Este prepping-ul o soluție în actuala criză?

Înțeleg prin prepping, pregătirea – care cum poate – cu chestii pentru vremurile care vor veni. Înțeleg prin chestii orice este util omului pentru nevoile primare și care poate fi stocat. Iată o listă care îmi vine în cap acum care este evident incompletă și care poate depinde de la om la om.

Locație

Cu privire la locație, în criză locația contează ca și în boom imobiliar. Location, location, location … De ce contează locația? Din nenumărate motive. În primul rând, evident că la apartament nu prea ai cum să faci prepping, nu ai unde. Și chiar dacă ai, sunt alte probleme, cum ar fi lipsa apei. Ce te faci dacă se ia apa și nu ai cu ce să te speli pe mâini? O să mori de dizenterie sau când pleci aiurea să cauți apă pe la fântâni care se află la km distanță, până te întorci apartamentul îți este spart și rezervele furate.

Avantajul principal al casei este că ai o curte, în care poți crește o găină în care poți avea un câine care să te păzească de hoți, în care curte poți avea o fântână și poți pune 2-3 cartofi.

Paranteză

Se înțelege că această criză dacă va confirma temerile fundamentale despre care ne-am tocit butoanele tastaturii de ani de zile pe-aici (exemplu) cum că Imperiul se prăbușește sub propria greutate prin implozie și trage după el întreaga lume într-un război nuclear sinucigaș, nu va fi de 1-2-3 ani ci va fi de 20-30 de ani. Credeți că nu este posibil? Ați auzit de Turnul lui Babel? Factorii endogeni care provoacă implozia Imperiului sunt multiplii și împing toți în aceiași direcție, problema fiind lipsa conștientizării problemelor fundamentale dar mai ales lipsa unei populații care să aibă idee cum de s-a trezit pe lumea asta în mijlocul abundenței și de ce aceasta va dispare instant din peisaj, urmând o perioadă de criză, război, foamete și haos.

Prin prisma unei crize de mai mulți ani, preppingul este clar insuficient și nu oferă decât poate un mic ajutor la începutul problemelor, oferind șansa celor care s-au ocupat să se adapteze mai bine noilor condiții. Însă cine poate stoca motorină ca să aibă 20 de ani de zile și chiar dacă ar putea, cine poate să stocheze piese care i-ar trebui pentru mașina care se va strica și va rămâne pe bară deoarece piața auto va intra în implozie și vor mai exista piese nici pentru modelel de mașini cele mai populare.

Și chiar dacă va stoca cineva sute și mii de conserve, ce va face în legătură cu apa când energia electrică va fi oprită și panourile solare vor fi distruse de furtună sau de piatră?

Alternativ la scenariul apocaliptic, dacă criza va fi de scurta durată și Dumnezeu nu ne va da să purtăm mai mult decât putem, preppingul va fi salvator și cei care vor fi pregătiți practic nu vor simți că trec prin criză. Sfârșit paranteză.

Locație

Doresc să continui cu câteva comentarii legate de locație deoarece este o realitate faptul că majoritatea oamenilor pur și simplu nu își permit o casă cu teren care să le ofere o oarecare speranță de supraviețuire. Asta este însă din prostie deoarece nu își permit o casă aproape de orașe, că ei se gândesc că trebuie să fie aproape … Departe însă casele sunt aproape cât o mașină second și evident, oricine și-ar piermite dacă ar lua în serios vremurile care se întrevăd.

Alte plusuri la locație ar fi comunitatea. Se înțelege că cei care au case la țară și mai cunosc din vecini, e bine să mai dea pe acolo din când în când și să-și întârească relațiile cu ei. De asemenea, dacă pot, să mai cumpere teren, ideal adiacent cu ce au acum. Limite nu există decât financiare, oricât de mult teren este bun deoarece orice se va întâmpla va putea fi fructificat.

Un alt amănunt important la locație ar fi să nu fie în proximitatea unor artere rutiere importante – în caz de război pe-acolo vor trece tancuri și primele case distruse vor fi cele în proximitatea infrastructurii rutiere. Se înțelege de aici că pe coclauri departe, unde nu ajunge autobuzul e cel mai bine. Practic, dacă acum ajunge autobuzul în acel sat, este un semn că pot trece tancurile pe acolo, daca nu trece autobuzul e mai bine, iar daca ai nevoie de 4×4 ca să ajungi la casa ta de la țară, este ideal.

Alte plusuri la locație ar fi: existența unei păduri în proximitate sau chiar pe proprietatea ta, existența unui izvors au pârâu pe proprietatea ta, densitatea foarte mică în zonă, depărtarea de centre urbane mari dar ușurința în ajungerea la o stradă bine asfaltată de unde să poți ajunge în diverse locuri. Asta se bate puțin cap în cap cu ce am zis legat de tancuri, dar este un calcul min-max între risc și oportunitate.

Căldură

Pe locul 2 după locație aș pune căldura. Cine nu face nimic legat de pregătirea pentru căldură în această iarnă este un extraterestru. Dacă au ajuns nemții să stea la coadă ca să cumpere cărbuni și lemne pentru la iarnă iar tu stai cu mâinile în sân, vei fi lovit din plin. Chiar dacă ai bani, cum facturile vor fi cu mult peste cât crezi tu acum, vei pierde imens dacă nu ai niciun plan. Aici prea multe nu am de zis, decât că e la mintea cocoșului că soba pe lemne este #1 și eventual dacă poate duce cărbuni și mai bine. Cine o are deja, să cumpere lemne, cărbuni, să repare ce se poate, să vadă ce mai poate adăuga la izolație etc. Orice ban cheltuit acum în izolarea casei va fi recuperat din cheltuielile de încălzire de la iarnă.

Personal sunt încă nedumerit de panourile solare, am o opinie neutră. Pe de o parte, par bune, par minunate, par fantastice, dar parcă prea par prea fantastice. Semnele mele de întrebare sunt legate de fiabilitatea în timp și disponibilitatea pieselor de schimb când vor apare probleme. Pe lângă fragilitatea acestora și riscul ca o ploaie cu pietre să ți le facă muci, trebuie să te pricepi să le configurezi și să le manipulezi, trebuie să te pricepi să verifici că funcționează cum trebuie. Să zicem că de piese poți face backup la ce se strică, dar asta înseamnă învestiții bani. Sunt ceva nou, ceva riscant, ceva hightech pe când soba și-a dovedit fiabilitatea din timpuri imemorabile.

Pentru cine are aspirații moderniste, există și varianta unor șeminee care arată superb, au randamente fantastice și sunt altceva decât soba țărănească care poate crea repulsie. Dar și la aceste șeminee rămâne valabil semnul de întrebare cu privire la fiabilitate în timp și este nevoie de ceva know-how, pe când o sobă … nu are ce să se strice la ea. Tot ce îți trebuie este o sârmă de desfundat coșul.

În final, se înțelege că cine are bani e bine să aibă și panouri și șemineu, și sobe, și lemne stocate etc. Orice bani băgat acum în chestii care se mai găsesc va fi recuperat chiar dacă nu vom folosi acele resurse în criza care a venit.

Dar ce să facă cine nu are bani? Unii se gândesc de exemplu la plăpumi. Este ceva și asta, dar sunt mult mai multe până la plăpumi. Aș începe cu garniturile de la geamuri șu cu verificarea feroneriei. Cam toată lumea are termopane în ziua de astăzi, dar am cunoscut chiar un tip care monta termopane și habar nu avea că acestea pot fi reglate de vară și de iarnă. Un mic tutorial despre reglarea termopanelor este obligatoriu deoarece iarna e bine să fie strânse bine, să calce bine pe garnitură pentru a nu pierde căldură. Apoi, înainte de a cumpăra plapuma, investiți într-un tool de scanat temperatura – important este să depistăm acele locuri pe unde avem pierderi pentru a putea să știm ce anume să reparăm. Cum nu avem bani, nu putem izola toata casa (sau tot apartamentul) dar cu un scaner de temperatură vedem pe unde avem pierderi și rezolvăm problema loco.

În final, în loc de plapumă, eu recomand sacii de dormit. Există saci de dormit începând de la 30 de lei și sunt super-eficienți. Evident, plapuma este un lux și merită investit dar intervine problema spațiului. O plapumă pentru 2 oameni ocupă spațiu cât 6 saci de dormit. Dacă spațiul nu este problemă luați și plapuma și saci de dorimt, dar eu zic că sacii de dormit sunt supersuficienți. Ca măsură extremă pentru cine chiar nu vrea să consume bani pe încălzire ar fi cortul. Dormitul într-un cort cu un calorifer pe ulei cu cei mai puțini elemenți dar la cea mai mică rezistență cred că va fi scăparea multor oameni. Cine însă ia în calcul asemenea soluții extreme când doar nevoia te învață și cele mai simple soluții ți se par tragice și își vine să îți plângi de milă înainte să te apuci de prepping?

Varianta cu cortul este însă problematică în cazul în care se ia curentul. Caz în care trebuie să găsim variante. Nu cu lumânarea! Și așa ajungem din nou la sobă …

Mâncarea

Mâncarea prezintă un capitol imens și cred că am mai discutat. Sunt atât de multe resurse încât nu vreau să mă bag aici. Ce ar fi nou pentru mine, ar fi următoarea chestie. Am tot văzut că au apărut și pe la noi aparate de vidat. Cred că varianta achiziției unui aparat de deshidratat și a unuia de vidat este mai de recomandat decât varianta conservelor. Evident, câteva conserve trebuie păstrate, dar doar calitate maximă – acelea care au cea mai groasă tablă și conținutul cel mai puțin problematic. Mă gândesc de exemplu că niște porumb fiert cu greu se poate strica în conservă. Sau o fasole bătută. Însă o ciorbă de perișoare …

Mâncarea deshidratată și vidată are avantajul că ne-o facem cu mâna noastră, știm ce punem acolo, ne costă mai puțin decât conservele și ne va permite funcționarea pe termen lung în eventualitatea unor fluctuații. Pe vremea epocii de aur, cum nu exista mâncare în general, în puținele momente în care îți punea Dumnezeu mâna în cap, te puteai pricopsi cu gramada din ceva dar pe care nu le puteai consuma instant. De exemplu tăiatul unui porc – trebuia musai să ai ladă ca să poți stoca carnea. Ce poți păstra într-un congelator? Evident, unii făceau la găleată. Dar cât poți face la găleată? Nu știu dacă carnea se pretează pentru deshidratare și vidare, dar am dat exemplul acesta ca să înțelegeți de ce sistemul de deshidratare și vidare va permite ca atunci când punem mâna pe ceva bun, să ne facem propriile conserve.

De asemenea, un stoc de substanțe chimice care ne-ar fi utile în conservare nu ar strica. Nu mă pricep însă să detaliez.

Medicamentele

Aici este o problemă delicată deoarece oricâte medicamente ai stoca, nu poți stoca tot ce ai avea nevoie. Ne știm bolile și poate putem stoca ce avem nevoie acum. E de bun simț. Dar apoi? Sunt multe de care am avea nevoie: antibiotice, antiinflamatoare, siropuri, betadină, plasturi etc,etc. Toate astea sunt o grămadă de bani dacă ar fi să facem stocuri. Ce am de zis la medicamente, este că din ce am auzit eu de la prepperi, sunt foarte puține medicamentele care se strică după perioada expirării. Se înțelege că dacă luăm medicamente, este important să facem rotația acestora – de altfel rotația e recomandată la toate produsele. Dar una e să păstrezi 10 ani o aspirină proastă și alta e să păstrezi una bună.

Abilitățile

Îngrășarea porcului în ajun pare grea, dar aici am de zis doar un singur sfat – învață un singur lucru și învață-l bine. Fă-ți o bibliotecă cu restul. Nu digitală! Cum învățatul este dificil și avem timp și energie puține, ar fi ideal dacă adoptăm un skill care ne și place, pe care deocamdată l-am putea lua ca un hobby, dar un hobby serios. De exemplu, construirea manuală a fântânilor. Pare greu dar pun pariu că într-o lună, cine studiază poate asimila 80% din “secrete” și peste o lună poate deja începe să experimenteze. Sau: creșterea măgarilor. Sau: construirea de beciuri în pâmânt.

Indiferență, delăsare, abandon

În fața unei crize, după ce una abia a trecut, după ce pentru noi românii altele au tot trecut, este firesc sentimentul de nepăsare și delăsarea. Gândul că ne speriem de drobul de sare de asemenea îi face pe mulți să dormiteze. Viața este însă grea și doar cei care luptă vor supraviețui. Restul nici nu merită și poate de aceea și trimite Dumnezeu astfel de vremuri ca să facă cernerile și să împrospăteze omenirea. Zic asta și pentru planul material și pentru planul spiritual.

Cât de nasol va fi la iarnă?

Orice predicție este dificilă de făcut, mai ales predicțiile legate de viitor.

Dar așa cum în plandemie, norii negrii care s-au arătat încă de la început (celor care nu trăiesc la subsol) nu s-au comparat cu dezastrul care a venit ulteior, la fel va fi și acum. Adecă, va fi rău și foarte rău dar nu pentru toată lumea.

Așa cum în plancemie, bugetarii, oamenii de afaceri și chiar angajații din unele sectoare nu au avut probleme prea mari (dacă nu se uitau la tembelizor să se lase bombardață cu bombe psihologice) în schimb restaurante, baruri, turism și pensionari au fost cam distruși, tot așa și acum – pentru unii va fi bine, pentru alți va fi nasol de tot.

Recunosc cu o oarecare vină că perioada plandemică are pentru mine amintiri plăcute. Deoarece nu am respectat nicio restricție și m-am decis să mă comport ca și cum nu am restricții. Evident că nu m-am aruncat ca prostu în mâna lupului. Adică, pe unde plecam aveam hârtie la mine, dar de exemplu evident că plecam când vroiam și unde vroiam doar pierzând un minut ca să completez hârtia. Asta până m-am prins că pot doar să las data necompletată și să completez doar dacă mă opresc gaborii.

Apoi, deși era restricție nu am renunțat la plimbările prin parc cu bicicleta. Evident că atunci când parcurile au fost închise, m-am plimbat prin oraș. De asemenea, la biserică am lipsit doar o perioadă până să studiez terenul. Altfel, m-am bucurat de drumurile goale, de liniștea venită din lipsa nunților și a chefurilor, de numărul mic de oameni din magazine și de pe stradă și evident de traficul mult redus mai ales din cauza școlilor închise.

Acum va fi altfel. Deoarece gradul de stres se va ridica și se va încerca ridicarea nivelului apei pentru ca mult mai mulți să intre la apă de data asta. Dacă în perioada plandemică damnați au fost babacii deoarece pe de o parte au fost atacați psihologic, pe de alta închiși în casă, goniți din magazine și ocoliți de copii și nepoți, acum vârsta de eliminare va fi nițel mai joasă. Bunăoară, va fi o mamă de criză economică cu ditamai șomaj în care doar cei care muncesc din greu, au putere, au skiil vor supraviețui. Dintre aceștia, foarte mulți însă se vor îndrepta spre prepping și mutat la țară. Deja în perioada plandemică toți dădeau din colț în colț că ce bine e la țară, că acolo lumea e altfel, poliția lipsă, reguli canci – nu stai închis zi și noapte între 4 ziduri ca pușcăriașii să termini toate serialele de pe Netflix. Și boom-ul care a urmat pe vânzările de case după plandemie acestei presiuni s-a datorat. Nu ma intru în sperietura cu vaccinurile și sperieturile apocaliptice deoarece doar o mică categorie erau gata să se rupă de arafați și să trăiască aiurea în pustie pe cont propriu.

Ei bine acum, presiunea va fi mult mai puternică deoarece chiar nevoia în sine te va împinge. Dacă pe vremea plandemiei protestul și nesupunerea au fost facile – că maxim ce ți se putea îmtâmpla era o hârtie de aceea care ulterior nu s-au plătit, acum va fi ceva de genul – primești factura, faci un mini-infarct, te decizi să tai totul și se te muți la țară deoarece cu banii pe o luă poți trăi la țară toată iarna. Evident primele probleme sunt legate de încălzire, dar toate se vor lega una după alta, deoarece electricitatea va sălta prețurile în continuare și la alimente și pe lângă asta vor începe lipsurile în ciuda garanțiilor date de alte Deaia care luptă cu gând-dacii.

Deci dacă în fața pândarior din plandemie, mai puteai opune ceva rezistență, cu facturile e altceva. Nu plătești, te taie – ce poți face? Să ieși la proteste?! Aiurea, mămăliga e înghețată tun!

În ordine vor veni – măriri la utilități, șomaj & falimente, măriri la mâncare, măriri de impozite, raționalizare utilități în masă, generalizare tichete sociale. Și tot va fi bine dacă nu vom avea război, caz în care va fi fiecare pentru el, cum este acum în Ucraina. Lucruri despre care nu se spune, dar sunt îngrozitoare: canci utilități, prețuri în dolari, hoți și furturi.

Unirea cu Moldova – obligatorie în cazul păcii în Ucraina

Dacă în articolele trecute am elaborat câteva posibilități geopolitice extraordinare pentru România, în perspectiva războiului cu Rusia și am recomandat o atitudine proactivă a politicienilor noștri în sensul declarării rapide a acestei unirii, deoarece consecințele vor fi aceleași, în acest articol doresc să detaliez un alt posibil viitor și ce poate face România.

Bunăoară, de departe principalul scenariu “cuminte”, care nu face apel la exagerări, la conspirații, la evoluții prea atipice (deși războiul a dovedit totdeauna că nu poate fi prezis, nici începutul, nici mijlocul, nici sfârșitul), ar fi acela al unei păci în Ucraina în care Rusia să rămână în Crimeea, Donbas și Lugansk.

Acest scenariu pare unul probabil din următoarele două motive: 1) Rusia s-a retras de lângă Kiev și avansează prea încet în est și sud-est și 2) Ucraina nu face față ci riscă să piardă totul. Este deci cuminte să prezicem că prea mult linia frontului nu se va mișca.

Cu privire la retragerea Rusiei din nord, sunt total împotriva teoriei tembele că rușii s-au retras deoarece nu mai făceau față. Cine a urmărit războiul îndeaproape, știe despre ce vorbesc. Rușii puteau să rămână acolo foarte bine și continuau să facă praf Kievul cu artilerie, așa cum fac praf acum cu artilerie în est. Nicio armată nu cedează aiurea teritoriul fără sens și doar niște dezinformați pot spune că armata ucraineană i-a respins pe ruși și i-a pus pe fugă. În ce fel i-a respins dacă rușii deja ajunseseră cu tancurile la periferia Kievului și puteau să aducă artilerie să măture Kievul efectiv? Să zicem totuși că ucrainienii au fost super-eroi și într-o trezire a conștiinței și a puterilor, s-au încordat și i-au gonit pe ruși. Dar de ce nu se încordează și acum în est și sunt pur și simplu măturați de ruși? De ce nu arată și acum aceleași abilități mai ales că în teoria oficială deja i-au terminat pe ruși, aceștia sunt demoralizați total în timp ce ucrainienii primesc arme din ce în ce mai puternice de la vest. Iată o memă care explică …

Javelinul sunt acele rachete portabile anti-tanc, folosite uneori si anti-avioane. Mai nou, ucrainienii au primit din vest artilerile grea cu raza de actiune mare, care nu se compara cu javelinurile …

Deci dacă ucrainienii au fost super-eroi și i-au bătut lângă Kiev pe ruși pe când nu aveau decât Javelinuri, cum de acum în est unde rușii sunt deja bătuți, obosiți, demoralizați, unde granița este foarte lungă (deci unitățile rapide și eficiente ale ucrainienilor ar putea acționa, care uniți sunt foarte eficace și cum ni se spune teoretic un ucrainean omoară 10 ruși), unde ucrainienii au arme mult mai puternice ca atunci când i-au gonit pe ruși de lângă Kiev, deci de ce nu au ucrainienii același succes acum? Deoarece, eu cred că retragerea a fost intenționată, ca un indicator al haosului și incompetenței din armata rusă. Nu vom știi cauza prea curând, dar evident a fost o prostie – nicio armată nu dă teritoriul ocupat de bunăvoie înapoi inamicului. Bănuiala mea, ca o idee așa trăznită și fără nicio bază este că la mijloc sunt ceva negocieri ascunse între marile puteri. Adică ceva de genul, americanii le-au zis rușilor – lăsați Kievul și acceptăm să luați estul, dar trebuie să îi convingeți pe ucrainieni că nu au de ales. Avem nevoie de un buffer între noi și bufferul va fi o mini-Ucraină cu capitala la Kiev. Altfel, le vom da la ucrainieni ceva artilerie nasoală cu care să lovească în Rusia. Pe canale subterane, aceste discuții se puteau purta și ar fi o explicație a retragerii …

Să mergem deci mai departe – estul este deja ocupat de ruși, ucrainienii pierd bucată cu bucată. Dau ceva lovituri la depozite de muniție (așa ni se spune cel puțin) dar loviturile par să nu aibă efect real pe front, în sensul că rușii continuă bombardamentele și atacurile.

Nu este deci de prezis că fie acest an, fie anii următori, rușii vor mânca atât de mult din teritoriu și sprijinul vestului se va fi consumat, încât să se creeze condițiile pentru o pace prin care vestul să recunoască “voința democratică a locuiutorilor din Donbas și Lugansk de a se uni cu Rusia” la pachet cu promisiunea Rusiei că nu mai are pretenția asupra altor teritorii ucrainiene.

Când o astfel de pace va fi semnată, întrebarea logică care se pune este: va fi România pe fază? Imediat după acest tratat, sau poate chiar dinainte, trebuie organizat un referendum pentru unire atât în Moldova cât și în România care să aibă deja pregătie condițiile pentru declararea unirii. Când vestul va recunoaște așa deva, nu va putea să se opună cu nimic unui referendum mult mai real organizat în Republica Moldova. Rușii care teoretic ar zice niet, nu vor mai fi în posibilitatea să facă ceva, deoarece altfel nu ar fi ajuns în punctul să semneze un tratat de pace. Evident această unire se va face cu oferirea de garanții Rusiei cu privire la drepturile rușilor și găgăuzilor din Moldova, unde eu prin Moldova înțeleg și Transnistria. Mare minune dacă până la finalul acestui război, ucrainienii nu vor face nimic cu Transnistria. Nu de alta, dar nu s-au jenat să bombardeze teritorii din afara Ucrainei, iar americanii au declarat recent că Ucraina are dreptul să facă tot ce consideră pentru a determina ocupanții să se retragă, fiind indirect recunoscut măcar la nivel declarativ că SUA nu se opune bombardării teritoriilor rusești cu armele oferite.

Neoficial, americanii primesc în avans orice țintă a Himars-urilor și au drept de veto, în sensul că dacă li se pare prea problematică ținta, cer ucrainienilor să treacă la alta. Oficial, ucrainienii vor primi de la saudiți niște sisteme de rachetă exportate de ucrainieni acum ceva timp, care au ca rază de acțiune 700km, deci pot lovi Moscova. Sunt deci vremuri periculoase și pentru ruși, de aceea cred ca sunt prea exagerate temerile legate de Transnistria, adică rușii nu au ce pretenții să mai aibă asupra Transnistriei.

O variantă a unirii și mai benefică ar fi aceea în care noi am avea suficientă influență încât în tratatul de pace Rusia-Ucraina să fie rezolvată și Transnistria în sensul retragerii rușilor și recunoașterea suveranității Moldovei. Doar acest punt ar justifica o eventuală amânare a unirii, altfel dacă nu se rezolvă nici Transnistria și nici unirea, trecem prin istorie aiurea.

Evident că daca SUA și-ar da acordul pentru unire, ar schimba total ecuația în sensul că ne-ar permite să facem asta chiar acum, chiar cu plusul de riscuri care s-ar putea adăuga – cred ca maxim ce ar putea rușii este să accepte cererea transnistrenilor de unire cu Rusia care acum e la naftalină.

Dar SUA nici nu cred că știu de doleanțele noastre – cine să le spună?!? De asemenea, SUA par să îmbrățișeze escaladarea și prin urmare, subliniez din nou aceste oportunități. Evident că din păcate avem la putere un guvern incompetent, un soldat transpirator care habar nu are de geopolitică iar de curaj și patriotism, ce să mai zicem. Dar nici măcar nu este nevoie de curaj. Un referendum privitor la unire este un prim lucru pe care trebuie să îl cerem moldovenilor să îl facă, pentru a fi pregătiți pentru orice.

De ce nu importă România gaze rusești prin intermediul Moldovei?

Pe scurt răspunsul la această întrebare ar fi prostia politicienilor noștri. Gogoașa care ni se bagă pe gât de când cu războiul este că trebuie să îi sancționăm pe ruși deoarece ne apără NATO, trebuie să facem front comun cu NATO. Și deși s-a dovedit că sancțiunile nu prea îi afectează pe ruși, mai mult pe noi, se pedalează în continuare în mod tembel pe ele deoarece se pare că cele mai sumbre teorii conspiraționiste conform cărora Civilizația Vestului trebuie distrusă din cauza factorului creștin par să fie adevărate.

Nu vreau să lungesc prea mult pe filonul conspiraționist și nici pe repunerea în vizor a ipocriziei nemților care importă gaze ca nesimțiții în timp ce românii sunt puși să facă frigul și avem interzis la orice importuri din Rusia.

Între timp, Turcia, o țară NATO, pentru care teoretic dacă Erdogan nebunul se ia la cuțite cu Putin, soldați români vor trebui să își dea sângele (zic asta TEORETIC), vedem că își crește importurile din Rusia de gaze ieftine. De altfel turcii s-au făcut un hub pentru UE al mărfurilor rusești încâ din primul moment al războiului.

Puțini știu care este fluxul producției în Europa, adică cum se produce și ce se produce în Europa (pe lângă importurile din China care sunt aproximativ 90%). Acele puține lucruri care se mai produc în Europa ar fi: mărfuri scumpe (modă, produse alimentare, instalații) în Italia, tehnică avansată (mașini, panouri solare, echipamente medicale) în Germania și cam orice făceau nemții acum 20 de ani s-a mutat în Polonia unde se produce dar mult mai puțin decât este nevoie și la preț/calitate cu mult peste ce vine din China. Deci, pe scurt, producția europeană nu face față nici ca volum nici ca calitate/preț la ce vine din China. Ei bine, Turcia are un loc bine poziționat aici, în sensul că de departe în UE este țara cu cea mai mare producție care poate fi plasata (pe criteriile volum și preț/calitate) între ce am zis mai sus despre Europa și China. Adică, turcii produc marfă ieftină, dar nu chiar ca cea a chinezilor. Turcii produc marfă de preț/calitate sub chinezi, dar peste europeni.

Avantajul Turciei este că are forță de muncă multă și ieftină. Cu peste 80 de milioane de oameni (cred că mult mai mulți, eu cred că are peste 100), Turcia are tineret muncitor și relativ bine calificat (comparat de exemplu cu Franța sau Spania unde tineretul este deja distrus, sunt zombie plimbători crescuți pe puf care s-au obișnuit să fie subvenționați și nu sunt în stare să bată un cui când ies din școală). De asemenea, Turcia are acces la resurse, fiind poziționată ideal, între 3 continente cu acces și spre Rusia, Asia Centrala, Asia de Est și spre Orientul Mijlociu.

Ei bine, după război, minereul de fier din Rusia (principala sursă) care venea în Turcia a fost tăiat o perioadă (rușii au gândit strategic totul). Turcii foloseau acest minere pentru a produce materie primă feroasă (table, sârme, cuie etc) care să fie folosită apoi în construcții în întreaga Europă și care era la rândul ei materie primă pentru companiile europene care adăugau plus valoare fierului. România de exemplu importa tablă pentru uși auto care uși erau mai apoi exportate în Germania unde erau incluse în mașinile scumpe ale nemților pe care nu vor să ni le dea și nouă ca să nu îi mai criticăm de ce importă gaz de la ruși și i-au plătit lui Putin aproape un trilion de la începerea războiului.

Ca o paranteză, vina nemților (și blestemul pe care și-l ia asupra lor) este îndoit deoarece nu doar că ei se fac că participă la sancțiuni dar ca efort, greul pică pe alții. Dar neamțul pervers, deși a fost atenționat de Trump că face o greșlă, l-a durut în cur și a zis: las că mai vedem noi când o fi cazul … Trump i-a avertizat de când cu Crimeea că Germania este prea dependentă de ruși și nu e bine. Nu erau lucruri prea ascunse, erau lucruri evidente care însă nu se spuneau așa cum nu se spune acum. O sa zică Klaus la români că protestează împotriva nemților și prin urmare România nu mai participă la sancțiuni? Nu! O să zică: noi nu avem nevoie oricum de gazele rusești … Și după el tot corul de itioți. Evident că nu avem nevoie deoarece producem noi, așa cum producem și cărbune dacă nu ne pun nemții să închidem minele. Problema e de oportunitate: ar fi oportun ca așa cum Germania încă importă gaz rusesc, să importăm și noi (deoarece avem acces și prețuri bune) și să vindem mai departe? Astfel, am face față mai bine inflației și am avea și noi aceleași condiții economice ca și nemții.

Întorcându-ne la Moldova, dacă nu ar avea politicieni subordonați lui Klaus care e subordonat lui Olaf, având în vedere prețul extraordinar de bun pe care îl are Moldova de la Gazprom (1458$/m3 cf Digi24), dacă ar avea banii, ar trebui să importem maxim cât le permit rușii și să îl revândă cu 3000$ (dublu) peste 1-2 săptămâni (deja este în jur de 2500 EUR!)

Nu mai zic de ce afaceri s-ar putea face dacă Moldova importă și primește credit de la România pentru a plăti și a nu le tăia Gazpromul furnizarea. Pe scurt, prin intermediul Moldovei, România ar putea importa gaz de la ruși la prețuri foarte bune. Problema este cerbicia și prostia conducătorilor. Pe de o parte trebuie să participăm la niște sancțiuni la care trebuie să fim mai catolici decât papa (nici SUA nu a tăiat totul de la ruși ci doar ce nu avea ea nevoie – Bidon a recunoscut din start, ba chiar a prezentat asta ca pe politică de sancțiuni). Pe de alta, nu avem voie nici să discutăm despre o eventuală unire cu Moldova (tema este cu discreție ținută cu batista pe țambal în presa românească coordonată de licurici). Bonus, vom fi lăsați și în curul gol în fața tancurilor rusești – dar asta doar după ce vom fi puși carne de tun și soldații noștri vor fi aruncați în prima linie ca să vadă americanii cum luptă rușii, ce arme au, cât de mulți soldați pot să omoare într-o săptămână, cam tot ce vedem acum la ucrainieni.

Care ucrainieni, dacă nu fâlfâiau steagul NATO și nu executau orbește planurile tembele ale americanilor, puteau să aibă și independența față de ruși și puteau să câștige imens și din taxele de transport ale gazului rusesc către UE daorece prețurile erau deja în creștere și urma să aibă loc această inflație de acum care nu este deloc doar pe spinarea lui Putin, poate doar 2-3%, restul fiind planificată de Marele Reset.

PS: nu am apucat să termin povestea cu minereul rușilor. După o perioadă de tăiat total, fluxul și-a revenit, dar la un volum redus. De ce? Deoarece rușii se pricep perfect la psihologia piețelor. După crearea unei lipse de moment, toți credeau că gata, se taie totul, nu o să mai fie nimic. Rușii au dat drumul, prețurile însă au explodat. Prin menținerea unui volum mic, au câștigat la fel ca înainte, doar că acum au rămas cu marfa, pe care o folosesc în industria de război, fabricile rușilor duduie acum și se pregătesc de marele război. Fac mitraliere, tancuri, taburi, avioane etc. Și totul pe banii europenilor care sunt dependenți total de producția din afara UE (cu excepția alimentației care vedem însă că doresc să o distrugă total prin închiderea fermelor și limitarea capacității de producție – ce logică economică să aibă oare aceste constrângeri mai ales în pragul foametei și într-o perioadă ca acum?!?)

Războiul României cu Rusia este inevitabil

Timpul curge din ce în ce mai repede și cele mai negre preziceri menționate pe aici la capitolul “scenarii” se adeveresc.

De departe, deși off-topic, cea mai nasoală prezicere care mă sperie pe mine este cea legată de inflație.

Cât despre ce putem face noi, ca indivizi este simplu: să ascultăm de Ieremia care zice: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc”. Adică să nu credem că vom putea scăpa de furtuna care vine și să ne pregătim pentru o lungă perioadă de decădere a nivelului de trai. Iată că știm dinainte și Dumnezeu încă ne dă timp. Vaccinarea obligatorie este ultima grijă pe catre trebuie să o avem în fața vremurilor care vor veni. Spun asta deoarece la cum văd eu lucrurile, magazinele se vor ruga de clienți să intre și chiar dacă legal se va da nu știu ce lege, concret cu excepția lanțurilor globale, legea nu se va aplica de facto, așa cum în prezent nu prea mai există poliție rutiere pe drumurile naționale din cauza grevei tacite a polițailor.

Iulie 2021 – CE POATE DECLANȘA O REVOLUȚIE PE MELEAGURI MIORITICE?

Despre reforme nici nu mai poate fi vorba. Acum suntem pe “cod roșu”, adică prăbușirea fatală încă o dată în istorie în gaura neagră a bolșevismului – de data asta, europenizat, administrat abil prin mijloace tehnice moderne cum ar fi tichetele electronice. S-a zis cu cartelele de hartie pe care trebuia să le prezentăm la magazin ca să cumpărăm rația zilnică și lunară. Acum avem tichete “sociale”

Inflatia actuala are insa doua capete turbate: unul extern cu cei trei factori pe care i-am enumerat acum 2 articole (aici) si unul intern despre care nu am discutat. Factorul intern de inflatie este incompetenta si prostia guvernarii actuale care prefera sa se ascunda in spatele plandemiei si sa o foloseasca ca sperietoare si ca scuza pentru esecul reformelor si incompetenta in trecerea de la o economie subdezvoltata cu o administratie publica supra-scalata, consumatoare si inefcienta care pune presiune determinanta pe costurile de productie si pe pretul serviciilor la o economie capitalista eficienta cum are de exemplu Polonia care lupta cot-la-cot cu Germania pentru dominatia in UE.

August 2021 – INFLAȚIA – ELEFANTUL DIN CAMERĂ

Avertismentele cu măririle de prețuri din iarnă nu încetează. Ba mai mult, se discută de lipsuri, indiferent de prețuri. Se coace deci de-o nouă revoluție. Doar un război cu Rusia ne poate uni și poate menține la putere în continuare “coaliția”, adică “partidul” sau mai bine zis, filiala locala a partidului global sub umbrela căruia istoria ne-a plasat pentru a trăi din nou experiența unui gulag de data asta digitalizat.

Acum, despre războiul cu Rusia se vorbește deschis de către președinte, semn că se pregătește populația, prin binecunoscuta inginerie socială “self-fulfilling-prophecy”. Sau poate “mental programming”. Mă iertați că nu mă pricep la știința ingineriei sociale, acestea sunt doar unele observații și deducții ale mele, dar nu cred că Klaus vorbește așa de lax despre război doar pentru că vrea să îi sperie pe ruși.

„Noi rămânem cei mai apropiaţi de Republica Moldova şi nu vă abandonăm indiferent în care scenariu vom ajunge cu toţii prin acest nefericit război dus de Rusia împotriva Ucrainei”, a răspuns Klaus Iohannis. 

Sursa: Deutsche Welle

Maia de asemenea a declarat că dacă sunt atacați, Moldova va cere ajutorul României. Chestiunea este departe însă de ce am tratat eu, anume unirea cu Moldova. Una e să ajuți Moldova când o să fie atacată de Rusia și alta e să declari ACUM unirea!

Acum să trecem puțin la răsfirat meandrele acestei declarații (unice din cunoștințele mele, deși având în vedere că nu mă uit la TV, e posibil să fii pierdut și altele asemănătoare).

Așadar Romania nu mai poate apela la NATO dacă declară ea război unei țări și dacă se bagă ea într-un război. Teoretic, dacă Rusia atacă Moldova (stat independent) și dacă România trimite soldați și ajută Moldova, iar apoi rușii se oftică pe noi și ne atacă, NATO nu poate interveni. Condiția articolului 5 este ca o țară să nu caute cu lumânarea să intre într-un război. Ceva similar s-a întâmplat cu Turcia care vroia să lovească în ruși în Siria, apelând la umbrela NATO. Iar cum americanii sunt sătui de războaie și sunt într-o etapă de retragere acasă a trupelor, i-au flituit.

V-aș atrage deci atenția asupra cuvintelor “indiferent în care scenariu” – asta înseamnă că scenariul în care Moldova e atacată, România o va ajuta. Dar pentru asta, congresmenii din SUA vor găsi pretext ca să se opună activării articolului 5, adică vom fi lăsați cu fundul în baltă în fața rușilor.

Teoretic, dacă vom sta cuminte în banca noastră, deși Rusia ar ocupa Moldova, dacă noi nu am interveni, SUA vor fi obligate să ne apere (să trimită trupe, tancuri etc ca sa îi sperie pe ruși) deoarece dacă nu ne apără, întreaga alianță NATO va fi pusă sub semnul întrebării și se va da clar pe față planul americanilor de a îi lăsa pe europeni să se lupte în nucleare cu rușii pentru ca SUA să intervină la final și să bată tot.

Dar este oare președintele României atât de idiot încât să riște securitatea țării prin declarații atât de hazardate care cresc tensiunea cu Rusia dar mai ales trimit un semnal aliaților din NATO că noi urmează să ne jucăm nițel cu focul?!? Poate fi, dar mă gândesc că are și el consilieri … Să nu credeți cumva însă că are acordul americanilor să trimită asemenea semnale, ca și cum americanii i-au zis deja – Klauz, zi-le bă la moldoveni că îi apără NATO ca să se sperie rușii. Nici vorbă! Nu avea cine să îi dea asemenea garanții deoarece când va fi nasoală treaba, fiecare își va urmări interesul și se va lega de ce argumente îl ajută. Garanțiile secrete prin cine știe ce canale ale NATO nu au nicio valoare atunci.

De ce zic însă toate chestiile astea, având în vedere că eu chiar propun unirea cu Moldova, rapidă și chiar fără acordul SUA/NATO? Ei bine, unirea e cu totul altceva. După cum vedem, președintele Klaus arată clar că există riscul ca războiul să ajungă până la noi (via Moldova) și nu vom avea de ales, adica nu vom putea sta cu mâinile în sân – ceea ce este notabil. Marea dilemă e dacă prin ajutorul dat Moldovei el se referă că va primi refugiați moldoveni. Căci orice om întreg la minte înțelege clar că prin aceste cuvinte, Klauz garantează moldovenilor că va pune la bătaie Himars-urile acelea de 300km cu care ne tot lăudăm (și altele). Evident însă că probabil România nu va mișca un deget fără acordul NATO și tare mi-e teamă că garanțiile oferite acum de Klaus moldovenilor vor fi la fel de vax ca cele oferite de americani ucrainienilor când i-au pus să renunțe la nucleare.

Propunerea mea de unire rapidă cu Moldova rezolvă însă nenumărate probleme și are potențialul chiar să determine Rusia să încerce un acord de pace cu Ucraina. Evident pentru unire s-ar putea tatona două căi. Principalele variabile sunt atitudinea SUA (pro-contra) și atitudinea Rusiei (pro-contra). Având în vedere că rușii au lansat unele mesaje cum că prin Bucovina de Nord mai sunt ceva teritorii care ar trebui să ajungă la noi și de asemenea ceva teritorii deținute acum de Ucraina în sud, sunt deci speranțe că am putea face o înțelegere. De asemenea, Ucraina, strânsă cu ușa, ar prefera zic eu să dea unele teritorii României decât să fie luate de ruși. Ucraina trebuie oricum să accepte realitatea și pe zi ce trece pierde noi teritorii. Nu este deloc tras de păr ceea ce zic, în sensul că poate le va conveni ca la un moment dat anumite teritorii să ajungă la noi decât să le ia rușii, neexistând alternativă. Dar noi nu trebuie musai să luăm alte teritorii decât Republica Moldova, deci dacă rușii ar fi de acord, ucrainienii de asemenea nu s-ar putea decât bucura că scapă de armata a 14-a din coastă.

Se înțelege că americanii probabil nu vor deocamdată această escaladare (au deja alte opțiuni). De aceea probabil pe ei va trebui să îi punem în fața faptului împlinit. Dacă nu ne dau acordul acum când Moldova nu e în război cu Rusia, cum noi oricum vom fi obligați să apărăm Moldova când va fi atacată de ruși, prin refuz ne vor arăta clar că nu ne vor ajuta nici atunci. Deci ne-am afla oricum singuri în fața rușilor în viitor, prin urmare ar fi mult mai bine să ne unim acum și să începem să ne pregătim de război când timp rușii mai sunt frânați nițel de ucrainieni.

Din păcate însă, sunt nevoit să termin scenariile visătoare deoarece percepția concretului ne îndeamnă să spunem că noi nu avem oameni de stat capabili să înțeleagă pe ce lume trăiesc și să fie în stare să ia decizii majore. Se gândesc – dar nu avem bani, e criza, e inflație, ce o să zică americanii, ce o să zică europenii, dacă ne atacă rușii, dar locuitorii republicii ce părere au, oare nu trebuie să voteze și ei – și alte prostii de astea. Toate aceste blocaje mentale acum le putem compara cu gândirea tembelă a lui Zelensky care în pragul invaziei rusești s-a apucat să îi critice pe americani că sunt zvonateci proști și că sperie investitorii – care credea el că de aia nu vin să toace miliardele în Ucraina, că îi sperie serviciile americane de securitate care prevăd o invazie. Nu va mai conta deloc opinia UE în curând deoarece UE este deja în implozie, iarna aceasta va fi fiecare pentru el, cum deja vedem că Ungaria este “o excepție” și se administrează singură urmându-și interesele indiferent de UE.

Planul unirii ACUM este un calcul simplu geopolitic care nu face decât să tragă cumva finalul mai îndeaproape – dacă e să fie război, vom avea război mai din timp, dacă e să fie pace, vom pune umărul la o pace care va veni poate mai repede. Practic această mutare îi va forța pe toți să pună cărțile pe masă – și pe americani și pe ruși. Prin unire se va vedea și dacă americanii chiar vor să protejeze Europa de Est sau sunt dispuși să o lase rușilor și totodată se va vedea și dacă rușii chiar sunt turbați total sau sunt doar turbați parțial, în sensul că motivul invocat inițial chiar a fost real și nu sunt interesați să meargă cu tancurile până acolo unde vor fi opriți.

Singurul argument împotriva unirii ar fi speranța că totuși rușii se vor opri curând și se va face pace – dar pe zi ce trece vedem nu doar că nu se opresc, dar avansează și de asemenea ucrainienii încep să facă și ei daune din ce în ce mai mari, adică cumva și aria și amplitudinea războiului crește. Fără pace, sperăm degeaba că stăm cuminți în banca noastră că Moldova va ajunge membră UE și vom fi cu toții frați acolo. Deocamdată rușii avansează, războiul dă semne că va dura mulți ani, vestul trimite arme din ce în ce mai periculoase pentru ruși, crescând constrângerea acestora de a trece la nucleare. La prima nucleară, chiar nu va mai fi niciun motiv să nu declarăm Unirea deoarece este clar ce ne așteaptă.

De ce stă cuminte Lukașenko?

Neimplicarea directă a Belarusului în război are multe aspecte și deoarece am cam neglijat până acum, ne-am gândit să completăm și acest blind-spot deoarece este posibil ca Belarusul să fie o mare surpriză în viitor, fiind un titirez care se poate învârti în orice direcție.

Un analist invitat The Telegraph, comentând despre Belarus săptămâna trecută zicea că o dictatură are o dinamică aparte: rezistă mai mult decât te-ai aștepta, dar când încep primele fisuri și are loc mișcarea de revoltă a populației prăbușirea are loc mai repede decât să o poți observa. Este o viziune optimistă deoarece lansează speranța că în ciuda faptului că noi nu vedem nimic în monitolitul dictaturii a la Ceaușescu a lui Lucașenko, o cădere a acestuia se poate întâmpla oricând. Mie unul, mi se pare însă puțin probabil – poporul belarus a avut deja ocazia să ne arate tot ce poate. Și să facă față tancurilor rusești nu a putut. Asta înseamnă pentru mine că nu va mai exista nicio tentativă de debarcare a lui Lukașenko câtă vreme Putin îl tolerează și dacă va exista, va fi un nou vasal al lui Putin, în niciun caz o revoluție care să dea jos cu sistemul și să pună în loc o nouă putere care să propună decuplarea de Rusia.

În continuarea viziunii optimiste, același analist lansa opinia că și Putin este în aceiași oală, adică în ciuda aparențelor, e posibilă oricând o revoluție, sau o schimbare radicală a conducerii. Din nou, gogoși. Nu știu de ce, dar în ciuda informațiilor și a focsului asupra Rusiei și a evenimentelor recente, britanicii par a trăi pe lună. Printre alte prostii, mai ziceau că lui Putin îi este frică să declare starea de război și să mobilizeze armata deoarece s-ar vedea atunci cu adevărat suportul populației. Că acum, dacă e doar “operațiune” rata de aprobare e mare, deoarece lumea vede operațiunea la televizor. Dar dacă se declară război și vezi că tinerii sunt luați cu arcanul și trimiși în focul ucrainienilor, atunci o să îți schimbi perspectiva … Săracii britanici, nu au habar de lumea rusească. Pentru ruși nu contează dacă este operațiune sau război, contează dacă se dă vodkă, dacă se dau ruble și dacă au femei. Dacă da, fie că îi trimit la operațiune, fie că îi trimit la răzbel, rușii sunt fericiți și luptă cu eroism pentru taica Putin.

Întorcându-ne la Belarus să vedem puțin starea acestei țări. În prima parte a războiului, a permis trecerea trupelor rusești și prin urmare, și-a asumat o poziție clară. Au fost ceva tentative să facă ei pe arbitrii și să organizeze primele negocieri, dar evident ucrainienii au renunțat rapid, pe bună dreptate, de vreme ce Belarusul nu este o țară neutră și fără interes în acest război. Părerea mea este că Lukașenko nu s-a pregătit de război, deoarece ca și Putin, credea că Rusia va ocupa instant Ucraina și că singura problemă va fi să facă față sancțiunilor din afară. De facto, Belarusul nu poate să ducă un război de vreme ce vedem că și Rusia are unele probleme, în ciuda resurselor imense și a pretenților și mai imense. În fapt, mare lucru nu s-a schimbat în fostele țări URSS cu privire la război. Ca și în alte domenii ale societății, incompetența sistemului comunist a produs o armată incompetentă care în ciuda numărului mare, a dotărilor și a banilor băgați, bani scoși din exploatarea țărilor subjugate nu a performat niciodată și a dus inevitabil, prin corupția din ea, la consumul într-o asemenea măsură a resurselor încât până și politicienii comuniști s-au decis că ajunge, trebuie să terminăm cu comunismul că nu mai avem cum să continuăm … o să murim de foame. Vedem că în Koreea de Nord unde nu au terminat se moare de foame și oamenii mănâncă șobolani ca să supraviețuiască. Practic, traiul de azi din Koreea de Nord este mai greu pentru omul de rând decât traiul sclavilor în evul mediu. Asta ar fi fost inevitabil și soarta sovieticilor, dacă nu acceptau să facă ceva.

Așadar, eu cred că tot dracul roși post WW2 nu a fost decât un dragon de paie. Doar frica exagerată a americanilor și precauția extremă a permis URSS-ului să își răspândească influența în țările din Europa Centrală și de Est și în Germania de Est. Doar oboseala războiului și dorința de a sărbători cât mai repede victoria i-a oprit pe americani să rezolve și problema rusă, la acel moment (ca și acum de altfel) având la îndemână o superiortate netă incontestabilă care le-ar fi permis să pună la punct pe ruși și să-i întoarcă în stepele lor de unde au venit. Puțină lume realizează că fără sprijinul SUA, URSS ar fi fost ocupată de nemți. Rușii au dat într-adevăr un număr mare de morți în război dar asta este semnul incompetenței nu al curajului sau al capabilităților. Cultul martirilor în fosta URSS nu a fost decât un simulacru de religie, un asterisc al ideologiei bolșevice de care se folosea pentru a-și proiecta autoritatea dar mai ales controlul asupra maselor – lucru redescoperit și folosit în zilele noastre de Putin.

Am făcut această scurtă paranteză ca să explic de ce Belarusul nu a putut intra în război – nu are cu ce, nu știe să lupte. Pe lângă asta, lui Putin îi este frică că dacă intră Belarusul, al cât de bine s-au comportat ucrainienii inițial, există riscul ca să și-o fure nasol și să constituie o mare problemă, Rusia fiind atunci obligată să intervină rapid pe fronturi multiple. Ori din ce vedem, rușii pot acum doar să pună presiune pe est, în nord maxim ce mai pot face este să trimită ceva rachete. Dacă ucrainienii nu ar fi contrânși de americani și ținuți în frâu și ar avea liber să atace în nord, situația ar fi mult mai complicată pentru ruși. Dar deoarece americanilor le este frică de o escaladare, în sensul că rușii, fiind atacați pe propriul teritoriu for avea casus beli ca să foloseasca nucleara și deoarece folosirea nuclearelor va impune obligatoriu un răspuns din partea NATO (ca atacul la șah, când iei șah, trebuie să muți regele), ceea ce nu este deloc un scenariu de dorit pentru americani în acest moment, ucrainienii sunt blocați și trebuie să se milogească săptămânal la vest ca să primească arme și ajutor.

Deci abținerea Belarusului este mai mult o condiționare dată de realitatea concretă – starea armatei belaruse, riscul unui război civil sau chiar a întoarcerii armelor, riscul pierderii în fața Ucrainei – decât o prudență sau o concesie a rușilor (care de fapt decid dacă Belarusul intră sau nu în război).

Dar în ciuda stării actuale, asta nu înseamnă deloc că avem un echilibru de durată. Dacă o revoluție peste noapte este imposibilă, o schimbare a situației în sensul escaladării conflictului cu multe consecințe în diverse direcții nu este deloc exclusă. Un posibil scenariu, firesc, pe baza a ce am văzut până acum în război, ar fi deschiderea unui front în vest, poate chiar aproape de Polonia, pe unde intră “donațiile” americanilor și britanicilor în Ucraina. Cum s-ar realiza concret noul front?

Scenariul unei invazii rapide, similare primelor zile de război cred că este exclus. Ca o subliniere, evident că invazia belarusă ca și operațiunile în amănunt probabil, vor fi coordonate de ruși, belarușii fiind doar executanți. Deci putem presupune că rușii au învățat lecția și s-ar începe cu bombardamente aviatice și/sau de artilerie, avans de tancuri, urmate de infanterie care să vizeze infrastructura, podurile, stațiile de tren etc.

Din prima zi a invaziei însă, Belarusul s-ar expune pe întreaga graniță cu Ucraina (1000km) și dacă în cazul Rusiei, Ucraina are ordin de la licurici să nu atace și/sau să încerce să ocupe teritorii rusești, în cazul Belarusului situația nu mai este aceiași. Ucraina ar putea deci contra-ataca în alte zone, punând probleme majore și încercând atragerea armatei și a populației de partea Ucrainei. De altfel, deja se zice că exista un batalion de partizani pro-ucrainieni veniți din Belarus.

Pe lângă riscurile imediate care ar veni din contra-atacul ucrainienilor, intrarea Belarusului în război ar escalada tensiunea până la un punct atât de mare încât NATO ar putea să ia în discuție intrarea în război sau cel puțin ceva atacuri aeriene asupra Belarusului, deoarece Belarusul nu este Rusia și chiar dacă are protecția garantată de ruși, mă îndoiesc că rușii vor lansa nuclearele dacă NATO va pedepsi Belarusul pentru că atacă Ucraina. Și chiar dacă NATO nu va interveni direct, acest atac va obliga NATO să ofere un ajutor mult mai mare și mai puternic ucrainienilor, oferind posibilitatea de a justifica politic chiar unele riscuri care acum nu sunt asumate, cum ar fi de exemplu dotarea Ucrainei cu artilerie de rază lungă, modernă care poate schimba total ecuația în război. Aș sublinia aici că în ciuda faptului că vestul a donat ceva HIMARS-uri ucrainienilor, contează și numărul și rachetele pe care li le oferă. Că de exemplu ucrainienii ziceau că au nevoie de 100, dar până acum au obținut vreo 20, iar rușii pretind că au distrus deja vreo 6 lansatoare. De asemenea, rachetele disponibile lansatoarelor pot fi între 15-92km, dar noi avem de exemplu (dacă nu cumva le-am donat ucrainienilor) HIMARS cu rachete care pot lovi ținte la 300km – ceea ce ruși nu pot. Deci este clar că intrarea în luptă a Belarusului, ar schimba total situația și ar obliga vestul cel puțin să treacă la un alt nivel suportul militar. Asta ar însemna probleme nu doar pentru Belarus cât și pentru Rusia, deoarece vestul are mult mai multe arme și mai puternice decât le-a dat deocamdată ucrainienilor. De exemplu, francezii au niște arme care pur și simplu bruiază total dronele și le fac inoperabile. Fără drone, rușii nu mai pot scana teritoriul și nu mai pot să identifice ținte de atacat cu artileria. De asemenea, dacă am văzut că ucrainienii au dat jos cu ceva elicoptere și avioane care zburau jos și aproape, imaginați-vă ce ar însemna pe câmpul de luptă niște lansatoare Akeron care pot da jos cu un elicopter la 30km distanță – de asemenea, pot fi lansate din drone!

Nici rușii, nici europenii nu au scos poate la luptă tot ce au. Europenii mai mult din … lipsa de motivație. În ciuda inconvenientului cauzat de ruși care au atacat ucrainienii și au stârnit opinia publică până la punctul în care politicienii trebuie să facă ceva, alte constrângeri și riscuri nu sunt și Macron vedem că a terminat cu tentativele de a face pace și cu mesajele pro-ucrainiene după ce au trecut alegerile. Cu siguranță intrarea în război a Belarusului va oferi un nou impuls Europei (și mai ales SUA) ca să trimită Ucrainei tot ce poate, nu doar vechituri care le scoseseră la casat.

Iată deci suficiente argumente zic eu care explică de ce deocamdată Belarusul stă pe bară. Asta nu înseamnă însă că nu se pregătește. Am văzut tot felul de antrenamente și mișcări de trupe și cu siguranță că rușii îi pregătesc și se vor folosi de belaruși când vor avea nevoie musai. Privind în oglindă, de asemenea poziția Ucrainei este similară – s-a abținut să atace până acum Belarusul (ca și Transnistria) deoarece nu a avut motivația suficientă. Pe măsură ce armele din vest vin, eu sunt sigur că fortificarea vestului Ucrainei este din ce în ce mai solidă, după ce au scăpat de urs prin minune, ucrainienii acum lucreaza din greu la cosolidarea unei apărări și mai puternice decât cea inițială care oricum i-a secat pe ruși și i-a determinat să renunțe. De unde existența Ucrainei era pusă sub semnul întregării și exista riscul ca după căderea Kievului întreaga țară să dispară, acum văzând că ucrainienii i-au respins pe ruși și că se poate, vesticii sunt siguri că au grijă în primul rând ca Ucraina să supraviețuiască măcar în partea de est și îi ajută pe ucrainieni să poată opune rezistență când/dacă va fi nevoie. O zonă buffer pare a fi dorită și de o parte și de alta, ucrainienii fiind singurii care nu se împacă cu ideea să cedeze teritorii. Această consolidare a vestului, le oferă însă încrederea ucrainienilor ca la nevoie, în cazul unor pierderi masive pe frontul de vest să fie mult mai agresivi și eventual să provoace Belarusul în vest. Deja este mainstream opinia în Ucraina că după experiența cu rușii, ucrainienii sunt curajoși și pot să bată fără probleme pe belaruși dacă va fi nevoie.

Ce mă miră este că atacurile rușilor asupra zonei de vest aproape au încetat. Cu excepția atacurilor artileriei din vest, nu am mai văzut de mult avertismente aeriene în zona de vest, deși recent se aștepta o ripostă la atacul asupra aeroportului din Crimeea. Fie rușii sunt în vacanță, fie nu mai au piese de schimb pentru avioane. Am auzit că piloților avioanelor civile li s-a trimis un “howto” în care li se recomandă să folosească mai puțin frânele (să încerce frâna de motor mai mult). Motivul fiind ca să nu uzeze piesele deorece există probleme cu aprovizionarea. Ori dacă rușii nu mai au frâne pentru avioanele civile, oare mai au tot ce le trebuie pentru avioanele militare care sunt de 10 ori mai complexe ca cele civile?

Este acesta un semn că puterea rușilor scade și sancțiunile funcționează? Mă îndoiesc, problemele pot fi temporare, dar nu cred că rușii nu vor găsi tot ce au nevoie de la chinezi, așa cum și noi luăm tot ce avem nevoie de la chinezi.

Personal, cred că influența Rusiei în Belarus este limitată la Lukașenko și cultural cel puțin nu mai au ce face, populația fiind “pierdută” pentru URSS, așa cum pierduți sunt și rușii din țările foste sovietice aflate acum de cealaltă parte a cortinei. Nu văd posibilă o schimbare a regimului de vreme ce deja o tentativă a fost contracarată și prin urmare mecanismele de control îmbunătățite. Nu văd probabilă implicarea Belarusului în război, dar dacă se va întâmpla va fi semnalul unei escaladări periculoase care trebuie să ne dea de gândit serios.

Unirea cu Moldova ar fi singurul semn că articolul 5 funcționează

Politica SUA cu privire la România și Moldova …

Trăim vremuri interesante în care s-a dovedit că puterea unor tratate sau înțelegeri între state este slabă și depinde de circumstanțe. Mai precis, Ucraina avea un tratat cu SUA, Rusia și Marea Britanie prin care teoretic, dacă era atacată de ruși, Ucraina era apărată de SUA. Puțină lume realizează asta și în general în presa românească este ascuns acest adevăr deoarece ar pune sub semnul întrebării cât de solid este NATO și cât de real este parteneriatul cu SUA.

În general, dacă este amintit acest tratat, se accentuează laxitatea lui, în sensul că SUA nu s-au angajat că vor interveni militar … Dar să ne gândim puțin, dincolo de textul exact al tratatului, care era situația și care a fost justificare acestui tratat. Din start, trebuie să subliniem, că dacă SUA nu ar fi strâns cu ușa la acel moment Ucraina ca să renunțe la arsenalul nuclear, probabil nu s-ar fi aflat în situația de astăzi, să fie călcată în picioare de Rusia.

Anii 90 – pentru cei care nu știu istorie fiind prea tineri sau nu prea au știut pe ce lume trăiesc totuși fiind bătrâni, s-au caracterizat printr-o dominație totală a SUA. Rusia era în genunchi după prăbușirea URSS, președintele Elțân era un bețivan incompetent care deși a avut meritul să deschidă Rusia spre democrație și spre capitalism, ca orice rus, vodca la oprit să ducă treaba la bun sfârșit sau măcar să pună început bun. Singura problemă a SUA din acea vreme era riscul nuclear – îi era prea greu să gestioneze o relație cu mai mulți jucători deoarece URSS a fost mare și când s-a spart exista riscul ca mai multe republici care moșteniseră nuclearele să nu poată fi controlate la fel de ușor. De aceea s-a decis ca Rusia să fie singurul moștenitor și prin urmare SUA au făcut presiuni masive (practic șantaj economic și subversiuni operaționale de control politic și militar prin inflitrați) pentru a determina minionii să doneze nuclearele Rusiei.

Calculul american era (și poate a fost ok) ca să aibă un singur partener cu care să trateze și totodată exista speranța că finanțele americane vor pune control pe sistemul politic rusesc și prin urmare era doar chestiune de timp până când Rusia devenea colonie SUA.

Cum totuși armele nucleare aveau și pe atunci o importanță și o relevanță la fel ca în ziua de astăzi (sau poate chiar mai mare!), țările nu putea renunța doar pe mită la ele ci trebuia totuși măcar în aparență unele garanții. Pe care naivii de ucrainieni le-au acceptat. Iar aceste garanții au venit din partea SUA și a Marii Britanii. Care astăzi au lăsat Ucraina cu fundul în baltă, să se descurce pe cont propriu. “Ajutoarele” sunt apă de ploaie și au venit mult prea târziu, după ce ucrainienii au rezistat neașteptat și au dat pe față slăbicinuea rușilor. Abia dându-se pe față oportunitatea ca Rusia să fie bătută convențional au început vesticii să pompeze armament și echipament în Ucraina pentru a slăbi în primul rând Rusia, nu din considerentele tratatului semnat atunci care presupuneau efectiv, fără nicio interpretare, ca în momentul intrării trupelor rusești în Ucraina (chiar în Crimeea), SUA și Marea Britanie să declare război Rusiei.

Se pune deci problema pentru noi dacă Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic va fi respectat. Cum putem fi siguri de asta? După mine, singura garanție că SUA ar fi dispuse să declare război Rusiei în cazul atacării unei țări NATO cum este România ar fi dacă având în vedere circumstanțele actuale, SUA ar permite și chiar ar stimula unirea Moldovei cu România.

Dar Moldova are unele probleme, am putea zice – DA, dar oficial, conform standardelor internaționale, Transnistria nu există. Prezenta rusească de acolo ar putea fi rapid anihilată de un batalion NATO, evident după ultimatumurile corespunzătoare. Dar în ciuda riscului asumat, acest risc este de fapt unul calculat deoarece nu exista alternativă la războiul cu Rusia, sunt naivi cei care cred că rușii se vor opri la Donețk și Ucraina va face pace cu ei curând. Este doar chestiune de timp până rușii vor ataca România și vor provoca NATO de aceea provocarea rușilor prin unirea Moldovei cu România ar fi un minim gest gepolitic ferm care ar arăta angajamentul clar al SUA de a proteja “flancul estic” (observați că deja suntem împărțiți în flancuri … semn că în gândirea NATO deja există calcule “separate”).

Dar iată că deja se fac pași de integrare a Moldovei în UE – ar zice cineva. Acelea sunt gogoși este răspunsul meu, deoarece nu au nicio legătură cu NATO și cu articolul 5.

Da, situația din Moldova nu este tocmai una conformă tratatului NATO, care prevede ca unele țări să nu aibă tensiuni cu vecinii. Dar nici situația Turciei care este un partener de nădejde al rușilor nu este tocmai conformă tratatului NATO. De asemenea, dacă e să ne gândim la condițiile unor relații bune cu vecinii, nici Finlanda și nici Suedia nu sunt tocmai conforme, în fapt situația Moldovei fiind similară, în oglindă. În ciuda riscurilor, analizat la rece, rușii nu ar avea ce să facă dacă mâine s-ar declara unirea Moldovei cu România și Moldova (inclusiv Transnistria) ar intra sub umbrela NATO.

Evident, că acest articol este unul fictiv, visător deoarece realitatea dură este ca România este marginea influenței americane și va fi aruncată la mezat oricând au nevoie, așa cum au făcut cu ucrainienii pe care i-au momit cu zăhărelul NATO până în ultima zi, înainte să îi lase singuri în fața ursului. Așa vor face și cu noi – ne pun să sancționăm Rusia la minereu de fier și la îngrășăminte agricole în timp ce ei importă metale grele și alte minereuri de care au nevoie pentru industria spațiului (în SUA) sau importă gaz ca nesimțiții în timp ce ne bagă nouă pe gât panouri solare și facturi astronomice.

Firesc pentru România ar fi să facă o întoarcere de 180 de grade cât mai rapid către cine oferă mai mult. Trebuie ca pentru poziția pro-NATO și pro-Ucraina să cerem ceva, nu să stăm cu mâinile în sân așteptând tancurile rusești care vor veni cu sau fără stimularea NATO. Ce ar putea să ceară România? Credite mai multe ar fi un prim lucru. Unirea cu Moldova ar fi singurul lucru bun care ar merita jertfa care ni se cere, de a fi colonie SUA.

1 2 3 4 5 310