Știri despre Turcia

Deoarece turcii urmăresc cu atenție acest blog, ma simt nevoit ca să urmăresc și eu mai mult Turcia. De aceea iată un colaj de știri despre Turcia.

  1. Bayraktar fabricate în Rusia?

Nu știu câte bayraktare mai există pe cerul Ucrainei. Ultima de care am auzit, a filmat “operațiunea” ucrainienilor de plantare a unui steag pe insulă după ce rușii au părăsit-o. Nu am abordat deloc atunci subiectul deși era breaking news-ul zilei. Insula Șerpilor nu are nicio relevanță strategică ci doar simbolică. Rușii au încercat să plaseze acolo niște lansatoare de rachete – nu știu ce rachete, scopul fiind descurajarea unor tentative de reocupare a insulei de către ucrainieni cu eventuale ambarcațiuni. S-a dovedit însă inutil deoarece insula fiind mică, oricare parte poate folosi rachete și/sau artilerie pentru a face praf întreaga insulă. Prin urmare …

Întorcându-ne la Bayraktar, acum cam aproximativ 2 săptămâni (nu bag mâna în foc) compania a oferit gratuit o dronă ucrainieilor după ce a văzut că cetățenii ucrainieni dintr-un număr de orașe din vest au făcut o campanie de strângere de fonduri pentru a cumpăra o dronă pentru armată. Iată mesajul postat atunci pe rețelele sociale de către companie.

Gestul deși pare a fi unul de marketing, eu nu văd nicio utilitate de marketing din partea companiei. Este pur și simplu un gest de simpatie și solidaritate cu ucrainienii. O dronă de asta nu e deloc ieftină, nu e ca și cum ar face un discount. Per total, Ucraina a cumpărat 20 de drone și acum turcii le-au donat 3! Iată mai multe detalii despre acest gest aici.

Cum putem descifra acest gest? Repet, de marketing nu este cazul – drona deja și-a arătat performanțele! A apărut chiar și un cântec despre ea.

A venit vremea de o mică paranteză. Sunt multe drone militare pe piață. Sunt și mai multe care nu sunt militare dar ucrainienii au arătat că se pot folosi și adapta. Deci există o competiție mare, va fi o cerere imensă la care probabil companiile nu vor face față. Cu atât mai mult, companiile care product ieftin – și asta este unul dintre marile avantaje a Bayraktar-ului că fiind dezvoltată în Turcia și motorul în Ucraina, prețul a ieșit destul de bunicel, de unde și cumpărarea acestora de către Ucraina înainte de război. De fapt, războiul a prins dronele în producție, deoarece nu toate au apucat să fie terminate.

Am mai tratat acest subiect, legat de drone și am subliniat – lui Putin nu i-a prins deloc bine că atâtea tancuri au fost făcute praf folosind dronele turcilor – pe care dacă el știa că acesta le va da ucrainienilor, probabil le-ar fi cumpărat la preț dublu înainte. Nu știm deloc toate dedesubturile, dar am auzit – pe surse de pe net – că turcii s-au dus mai înainte la ruși care i-au rejectat. Adică, aveau nevoie de motoare că turcii se pricep la asamblat lego-uri dar nu îi duce capul să facă motoare nici măcar pentru amârâtele de drone. Dacă rușii i-au refuzat, turcii s-au dus la ucrainieni. Putin i-a ignorat și probabil – lipsit de informații din lumea reală și de gardă veche – nu a realizat că dronele vor decide câștigătorii în războaiele care vor urma.

Ca să vă dați seama cam cât de departe sunt rușii de tehnologia dronelor, va reamintesc acea dronă veche de pe vremea URSS-ului care a aterizat tocmai în Croația. Deși nu știm 100% povestea ei, faptul că a fost lăsată să zboare și faptul că a ajuns aiurea tocmai prin Croația și culmea, deși a picat, armamentul ei nu s-a detonat, denotă tocmai precaritatea și lipsa de dotări a rușilor cu privire la drone. De altfel, nu prea am văzut deloc drone de la ruși. Au avut câteva, dar ucrainieni le-au dat jos repete. A fost chiar un film cu una dintre ele în care am putut vedea cât de artizanal erau făcute.

Nu e rău că rușii fac drone artizanale, dar e penibil pentru pretențiile pe care le are. E bine că se descurcă cu ce au, dar asta denotă că nu au.

Și … acum VOR! Așa cum bănuiam că Putin turbează, se pare că am avut dreptate.

Dar poate cel mai mare mister al acestui război este cum de în ciuda succesului Bayraktar-urilor, rușii nu i-au rugat pe turci să nu le mai trimită. Rusia – dacă dorea musai – putea foarte ușor să strângă puțin cu ușa Turcia în Siria și să îi bage în față pe sirieni în câteva misiuni ca să îi convingă pe turci să nu mai trimită ultimele tranșe de drone către Ucraina – pe care turcii le-au trimis. E posibil altele chiar să fie pe drum … –

5 MAI 2022 – Tembela celebrare

Evident că sunt multe lucruri care i-au enervat pe ruși. Faptul că scot fumuri la fiecare tranșă de transport nou de armament îl putem deduce din mai multe gesturi. Lavrov de exemplu, nu s-a abținut și a comentat recent ca deoarece vestul trimite arme, obiectivele lor s-au schimbat și nu mai sunt interesați doar de “eliberarea” Donbasului ci acum vor ocupa mai multe teritorii (le-a enumerat el pe care, dar oricum nu contează deoarece vor ocupa tot ce vor putea).

Ieșirea lui Lavrov a fost tratată de corul de cucuvele ca “un avertisment”, deoarece încă nu este înțeles războiul în general de public și mai ales de presă (că politicienii sunt oricum în aer) prin prisma balanței de putere care este abc-ul războiului, se predă la școală. Noi am tratat puțin subiectul aici.

Eu consider însă ieșirea lui Lavrov nu ca pe un semnal sau act premeditat sau strategie de comunicare, de intimidare sau altceva. Este pur și simplu o ieșire nervoasă a unui urs care nu s-a mai putut controla și în felul specific a mormăit de-ale lui. Semn că pe ruși chiar îi dor armele vestului.

Care arme îi dor mai mult este greu de spus, aici nu prea intrăm deoarece este mult fog of war. Bayraktar-urile au fost bune la început deoarece rușii au avut o strategie tembelă, au intrat pur și simplu cu picioarele în război și s-au ars. Acum, când rușii au schimbat strategia, Bayraktar-urile nu mai ajută la nimic.

Modul de operare actual este: artileria bombardează tot ce poate, de-a lungul graniței (destul de lungă) se plimbă câteva unități de infanterie cu recruți din Dombas (deci nu soldați profesioniști care sunt mult mai în spate). Dacă sunt întâmpinați de ucrainieni, se retrag. Dacă nu înaintează, ocupă și artileria se repoziționează bombardând mai departe din noile poziții. Tehnic (în gaming), termenul ar cam fi “turtling” deși nu este chiar același lucru dar îl pun aici ca să înțeleagă cei care s-au jucat jocuri de strategie.

Din ce am observat, ocazional rușii mai aduc și profesioniști pentru a face unele incursiuni puternice pe anumite flancuri slabe pentru a realiza acea manevră de înconjurare deja familiară tuturor observatorilor războiului.

Poate din această cauză nu am mai auzit nimic recent de Bayraktar – cum rușii avansează încet și cum anti-aeriana este în priximitatea artileriei pentru a o proteja și de drone dar și de avioane, cred că putem spune că deocamdată, la cum decurge războiul nu vom mai auzi prea curând de Bayraktare.

Dar totuși Putin nu uită și a venit vremea să îi ceară lui Erdogan socoteală pentru problemele care această dronă i le-a cauzat. Colaborarea cu ucrainienii a fost rana principală, masivă și apoi sare peste rană s-a pus cu această donație de 3 drone, donație recentă, care nu se putea face fără acordul liderului suprem deși oficial turcii nu știu să fii declarat ceva.

Recent Putin s-a văzut cu Erdogan în Iran. Am văzut mai ales chestii irelevante, cum a fost acea umilire a lui Putin care a fost făcut să aștepte vreo 10 secunde deși Putin altă dată l-a făcut pe el să aștepte și mai mult. Asta nu contează, sunt probabil șotii între retardații care ne conduc și probabil pentru ei – deși pe moment par ofticați – nu au mare importanță. Dar Putin nu va uita prea ușor pierderile cauzate de Bayraktar de unde și propunerea (făcută chiar atunci, în Iran), ca turcii să le producă în Rusia. Erdogan a rejectat deocamdată, motivând că deja fabrica are planuri în Emiratele Arabe Unite, planuri negate de companie. Știrea a ieșit la iveala acum, aici.

Din nou avem destul fog of war. 1 – Erdogan spune asta la partid unde putem zice că poate doar se laudă – nu se laudă oficial … 2. mai zice Erdy și că l-a refuzat deoarece i-a zis ceva de genul “Sorry Vlad, dar deja suntem ocupați – deschidem fabrică în altă parte, nu mai căutam alți parteneri, dacă nu ne-ai vrut …” 3. patronul zice că nu a deschis nicio fabrică în EAU și că nu sunt planuri 4. patronul a declarat că nu va vinde drone Rusiei deoarece are o relație strategică cu Ucraina.

La care aș mai adăuga eu 5) Erdogan va merge în vizict la Sochi în câteva zile să discute cu Putin. Repede i-a venit dorul de el … vedem cât și dacă îl lasă și Putin să aștepte.

Cam mult am zis despre aceste drone și poate că de fapt Erdogan și Putin fac afaceri mult mai mari, cu acele S400 sau poate cu alte arme pe care turcii le exportă la ruși. Sau poate cu alte schimburi comerciale deoarece turcii deși sunt NATO sunt relativ … autonomi.

Am mai menționat în articolele despre război că Turcia chiar permitea la un moment dat zborul avioanelor militare rusești care se întorceau din Siria și care poate chiar transportau mercenari. Bănuiala mea este că probabil turcii aveau semnat vreun tratat cu rușii și nu au putut să le interzică. Deși unele țări NATO sunt strânse cu ușa să își sugrume economia pentru “a da o lecție rușilor”, altele – cum e Turcia – vedem că fac bani și continuă relațiile comerciale, turistice și chiar militare cu rușii. Nu îi invidiez pe turci – din contră – doar exemplific cât de irelevant a ajuns NATO încât nu poate să proiecteze autoritate și putere nici măcar în rândul propriilor membri, darămite în fața dușmanilor.

Dau 50-50% șanse ca propunerea lui Putin să fie reală, foarte posibil ca Erdogan doar să se laude. Vedem cum va fi întâlnirea și dacă mai transpiră ceva.

2. Războiul medicamentelor

O știre mai puțin interesantă dar totuși importantă deoarece arată că Imperiul luptă cu Turcia prin anumite organisme și cât o mai putea, face presiuni, e legată de o dispută între Turcia și UE cu privire la medicamente. Mai exact, Turcia a dat lege ca să subvenționeze pe rețete doar medicamente care sunt produse în Turcia. Nu știu detaliile, bănuiesc ca sunt excepții și legea se referă doar la medicamentele care există nu și la cele care nu se produc deloc în Turcia. Sau poate legea se referă la categorii de produse similare, adică dacă sunt 3 medicamente pentru diabet și doar 1 e produs în Turcia, înseamnă că doar acela va fi subvenționat de stat.

UE a dat în judecată Turcia la Organizația Mondială a Comerțului și acum a câștigat. Încă un semnal al ruperii Turciei de Imperiu și al manifestării unei autonomii. Iată deci că la nivel de comerț s-a găsit o procedură de “punere la punct” a Turciei. Cum de nu se găsește oare o posibilitate de a contstrânge Turcia ca măcar să nu mai primească turiști ruși în vacanță. Cred că dacă UE ar cere țărilor membre ca să interzică vacanțele europenilor în Turcia dacă Turcia mai primește turiști ruși, între Europa și Rusia, turcii ar alege Europa deoarece ei sunt mari oameni de afaceri și pot să calculeze de unde le vine profit mai mare. Dar oare chiar vrea Imperiul să taxeze Rusia?

3. Siria

Am detaliat în numeroase articole că riscul existențial pentru Turcia vine de la sud, atât prin kurzi cât și prin Assad. Assad este un risc potențat de ruși dar care poate pune probleme și fără să fie ajutat sau stimulat prea mult de ruși. Ce vreau să zic? E suficient că rușii l-au salvat pe Assad – mai nou Assad se întârește și este doar chestiune de timp până când va pune probleme din ce în ce mai mari turcilor care sperau și visau la refacerea Imperiului Otoman măcar cu 10km la sud în ce au denumit ei “fâșie de siguranță”. Turcii și-au întețit atacurile asupra sirienilor deși încă nu au terminat treaba cu kurzii.

De ce nu au realizat “fâșia de siguranță” e greu de spus. Poate fi incompetență, poate fi presiuni de la americani (protectorii kurzilor) sau de la ruși (protectorii lui Assad). Dar acum turcii intră direct în conflict cu Assad și deci – poate în curând – cu rușii.

Alternativă la fâșie, care din nu știu ce motive nu se realizează, turcii au decis decapitarea liderilor kurzi pe care îi urmăresc și îi anihilează cu dronele. Asta nu este însă suficient pentru Erdogan deoarece nu are cu ce să se laude – nu e suficient de dus cu pluta să se laude cu niște crime lașe ca Hitlery Clinton care zicea despre omorârea lui Ghadafi – “we came, we saw, he died!”

Turcii par nehotarăți ce să facă – parcă ar ataca viesparul dar parcă nu l-ar ataca. Pe de o parte, rușii sunt deja ocupați cu Ucraina și teoretic nu prea pot face mare lucru în Siria, deci ar fi cumva mai lacsi, deși Putin vedem că e nervos pe turci pentru drone și poate mai trimite și el câteva avioane peste turkmenii lui Erdogan – cum s-a întâmplat în timpul războiului.

Ce este interesant, mai nou, este că în fața amenințării turcilor și vâzând că liderii le mor pe capete, kurzii se întorc la Assad și o reunificare pare mai probabilă ca oricum, cel puțin pe alocuri. Asta încearcă să evite turcii. Dacă steagul Sirian va fi pus peste tot kurdistanul și cum rușii protejează Siria … de aceea se grăbesc turcii.

La ce haos este aici, culmea e că varianta optimistă (în care nu începe război Rusia-Turcia din cine știe ce scânteie) este “doar” reluarea hoardelor de refugiați de război. Cel puțin din zona asta, de fugit nu se poate decât la nord, căci Assad evident nu îi primește.

În aparență, pentru a rezolva riscul kurzilor – pe care îl tot fâlfâie Erdogan, tot ce trebuie să facă este să se împace cu Assad. O pace Turcia-Siria garantată de Rusia va distruge pentru o perioadă aspirațiile statale ale kurzilor, va oferi garanțiile necesare turkmenilor (turci) din nordul Siriei și ar calma pe toată lumea. Culmea e că turcii nu fac pacea pe care o pot face, dar se dau mari negociatori și se prefac că lucrează pentru pace în Ucraina, oferindu-se ei ca mari negociatori.

Ce îl oprește oare pe Erdogan să se înțeleagă cu Assad, care oricum este doar un actor acum și face orice îi cer rușii. A face pace cu Assad ar însemna garanții de securitate și întoarcerea la status-quo-ul dinainte de război. Evident există problema kurzilor, dar asta ar cădea pe felia lui Assad și de asemenea, americanii ar putea să pune și ei umărul cumva și să îi facă pe kurzi să înțeleagă că războiul s-a terminat și deocamdată ei au pierdut. Oricum Assad le oferă deja destulă autonomie și cred că nu va mai fi niciodată ca înainte în sensul că pacea nu ar însemna decât trasarea unor teritorii și acceptarea acestora de către toate părțile. Ori kurzii nu sunt deloc într-o situație în care să spere mai mult de vreme ce americanii au plecat. Singura speranță pentru kurzi ar fi fost eliminarea totală a lui Assad și declararea unui stat care – cu sprijinul SUA – să poată fi acceptat, așa cum e Kosovo, deși nu e deloc mare brânză.

Deci sunt condiții mai mult decât optime pentru o pace în Siria, singurul care nu și-o dorește este însă Erdogan – deoarece opoziția deja a declarat că prima măsură când va veni la putere va fi normalizarea relațiilor cu Siria.

Big Bang-ul – o poveste trasă rău de păr

Principalul argument cu privire la Big Bang vine din depistarea efectului Doppler la lumina galaxiilor. Mai precis Hubble a observat ca majoritatea galaxiilor se departau de noi (aveau shift spre roșu). Și cum nu există nicio metodă prin care putem observa orice cu privire la ce s-a întâmplat în trecut (doar dacă ar exista niște extratereștrii sau ființe superioare din alte dimensiuni/universuri care să ne povestească), se folosește deducția. Dar deducția deși este bună, uneori e folosită ca un ciocan bun la toate. Ce se deduce deci dacă toate galaxiile se depărtează de noi? Că la un moment dat toate au fost aproape de noi. Și astfel au dedus ei că la un moment dat totul a pornit dintr-un punct în care s-au întâmplat niște chestii magice (în afara legilor universului) și după această magie, toate galaxiile și universul “a evoluat” și s-a ajuns la ce vedem noi acum că majoritatea se depărtează de noi, deci universul se extinde.

Dar cum se extinde universul? Cu ajutorul câmpului “extinsor” (inflaton field) care face extinderea universului deoarece avem nevoie de un astfel de câmp și deși nu s-a descoperit și nu există nicio dovadă pentru existența lui alta decât o mărgea din lănțișor de deducții una din alta, trase de păr, coafate și periate în toate chipurile, de la observația inițială – singura certitudine științifică – că majoritatea galaxiilor se depărtează de noi. Zic că asta e cert ca să nu lungesc prea mult acest articol deși ar fi mult de zis chiar la acest prim pas, cum că galaxiile se depărtează de noi deoarece au shift spre roșu. Este de asemenea o presupunere trasă rău de păr.

Dacă însă tragi de mână pe un adept al acestei povești de adormit copiii care nu au spirit critic numită Big Bang (interesantă și istoria numelui acesta), îți va zice – da, dar avem mai multe dovezi. Nu doar că modelele noastre se pupă cu Big Bangul dar mai avem și unele observații care îl aprobă. Bunăoară e vorba de radiația de background – considerată un fel de “reziduu” al exploziei big din vremea bangului. Dacă această radiație ar fi fost descoperită dinainte de teoria Big Bangului și s-ar fi împământenit deja o altă explicație (de exemplu, poate cel care ar fi descoperit-o înainte de Hubble poate inventa și el un câmp care produce această energie în prezent, așa cum câmpul “expansionist” a fost inventat (modelat) doar pentru a explica cum de universul se lărgește. Deci preoții teoriei Big Bang susțin că deoarece entropia din energia de background este cât-de-cât asemănătoare cu entropia din modelele (poveștile din formule) care simulează un univers născut prin Big Bang, e musai că una o confirmă pe cealaltă (adică radiația de background pe Big Bang) deoarece fără acest picior șubred, doar observația că galaxiile se depărtează ar fi mult prea subțire pentru a putea încropi o teorie care să nu fie prea hazlie pentru mințile iscoditoare care au tupeul să pună sub semnul întrebării teoriile oficiale, care deși au cam dus la o fundătură în cercetarea experientală legată de particulele elementare, nu este încă contestată de nimeni din sistem.

A face însă legătura între două observații, una mai trasă de păr decât alta este hilar. În primul rând, deși s-a măsurat de mai multe ori background radiation, nu este deloc exclus existența unui câmp așa cum am menționat, prin urmare are aceiași probabilitate cu alipirea ei de conceptul de “reziduu” al exploziei inițiale. Așa cum nu este deloc exclus ca rotunjirile din măsurători cumulate cu rotunjirile din modelarea Big Bangului să dea mult cu virgulă când vom avea niscavai calculatoare mai performante și de asemenea senzori mai buni pentru a face o nouă măsurătoare. Nu ar fi prima dată! După ce teoria Big Bangului tocmai prinsese avânt și avea tracțiune și după ce descoperirile particulelor elementare de asemenea păreau să meargă în consens (sau măcar să nu nege) teoria Big Bangului, o observație mai atentă a rotirii galaxiilor a dedus că sunt mari probleme în legile fizici în sensul că materia observată nu explică de ce o anume galaxie se mișcă atât de repede. Prin urmare, pentru a rezolva problema, s-a inventat efectiv (și inventată a rămas) materia întunecată (dark matter) care este pur și simplu un placeholder care adaugă diferența de materie lipsă din observați care să justifice viteza de rotație a galaxiilor. Deci au mai fost semne de întrebare chiar majore și s-a mers mai departe în speranța că se va găsi acea materie lipsă, întunecată. Miliarde bune de dolari și euroi s-au ars între timp încercând să se descopere. Atât materia neagră, cât și câmpul inflaton, cât mai ales câmpul higs care ar explica existența materiei și fluctuațiile cuantice.

Culmea este că dacă am face o paralelă cu alte domenii, raționamentele prin care background radiation este adusă ca sprijin pentru teoria Big Bang sunt pur și simplu hazlii. Două potriveli pot să aibă loc întâmplător sau chiar printr-o oarecare relaționare, dar dintr-un snapshot de umbre nu putem deloc deduce ce s-a întâmplat cu adevărat.

tren macheta
tren real

Practic, mișcarea galaxiilor este o consecință care urmează la miliarde de ani (conform teoriei), timp în care poate multe s-au schimbat și nu are niciun sens să deducem că dacă acum se mișcă într-o direcție înseamnă că toate vin din același loc și că altă dată toate erau într-același punct.

De asemenea background radiation, nu este nici măcar ca o umbră a ce s-a întâmplat. Poate este un fel de praf impregnat pe un perete, care a trecut peste umbra produsă de lumina presupusă la momentul în care a făcut bang și faptul că se potrivește un anumit atribut (entropia) cu modelele lor poate fi pur și simplu un artefact de calcul.

Deși poate trebuia să încep cu această observație, doresc să răsplătesc pe cei care au ajus până aici prin a le spune că dacă li se pare exagerat comentariul meu, îi invit să asculte conferințele altora mai mari, cum ar fi Leonard Susskind, un fizician mult mai bun decât mai faimosul Stephen Hawking. Dacă Big Bangul este o poveste simplă, Susskind este un fel de Petre Ispirescu deoarece a dus Teoria Big Bang-ului mai departe, la Teoria Stringurilor. Dar spre deosebire de ideologii infocați ai scientismului tembel irațional, Susskind recunoaște că nu știu nimic și că principalul motiv pentru care el susține această teorie este deoarece aceasta oferă singura explicație “naturală” la alternativa “supra-naturală” (adică Dumnezeu) adică la principiul antropic conform căruia universul este creat de o inteligență conform unui plan și are clar ca scop producerea vieții și a rațiunii umane.

Și dacă totuși v-am convins că Big Bangul este o poveste, nici nu încep să discut despre basmele teoriei multi-versurilor care pare să fie dominantă în ultimul timp deoarece nu vreau să vă distrug total încrederea în oamenii de știință de astăzi. Magia modelării matematice a atras ca o himeră pe cei mai mulți fizicieni care își consumă aiurea energia într-un domeniu în care culmea – chiar se afirmă – că chiar dacă ar fi adevărat multi-versul, prin definiție nu există nicio posibilitate de a demonstra existența acestuia sau de a comunica cu alte universuri.

Întunericul diabolic care cuprinde mințile celor care fug de Dumnezeu a dus ca o teorie care prevede universuri inifnite și prin urmare și cel care trăim noi acum să fie acum principala teorie agreată de cea mai mare parte dintre cercetători. Cum se poate asta? Este greu de deconspirat mecanismele diavolului, o explicație sumară ar fi că modelele matematice primează inconsistențelor filosofice (și mai degrabă logice) ale unei asemenea teorii. Culmea este că deși logica stă teoretic la baza oricărui raționament, știința s-a înălțat până acolo încât pur și simplu scuipă logica și o neagă, propunând teorii total fantasmagorice care nu doar că nu au baze observaționale, dar proponenții lor au demonstrat și acceptă că pur și simplu nu pot fi dovedite vreodată, deci pur și simplu trebuie acceptate ca atare și nimic mai mult. Dar ce utilitate și ce răspuns aduce teoria multi-versului? Niciuna! Sinceritatea lui Susskind, că asta este doar o alternativă la principiul antropic problematic pentru atei, este tot ce trebuie să știm deoarece nimic altceva nu se poate folosi din modelele elaborate, formulele complexe și presupunerile halucinante ale acestor basme care se răsfiră din Teoria Big Bangului precum capetele unei hidre.

Secundar fugii de Dumnezeu, teoria stringurilor mai are o caracteristica care o face atractivă și predispusă la rumegare mulți ani de aici înainte – există vaste spații de creat modele, practic există o infrastructură și orice absolvent de matematică care lucrează bine cu ecuațiile diferențiale poate să producă noi modele sau să modifice modelele altora, să le extindă, creând noi și noi modele care apoi sunt testate și pe structura lor se pot scrie rapid teze de doctorat și articole științifice. Practic, știința a fost eliminată din cosmologie și înlocuită cu modelarea matematică care este facilitată din ce în ce mai mult de puterea de calcul și de tehnologiile de inteligență artificială. Altfel zis, corupția științei a ajuns până acolo încât nu mai primează căutarea adevărului ci iluzia afirmării academice și eventual a obținerii unui loc de muncă bine plătit într-o universitate de profil unde religia multi-stringurilor se răspândește, face prozeliți, obține fonduri și tot așa mai departe.

[P] Mari idei ale matematicii. Volumul 29: Bioinformatica. Intre biologie si tehnologie

PS. există 5 teorii ale stringurilor viabile și unii tatonează cu una unificatoare a lor, care se numește M-theory, unde M vine de la “magic” – cf Wikipedia

Până unde crește ROBOR-ul?

A pune întrebarea până unde va crește ROBOR-ul este ca și cum ne-am întreba în 1988, în câți ani vom împlini cincinalul următor. Adică, așa cum pe vremea comunismului programarea cincinală era o minciună deoarece toate statisticile erau mincinoase și toate planificările erau fantasmagorice, tot așa acum ROBOR-ul este un indicator mincinos al stării sistemului financiar românesc deoarece situația este mult mai putredă decăt se reflectă din ROBOR.

Nu vreau să intru în toate meandrele finanțelor românești care includ pe lângă criza actuală cauzată de inflație și ajutoarele și creditele oferite de stat companiilor în perioada plandemică. Este ca și cum am analiza cauzele care au dus la moartea unui obez alcoolic care a trecut prin diabet, hypertensiune, ciroză etc. E prea mult de vorbit.

Înainte de a vorbi de ROBOR să facem o scurtă recapitluare a situației la nivel mondial. SUA are inflație de 9.1% – rata dobânzii de referință: 1.75%. UE: inflație 8.6%, dobânda 0%. România? Oficial inflația este 14.5% (în mai, înainte de scumpiri) și rata dobânzii 4.75%.

Pe scurt, pentru a evita termeni prea de specialitate, trebuie spus că motoarele inflației s-au aprins puternic de la ultima tiparniță de bani cu ocazia plandemiei. Războiul a fost doar gaz pe foc, căci prețurile începuseră să crească dinainte (în Ianuarie SUA avea deja inflație de 7.9% și Fed-ul se temea să mărească dobânzile pentru a nu produce un crash financiar).

Banii mulți tipăriți – ce se întâmplă cu ei? Ajung la băieții deștepți care profită de ei direct (prin credite, granturi, “investiții”, achiziții guvernamentale). După ce băieții deștepți cumpără toate vilele de care au nevoie, toate iahturile și insulele de care au nevoie, după ce își fac flote de mașini și bunkere doldora de aur și arme, băieții deștepți “reinvestesc” banii tipăriți în economie ca să scoată profituri și mai mari. Și cum nu toți se pricep la afaceri și cum inovația nu se poate dezvolta din aer, ci e nevoie de oameni, e nevoie de muncă, e nevoie de transpirație, iar vremurile bune sunt contrare acestor necesități, s-a ajuns ca banii pompați de băieții deștepți în economie să producă această inflație. Astfel, fie în imobiliare, fie în stocurile de materiale, fie în piața de capital (care a crescut probabil de ordinul a peste 10x față de valorile normale la care s-ar justifica economic investiția în acțiuni dacă nu are exista acest flux de bani continuu), fie pur și simplu în toate bunurile de consum posibile. De unde avem acum ditamai inflație.

Aș face aici o paranteză cu privire la transformarea pieței de capital din investiția pe bază de fundamente (analiza tehnică a indicatorilor economici, a producției, a performanțelor managerilor) în investiția pe baza de număr de like-uri și puterea influencerilor. Practic, cu cât Musk are mai multe tweet-uri și apariții media spectaculoase, cu atât crește prețul Tesla și nu există nicio legătură cu faptul că Tesla Model 3 se află sub Renault Zoe la vânzările în UE iar în China se află sub Hongguan Mini și Qin ale unor producătorilor chinezi ale căror nume 99.999% din investiorii în acțiunile Tesla probabil nu au habar.

ROBOR-ul va crește până când leul va face un nou salt epocal, așa cum a făcut în 2008, doar că acum e posibil să nu sară de la 3.8 la 4.5 ci de la 5 la 10 direct. Ceea ce tot nu ar fi rău deoarece lira turcească s-a dublat în ultimii 6 ani în condițiile în care dobânda este de 10% aproape din 2014 dar a atins și a rămas o perioadă și pe la 25%. Și asta în condițiile în care PIB-ul Turciei în 2014 era de 1 trilion USD, deci de peste 3 ori cât avem noi acum.

Nu contează cauzele care au dus la dificultățile Turciei (cearta cu americanii, războiul din Siria, certurile cu europenii). Acestea sunt amănunte … cert este că într-o situație dificlă, o țară cu o economie mult mai puternică ca a României a fost nevoită să dubleze cursul și să țină dobânda de referință la minim 10% (cu bune perioade la 25%) și în condițiile în care avea un sistem bancar autohton solid și autonom și bine interconectat cu toată lumea nu doar cu UE/SUA. Nu mai zicem de investițiile rusești și chinezeși în Turcia din această perioadă și nici de creșterea veniturilor din turism (dublare în ultimii 5 ani).

Cum va rezista însă România cu investiții masive în armată, cu războiul bătând la ușă, cu importurile duduind la nivele record în timp ce exporturile nu pot ține pasul (deci deficit al balanței de comerț), cu cheltuieli guvernamentale record care au dus deficitul extrem de jos, mai pe scurt zis, cu un cont curent de -7% din PIB, care ne plasează între Palestina și Uzbechistan. Practic în Europa doar Albania și Kosovo se află sub noi, semn că probabil smart money nu doar că se feresc dar și fug afară din țară și nici măcar fluxul masiv de bani trimis în țară de diaspora imensă (comparativ cu a altor țări mai mici, cum ar fi Bulgaria, Ungaria, Cehia etc) nu ajuta la acest indicator care denotă nu doar economia de subzistență și lipsită de perspective dar și proiectele de viitor. Practic într-o țară cu deficit negativ atât de mare a contului curent, nu există speranță de dezvoltare și de creștere deoarece nu are de unde să vină o creștere, orice sforțare și încordare de moment, poate acoperi doar ratele viitoare și poate doar duce povara mai departe generațiilor viitoare, fără a intra în default.

Practic, marea realizare a României în 2022 (și în 2023) va fi evitarea unui default și așteptarea ca alții să pice înaintea noastră sau ca să se schimbe sistemul financiar și cumva să fim și noi de partea câștigătorilor.

Vestea cea proastă este însă că indiferent de cât de mulți bani ne-ar trimite americanii, aceștia nu vor pune umărul la stabilizarea ROBOR-ului sau la îmbunătățirea nivelului de trai ci aceștia vor veni cu dedicație fie pentru achiziții militare, fie pentru dezvoltarea infrastructurii (militare), fie pentru finanțarea mass-mediei pentru asigurarea unei “stabiliăți politice” care să evite “derapări de la democrație” cum se pot vedea în Ungaria etc.

Se face un an de când am scris despre Ieșirea din Sistem și prea multe nu am de zis în plus acum. În concluzie prevăd un curs de 10 lei și un ROBOR de 15% cam începând din Octombrie. Cine nu va ieși din sistem până atunci, va fi scuipat rapid și spectaculos, fără să aibă drept la recurs. Resetul este imposibil.

Cereale

Acordul legat de transportul de cereale este o utopie. Conform tratatului, rușii nu au niciun drept de a verifica transporturile, ceea ce înseamnă că o țară membră NATO – Turcia, va garanta că în transrpoturi nu sunt arme.

Vasele de cereale evident sunt mari. Fiind mari, pot transfera multe arme o data. Transferul de multe arme dintr-o bucată este extrem de periculos deoarece rușii pot primi ponturi și pot să lanseze bombe. Nu am surse, dar sunt sigur că transferul de arme către Ucraina se face în loturi infime, care dacă sunt interceptate de rachete nu reprezintă o pierdere foarte mare.

Dar dacă rușii tolerează nave cu cereale, e suficient ca un singur transport de mitraliere să fie trecut cu vederea de turci pentru a produce ditamai lovitură Rusiei. Nu zic de alte arme că oricum probabil nu s-ar risca să trimită armament prea complicat având în vedere riscurile. Dar rachete, bombe, mitraliere sau măcar resurse alimentare pot oricum să trimită.

Dar am putea zice că e greu de fentat atenția rușilor că poate turcii fac inspecția live folosind un apel whatsup direct către ruși care deși nu vor fi prezenți fizic vor putea inspecta virtual fiecare navă. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, navele pot avea containere ascunse, care fără o prezentă fizică a rușilor la descărcare/incărcare … Doar prezenta fizică în port ar oferi rușilor siguranța că se transportă doar grâne nu și altele.

Rușii nu sunt prea mult interesați de faptul că ucrainienii pot face ceva bani daca transportă grâne. Sunt însă interesați ca criza să continue și prețurile să fie mari la grâne deoarece au și ei ceva producție. Recent prețurile au scăzut la grân cam la luna februarie înainte de război, dar oricum prea mari pentru această perioadă a anului. Seceta ar justifica această diferență și fără impactul războiului.

Turcii își asumă un risc mare prin aceea că își asumă rolul de verificatori. Practic, dacă turci cedează presiunilor SUA și acceptă transport de arme, fentându-o pe ruși, scenariul războiului poate lua o nouă turnură.

Apropos, acum o săptămână, Latakia din Siria a fost atacată de rachete, au lansat anti-aeriana. Nu se știe cine le-a lansat, dar mă îndoiesc că Isis sau turkmenii ar avea arme atât de avansate, cum ar fi piese de artilerie de mare precizie. Kurzii de asemenea, deși poate cu ceva ajutor de la americani … Dar kurzii sunt acum la pace cu Asad și în plus, sunt departe, ar trebui să aibă super piese de artilerie. Prin urmare nu rămân decât turkmenii sau alte armate din Turkmenia, adică din nord-vestul Siriei. Bănuiala mea e că turcii le-au reamintit rușilor că trebuie să stea mai cuminți în Siria.

Disoluția Europei

Poate cel mai clar semn al disoluției Europei este că în fața provocării rusești, nu se poate focusa și nu poate avea un răspuns comun, energic, rapid și coerent. Maxim ce fac europenii sunt niște gesturi bâjbăite, a la Stan și Bran.

Într-adevăr Europa este ditamai sat în care sunt oameni și oameni, fiecare cu ograda lui. Dar când auzi că în satul vecin au venit turcii și tu te apuci să plantezi pomi în livadă, ai cel puțin un slab simț al realității deoarece viitorul nu este greu de prevăzut.

Există speranțe de pace, dar pacea va fi temporară și va avea un gust amar.

Lipsa de viziune

Europa nu are o viziune clară asupra războiului. Adică nu realizează că dacă Ucraina pierde, va avea probleme mult mai mari. Totodată, îi este frică ca nu cumva Ucraina să câștige și să turbeze rușii de tot. Pur și simplu Europa nu are maturitatea de a se ridica la gravitatea momentului ca să ia deciziile care sunt necesare. Dar oare care decizii am putea spune, că iată totuși vedem ceva acțiuni. Ce acțiuni vedem? Vedem vizite la Kiev, promisiuni de arme, ajutoare insuficiente dar mai ales vedem că încep să pice guvernele ca popicele deoarece starea economică se degradează nasol.

Europa nu se pregătește nici pentru escaladearea războiului (altfel de ce nu renunță la tembelismul cu energia verde?) și nici pentru o eventuală pace (măcar temporară) în care ar trebui să împingă negocierile cu Rusia la maxim pentru a putea evita etapa următoare a războiului, așa cum după 2014 în afara unor sancțiuni laxe și ineficiente nu au făcut nimic pentru a evita războiul actual.

Turbarea verde

Problemele Europei sunt atât de mari încât va fi mare minune dacă va fenta istoria și de data aceasta. Principala problemă este elita conducătoare incompetentă. Peste 90% din clasa politica a UE sunt politicieni “cool” care au imagine bună și care au convins electoratul tembel că ei vor reuși să realizeze revoluția verde – ultimul vis utopic al unor paraziți care au deja totul, moștenind munca grea de decenii a unei generații care scăpând din război, a știut să prețuiască libertatea și nu a așteptat ca să îi dea statul mură-n-gură. Dar în ziua de azi, cetățeanul european, mai ales de la o anumită vârstă în jos, așteaptă de la stat nu doar condiții optime de viață ci și instrucțiuni despre cum să se comporte. Aceste moluște nevertebrate și cu creierele spălate și re-programabile ca un Arduiono care sunt europenii din ziua de astăzi, nu se pot ridica la înălțimea vremurilor și nu pot împinge politicieni să facă ce trebuie nici măcar când legi tembele le afectează direct nivelul de trai în mod direct și când elitele îi batjocoresc invitându-i să mănânce lăcuste și să mai pună o haină pe ei la iarnă.

Nu este de mirare că nici măcar în fața riscului iminent de război nuclear, politicienii europeni nu renunță la reglementările turbate legate de poluare. Această obsesie va duce inevitabil la înlocuirea lor, fie la alegeri, fie în urma unor mișcări de protest cum vedem în Olanda. Dacă vor mai rezista, că deja în Italia guvernul a picat.

Ce sens să mai aibă aceste legi dure, azi când situația economică este atât de precară și când Putin încearcă să șantajeze europenii prin gaz și petrol pentru a-i convinge să împingă ucrainienii spre o pace penibilă care de facto este o înfrângere stupidă deoarece dacă ar fi avut armele necesare și ajutorul suficient, ucrainienii i-ar fi împins pe ruși până la nevoia de a folosi nucleara, ceea ce ar fi fost interesant deoarece sunt șanse 50%-50% ca nuclearele rușilor (dar nu doar ale lor) să nu mai funcționeze! Și probabil 50-50% sunt șanse ca armata să nu fii acceptat folosirea acestora ci mai degrabă să fi acceptat o retragere rușinoasă.

Iarna se apropie și rușii vor tăia gazele. Europenii vor face frigul și vor alege politicieni populiști (mai populiști ca cei actuali) care fiind la fel de incompetenți și ne-experimentați vor vinde Ucraina lui Putin fără remușcări, într-un dominou al compromisurilor de la cel mai mic (Ungaria) până la cel mai mare (Germania). Pe lângă gaze, africanii înfometați vor năvăli în UE în toamnă și vor lua cu asalt granița punând și mai mare presiune pe clasa politică. Problema e că rușii nu se vor mulțumi doar cu Ucraina …

Post-Ucraina

Putin are nevoie acum doar de consolidarea teritoriilor deja ocupate. Timpul va produce apoi daune masive europenilor care vor trebui să ducă în spate economic Ucraina și care deja nu pot să stingă focul inflației care este o problemă a sistemului financiar american dar care prin anumite evoluții și procese post WW2, au făcut ca Europa să fie cea mai vulnerabilă atunci când americanii au probleme. Războiul a produs într-adevăr inflație prin creșterea prețului la petrol, gaze și la grâne, dar practic nu a fost decât chibritul care a aprins mormanul de paie deja acumulat după 14 ani de tipărit trilioane și trilioane de bani fără acoperire, mai mult de jumătate în ultimii 2 ani ai plandemiei. Prin urmare, focul va mistui economia vestului chiar dacă se va face pace și prețul energiei va scădea și chiar foametea nu va fi atât de mare cum o anunță ei. Orice “revenire” va duce la un moment de detensionare psihologică care va produce un puseu al consumului care va propaga inflația mai departe în ciuda nivelului record la care s-a ajuns deja.

Rușii își vor linge rănile, vor pompa în arme, vor pregăti populația pentru asaltul final și cum va veni momentul optim, vor reporni războiul. După o eventuală pace care se va semna acum (deoarece sunt zvonuri că rușii nu prea mai pot să avanseze), dacă peste 1-2 ani războiul se va relua, credeți că popoarele europene și politicienii de atunci, vor mai avea chef de război și vor mai ajuta Ucraina măcar cât o fac acum?

Muți zic că după 2014 vestul a ajutat Ucraina, că le-a dat arme, etc. Ajutorul a fost infim, unde sunt acele arme și unde sunt filmări cu acele ajutoare? Bănuiala mea este că în afara stabilirii unor conexiuni sigure de comunicație între americani și ucrainieni, alt ajutor nu prea le-au dat ucrainienilor. De ce nu pot ucrainienii să folosească arme din vest? Deoarece nimeni nu s-a gândit că dacă sunt atacați de ruși o să se ajungă să fie nevoie de arme europene deoarece ucrainienii își vor fi consumat deja armele lor. De ce abia acum vestul le dau ucrainienilor ceva piese de artilerie cu rază lungă? Deoarece nu credeau înainte că se va ajunge la război sau că va fi nevoie de ele. Toți credeau fie că rușii nu vor ataca și se vor mulțumi cu Crimeea, fie credeau că în caz de atac, ucrainienii nu au nicio șansă ci vor pierde repede. De asemenea britanicii anunță că vor antrena nu știu câte mii de ucrainieni pe luna. De ce nu au făcut-o înainte de război? Deoarece …. nu au avut viziune.

Pregătirile pre-război au fost aproape de zero și mai mult la nivel declarativ. Din incompetență și prostie, deoarece politicienii europenii sunt experți în lupta pentru drepturile transsexualilor și în promovarea amprentei de carbon ca un nou tip de impozit prin care încearcă să reducă și mai mult populația globului, europenii pur și simplu nu s-au gândit la importanța pregătirii Ucrainei pentru viitorul război cu rușii pe care rușii îl anunțaseră.

Putin a turbat înainte de război că nu este luat în seamă. A spus și a repetat peste tot că încearcă să fie ascultat, adică că încearcă să pună Rusia din nou pe hartă cel puțin la nivelul la care a fost URSS-ul. Ce înțelegea el prin asta, nu voi repeta, dar a spus nu de puține ori că Rusia nu va tolera intrarea Ucrainei în NATO. Și cu toate acestea, europenii nu au ascultat. Nu mai zic că dacă luăm în calcul și influența americanilor – deloc neglijabilă – și interesul lor cu privire la ruși, europenii pot fi clasificați chiar retardați pentru că s-au lăsat aruncați în această capcană. Despre meandrele geopolitice ale apetitului americanilor pentru un război proxy cu Rusia am scris aici dar și în alte locuri, înainte de război. Nu prea am nimic de corectat, poate doar că acum o cam lasă și ei moale, altfel nu îmi explic de ce nu îi ajută pe ucrainieni după ce aceștia au trecut totuși examenul, în sensul că chiar folosesc armele trimise din vest și nu le vând la teroriști.

Așadar, după ce Rusia se va regrupa și Europa va intra în implozie, va urma o nouă etapă a războiului în care rușii vor năvăli iar peste alte țări din lista lor de “denazificare”. Nu știu dacă pe atunci va mai fi o unitate europeană similară cu ce avem acum, măcar la nivel declarativ și statal. Foarte probabil rușii vor face praf țările mai mici și mai neputincioase, începând cu cele care nu sunt membre NATO și continuând chiar cu unele din NATO. Este foarte posibil ca în etapa următoare China să atace și ea Taiwanul și americanii să fie extrem de ocupați prin altă parte dacă nu cumva vor intra și ei în război civil prin segregarea unor state, cum ar fi Texasul unde deja sunt demersuri.

Vă mai amințiți profeția aceea amuzantă a lui Putin, cum că SUA nu va mai exista deoarece multe state se vor retrage din Uniune? Părea hazlie la vremea aceea, dar oare a fost greu de prevăzut dacă analizezi rece și fără patimă cum toate valorile care țin închegat un stat sunt atacate și respinse una câte una?

De ce e Rusia mare?

Cea mai mare țară din lume, nu se mai satură și vrea să ocupe alte teritorii. Adevărul este că într-o lume post-modernă în care valorile trecute sunt călcate în picioare și există chiar o inversiune accelerată a acestora, nu trebuie să fi prea deștept ca să îți deai seama că chiar și un stat slab, cu un popor sărac și în decădere (Rusia este in declin demografic) poate să fructifice imens această perioadă de oportunitate prin simplul fapt că are o armată care execută ordinele, mai câș, mai pe-alături. Ori UE are armată? Vax! doar 15-20% personal și echipament din armata Italiei pot fi folosite în caz de război. Cu excepția Turciei și Greciei care încă au serviciu militar deci măcar au ceva oameni la care le pot da arme, restul țărilor au doar poliție. Francezii mai au 2-3 avioane, nemții ceva artilerie deși nu prea sunt dispuși să o folosească deoarece sunt pacifiști, austriecii au un locotenent youtuber foarte expert în analize geopolitice iar țările baltice au 5 transportoare moderne care pot merge prin nămol.

Dar NATO a decis să întărească flancurile … am putea zice. A decis dar să vedem cum vor pune în aplicare aceste decizii. Până una alta, noua ne pică Mig-urile și elicopterele chiar în lupta cu ploaia și cu vântul, americanii își pierd dronele pe câmp. Cât despre soldații care teoretic trebuie să găsească mijloace de interceptare a comunicațiilor între ruși, aceștia se pare că comunică cu Dumnezeu, deoarece soldatul ala atacat în post și căruia i s-a furat arma, a visat unde era arma și cu gloanțele și astfel ancheta s-a încheiat cu succes în mod miraculos.

Asta cu întărirea flancurilor NATO este abureală. Câtă vreme vedem că ucrainienii pierd, deși vestul pompează la greu arme, nu avem cum să îi speriem pe ruși care cred oricum că ucrainienii sunt atât de buni deoarece au sânge de slavi și au fost alături de ei în URSS. NATO sunt – în ochii rușilor – apă de ploaie și nu vor pune probleme, degeaba fac ei pregătiri și manevre după ce rușii au deja ditamai războiul în desfășurare și s-a îndulcit de gustul sângelui.

Manevrele militare, antrenamentele comune, declarațiile bombastice – toate astea le-a cam trecut vremea, nu mai au niciun impact de speriat sau atenționat inamicul. Degeaba a făcut NATO exerciții comune cu Ucraina că iată nu a transmis niciun semnal de vreme ce a dat înapoi și nu s-au implicat în război de la început. Acum populația este obosită numai de știrile despre război și este paralizată de creșterea prețurilor. Cum să mai accepte în caz de reluare a războiului după pacea din acestă vară, ca să se continue ajutorul dat ucrainienilor măcar în ritmul actual? Așa cum au uitat după Crimeea, așa vor uita și acum și se vor uita cu nepăsare cum rușii avansează spre granița României sau a Poloniei.

Dar poate cea mai mare demonstrației a ipocriziei vestului este că în ciuda numărului mare de voluntari ucrainieni (se zice de 1 milion), nu prea a pus umărul la pregătirea acestora, la antrenamentul lor și la nevoile logistice. Poate mă înșel eu, dar în afara de Marea Britanie nu am auzit să existe țări care să pregătească bărbați ucrainieni fără experiență să folosească o armă cu care să fie gata să lupte cu rusul de gât. Nu știu nici măcar dacă promisiunile britanicilor au fost puse deja în aplicare căci Boris – cel care le-a făcut – are acum alte probleme …

Rușii aruncă în luptă carne de tun – soldații profesioniști trag cu artileria, rad o zona și apoi trimit în față recruți din Donbas sau ceceni turbați. Dacă aceștia întâmpină rezistență, îi trag înapoi și continuă bombardamentele. Astfel îi forțează pe ucrainieni să se retragă. Dar evident că rămân locuri descoperite din ditamai linie de front – dacă ucrainienii ar avea capacitățile logistice să trimită unități de bărbați curajoși pregătiți cât de cât, gata să-și dea viața pentru țară, cu siguranță ar descoperi breșe în liniile rușilor.

Ca să nu mai zicem că interzicerea explicită de către vest ca ucrainienii să atace Rusia în afara propriului teritoriu este de asemenea o demonstrație pură a ipocriziei și lipsei de viziune. Ce s-ar putea întâmpla mai rău decât ce se întâmplă dacă ucrainienii ar ataca zone din Rusia unde își permit? Din contră, Putin ar fi umilit în fața ochilor propriului popor și ar fi provocat să declare război, dar asta ar fi un pariu mare deoarece una e să vrei să declari război și alta e să poți. De ce credeți că Putin nu a declarat încă război? De frica răscoalei! Oamenii nu sunt dispuși să moară aiurea, dar mercenarii nu au probleme să lupte, prin urmare, Putin luptă și el cu ce poate și așteaptă ca mașinăria de propagandă să spele suficient de mult creierul rusului de rând. Totodată așteaptă ca cei cu potențial de răscoală să fugă afară, de aceea a și dat voie la tineri să plece și cam 50% dintre cei cu 2 neuroni au fugit în țările fost-sovietice mai libere, gen Tadjikistan sau Georgia de unde fiecare se descurcă cum poate ca să ajungă în vest.

Moldova, prima pe listă

Una peste alta, problema mare pentru noi este că vom fi următorii la mezat după ucrainieni. Fie la pachet, fie după moldoveni.

Nasol

E nasol și la răzbel, e nasol și cu inflația. Nu sunt total deplasate temerile că am intrat cumva într-un program de autodistrugere executat de centre oculte. Căderea guvernelor ca popicele care a început este un argument și propagarea acestui trend nu va face decât să confirme temerile.

Că veni vorba de trenduri, ce putem observa ar fi întețirea atacurilor asupra unor ținte civile: rușii sunt însetați de sânge. Atacurile nu sunt întâmplătoare – rușii se laudă că pot lovi cu precizie ținte oriunde în Ucraina și au dovedit, lovind acum ceva timp o clădire din apropierea graniței cu Polonia unde dormeau soldații care urmau să fie trimiși pe front.

Dacă până nu de mult, atacurile asupra clădirilor erau consecință a unor lupte directe între cele două armate și putem admite că rușii loveau cu tancuri / rachete unele clădiri deoarece ucrainienii le foloseau pentru a se proteja, acum nu mai este cazul: rachete puternice, cu exploziv masiv, sunt lansate probabil de pe submarine din Marea Neagră și lovesc ba un mall, ba o universitate, ba pur și simplu clădiri locuite din toată Ucraina.

Sunt multe de zis legat de acest trend.

  1. Diavolul vrea sânge

Știm că în cel de-Al 2-lea Război Mondial, bombardarea orașelor a fost ocazională și în general făcută de aliați, după ce deja îi cam bătuseră pe nemți și doreau doar ca nemții să nu mai opună rezistență aiurea. Cum alternativa era riscarea vieții soldaților și cum deja nemții făcuseră deja suficiente crime de război și cum cred că deja se descoperiseră ceva lagăre, aliații au ras Dresda dar apoi s-au oprit. Când au văzut ce nasol este să omori civili, s-au oprit și au continuat războiul fără bobardarea civililor. Rușii însă nu au astfel de planuri. Bombardează tot ce pot, încercând să distrugă complet ucrainienii: moral, spiritual, fizic.

2. Bombele ca unealtă de constrângere

Am putea zice că rușii bombardează civilii deoarece nu mai au ce să bombardeze. Greșit! La cât de mare e Ucraina, oricât de multe bombe ar avea rușii, sigur ar găsi ținte militare, fie baze, fie infrastructură, fie mijloace de producție (de altfel nu s-au dat înapoi nici de la distrugerea unor fabrici și uzine). Am putea zice bombardează civilii deoarece nu mai pot avansa și încearcă pur și simplu să provoace atâta distrugere încât să stimuleze o presiune de negociere pe ucrainieni. Dar nu trebuie să ai prea mulți neuroni ca să vezi că efectul este exact invers – cu cât mor mai mulți civili, cu atât cei care rămân vor dori să lupte ca să se răzbune.

3. Bombele și iubirea vrăjmașului

Pe lângă aspectele materiale ale războiului (riscul să mori, pierderea de rude, prieteni, morții din jur, bombele, lipsurile, riscurile, incertitudinile, tulburările și toate cele) principala provocare pentru un creștin în Ucraina este iubirea vrăjmașului. Poate creștinii din România nu își pun problema iubirii dușmanului deoarece nu prea avem dușmani, poate politicienii care ne fură de 30 de ani, dar de aceștia va avea grijă Dumnezeu. Dar altfel, cu greu putem să găsim dușmani pe care să practicăm iubirea creștină. EI bine, ucrainienii nu au dileme cine le este dușman dar au probleme mari în îndeplinirea acestei porunci. Oricât de grea e situația și putem zice că au circumstanțe atenuante, cert este că în fața unor asemenea crime oribile prin care se vede cu ușurință lucrarea diabolică, ura irațională și setea de sânge, cu greu putem folosi cuvinte înălțătoare, cum ar fi iubirea.

4. Răul nu are frână

De departe, cel mai important lucru pe care doresc să îl subliniez este că diavolul, ca cel care se afundă în veșnicie în întuneric, are o sete neobosită de a face rău și are potențial infinit de a îndemna pe oameni ca să facă rele și crime din ce în ce mai mari. Doar intervenția lui Dumnezeu oprește sporirea răului, dar vedem că vremea nu a venit.

Înainte de război, poate ne gândeam: cum să omoare frate pe frate? Vedem că în Crimeea s-au înțeles cât de cât. Vedem că în Donbass războiul e cât-de-cât reținut, adică nici ucrainienii nu năvălesc peste ăia să îi căpăcească, nici rușii nu fac altceva decât să predindă că Donbass-ul este al lor și că ei îl apără … Nici măcar ucrainienii nu credeau că se va ajunge aici. Nu vorbim în termeni simbolici când afirmăm frate contra frate – sunt multe situații reale în care unul este în ucraina și altul este în armata rușilor. Nu mai există legături umane sau frâne la rău când acesta se dezlănțuiesc.

Bombele pe care le vedem, trebuie să ne pregătească pentru minunățiile pe care probabil le vom vedea și la noi și peste tot în lume: milioane de oameni morți de foame, milioane exterminați instant prin bombele nucleare, mii de oameni morți zilnic, războaie și bombardamente pe care le vom urmări live pe Youtube sau la TV din diverse locuri din lume.

Căci dacă încă nu credem că va urma un război mondial cu potențial apocaliptic înseamnă că nu știm pe ce lume trăim.

[P] Actorii invaziei din Ucraina. De la Zelenski la Zolotov, via Putin

Care-i taina cu banii digitali ai băncilor centrale?

Nu știu termenul în română, în engleză le zice – Central Bank Digital Currency (CBDC). Așa le voi zice în continuare. Care ar fi deosebirea între leu și leul digital? Că doar și acum leul e digital că oricum se produce din nimic și când vrea să pompeze un miliard de lei, BNR bate la tastatura zerouri și așa iau naștere banii …

Dar ca să ajungă la oameni, leii trebuie să treacă prin bănci. Apoi băncile pot să dea și ele credite. Deși leul este moneda oficială, pentru plăți trebuie în general să tercem tot prin bancă. Ca clienți, folosim cardul, dar magazinele platesc un extra-impozit care e numit comision per tranzacție și care sare de 1%. Practic, prin felul actual de operare, cum mare parte din tranzacții sunt prin card, băncile taxează procent din PIB dar nu e 1 procent ci mai multe, deoarece după ce încasează banii, pe lângă acel 1%, companiile mai au de făcut și alte operațiuni. Dacă dorește să scoată de la ghișeu lei, mai plătește cel puțin 0.5% la bancă.

Ei bine, CBDC-urile vor putea fi tranzacționate între oameni direct, fără intervenția băncilor. Practic băncile nu prea vor mai avea niciun rol, poate doar de creditare. BNR va lansa o aplicație pe care toți o vom încărca. Apoi, firma la care lucrăm ne va transfera banii în aplicație direct din aplicația lor de la BNR, fără să mai trecem prin bancă. Idioții se vor bucura – ce cool, nu mai plătim comisioane. Catch-ul este că tot controlul banilor va fi la BNR. Zici ceva de Holocaust? Pac! Aplicația nu mai funcționează și ești homeless. Acum încă e posibil să trăiești în România fără cont bancar, dacă lucrezi la negru (dar nu numai). Cu CBDC nu vei putea vinde sau cumpăra fără “binecuvântarea” BNR-ului.

Practic va fi o cedare totală a suveranității către BNR care e supusă Băncii Băncilor Centrale din Elveția, unde Isărescu merge aproape săptămânal.

Controlul este însă o grijă îndepărtată. Că cetățenii cuminți zic și acum – ei, mare bânză, ce acum băncile nu ne controleaza? Nu! Acum dacă vreau, scot banii de la bancă și merg la magazin și plătesc și teoretic daca am bani mulți, nu mai am nevoie de bănci cât oi trăi. Nu și când vor fi introduse CBDC-urile. Adio anonimitate! Adio libertate! Adio confidențialitate!

Evident că totul va fi înregistrat, orice tranzacție va fi introdusă într-o bază de date cu informații legate de cine a făcut plata, cine a primit, data, locația, bunurile, etc. Deja în România se fac acum măsuri ca toate produsele să aibă cod unic la nivel național și să fie înregistrate în programele de contabilitate și toată contabilitatea să fie transmisă către bănci, adică o factură să includă codurile unice la nivel național ale produselor și prețurile și factura în format electronic să fie transmisă către ANAF. Practic, cu sau fără CBDC-uri, în curând ANAF va știi tot ce cumperi deoarece acea factură va include și cardul cu care faci plata și prin urmare va fi legat de tine chiar dacă nu ceri factură ci doar bon fiscal.

Care este însă catch-ul cu CDBC-uri pe lângă controlul și monitorizarea totală? Am zis așadar că primul efect este controlul băncilor centrale asupra întregii țări, asupra economiei, asupra populației etc. Am putea zice că deja se întâmplă asta – nu chiar! Guvernele încă mai pot seta taxele și impozitele, banii cash permit o oarecare anonimitate și cum nu avem încă implementată tehnologia, nici cumpărăturile cu cardul nu sunt chiar atât de ușor de monitorizat, deși așa cum am zis, se fac pași rapizi.

Catch-ul și motivul pentru care se urgentează introducerea CDBC-urilor ar fi implozia sistemului actual. Adică sistemul financiar actual fiind bazat pe caritas, se află în implozie și va pica la un moment dat, adică inflația va fi atât de mare încât nu vor avea ce să mai facă, deoarece problemele vor fi multiple. Căderea câtorva bănci și foametea unui procent masiv al populației nu va rezolva criza, deoarece datoriile sunt imense și nici măcar ștergerea lor nu poate rezolva deoarece se pune problema cui să îi fie șterse datoriile? Căci oricum în 2008 le-au șters băieților deștepți și le-au încărcat la state …

Prin CDBC se va putea controla mult mai bine fluxul banilor, adică rotația. În ciuda așteptărilor, inflația care va veni nu va fi hyperinflație ci staglație, adică creșterea prețurilor moderată coroborată cu lipsa banilor din cauza economisirii acestora de către oameni care nu vor mai cheltui chiar dacă vor primi ajutoare de la stat ci le vor păstra pentru a putea face față condițiilor mai nasoale din viitor. Deci nici măcar UBI-ul (Universal Basic Income) nu va rezolva problema sistemului actual deși am putea da exemplul SUA unde banii oferiți s-au întors în economie. Dar stagflația, prin lipsa de produse, temerile psihologice, domino-ul falimentelor și contracția economică, va fi ca o iarnă care nu se mai termină.

Și vor zice – din cauza vitezei de rotație a banilor avem problema asta, hai să facem ceva. Ce putem să facem? Să facem astfel, ca banii pe care îi dăm oamenilor prin UBI (dar nu numai) să expire, adică să aibă un termen limită în care pot fi cheltuiți, după care să piardă 5% pentru fiecare lună care trece. Cam cum sunt acum tichetele de masă sau de vacanță.

De facto, pierderea – prin app-ul băncii centrale – valorilor banilor din contul meu înseamnă dobânzi negative și ajută la reducerea datoriei totale prin aceea că mă obligă să cumpăr prostii de care nu am nevoie și astfel, magazinul de unde cumpăr eu face profit și astfel își plătește și el datoriile la bancă și așa toată lumea e fericită, deși eu mi-am cheltuit banii munciți pe prostii de care nu am nevoie doar ca să nu îi pierd – așa cum acum unii merg la hotel ca să folosească voucherele de vacanță doar ca să nu le piardă.

Mecanismul de transfer în ziua de astăzi al politicilor fiscale și monetare este destul de întortocheat și e mai mult specific unei perioade capitaliste, nu socialismului tehnocrat care se dorește construit în care statul decide numărul populației care trebuie să supraviețuiasca și ajustează în sus sau în jos, ca un buton într-un app, nivelul de trai pentru a determina rata natalității și prin urmare numărul total al populației.

Evident că prin banii digitali, multe scheme de control și determinare a nivelului de trai pot fi închipuite. Am putea zice: ce mă doare pe mine de chestiile astea, eu o să cumpăr aur. Nu și dacă Isărescu va decide că din banii pe care îi primești într-o lună, poți doar 0.05% să investești în aur. Repet, prin control, se înțelege control total: când poți sau nu să folosești cardul, ce poți sau nu cumpăra.

Dacă de exemplu în pandemie am fi avut acest card de bani digitali, tehnic se putea implementa ca, atunci când au fost acele restricții tembele cu perioadele orare în care cei bătrâni pot să meargă la magazin, cardul să nu poată fi folosit în afara orarului reglementat. Ba mai mult – app-ul poate chema poliția și poate deconspira locația unde s-a încercat folosirea lui. Sau poate anunța automat paza magazinului ca să aresteze pe acea persoană până când poliția va veni ca să o aresteze deoarece a mers la cumpărături în afara programului permis de lege.

Oricât de utopice și fantasmagorice par aceste scenarii, tehnic ele sunt foarte ușor de implementat și în China tehnologia deja este funcțională, deși nu sunt încă folosiți banii digitali ci banii tradiționali. Adică, banca centrală deja are acces la toate tranzacțiile și deja dacă ai rating prost, adică ai protestat împotriva guvernului, ai puncte slabe, plătești dublu dobânda la credit sau nu ai deloc acces.

Una peste alta, banii digitali vor fi cu adevărat o pecete și vor permite lui antihrist să controleze întreaga populație din lume, pe baza unei lepădări de credință care se va putea face eventual în sediile băncilor centrale din fiecare oraș.

În final, două vorbe despre legătura între banii digitali și cryptomonede. Singura legătură e că tineretul tembel este deja pregătit pentru folosirea app-urilor băncilor centrale deoarece deja folosesc app-uri cu pseudo-bani numiți crypto-monede. O altă legătură poate fi că pentru facilitarea tranzacțiilor nici măcar să nu se folosească o bază de date centrală, ci un blockchain distribuit, adică practic BNR să se folosească de telefoanele utilizatorilor pentru a-și stoca baza de date. Acestea sunt însă aspecte tehnice și nu e neapărat, cu 5G oricum se vor putea transmite tranzacțiile fără problemă către un server central. Tehnic, un app pentru CDBC-uri nu e greu de făcut, e mai greu de dezvoltat infrastructura, adică să convingi toți oamenii să le folosească, să ai toate procesele bine implementate etc.

1 2 3 4 5 6 310