion care transporta arme (venea din exterior) deasupra Ucrainei. La noi nu am auzit nimic, dar poate pentru că nu urmăresc. Iată ce zice Zerohedge despre incident:

In what appears Moscow’s “answer” to the US and NATO countries continuing to supply major weapons systems to Ukrainian forces, state agency TASS is claiming that Russian forces have brought down a Ukrainian military transport plane that was transporting Western arms. It would mark a massive battlefield development if confirmed, potentially escalating conflict more directly with the West, now that Russia is actively targeting Western arms shipments.

Zerohedge

Sper doar ca avionul să nu fi plecat din România, așa cum sper ca Migul care a picat să nu fi fost în drum spre Ucraina …

Rușii au băgat deci în luptă bombardierele deși în mod ciudat au lovit Mariupol – cum de aveau nevoie de bombardiere când ei au artileria la marginea orașului sau poate chiar a intrat în oraș? Un alt mister …

De asemenea, din articolul de mai sus, vedem că după scufundarea Moskvei, rușii au distrus o fabrică din Kiev – Artyom – care făcea diverse tipuri de rachete. Foarte ciudat cum de abia acum au distrus-o deoarece după atâta timp ne-am fi așteptat ca rușii să aibă o listă de ținte prioritare printre care fabricile de armament să fie destul de dus, poate chiar imediat după aeroporturi, centre de comandă și baze militare. Poate rușii sperau să ocupe Kievul și s-au gândit să păstreze fabrica, dar măcar după ce s-au retras și au văzut că nu prea pot, nu le-a venit în cap să distrugă acea fabrică? De ce abia acum? Iată deci că rușii au nenumărate lipsuri în strategie și nu au distrus chiar totul cum ne-am fi așteptat.

Retorica vestului se ambalează

După episodul Bacha, liderii din vest nu mai au nicio reținere în a-l face pe Putin cum le vine la gură, uitând (mai puțin Macron, poate) că deși rușii au unele pierderi în Ucraina, dacă vin peste vest și americanii nu se bagă, vor ajunge la Paris chiar dacă le va lua 2-3 ani. Nu zic că dacă se lasă cu nucleare marile orașe europene vor dispărea de pe hartă.

Creșterea retoricii și știrile despre creșterea ajutorului dat ucrainienilor, coroborate cu pregătirile decuplării de la gaze (care încă durează) la care se adaugă noi și noi măsuri de sancțiuni (polonezii nu mai dau voie la tirurile rusești iar românii la navele rusești) vine într-o perioadă în care negocierile sunt înghețate ca și cum războiul nu ar fi încă suficient ci mai trebuie să curgă sânge. Această amânare are două explicații – una de fațadă și una de … spate. Pe față, în primul rând, americanii nu au făcut niciodată apel la pace și nu au declarat niciodată că salută negocierile, discuțiile sau ceva de genul. Este clar că americanii vor escaladare conflictului și secarea rușilor – se discută deja pe față acolo. Europenii, par să lase de înțeles că ar fi bună măcar o pace și terminarea războiului pentru ca să nu mai moară oameni și pentru a reduce riscul escaladării și a trecerii la nucleare. Dar pare că nimeni nu face un scenariu și nu gândesște în care scenariu, se poate termina acest război fără negocieri și fără eforturile insistente ale europenilor de a-i convinge pe ucrainieni că e momentul să semneze pacea.

“Iexperții”, cum ar fi de exemplu, un fost ministru de externe și istoric superficial spun că doml’e, granițele se fac acum prin luptă și se va trasa granița acolo unde va fi frontul când se va semna pacea. Păi da, dar dacă pacea nu se semnează există două variante:

  1. fie ucrainienii pierd și rușii vor ocupa toată Ucraina (caz în care accelerarea unor tratative ar fi urgență maximă)
  2. fie rușii pierd războiul convențional, ucrainienii eliberează totul (Crimeea, Donbas, Luganț) și rușii sunt atunci nevoiți să dea cu nucleara în Kiev (nu cred că vor da în altă parte, una în Kiev va fi suficientă) caz în care de asemenea accelerarea tratativelor ar fi urgentă

Dar de ce nu se întâmplă tratativele? Nu vor ucrainienii să se dea bătuți? Concep ei alt scenariu în care îi vor bate pe ruși (cu armele venite din vest) și abia apoi vor semna tratatul de pace? Nici vorbă, europenii pot presa oricând pe Zeilnsky să semneze pacea, dacă pur și simplu nu îi vor mai da arme și resurse. Decizia de a continua sau nu războiul eu nu cred că e la ucrainieni ci fie la americani, fie la vestici. Pe față, Biden îl vedem negociator, adică îl vedem că discută împreună cu europenii ce să facă deși – după cum am explicat încă dinainte de începerea războiului, americanii vor să provoace un război Rusia-UE în care ei să intre doar la final să dea lovitura de grație.

Explicația “pe la spate” ar fi că Imperiul are nevoi ca acest război să continue din varii motive – producția de armament, țapul ispășitor, cosolidarea puterii politice în mâinile oamenilor Marelui Reset. Vedem cum la noi de exemplu se zică că aur a scăzut la 15% deși avea 30% înainte de război când se pompa pe vaccin. Vă imaginați că fără răzbel toată presa ar discuta despre tunurile din plandemie și despre inflație, ceea ce ar pune gaz pe foc și ar porni revoluții politice chiar în inima Imperiului. Dintre care una va fi chiar alegerea președintelui în Franța. Fără bau-baul războiului și fără țapul ispășitor Putin, în UE ar ajunge la putere partide “populiste” care ar renunța la Green Deal și ar investiga toate ilegalitățile din perioada plandemică. Cu războiul însă fiebinte, atenția oilor programate deja să își îndrepte atenția spre portavocea televiziunilor este îndreptată spre diverse scene unde se petrec tot felul de divertismente care le scad înspre zero puterea de reacție și motivația de a protesta, deoarece un război la marginea Europei e suficient de nasol cât să ne ia gândul de la inflația cu două cifre, creșterea dobânzilor și valul de somaj care va veni.

Am văzut că plandemia a durat aproape 2 ani și s-a terminat deoarece oamenii au cam obosit și s-au săturat de restricții. Prevăd că și acest război va dura cel puțin 2 ani, cu urcușuri și coborâșuri, cu momente de respiro dar și cu evenimente punctuale de creștere a amplitudinii tensiunii, cum a fost scufundarea acestei nave. Asta din nou, repet, în cazul pozitiv în care nu vom avea parte de escaladare și de începerea WW3.

Paradoxal, singura frână la WW3 în acest moment este reținerea și rezerva multor europeni (și mai ales americani) cu privire la implicarea în război. Un război cu Rusia acum poate fi cu greu motivat doar de agresiunea asupra Ucrainei și chiar de masacre descoperite sau chiar de atacuri cu chimicale. Va fi nevoie de o lungă perioadă de criză economică care să se manifeste prin creșterea prețului la petrol și gaze pentru care să se arate degetul spre Putin, pană când popoarele să zică “gata, până aici, acum se justifică să îl dăm jos pe Putin, deci e ok să începem WW3 că oricum noi avem mai multe (nucleare)”.

Criza programată

Prin creșterea ratei dobânzi într-o perioadă de contracție economică și incertitudini geopolitice (ca să nu folosim cuvinte mai grele) nu se încearcă altceva decât punerea de gaz pe foc.

Dar Fed-ul e strâns cu ușa, spun unii. Nu au de ales … Faptul că această criză ne-a prins cu dobânzile jos, nu e vina Fed-ului. Pe bune?!? Cine i-a pus să țină dobânzile scăzute de peste 10 ani (din 2008) și cine i-a pus să tipărească bani în draci în timpul plandemiei? Fed-ul este prins într-o horă în care singur s-a băgat și prin controlarea dobânzii decide de fapt ritmul de ciopârțire a PIB-ului global și prin impact, numărul de oameni care vor muri de foame.

Într-o prezentare de acum câțiva ani, Jenet Yelen (evreică fostă președintă a Fed-ului în epoca Obama între 2014 și 2018) recunoștea cu candoare că cauzele unei recesiuni economice sunt fie dezechilibrele fiscale (cheltuieli aberante, nesusținute de venituri la nivelul guvernului) fie cauzate de Fed (prin politica monetară). Nu știu contextul, dar se pune întrebarea: de ce ar vrea Fed-ul să provoacă o recesiune? Nu știu. Cea mai mainstream și neutră poziție este că Fed-ul are o politică obiectivă care urmărește binele comun și singura problema ar fi cum să realizeze acest bun comun. Ce nu este însă prea clar pentru toată lumea este că Fed-ul este de fapt o bancă privată. Președintele Fed-ului este propus de președintele SUA dar trebuie să fie ales de președinții filialelor Fed-ului care sunt privați. De asemenea, președintele evident că nu e de capul său la putere, ci este reprezentantul unor centre de putere cu anumite interese. O dată ales, președintele Fed-ului are o anume autoritate, dar deciziile se ia cu ușile închise și de fapt nu prea știm cine decide.

Una peste alta, nu putem să nu observăm o sincronicitate între terminarea plandemiei, începerea războiului din Ucraina și pregătirea unei crize financiare seculare care probabil se va termina cu WW3. Deja narativul vedem în ce direcție merge, deoarece actorul ne spune dinainte ce va fi – programarea pare un instrument necesar și nelipsit din modusul operandi al iluminaților.

Dar rata dobânzilor nu este singurul pericol la orizont. Creșterea prețului la comodități este poate mult mai periculoasă. Iar războiul din Ucraina nu este decât începutul declanșării unui val de scumpiri care va zgudui întraga lume deoarece efectele acestor se vor simți nu doar în țările sărace – unde oamenii vor muri de foame și vor porni revoluții cum a fost în Primăvara Arabă și cum au început deja în Peru. Și țările în curs de dezvoltare care atinseseră cât de cât un nivel de trai bunicel (cum e România) vor fi date înapoi și multe întoarse din nou în lumea a 3-a. Iar țările “dezvoltate”, cel puțin așa cum le știm noi, vor trece printr-o criză în care săracii vor muri de foame și bogații vor deveni săraci.

De unde însă această creștere a prețului la comodități? Am explicat în articolul anterior de ce deglobalizarea produce ineficiențe. Sunt nenumărate fațete, faptul că Rusia și Ucraina nu mai exportă acum grâne în nordul Africii este un exemplu. Faptul că China după ce a văzut pericolul sancțiunilor va încerca să transforme obligațiunile care expiră în comodități tangibile și va face hoarding la nivel național de resurse de care nu are nevoie, dar pur și simplu nu are ce să facă cu dolarii, este de departe principala presiune. Dar nu doar China ci și alte țări, care nu sunt în relații perfecte cu SUA și nu au perspectiva unei relații solide în viitorul scurt sau mediu, vor încerca să se diversifice și se vor depărta cât mai mult de dolar. Și cum nu există alternative, după ce prețul aurului va deveni prohibitiv, vor urma una după alta toate celelalte resurse: metale feroase și neferoase, metale rare care pot fi stocate simplu, produse agricole care vor fi procesate și transformate în alte resurse care pot fi stocate pe termen mediu-lung. De exemplu, grânele pot fi folosite în producția de alcool care poate fi stocat mai ușor pe termen mai lung.

Practic, cei care sunteți familiari cu conceptul de hoarding în perioade inflaționiste, puteți înțelege ce vor face țările printr-o paralelă cu cei fac oamenii simpli cu ceva resurse în pragul unei crize anunțate – cumpără mai întâi necesitățile stricte (lemne, cărbune, paleți), apoi își cumpără materiale de contrucție pentru ce planuri au pe viitor (dacă fac casa, cumpără pentru casă, dacă fac anexe, cumpără pentru anexe, dacă nu au planuri, cumpără măcar să nu piardă prețurile vechi și să vândă la preț crescut peste ceva timp). După ce au cumpărat tot ce ține de energie și de materii prime pentru construcții, cumpără terenuri, cumpără animale, cumpără aur, cumpără conserve și poate chiar panouri solare. Dacă se pricep, cumpără Bitcoin, sau investesc la bursă în acțiuni care există de ani buni și există perspectiva că vor supraviețui oricărei crize (Google, Coca Cola, Lockheed Martin, Nvidia, UIPath etc).

Lucrurile sunt bineînțeles mult mai complexe la nivelul statelor deoarece există și posibilitatea investiției în proiecte masive, gen conducte de gaz care să aducă gazul rusesc din Siberia care acum este exportat la europeni. Chinezii nu aveau nevoie de asta, dar daca rușii suportă jumătate din conductă și le dau apoi contract pe un preț preferențial timp de 10 ani, chinezii se bagă. La fel cu alte proiecte din Asia, căci Asia este de ceva ani centrul de greutate al economiei mondiale, lucru pe care ceătățeanul meltean spălat pe creier nu îl înțelege. Am aflat cu stupoare că până și Japonia vrea să diversifice rezerva Bancii Centrale și alocă 5% în yuani, vâznând … bineînțeles … dolarul!

Ce este culmea, este că cu toate achizițiile de resurse făcute de chinezi anul trecut și la începutul acestui an (importurile de resurse ale Chinei din Rusia au crescut în acest an cu 22% față de perioada similară de anul trecut), moneda chinezilor nu scade ci chiar se întârește. Ne-am aștepta ca teoretic, dacă ei vând dolari și cumpără materii prime, yuanul să scadă. Cum însă există actori străini care deja folosesc yuan-ul chinezesc ca rezervă alternativă la dolar (am amintit Japonia) și cum riscul sancțiunilor va împinge statele “cu probleme” spre metode alternative de plată, este normal ca yuanul să se întărească și o dovadă că China accelerează trecerea către statutul de monedă de rezervă a yuan-ului care însă după părerea mea nu se va produce decât după un război mondial în care China ar trebui să câștige.

De aceea vedem SUA disperate să pornească WW3 cât mai repede pentru a putea fructifica avantajul teoretic cel puțin pe care îl mai are acum în plan militar. Alternativa este creșterea Chinei (care deja a depășit economic SUA) și investițiile în armament care pot pune mari probleme dominației americane. De departe primul semnal este viteza accelerată a lansării de noi nave maritime militare. Cel puțin la capacitate volumetrică, China cam se ține de SUA și chiar a depășit-o în câțiva ani recenți. Faptul că încă au deficiențe la capitolul avioane și la numărul de focoase nucleare este de asemenea doar o chestiune de timp.

Pentru a putea însă porni WW3 iluminații au nevoie să convingă publicul american că dușmanul este Rusia și/sau China și prin urmare, o bună perioadă când se va vorbi de inflație și criză vor arăta cu degetul înspre ruși, nu înspre Fed. Apoi e nevoie doar de o scânteie …

UE putea să se deconecteze de la gazul rusesc din 2014

Într-un interviu dat la un podcast cu știri din Ucraina al Telegraph, o jurnalistă din Ucraina spunea – vestul nu înțelege că noi suntem în război din 2014, de atunci mor soldați ucrainieni.

Oare nu știa Merkel că mor soldați ucrainieni din 2014? Oare nu știa Macron? Oare nu știau austriecii care sunt portalul în UE al gazului rusesc? Evident că da! Știau și chiar au continuat Nord Stream 2? Ce s-a schimbat însă între timp? S-a schimbat nevoia …

Bunăoară, Trump a fost un ghimpe pentru inginerii Marelui Reset deoarece a încercat să avanseze nițel conflictul cu China, prin intermediul Rusiei și cu Rusia prin intermediu Ucrainei mai înainte de vreme. Ca un neascultător și imprevizibil, Trump și-ar fi dorit un război nuclear, dar nu a avut ocazia. Putin de asemenea, l-a citit bine și l-a pupat în fund, frecându-i orgoliul și dându-i impresia că joacă șah. Dar Trump, ca orice președinte american, abia dacă știe cum se mută piesele la șah, ce să mai discutăm despre deschideri, analiză sau strategie?

Așadar, Trump a încercat să strângă cu ușa pe nemți amenințând cu retragerea din NATO sau cu mutarea bazei de la Rammstein în Polonia – ceea ce ar fi afectat cel puțin economic destul de nasol Germania. Nu a fost însă momentul, oricât de mult a încercat Trump, Deep-State-ul a tolerat aroganța (și prostia) nemțească și i-a lăsat în pace. Acum, deși Biden pare un automaton stricat care nu e în stare să citească nici de pe prompter, cei care decid politica SUA au amenințat nemții că dacă nu taie macaroana rușilor cu NS2, vor da jos cu Deutsche Bank, o mega-banca zombie care este ținută în viață de tubul de gaz verde care vine de la Fed. Toată lumea s-a uita în perioada asta la commodities, dar oare stocul DB știe cineva cum a evoluat? De la 14.63 cât era pe 10 Februarie, a ajuns la 8.89 pe 9 Martie – record de minim pe o perioadă de 2 ani! De ce? Deoarece a cam existat riscul ca nemții să nu se alinieze complet sancțiunilor iar smart money care decid în ce direcție se mișcă un ticker s-au ferit de un cărbune fierbinte.

Care să fie deci motivele pentru care 2014 nu a fost suficient de nasol – din perspectiva europenilor – încât să nu îi convingă să se rupă de gazul rusesc, ba din contră, nemții au băgat miliarde în acea conductă acum oprită? Dar nu doar că nu s-a încercat decuplarea de gazul rusesc, ci chiar europenii au adoptat Green Deal, prin care au tăiat și mai mult mijloacele de producție de energie clasice, în speranța vinderii de cât mai multe panouri solare pe care le importă nemții de la chinezi și le distribuie apoi în restul Europei cu adaos de aproape 100%. (Apropos, cine vrea panouri ieftine, să comande direct online în Germania – Samsung cel puțin are garanție la ele la nivel european, nu contează de la cine cumpărați).

Înspre ce putem arăta cu degetul? Înpre prostie? Înspre lipsa bunei-chivernisirii a deciziilor interne? Înspre diveristatea de voci care împiedică luarea unei decizii ferme? Aiurea, oportunismul și ipocrizia sunt adevărata față a puterilor decidende din UE și ale clasei conducătoare. Așa cum nemții au investit la ruși foarte mult și au încercat să sugă tot ce se poate – înainte să vina Putin să îi dea afară, ulterior, au încercat să consolideze relația cu Putin ca să obțină doar ei cât mai mult gaz, cât mai ieftin. De aceea suporta babeta toate glumele proaste ale lui Putin, inclusiv după Crimeea ….

Putin era același și atunci și acum. Nu s-a schimbat mare lucru, decât că acum s-a decis să rezolve complet ceea ce nu a terminat în 2014. Ucraina era o țară integră și care trebuia apărată și în 2014. Faptul că Rusia a dorit atunci refacerea Imperiului țarist (sau a URSS-ului, cum doriți) nu era deloc neclar și sub semnul întrebării – era la fel de clar ca și acum. Faptul că nu au folosit soldați și bombe ci doar pistoale, amenințări și mașinațiuni, este la fel de irelevant, consecința la nivel politic, diplomatic, geostrategic, legal, era aceiași. Pe scurt, gravitatea anexării Crimeei de atunci, era la fel ca cea a atacului asupra restului Ucrainei din ziua de astăzi. Poate au greșit ucrainienii că nu au luptat atunci, dar nu îi putem acuza – și noi am dat Basarabia fără a trage un glonț …

Îi acuzăm însă pe nemți, pe austrieci, pe francezi, pe italieni și chiar și pe unguri de oportunism necalculat, ipocrizie perversă, incompetență periculoasă și auto-satisfacere. La fel cum au crezut că ruperea Crimeei, deși nasoală va trece și se vor întoarce la business as usual, tot așa europenii acum prin fentarea sancțiunilor și frica de a-și supune cetățenii la noi creșteri de prețuri, nu realizează că prin miliardul de euro pe care îl plătesc zilnic rușilor pentru gazele importate (cel puțin pe timpul iernii), își sapă propria groapă. Sau mai bine zis, o finanțează …

Și chiar dacă războiul nu va escalada și Putin nu va amenința alte țări europene, va veni o vreme când vor tăia rușii gazul sau vor cere preț dublu pe el. În timp ce europenii se tânguie că e greu să se rupă de gazul rusesc, chinezii lucrează de zor la o nouă conductă (începută de ceva timp și pe finalizare acum) înspre Siberia de unde gazul produs pentru europeni va merge spre China (acum nu există alternative / conducte). Credeți că având de ales între chinezi și europeni, Putin va fi în aceelași dileme în care sunt acum europenii verzi daca e ok sau nu să redeschidă minele de cărbune și centralele nucleare?

Bretton Woods 3

Simt nevoia să detaliez puțin opinia fermă din articolul anterior legată de câștigarea de către Rusia a războiului proxy cu SUA. Totodată a înțelege ce se întâmplă la nivelul finanțelor și a economiei este foarte important deoarece urmează o furtună. Sau mai bine zis, o paralelă mai corectă ar fi: s-a produs o ciocnire a plăcilor tectonice în ocean și urmează tsunami-ul, iar noi suntem la periferia Imperiului Anglo-American, adică … la mal.

De când a început războiul, avem trei lucruri noi care le putem considera pilonii noului Breton Woods (îi zicem și noi BW3, ca alții deși, după cum vom vedea este un hibrid).

  1. un nou regim monetar – prin măsurile de sancțiune impuse Rusiei, prin eliminarea din Swift, prin înghețarea rezerverlor Băcii Naționale a Rusiei, asistăm la un nou regim monetar în care accesul la dolar este restricționat (și totodată nedorit) de țările blocului anti-euro-atlantic.
  2. un nou regim inflaționist – separarea celor două blocuri clar va duce la refacerea întregii economii; schimburile vor fi rezumate la strictul necesar și de-globalizarea nu va face decât să crească prețul întregilor resurse și al întregilor produse. Globalizarea a adus o eficientizare maximă a producției, prin mutarea acesteia în zonele cele mai puțin costisitoare și transportul produselor în țările parazit care doar tipăreau monedă. Inevitabil tipărirea necontrolată de bani, deja produsese unele presiuni inflaționiste înainte de război. Războiul a pus gaz pe foc acestor presiuni prin două elemente: lecția rușilor este învățată de toți care nu sunt aliniați 100% cu Imperiul (mai ales China) și prin urmare, orice disponibilități valutare externe sunt acum transformate în bunuri tangibile (în detrimentul rezervelor, investițiilor și instrumentelor financiare – în principal bonduri americane)
  3. un nou regim al dobânzilor – de asemenea și pe acest plan aveam un punct culminant înainte de război, prin aceea că plandemia terminându-se, justificarea măsurilor de “relaxare” nu mai era sustenabilă și piețele financiare puneau oricum presiune pe Fed să mărească dobânzile. Inflația de acum, accelerată de război (cum am zis mai sus) nu face decât să strângă cu ușa Fed-ul și să determine măsuri drastice, mult mai radicale decât cele care erau preconizate înainte de război.

După aceste considerațiuni generale și observații tehnice, să intrăm puțin în măruntaiele sancțiunilor și să vedem concret ce a pățit Rusia și de ce este atât de decisiv momentul încât să îl considerăm ca trecerea la un nou regim financiar – BW3.

Rusia s-a pregătit din timp pentru acest război – prevăzând că poate pierde obligațiunile americane, a vândut cam tot ce avea încă din 2018. Acestea erau de doar 4 miliarde de dolari (sursa) – o suma infimă, de exemplu Columbia are peste 30 de miliarde … și dacă nu mă înșel și România are vreo 20. În al doilea rând, băncile rusești nu aveau filiale în SUA, astfel încât să fie expuse și să aibă și acestea de pierdut. Cu toate acestea, cum Rusia era (și este) exportator de materii prime, avea nevoie să primească bani și pentru asta se folosea de sistemul de plăți SWIFT din care a fost scoasă. Dar SWIFT-ul se bazează pe transferurile între băncile centrale care sunt ca un fel de administrator de conturi la grămadă între diversele bănci din juristicții diferite afiliate SWIFT.

Pentru mitigarea diferențelor între băncile centrale, se ocupa Bank of International Settlements din Elveția, pe care am numit-o Banca Băncilor Centrale. Inevitabil, în procesul de mitigare, există momente când o bancă are sold pozitiv la altă bancă și cum Rusia exporta mai mult decât importa, avea ceva solduri la băncile partenere cu care lucra din afară – Deutsche Bank de exemplu. Ei bine, în premieră mondială, aceste solduri au fost “înghețate”, adică Banca Națională a Rusiei nu mai poate să facă nicio plată și nu mai are acces la ei. Teoretic banii sunt ai ei, doar că câtă vreme sancțiunile sunt menținute, nu poate să acceseze contul. Cam cum ar fi o blocare a conturilor pentru persoanele fizice. Ca o mică paranteză, Rusia este forțată să intre în faliment, nu intră voit, pur și simplu din motivul că nu are cum să facă plata tehnic. Acum, eu nu știu toate amănuntele, bănuiesc că mai există unele bănci rusești care pot lucra prin SWIFT nefiind încă scoase, deoarece europenii (și americanii) trebuie să poată plăti în continuare pentru gaze (europenii) și petrol și uraniu (și altele) americanii.

Spun că înghețarea banilor unei bănci centrale este fără precedent deoarece nici în cel de-Al doilea Război Mondial nu s-a întâmplat așa ceva, iar în Războiul Rece nici atât.

Măsura cumva puternică a SUA de excludere din SWIFT arată într-un fel neputința de a lovi altfel Rusia și dorința SUA de a folosi orice armă financiară împotriva alianței ruso-chinezești având totodată grijă să aibă cât mai puțin de suferit intern. Deși prețul benzinei și costul energiei în general a crescut și în SUA (nu doar din cauza Rusiei), în general, economia SUA nu este paralizată din cauza războiului și a sancțiunilor ci așa cum în Rusia doar cei de jos au de suferit, similar și în SUA doar cei săraci au probleme. Oligarhii ruși au și ei probleme în sensul că nu mai pot călători în afară, dar în Rusia, având milioane de dolari cash, aur și alte bunuri pe care le pot fructifica, nu sunt afectați de acestă criză, pentru ei problemele financiar sunt doar la nivelul cifrelor.

Așadar, Rusia avea conturi în dolari la băncile europene care au fost înghețați. Și poate nu doar dolari. Și nu doar la europeni, ci și la japonezi, australieni etc. Toată țările G7 (dar nu numai) au înghețat conturile rușilor. Lecția asta este acum învățată de mai mulți (chinezi, indieni, turci etc). Toți nealiniații se gândesc – degeaba vând eu resurse și primesc dolari, dacă oricând conturile îmi pot fi blocate. Ce să fac atunci? Macaroana nu s-a tăiat încă pentru toți, Pakistanul de exemplu încă poate să exporte haine în UE, să primească euro, dar se problematizează: ce ne facem dacă americanii ne blochează și pe noi? Ei bine, cumpărarea de resurse materiale este o alternativă. Poate nu de către Pakistan, dar chinezii se apucaseră să facă achiziții de resurse, de care nu au nevoie în mod curent, ci doar ca să le stocheze (hoarding la nivel național) încă de anul trecut când au făcut achiziții de materie primă aparent în pregătirea “revenirii” cererii economice de după plandemie. Adică făceau stocuri ca să aibă din ce produce. Acum, chinezii (și nu doar ei) cumpără aur tot ce pot. Cumpără grâne (cât pot stoca). Construiesc o conductă spre Siberia (de unde vine gazul la europeni) ca să sugă și mai mult gaz de la ruși (ei deja au conductele lor).

O alternativă la cumpărarea de materii prime cu dolarii și euro obținuți în urma vânzării produselor, este facturarea directă în alte monezi sau chiar stabilirea unor mecanisme de comerț pe bază de barter – China de exemplu poate exporta produse în Arabia Saudită și să primească în schimb petrol. Prețul poate fi stabilit în dolari, dar în cadrul schimbului niciun dolar nu este pasat dintr-o parte în alta ci doar liste de prețuri. Chinezii cer 10$/gadget și saudiții cer 80$/baril, prin urmare chinezii trebuie să aducă saudiților 8 gadgeturi ca să primească un baril de petrol. Pare greu? Nu este! Există calculatoare … Băncile celor două țări vor regla apoi prețurile intern pentru companiile participante.

Ce înseamnă însă barterul pentru economia mondială? Evident adaugă un surplus de ineficiență prin lipsa unei piețe globale și a descoperirii prețului. Altfel spus, gadgetul chinezesc nu costă 10$ deoarece acesta este prețul la nivel global în urma cererii și a ofertei. Prețul este 10$ deoarece saudiții atât sunt dispuși să ofere pe el și viceversa, prețul petrolului este stabilit la 80$ deoarece așa s-a ajuns în urma negocierilor. Nu doar că negocierile ia timp și îngreuiază, dar … poate dacă în timp ce negociază cu saudiții s-ar duce la venezueleni, aceștia ar accepta șapte gadgetul pentru un baril de petrol, adică mai puține decât saudiții. Sau poate că indienii vor ei gadgeturi și plătesc un covor per gadget pe care covor indian magic, saudiții ar oferi un baril la șase covoare, doar că au nevoie de mai puține covoare decât gadgeturi … Complicații, ineficiențe. Și astea afectează ambele părți, americanii și cetățenii din Imperiu nu sunt deloc feriți de aceste ineficiențe, ba din contră. Incertitudinea și riscul ca SUA să aplice sancțiuni oricând și altora, adaugă un cost de risc la orice tranzacție și chinezii vor prefera un preț mai mic dar care să nu fie în dolar, limitând vânzarea pe dolari la strictul necesar. Pe scurt, există o nevoie de diversificare majoră care nu este condusă doar de faptul că oricum economia fizică s-a mutat în est ci mai ales de faptul că vestul se comportă ca un pistolar nervos care poate oricând să apese pe trăgaci.

Barterul este deci un mare pas înapoi … iar ineficiențele nu au consecință decât inflație și în cele din urmă penurie deoarece chinezii nu vor mai produce gadgeturi doar pentru că acestea se vând cu 10$ și există o piață mondială, prin urmare companiile chinezești au motivația să producă deoarece știu că vor vinde și știu cu cât vor vinde. Nu! Companiile chinezești vor produce doar acele gadgeturi pe care le vor cere saudiții și le vor produce astfel încă să coste maxim 10$ pentru că dacă le vor produce și vor cere mai mult, nu există alternative de a le desface pe altă piață deoarece globalizarea este terminată. Am dau un exemplu extrem, dar doar prin reducerea la extremă putem înțelege fenomenele.

Se pune firesc întrebarea, dar oare dacă americanii taie macaroana din sistemul financiar Rusiei și arată că la nevoie o va tăia și Chinei și altora, oare nu se pot alia celelalte țări să nu mai folosească dolarul ci să folosească altceva în schimb? Problema este ce altceva să folosească … lucrurile nu se pot schimba peste noapte. Când China va avea o armată atât de puternică încă să ocupe Arabia Saudita, Rusia și Venezuela și să impună ca petrolul să se vândă doar în yuani, atunci vom putea spune: până aici i-a fost dolarului. Deocamdată, saudiții însă preferă dolarul, rușii vedem că cer ruble (nu yuani) iar venezueleni acceptă orice (chiar și Bitcoin).

Un element oarecum liniștitor deocamdată este al interdependenție între China și Imperiu. Vedem de fapt că nici Rusia nu poate fi scuipată complet, ci anumite importuri (grosul dacă ne uităm la cifre) încă îi sunt tolerate. China încă produce mare parte din tot ce se vinde la nivel mondial și SUA nu pot să aplice măsuri similare chinezilor, probabil nici măcar dacă vor ataca Taiwanul. Teoria mea este de fapt că măsurile impuse de americani nu au nici măcar rolul de coerciție ci mai mult sunt folosite pentru a spăla putina și a justifica criza interioară a sistemului financiar și a da vina pe inamici imaginari (pentru ei) care ar fi de vină pentru situația dezastruoasă la nivel economic. Cum SUA se pricepe doar la inginerii financiare și cum tendința actuală este de depărtare de dolar și de adoptare a plății în mijloace de plată cât mai apropiate de tangibil și real (spre deosebire de dolari care sunt doar bani imaginari), există o presiune a menținerii nivelului de trai pentru americanul de rând și totodată o criză existențială profundă prin lipsa muncii și înlocuirea acesteia cu Universal Basic Income – ajutoare minimale de subzistență – de unde valul de haos social și deconstrucția fibrei societale din SUA.

(va continua)

De ce Rusia a câștigat

Nu vi se va spune la TV, dar aflați dinainte … Rusia a câștigat încă o etapă în războiul cu SUA, la fel cum acum ceva ani buni a câștigat în Siria. Din momentrul intrării rușilor în Siria, din momentul în care Putin i-a trimis lui Assad niște avioane și până la plecarea americanilor din vremea lui Trump, a durat ceva până ca și cei care se uită la TV să afle știrile.

În primul rând e puțin exagerată afirmația că Rusia s-ar afla în război cu SUA – evident că nu este așa. Repet aici teoria lui Zeihan cum că SUA se retrage acasă pentru că s-a plictisit să fie polițaiul lumii, dar va continua să fie singura super-putere deoarece are cu ce (demografie, resurse, geografie etc). În teoria asta, golurile lăsate în urma ei sunt umplute de divese puteri – pe ici pe colo Turcia, pe ici pe colo China, pe ici pe colo Rusia.

Îl tot repet pe Zeihan deoarece este singurul care a prezis precis războiul din Ucraina. Nu prea înghit teoria lui cu baze demografice, dar nu știu de ce nu o înghit, am un … feeling că ceva e în neregulă cu ea, dar nu pot pune degetul. Este prea scholastică, simplistă, prea pragmatică, pare să fie o teorie care poate fi scoasă din buzunar cu orice ocazie și încropită o poveste pe spinarea ei, ca catrenele lui Nostradamus. Poate de asta, dar nu contează.

SUA se retrage deci fie din cauza propriilor mecanisme explicate de Zeihan, fie din cauza disoluției interne – motivele nu știu dacă contează. Dar ce alternativă ar fi existat? Război cu Rusia? Evident că nu, dar măcar război economic se putea face ceva dacă SUA erau hotărâte. Sau măcar extinderea NATO a doua zi după pornirea războiul, prin includerea de urgență Finlandei și Suediei. Tehnic se poate, probabil se putea amâna referendumul, dar se putea face cumva aderarea astfel încât tratatul NATO să devină funcțional a doua zi pentru a descuraja Rusia să facă ceva cu alte țări decât Ucraina. Nu de frică nu au făcut americanii asta, ci din dezinteres, deoarece ne place – nu ne place, se retrag …

Economic dacă ne uităm, ce vedem? Cum este greu să spunem care este starea reală a situației economice a unei țări într-un timp atât de scurt și chiar dacă ar fi după ceva ani de zile, nu am putea pune bază pe statisticile oficiale deoarece pot fi mincinoase, cel mai clar ne uităm la monedă. Rubla a picat de la 75 la 110. Lira turcilor a picat (într-o perioadă puțin mai mare) după sancțiunile impuse de americani de la 7 la 15, deci s-a dublat. Deci la turci, sancțiunile americanilor au făcut mai mult mai mult dezastru decât la ruși. Dar Erdogan putem spune că a reușit să facă față, supraviețuind sancțiunilor și luând unele măsuri economice care în primul rând l-au păstrat la putere și în al doilea rând l-au solidificat intern prin consolidarea contracției și adaptarea la sancțiuni astfel încât să nu intre într-o staglație morbidă ci să se repoziționeze într-o poziție ofensivă. Nu mai am citate la articolele explicative ale revoluției economice realizate de Erdogan prin unele măsuri originale, cert este că Turcia are un PIB care crește cu 10%, față de Germania care crește cu 1.8% – și prin asta spre să fiu suficient de descriptiv în a explica că în ciuda sancțiunilor, Erdogan s-a repoziționat și a supraviețuit tentativei de asasinat economic din partea Imperiului.

Iar Erdogan a fost “atacat” economic de Trump care nu purta mânuși. De asemenea, Erdogan și-a cam furat-o pe neașteptate, nu s-a pregătit pentru războiul economic, nu credea că va fi lovit atât de puternic, deoarece se baza pe nevoia americanilor de a păstra nuclearele în coasta rușilor.

Putin în schimb, s-a pregătit mai mult de 10 ani de zile de acest moment. Îmi aduc aminte încă din criza din 2008 că Rusia avea o datorie/PIB mereu mică. De asemenea, anii recenți tot auzeam că Rusia cumpără aur și lichidează obligațiunile americane. Este evident că Rusia s-a pregătit chiar de tăierea gazelor. Ce se întâmplă acum, este bonus!

Războiul va continua o perioadă, ucrainienii vor mai rezista puțin până când rușii se satură de război și zic – până aici, aici vrem să trasăm granița. Acum facem pace. Este o utopie bazată pe speranțe aiurea că ucrainienii pot să mai recupereze mare brânză din ce au pierdut deja. Rușii au încercat să ia Kievul deoarece era o obsesie a lui Putin. Dar Putin s-a trezit din visare, a văzut că e prea greu și a renunțat. Asta nu înseamnă nimic altceva decât că Ucraina nu va fi ciopârțită de Kiev ci doar de restul teritoriilor deja pierdute.

În rest, a avea speranțe că rușii vor mai păți ceva este penibil. Da, se pregătesc europenii să taie gazele în 50 de ani, dar asta ține de războiul rece economic. Oricum dacă/cand se va face noua conductă de gaze spre chinezi care să ducă gazele din Siberia care acum veneau la europeni spre chinezi, rușii ar fi tăiat singuri gazul sau l-ar fi dublat la preț. Ce nu se înțelege în general este că Rusia nu trăiește doar din gaze ci și din petrol, diamant, uraniu și altele. De asemenea, ce nu se înțelege este că 90% din profitul Rusiei se ducea pe gențile de lux ale nevestelor și amantelor oligarhilor și acareturilor acestora, ori dacă Putin dă ordin să nu mai se cumpere genți scumpe, puținul care rămâne o să fie suficient să mențină un nivel de trai bunicel pentru rusul de rând.

Militar de asemenea este utopic să credem că SUA sau europeni au nu știu ce capacități pe care până acum nu le-au dat ucrainienilor dar urmează să le dea mai departe … Din contră, cu cât curge mai mult războiul cu atât ucrainienii consumă gloanțe și petrol și europenii o să ajungă să se facă că plouă. Vă imaginați pe zgârciții de nemți că vor dona motorină și altele ucrainienilor? Vă reamintesc că înainte de război, nemții le-au donat ucrainienilor căști high-tech – a fost chiar subiectul umoristic al zilei o perioadă această acțiune “frățească”. Cum nu era război, pe-atunci nemții puteau să le dea și avioane ucrainienilor, dar cum sunt zgârciți … Dar nu doar nemții, toți sunt zgârciți. Singurii care au bani, sunt americanii, dar problema lor e că birocrația afectează ajutorarea Ucrainei, americanilor le-a fost mult mai ușor să facă “afaceri” pe vremea lui Obama când flăcăul lui Biden (tipul cu droguri și perversiuni, care și-a pierdut laptopul cu mii de poze compromițătoare și despre care nu se zice nimic în presă) era “consilier” la zeci de companii ucrainiene și primea milioane salariu în timp ce SUA “donau” arme ucrainienilor mult mai ușor ca acum când armele chiar le sunt necesare …

Vine firesc întrebarea: dacă au câștigat, acum ce urmează? Ca să vedem ce urmează, să ne uităm în Siria unde Putin se înțelege de minune cu israelitenii – Putin bombardează opozanții lui Assad din nord (turcmenii) în timp ce evreii cer (sau doar notifică) rușii când mai bombardează și ei câte o bază siriană sau “teroriști” din zona Golan deoarece vor cumva să “marcheze teritoriul” pentru când Siria va fi împărțită și ei urmează să împingă granița peste Golan. Adică, ce zic? Rușii probabil vor mai bombarda din când în când “naziștii” din Ucraina, ca să nu le permită regruparea, Zelinsky va fi voievod peste câteva sate din jurul Kievului, Ucraina neocupată de ruși va fi împărțită de generali, care cum vrea și europenii vor investi în arme procente frumoase, economia SUA duduind la exporturi.

1 2 3 4 5 304