Armaghedon

Israel nu lovea ambasada Iranului din Siria dacă nu avea o carte în alb de la SUA. Biden a declarat recent, când Bibi nu a mai vrut să vină să discute ci şi-a trimis ministrul: “We have your back!”. Promisiune ţinută! Deoarece deocamdată au putut. Cel mai clar a explicat succesul Iranului Maestrul Cristoiu: Nu e greu de dedus că dronele au fost folosite ca instrument de supraîncărcare a “scutului” şi realitatea concretă este că Iranul a reuşit să dezactiveze acest scut şi a putut lovi Israelul. Aş face acum o recapitulare a informaţiilor care mie mi se par cele mai relevante: Un atac anunţat Se zice că Iranul a anunţat SUA că va lovi Israelul şi de asemenea le-a spus când. Astfel, americanii au avut timp să aducă în zonă suficiente resurse, au adus şi aliaţi (Marea Britanie, Franţa), au anunţat Iordania şi nu în ultimul rând au avertizat Israelul care de asemenea s-a pregătit. Cu privire la certitudinea acestei informaţii nu mă pronunţ deoarece nu am urmărit îndeaproape sursele ci vorbesc din auzite. Dar faptul că au anunţat că operaţiunea s-a terminat, este un argument că foarte probabil Iranul a anunţat şi începutul operaţiunii. I-a anunţat pe americani pentru că ştia că oricum aceştia îi vor informa pe evrei. Rostul anunţării dinainte, deşi puteau ataca şi lovi neanunţat, a fost dorinţa de a da un răspuns atacului ambasadei dar în acelaşi timp a exprimat dorinţa de a nu începe un război cu Israelul. De altfel, dacă doreau război, probabil declarau războiul imediat după lovirea ambasadei. Dar de ce era musai să dea Iranul un răspuns? Nu putea pur şi simplu să nu facă nimic? Nu putea, deoarece conducerea Iranului trebuie să demonstreze în interiorul ţării că face ceva. Erdogan de exemplu nu face nimic, doar măcăne aiurea. Chiar în timp ce evreii îi exterminează pe palestinieni, Turcia face comerţ cu arme cu Israelul. Aşa cum am mai comentat şi înainte, musulmanii sunt laşi sau mai bine zis sunt după interes, fiecare are propriul interes. Este falsă percepţia că islamul este o religie unită, că musulmanii sunt o forţă etc. Nu ar putea Israelul să supravieţuiască, dacă spiritul negustoresc al musulmanilor din jurul Israelului nu s-ar manifesta. Toţi folosesc chestiunea palestiniană doar ca mijloc de a obţine avantaje de la americani. Se folosesc de mânia populară pentru a face zgomot şi a ameninţa, dar pe la spate cer tot felul de beneficii de la Imperiu, de la bani efectiv, cum face Egiptul, la bani cum face regele Iordaniei şi la arme cum fac saudiţii care au o slăbiciune mare pentru armele americane deşi la ce bogăţie au cumpără de la toţi de toate, ca să se joace cu ele. După cum vedem până şi echipamentele de modificarea vremii le cumpără şi acum experţii arăbeţi au apăsat butoanele greşite şi iată ce dezastru are loc în Dubai. Deci atacul anunţat în esenţă anunţă şi semnalează puternic dorinţa Iranului de a nu ataca de fapt Israelul ci doar de a face

Read more

Ieşirea din UE: grea şi dacă am vrea

Faptul că România este deja parte componentă (slugă, colonie, paşalâc) din Imperiul Anglo-American este o certitudine. Evident majoritatea tembelă consideră asta pozitiv şi deoarece atavic românii gândesc ca slugi, nu pot concepe independenţa şi nici nu pot gândi în afara unui stăpân, având doar sinapsele căutării unui fund pe care să îl pupe. De aceea la orice referinţă la posibilitatea ieşirii din Imperiu, se naşte inevitabil întrebarea: şi ce să facem, să ne dăm cu ruşii? Cei mai străluciţi dintre automatonii programaţi mentali ca profil de slugă, mai au o alternativă: chinezii. Ce să facem în afara UE, să ne dăm cu China, cu Brics? Din start vreau să spun lucrurilor pe nume: în afara UE, totul ar fi mai ieftin şi nivelul vieţii ar fi cu mult peste cel actual. Produsele chinezeşti, acum tarifate dur de UE deoarece UE protejează industria germanilor, ar fi la cu totul alte tarife deoarece România ar face tratate bilaterale cu China. E nevoie să vă spun cât din produsele actuale sunt Made in China? Dar nu doar că acum importăm totul din China, ci ca o colonie ce suntem, mai plătim şi taxă la UE pentru aceste produse, în sensul că preţul la care cumpărăm noi este reglat în cele din urmă nu doar de vânzătorul din China ci de birocraţii europeni care câştigă sute de mii de euro pe an şi care taxează cât pot de mult produsele chinezeşti pentru ca produsele Made in Germany să fie protejate. Pe lângă costul tariferilor vamale, se mai adaugă un nenumărat lanţ de costuri suplimentare, de la taxele portuare, la condiţiile de transport, la toate reglementările pe care trebuie să le îndeplinească magazinele etc. Nu mai zic că noi oricum cumpărăm produsele chinezeşti la mâna a doua prin importatorii din vest deoarece neavând costuri de finanţare scăzute, companiile noastre sunt nevoite să cumpere la bucată de la distribuitorii şi importatorii din vest care având puterea capitalului pot negocia cantităţi şi preţuri mult mai bune decât pot companiile noastre. Analizând la rece mentalitatea predominantă pe meleguri mioritice am putea eticheta-o fără ezitare ca una de tânguire prudentă. Adică ne tânguim de problemele imperiale şi de greutatea jugului stăpânului, dar suntem şi cu niscavai frică că fără stăpân suntem fii ploii. Dar oare nu toţi balcanicii sunt la fel, nu ăsta e cumva blestemul acestui pământ, de vreme ce noi nu sutem ca insularii britanici ditamai bucată de pământ plasată ideal suficient de aproape de continent cât să aibă acces la comerţ şi schimburi favorabile, dar suficient de departe cât să nu fie cotropită destul de des ca nişte balcanici puşi de Dumnezeu la capătul câmpiei pe unde cutreierau mongolii. Deci, e drept să avem alte pretenţii de la acest popor? Este prea absurd să credem că pot românii să dezvolte o identitate autonomă, un caracter naţional suveran puternic care cel puţin să ne predispună la niscavai fapte mai măreţe decât plecăciunile actuale, dezastrul specific unei coloni bananiere, umilinţa folosirii de către stăpân în funcţie de nevoile

Read more

Cum va fi primul atac asupra României?

Zboară rachete la nord în Ucraina, zboară la sud în Siria (şi câteva şi peste Israel) şi trădătorii de români aşteaptă să fie luaţi cu arcanul de câinii de pază ai marelui lider politic Rareş Bogdan, patriot adevărat şi român pur-sânge, care cunoaşte legendele istorice. Cu privire la intrarea noastră în Război, sunt două variante: ori noi declarăm război Rusiei, ori invers, Rusia ne atacă pe noi. Cu privire la prima variantă, am tot discutat şi am explicat că principalul scenariu de introducere a României în război, va fi crearea unor maşinaţiuni în Transnistria care să facă să se umfle păsatul în vene la blegii de trădători care nu ar vrea altfel în ruptul capului să se alăture ucrainienilor la rulada de carne de tun oferită pe tavă ursului. Aşadar, vom vedea cum Transnistria invadează Chişinăul şi atunci, românii vor sări sub îndemnul americanilor, în apărarea fraţilor de peste Prut pe care iniţial îi vom elibera, aşa cum i-am mai eliberat şi alte dăţi. Nevoia Ucrainei de a atrage România în război este evidentă încă de la începutul războiului: Pentru ucrainienii implicarea oricărei țări NATO în război este mană cerească deoarece nuclearele vor zbura către vest, apoi războiul convențional NATO vs Rusia va fi o joacă. Singurul scenariu favorabil pentru Ucraina este un război nuclear Rusia-NATO deoarece chiar dacă îi vor da afară pe ruși convențional, rușii vor apela la nucleare în cele din urmă, ca ultimă măsură. Singurul motiv pentru care rușii nu au dat cu nucleara în Kiev este deoarece încă mai au bombe și încă mai au tancuri. Dacă armamentul oferit de vestici va ajuta atât de mult Ucraina încât să îi dea afară pe ruși (deși puțin probabil), este de așteptat ca rușii să apeleze la armele mai puternice. Poate mai au altele în afara de cele nucleare, dar oricare ar fi acestea, pentru ucrainieni e nasol. De aceea vor război mondial nuclear, ca ultima soluție. De aceea și repetă că Rusia nu va fi oprită și se laudă că ei sunt ultimii apărători ai valorilor europene deoarece tot mesajul lor și toată realitatea pe care încearcă să o proiecteze mașinăria de propagandă ucraineană este în direcția formării unui bloc comun împotriva Rusiei. 24 APR 2022 – UCRAINA VREA SĂ ATRAGĂ ROMÂNIA ÎN RĂZBOI Ce nu am specificat prea clar în acest articol de la începutul războiului este că de fapt nu Ucraina vrea toate astea, ci americanii care au planificat şi produs acest război prin fâlfâirea promisiunii de extindere a NATO şi băgatul băţului printre gardul ursului. Deci dacă aşa gândeau atunci, şi din mesajele transmise era clar, aşa gândesc şi acum, deoarece planul nu a suferit prea multe modificari, doar că iată-ne peste 2 ani într-o situaţie aproape la fel de nasoală pentru ucrainieni. Dar primul scenariu cu băgarea României în război l-am tot abordat în nenumărate articole. Singura noutate ar fi că există o oarecare posibilitate ca alături de noi să vină şi ceva francezi. Francezii, alături de britanici sunt singurii europeni care

Read more

Dominanţa fiscală şi condamnarea la sclavie

O explicare pe larg a conceptului de dominaţie fiscală o găsiţi aici. Una mai pe mediu aici. România (dar şi Vestul) trece acum prin fenomenul de dominanţă fiscală şi niciun ziar de specialitate, niciun analist economic, nicio emisiune TV şi probabil niciun profesor de economie pe la cursuri, nici măcar nu a amintit acest concept. Deşi este evident inutil şi plictisitor să analizăm o banana country ca România, să o facem noi de dragul popularizării ştiinţei economice. Isărescu şi Macrostabilitatea Aminteam în articolul trecut că BNR nu prea urmăreşte reducerea inflaţiei care este primul punct din statut, ci o macrostabilitate care nu are alt scop decât extragerea randamentelor în afară. Această prioritate nu este de ieri de azi, ci de când Isărescu a preluat cea mai stabilă situaţie pe care o putea avea o ţară vreodată în epoca modernă: DATORII ZERO. Datoria suverană zero Se discută mult acum despre plata datoriei externe de către Ceauşescu – mai ales pe Tiktok. Se discută cu patimă şi cu multe afirmaţii şi raţionamente ilogice. În primul rând, trebuie făcută diferenţa între utilitatea şi rostul acestei obsesii a lui Ceauşescu de a plăti datoria şi faptul că cei de după au moştenit o situaţie incredibilă care oferea o oportunitate imensă pentru noi, un avantaj competiţional masiv care putea pune România de departe pe locul 1 în cursa cel puţin cu statele fost sovietice. Plata datoriei a fost un act unic, o incredibilă sforţare cu sacrifici majore, cu periclitarea nu doar a nivelului de trai dar chiar a sănătăţii fizice, mentale, psihice şi în general a speranţei. Practic un dictator turbat, cu un scop aproape imposibil de realizat dar cu un popor suficient de fricos şi de bleg pentru a-l urma, au dus la această “realizare”. De cealaltă parte, faptul că pe lângă activele statului comunist, foştii securişti au STABILIT un sistem de stoarcere perpetuă a avuţiei naţionale şi a resurselor naţionale este cu atât mai tragic cu cât faptul că datoria noastră a fost zero la pornire, a permis ca furtul să aibă loc nu doar de la avuţiile naturale, de la bogăţia cumulată în decenii de trudă ci prin datoriile cumulate între timp, se fură viitorul a cine ştie câte generaţii în viitor, implicaţiile fiind atât de grave încât nici nu le putem prevedea pe toate, de la supunerea actuală a ţării către NATO şi cedarea completă şi fără recurs a politicii externe (şi interne) către SUA până la eventuala pierdere a suveranităţii în cazul turbării ursului şi căutării unui ţap ispăşitor prin zonă, din rândul minionilor Imperiului. Comparat cu această situaţie, foametea şi lipsa de speranţă produse de Ceauşescu par nişte răni mult mai tolerabile. Datoria suverană record în care ne aflăm în prezent după nu ştiu câţi ani de la integrarea în NATO şi de la nu ştiu câţi ani de la integrarea în UE, fără niciun avantaj prea palpabil pentru omul de rând şi cu imense furturi, ineficienţie şi pierderi pe parcurs, este de departe principalul risc existenţial al României

Read more

Ministrul de finanţe spune lucruri trăznite

Am auzit că ministrul de finanţe a zis că inflaţia este un mister. Dacă a zis aşa ceva şi e sincer, denotă cât de habarnist este. Inflaţia nu este deloc un mister deoarece pe acest blog am anunţat-o dinainte pas cu pas încă din plandemie, am disecat-o, am explicat mecanismele prin care se produce, factorii multiplii şi ce urmează după ea (hiperinflaţie). Iată un exemplu de articol scris încă din Noiembrie 2021: Prin sublinerea faptului că inflația este globală nu doresc să insinuez deloc că guvernul (guvernele) și autoritățile românești și europene nu au nicio vină. Am vorbit încă din februarie acest an despre riscurile unei hyperinflații prin tipărirea de bani și cum va exista un delay între SUA și periferie [1]. A trecut delay-ul – deja avem inflație. Dar una e inflație, alta e hyperinflație. Și una e inflație de 2%, alta e inflație de 10% (anuale). Sursa: INFLAȚIE GLOBALĂ, CAUZE LOCALE? La ce se referea Botoşi cu privire la misterul inflaţiei nu ştim. Oare se întreba de ce nu se termină? Păi dacă asta se întreba el, se aseamănă unui copil care a făcut pipi pe el şi se miră de ce este ud. Evident că inflaţia nu se termină deoarece nimeni nu apelează la singura metodă de temperat inflaţia, care însă nici asta nu ar garanta terminarea inflaţiei, dar ar fi începutul luptei cu inflaţia: mărirea dobânzilor. Dar mărirea dobânzilor este departamentul BNR care este stat în stat şi care are alte priorităţi, aşa cum am explicat în articolul anterior: parametrii financiari de la noi trebuie să fie predictibili (macrostabili) pentru ca stăpânii care ne hrănesc ca furnicile pe afide să poată scoate banii oricând au nevoie fără să aibă parte de şocuri prea masive cauzate de destrăbălarea guvernanţei ţării prin care ei să îşi piardă randamentele. De aceea cursul şi dobânzile sunt strict administrare de Isărescu cu un singur scop: macrostabilitate, nu cu scopul oficial al BNR de CONTROL AL PREŢURILOR care este chiar în statutul BNR şi pentru care Isărescu poate fi arestat de orice procuror, oricât de mic, deoarece în faţa oricărui judecător e simplu de demonstrat că BNR nu are grijă de controlul preţurilor ci pune interese externe în faţa obligaţiilor statutului Băncii Naţionale. Dar cu un ministru care zice că habar nu are de ce inflaţia nu dispare singură prin minune, este evident de ce niciun procuror nu va face o asemenea faptă curajoasă. Dacă ne uităm peste gard, în Turcia a fost nevoie ca Ergodan să pună la Banca Naţională pe propriul ginere pentru a putea beneficia de o politică monetară orientată spre interesul suveran şi nu al unor alte centre de putere. Dacă cumva ministrul se miră de inflaţie deoarece crede el că în UE deja nu mai e inflaţie în timp ce la noi încă mai este, îi recomandăm un articol din Noiembrie 2023 din care redau un snippet: Ce nu mai reţin unde am detaliat este explicaţia legată de valurile inflaţiei. Reîncerc aici. Aşadar inflaţia nu este ca

Read more

Picătura de finanţe: datoria suverană şi dobânzile

Se pune următoarea întrebare: cum poate scăpa România de inflaţie? Singurul instrument care de-a lungul anilor a oferit o calmare a inflaţiei a fost instrumentul dobânzilor. Dacă Banca Naţională măreşte dobânda de referinţă şi creditarea devine dificilă, efectul asupra banilor este ca să fie atraşi în depozite şi să fie păstraţi acolo pentru a câştiga dobânzile mari oferite de Banca Naţională. Astfel, banii ca ies de pe piaţă, fac ca consumul să scadă şi în faţa scăderii consumului, teoretic piaţa e nevoită să scadă preţurile pentru ca oamenii să fie atraşi să reia consumul şi să cumpere. Este cumva bătălie între piaţă care atrage banii clienţilor şi îşi permite să mărească preţurile deoarece deţinătorii banilor nu sunt interesaţi de dobânzi, şi bănci care prin dobânzi vor şi ele să atragă banii. Mecanismul este unul simplist explicat şi oarecum ar funcţiona într-o economie de piaţă. Care România nu are. România are un simulacru de piaţă şi inflaţia este în parte datorată tipăririi de bani în masă de către BNR. Evident, BNR este mufată la politica monetară europeană deoarece după cum ştim Isărescu şi-a asumat acel “coridor” de fluctuaţie a cursului din care nu va ieşi deoarece dacă iese, primeşte o nuia pe spinare de la stăpâni deoarece europenii nu mai pot să îşi scoată profiturile în afară. Trecând repede la picătura de finanţe, cum statul nu are încasări şi are cheltuieli din ce în ce mai mari din cauza destrăbălării bine ştiute, datoria suverană creşte. Cum străinii nu prea au încredere să ne dea credite deşi oferim randamente maxime (comparat cu alte ţări din UE) şi “coridor” garantat care oferă de facto o garanţie că cursul nu va pica brusc peste noapte şi nu va anula aceste randamente, mare parte din datoria emisă de guvern mai recent e distribuită către fraierii din interiorul ţării, către bugetarii mai luminaţi care habar nu au de investiţii deşi au salarii mai mari ca patronii din privat şi care au auzit şi ei de la “consultanţi” că bonurile de trezorerie oferă randamente mai mari şi mai sigure, de către băncile care de mult timp au trecut peste expunerea maximă de bun simţ de deţinere a bondurilor suverane şi mai ales de fondurile de pensii care de asemenea sunt strict legate de datoria suverană şi vor pica împreună cu ea. Deci dacă BNR va fi nevoită să mărească dobânzile şi probabil după alegeri nu va avea încotro, ce efect are asta asupra datoriei suverane care este direct legată de dobânda de referinţă, în sensul că pentru a emite bonduri şi a avea desfacere, statul trebuie să ofere dobânzi mai mari decât cele oferite de bănci? Efectul va fi creşterea povarei fiscale care chiar dacă acum este una grea, e posibil să devină de două ori mai grea dacă în loc de 7% va trece la 15% ca la turci. Care mai apoi au trecut la 50%, dar despre asemenea coşmaruri nu doresc să vă mai sperii în picătura curentă.

Read more
1 2 3 4 5 347