Problema căruciorului / troleibuzului / tramvaiului și un răspuns ortodox

În engleză este mai simplu – Trolley problem – și deoarece nu există variantă română în wikipedia și eu nu sunt doctorand în fiolosofie ca să știu terminologia împământenită pe meleaguri mioritice, îi voi zice în continuare problema tramvaiului.

Pe scurt se referă la dilema alegerii între a omorî un singur om sau a omorî 5 oameni. Un tramvai merge pe o șină și la un moment dat se ivește situația la o bifurcație de a alege în a călca cinci oameni dacă contină înainte sau a călca unu singur oameni dacă virează la dreapta pe șina care poate schimba macazul. Opțiunea apare fie șoferului, fie unui operator al macazului.

În ziua de astăzi, deși practic putem zice că nu sunt multe exemple, dilema poate fi extinsă la sistemele automate, dintre care o mică felie sunt sistemele de condus mașini auto. Teoretic, programele de condus autonom ale mașinilor gen Tesla sau Mercedes (mult mai bun ca Tesla la așa ceva) cu siguranță au în ele incluse astfel de situații. Părerea mea – sau cum cred eu că ar face programatorii acelor companii – este că decizia e simplă în cazul acestor sisteme – ucide mai puțini oameni pentru a avea mai puține procese eventuale ulterior. Deci o soluție utilitaristă, în spiritul demonului eficientizării despre care am mai tratat, de exemplu aici.

Fiind o problemă morală, orice răspuns trebuie legat de o anumită moralitate care este specifică unei viziuni asupra lumii sau a unei religii. Oricine va da un răspuns la această problemă dar nu va menționa cadrul moral – ce viziune asupra lumii are? – va fi ori imbecil ori mincinos, evitând să expună celor cărora le adreseaza răspunsul ce crede el și cum explică, în cadrul moral al folosofiei la care se raportează, de ce o variantă este mai bună ca alta.

În sine, problema nu este tocmai dilematică. Estei dilematică dacă o formulăm în afara unui cadru moral definit, lăsat la întâmplare – greșală specifică mai ales nihilismului sau relativismului (un nihilism cu pretenții).

De ce zic că problema nu este dilematică? Să explic mai întâi de ce cred eu că dacă o companie auto are un soft de condus mașini (să zicem Tesla) o astfel de problema nu pune dileme și se alege evident un număr de vitime mai mic deoarece pentru companie asta va însemna costuri de judecată mai mici și cum profitul este viziunea de viață a unei companii, dilema este rezolvată fără prea multe explicații. Să zicem totuși că dilema s-ar ivi într-un context în care compania nu poate fi dată în judecată și ar trebui să ia o decizie pe alte criterii. Ei bine, o asemenea situație nu prea există, câtă vreme profitul este principalul obiectiv, filosofia de viață a sistemului, nu contează dacă riscul ca o companie să fie dată în judecată este de 0.5% și prin urmare, un eventual alt criteriu de decizie ar putea fi folosit în asemenea situații.

După aceste exemplu extrem de particular, să ne întoarcem puțin la originea formulări acestei probleme. Nu sunt familiar cu viziunea asupra vieții a creatoarei acestei dileme – Philippa Foot. Nu știu nici dacă probleme similare au fost enunțate înainte și poate formularea este doar o regurgitare în altă formă. Ce știu este însă că creștinismul are deja un răspuns la această problemă, care răspuns nu are mari conotații. Mai concret răspunsul depinde de situație și în esență este “fiecare decident face ce îl va lumina Dumnezeu”. In cazul situației avortului, de exemplu, Biserica recomandă jertfa. Dacă există dilema ca o mamă care are 10 copii și este gravidă cu al 11-lea, dar are șanse 90% să moară dacă îl va naște pe al 11-lea, nu există nicio dilemă dacă acea mamă trebuie să avorteze sau nu: avortul ESTE O CRIMA indiferent … viața copilului este mai importantă deoarece mama este deja botezată pe când copilul nu. În esență, răspunsul creștin este tot unul bazat pe eficiență doar că rezultatul se calculează prin prisma jertfei și a valorii ei în veșnicie, nu prin prisma supraviețuirii cu orice preț în lumea aceasta. O mamă care se jertfește pentru al 11-lea copil, având deja 10 născuți, este o sfântă și pentru jertfa ei, Dumnezeu va avea grijă în viitor de toți cei 11 copii, chiar fără prezența ei fizică. Dacă însă nu are puteresa să creadă în Dumnezeu, va cădea în păcatul omorârii aproapelui, care va goni harul lui Dumnezeu și mântuirea ei va fi pusă sub semnul întrebării, depiznând de trezirea și pocăința ulterioară, iar mântuirea celui de-al 11-lea copil fiind incertă și neavând un răspuns foarte clar din partea Bisericii.

Rezumând deci cele de mai sus, în creștinism răspunsul cumva depinde de situație sau mai bine zis, se calculează eficiența, având perspectiva veșniciei, a poruncilor lui Iisus Hristos și a alinierii la învățăturile și poruncile Bisericii. Dacă sunt dileme, situația este una extrem de nouă și necesită viziune duhovniească sau mai bine zis o luminare de la Duhul Sfânt, de unde răspusul pe care l-am dat mai sus – în cazul problemei tramvaiului, răspunsul creștin este luminarea lui Dumnezeu.

Deși pare trasă de păr, problema tramvaiului este una actuală în Ucraina. Rușii au avut dilema dacă să atace acum și să omoare mii de ucrainieni sau să aștepte ca ucrainienii să fie admiși în NATO, să primească armament și mai mult și apoi să îi atace pe ruși, cu riscul de a omorî milioane de ruși. Evident fiecare afirmație de mai sus are nuanțe în sensul că există unele procente de probabilitate pentru fiecare în parte, adică, după mine, rușii decât să pornească războiul, puteau să investească mai mult în armată și în nucleare și erau mai protejați decât sunt acum. Dar timpul va da un răspuns și la această necunoscută și vom vedea, dacă liderii rușilor, calculând risc-beneficii au avut sau nu dreptate.

În concluzie, doresc să atrag atenția că fără un sistem moral bine conturat și raportat la o viziune asupra vieții coerente, dilemele de genul problema tramvaiului ne pot bloca și pot pune probleme majore gândirii noastre, efectul fiind haosul și autoconsumul. Și mai trist este când cei care se pierd în ele sunt oameni cu intenții bune, care doresc să aibă o morală și să dea un răspuns moral la această problemă, consecințele fiind evident extrem de grave, dar lasă la o parte rapoartarea la o viziune asupra vieții sau îmbrățișază din reflex sau din prostie viziuni ateiste, materialiste și în general fără o perspectivă prea largă asupra omenirii și asupra potențialului uman.

Noua cenzură inteligentă

Epoca conturilor banate și tăierea accesului este pe sfârșite. Noile tehnologii ale rețelelor sociale se adaptează și nu doresc excluderea totală a dizidenților ci reducerea rolului lor deoarece orice agent este un asset și este mai de folos în rețea, controlat și cenzurat decât în afara rețelei sau – și mai rău – în alte rețele necontrolate și care pot avea un rol în societate în opoziție cu rețelele permise de sistem.

Acest articol vine în continuare la articolul ELON MUSK, MINERUL DE DATE și m-am gândit să îl fac separat deoarece topicul este mai larg și nu îl privește doar pe Elon Musk.

Avem așadar percepția generală că rețelele sociale sunt controlate de sistem și dizidenții sunt cenzurați. În SUA termenul folosit este “cancel culture”. Cultura anulării ar suna la noi într-o traducere brută. Dar nu este deloc vorba de anulare. Trebuie să înțelegem că pentru demoni, un suflet care încă nu este pierdut, nu trebuie scos în afara rețelei și lăsat să se mântuiască de unul singur în isihie. Adică, scopul nu este ca lumina să nu cuprindă și pe alții, ci scopul este ca întunericul să domine total. Am amintit în articolul anterior, că Skynet nu dorește anihilarea fizică a oamenilor ci cucerirea sufletului. Ori un agent exclus nu mai poate fi cucerit deoarece este eliminat din rețea, deci în afara capacității de control a rețelei.

Prin cenzura inteligentă mă refer la un fenomen care deja probabil există în toate rețelele dar acum este cumva dat pe față și pentru neofiți. Pe youtube termenul specific este “shadow banning”. Pe Twitter, Elon a anunțat recent că noua politică este libertatea de exprimare dar nu libertatea de impact (freedom of reach). Altfel spus, degeaba bagi tu tweet-uri inteligente și cool deoarece dacă ești shadow banned, acestea nu vor avea niciun impact. Îți vei pierde timpul aiurea și doar dacă va știi cineva locația tweet-ului tău, va putea să îl citească, altfel … Idem cu comentariile.

Cu ce este aceasta diferit de interzicerea accesului și blocarea contului? Ei bine, diferența este majoră. Dacă ți se banează contul, probabil vei merge pe alte rețele cu un drag de control și cenzură mai mic și vei debita acolo gogoșile tale (așa cum poate fac eu aici într-un colț irelevant de internet pentru un public limitat) și nu vei avea niciodată oportunitatea să ajungi “vedetă”, adică să ai zeci de mii de followeri care să se prindă că Twitter îi folosește ca sclavi digitali și să își schimbe prin urmare comportamentul sau poate chiar să renunțe total la acea rețea și în timpu liber astfel rămas să citească viețile sfinților.

Ah, și încă ceva! Dacă ești totuși o vedetă și ai zeci de mii de followeri și faci deja bani din asta, dar bagi un tweet “negativ” (adică neconform cu “current thing of the day”), vei pierde toți banii. Deocamdată pe cei din Twitter, într-o lună-două pe cei de la BNR.

Schimbarea de care vorbesc, renunțarea la cenzura clasică, este un proces și fiecare rețea este într-o anume etapă. Elon Musk a anunțat public cum va face Twitter asta și ceea ce acum ceva timp era cumva discret și un efect observat doar de cei care erau afectați de el, acum este oficial, este dat pe față și este explicat. Valului de exit-uri din rețea datorate preluării acesteia de Elon Musk i se răspunde acum cu o actualizare fermă și reconsolidare a încrederii pierdute, deoarece rețeaua are nevoie în primul rând de conexiune. Controlul și datele sunt operațiunile de pe nivelul superior, infrastructura trebuie protejată și în cazul rețelelor sociale infrastructura sunt sclavii digitali care trebuie să aibă prezență, trebuie să își manifeste opiniile și să aibă reacții pentru a putea fi profilați corespunzători, dar în același timp, reach-ul lor trebuie eliminat pentru a nu pune probleme sistemului.

PS. în aceiași oală se cam bagă și DuckDuckGo cu recentul anunț de eliminare din rezultate a site-urilor de știri conspiraționiste. Eliminarea nu din index ci din top rezultate știri. Așadar, bye, bye alternative …

Elon Musk, minerul de date

Pentru cei interesați de Elon și care au timp, îi invit să caute în site. Am mai scris câteva articole despre Elon Musk și legătura sa cu inteligența artificiala și cu transhumanța.

Pe scurt, Elon era un tip foarte speriat de IA și considera riscul ca omenirea să fie anihilată de IA mai mare ca cel legat de războaiele nucleare sau de asteroizi. Pentru a rezolva problema cu asteroizii și a salva lumea, Elon a făcut SpaceX. Pentru a rezolva problema cu încălzirea globală, Elon a făcut Tesla. Nu contează dacă pentru o singură baterie de Tesla sunt escavate sute de tone de pământ, procesate folosind echipamente care consumă petrol. Important e că prostimea salvează planeta acceptând taxe pe “energie verde” la pompă ca banii să ajungă apoi la companii “verzi” cum este Tesla și astfel planeta să fie salvată.

Ca o mică paranteză, când auziți pe cineva că vrea să salveze planeta puteți băga mâna în foc că acela este posedat de demonul mândriei. Și așa cum sunt îngeri păzitori pentru fiecare om, pentru o casă, pentru o parohie, pentru un sat sau oraș, pentru o țară, cei care doresc să salveze nu doar orașul sau satul lor ci planeta întreagă au demoni corespunzători. Ca să facem o paralelă cu războiul, dacă un narcisist megaloman zice că vrea să salveze satul, el este la nivelul pușcaș, adică soldat care folosește pușca. Cei la nivelul mondial sunt cei cu acces la butoanele nucleare.

Și unul dintre butoanele nucleare din ziua de astăzi, mai periculos ca cele ale lui Putin, este Twitter. Tot omul care există pe planeta asta și are cât de cât o prezență într-o comunitate cât de câtă, are cont de Twitter și are o opinie. Elon Mask are acum la îndemână o jucărie prin care poate cataloga opiniile tuturor oamenilor de pe planetă cu o prezență minim relevantă într-o comunitate minim existentă și care nu este pe vârful unui deal, unde nu există electricitate. Prin această jucărie Elon construiește o bază de date imensă cu opiniile, comportamentul, gândurile, preferințele tuturor oamenilor.

Dar oare cei care dețineau înainte Twitter nu puteau face asta? Ba da, dar într-o măsură mult mai mică. Rolul lor a expirat, au făcut ce aveau de făcut și acum sunt extirpați. Înainte de Elon, cenzorii Twitter alterau calitatea datelor deoarece exista un filtru prin care oponenții sistemului rămâneau “in the dark” din punctul de vedere al colectării datelor și informațiilor. Acum situația s-a schimbat. Dar nu doar că Elon a tăiat cenzura (sau cel puțin dă impresia și face efervescență), prin simpla sa prezență el este un agent chimic stimulativ (nu știu termenul exact) al reacțiilor, un catalist care prin activitatea sa reușește să producă reacții fără a altera datele, exact ca în chimie. Cam cum este TNT-ul pentru bombele cu hidrogen, este folosită o explozie pentru a iniția și a potența reacțiile nucleare ulterioare.

Așadar Elon Musk pe de o parte a pus Twitter în mâna controllerilor, mult mai aproape de creierul sistemului (cititorii mei știu la cine mă refer din articolul Capetele Hidrei). Să nu credeți că acum rețelele sociale sunt oricum independente, există însă o ierarhie și datele oricum erau transmise mai sus. Dar transmiterea e o treabă pe când operarea și controlul rețelei este cu totul alta. Una e doar să ai acces la o bază de date cu preferințele politice, culinare dar mai ales religioase și ideologice ale oamenilor și alta e să poți controla rețeaua prin care aceste preferinție sunt sondate, agenții sunt stimulați să și le exprime, să le detalieze, altfel zis sclavii digitali sunt puși să colaboreze la ce acțiuni și mașinațiuni sunt active la un momendat în SkyNet.

Că veni vorba de SkyNet, ce am văzut în Robocop este o nimica toată, imaginația malefică a realizatorilor acestui film a fost extrem de săracă. Realitatea este mult mai nasoală. Skynet-ul din realitate nu vrea să distrugă trupurile și prezența fizică a oamenilor ci vrea să îi trimită în iad, să le distrugă sufletele.

Întorcându-ne la Musk, a lansat astăzi un sondaj dacă să reactiveze contul lui Trump (care a fost banat pe Twitter). Dacă acest articol mai avea nevoie de o dovadă, cred că acum nu mai am nevoie. M-am tot ținut să scriu despre Elon zilele astea cu privire la rolul său de la preluarea Twitter dar m-am gândit că mulți sunt încă reticenți și au o părere pozitivă tembelă cu privire la preluarea Twitter și încă cred că există minți luminate care doresc să salveze planeta și doresc libertate de exprimare.

Ar fi mai multe de zis, dar mi-am propus să scurtez vorba și să înmulțesc altele. Una peste alta, ce vor face cu aceste date și cu această mașinărie de control vă puteți imagina când se vor introduce banii digitali ai băncilor centrale despre care am mai scris și când vor dori de exemplu să elimine din societate toate elementele reacționare. Eliminarea nu va fi una brutală, rapidă, punctuală ci pur și simplu o creștere cu 5% a riscului de miocardită la viitoarele vaccinuri care vor fi impuse în urma întâlnirii recente a G20.

Rusia atacă Polonia

Cele mai sumbre previziuni făcute de-a lungul timpului pe acest blog par a se întâmpla. Asta mă face să fiu și mai retincent în a mai spune ceva deoareceîmi este foarte greu să mă rețin din a pompa spaimă în oameni aiurea – aiurea pomparea, nu aiurea spaima. Asta deoarece e mai bine ca să lăsăm răul să se desfășoare în ritmul lui și să nu îl lăsăm să ne consume prea mult dinainte deoarece știm că orice rău are un final și Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce. Și iară zic că pomparea nu e bună deoarece ce aveam de spus am cam spus, adicătălea că fraier să fii și fără 2 neuroni să rămâi pe meleaguri mioritice având de ales. Dar pe zi ce trece, fraierimea se pune de la un nivel incremental crescând la cu privire la nivelul de greutate pe care cineva l-ar avea de-ar fi să plece, peste care nivel, dacă rămâne se numește fraier.

Imaginati-va un atac cu rachete asupra Londrei ce ar insemna. In schimb, doar cateva bombe in cateva orasele mici din Polonia sau Romania, nu va face mai mult decat sa ii sperie pe vestici si sa le arate ce ii asteapta si pe ei daca continua razboiul si nu cauta pacea cu Rusia.

31 IULIE 2014 – CE TARI VA ATACA MAI INTAI RUSIA IN CAZUL UNUI RAZBOI?

Teoria mea este că Rusia va lovi în minioni (țările din est, membre NATO sau nu, fără armată și posibilități de ripostă) deoarece deocamdată nu au reușit să îi convingă pe americani să accepte negocierile. Loviturile vor fi incrementale, tensiunea va crește lin, SUA nu va face mare brânză deoarece SUA dorește să stimuleze UE să se lupte cu Rusia (așa cum am explicat încă de la începutul războiului).

Comentarii legate de geopolitică și strategie nu mai doresc să fac altele, deoarece pentru mine aceasta escaladare nu e ceva nou, așa cum nu va fi nici intrarea Belarusului în război. Iată doar câteva observații și predicții care mi s-au părut mie relevante.

  1. Ce face scutul?!??

99% dintre români (nu știu ce procent dintre polonezi) sunt suficient de inculți încât să nu poată înțelege de ce scutul american nu îi protejează pe ei ci pe americani. Acum avem o dovadă reală, un atac cu rachete rusești asupra Poloniei în care au murit polonezi. Scutul nu i-a apărat … Nu mai explic aici ce și cum deoarece am mai făcut-o. Ca fapt divers, poate aceast mic amănunt este propagat ca să se afle adevărul și românii să fie puțin mai greu de spălăcit pe creier. Scutul de la Deveselu nu ne apără pe noi așa cum scutul din Polonia nu i-a apărat pe polonezii care au murit. Menționăm totuși că scutul nu e complet operațional, deși … dacă e 10% e funcțional … Totodată experții au recunoscut clar că scutul nu protejează de rachete care cad în țara respectivă ci de rachete care trec prin țara respectivă, dar de la experți până la cetățeni, mesajul este alterat de politicieni și de presă care doresc să minte populația pentru a menține un grad de încredere mare în NATO pentru ca atunci când va fi război, tinerii să meargă să își dea viața pentru NATO și să nu aibă ezitări.

2. Ce fac avioanele de poliție NATO?!?

Atât NATO cât și Polonia au avioane de poliție care sunt sigur că azi aveau toate motivele să zboare deoarece a fost o zi cu bombardamente record asupra Ucrainei (cam 80 de rachete). Cum atacul asupra Poloniei a avut loc seara, deci după ce deja zeci de rachete loviseră Kievul, era firesc ca avioanele NATO să zboare și să fie pregătite, de asemenea avioanele tip AWACS cu radare și tehnologie de detecție. Rolul acestor zboruri este ca să descurajeze inamicul să dea în tine și dacă azi nu au zburat, de ce? Când să zboare atunci, peste o lună când se termină rachetele rușilor (cum ne anunță The Telegraph)??

3. Rachetele au lovit unde trupe NATO s-au pregătit acum o săptămână

Nu știu dacă a apărut această informație pe la noi dar pe la mine a apărut: locația unde au căzut rachetele ar fi un teren unde trupele NATO s-au pregătit acum o săptămână. Nu bag mâna în foc, nu știu detalii.

4. Zelinsky vs Biden

Zelinsky zice că atacul a venit din partea Rusiei. Bidon zice pe baza primelor analize că traiectoria nu pare a veni din Rusia … Deci care dintre ei minte sau este prost informat? Chiar atât de greu este de depistat sursa rachetelor? Că doar totul e pe radar, totul e computerizat, nu mai e nevoie de analize și calcule pe hârtie ca să se justifice acest timp de așteptare …

Evident că fiecare zice ce vrea. Z dă vina pe ruși deoarece dorește să atragă Polonia și NATO în război. Biden nu dorește să bage SUA în război, dar nu i-ar displace să intre Polonia, ideal fără a activa punctul 5.

Ca o mică paranteză, pentru a sta departe, SUA au nevoe ca eventualii noi actori care intră în război să o facă din proprie inițiativă și nu fiind atacați. Am explicat mai pe larg chestiunea în speța scenariului unirii Moldovei cu România.

5. Provocare

Teorii unei provocări din partea ucrainienilor nu poate fi exclusă. Nu zic prea multe decât că atacul asupra unei piețe din Bosnia și moartea unui număr mare de cetățeni, atac care a avut ca rol luarea deciziei americanilor de a se implica în războiul din fosta Iugoslavie, a fost un atac din partea bosniacilor care au dat vina pe sârbi. Practic sârbii au fost acuzați aiurea, ei neavând nicio vină în această privință.

Tot la capitolul provocare trebuie să subliniez din păcate că nu vom putea știi prea curând dacă este sau nu provocare. Cel mai probabil, oficial, rachetele căzute vor fi catalogate “resturi” ale unor rachete lovite de sistemul de apărare anti-aeriană al ucrainienilor care au ajuns în Polonia din accident. Aberant! Nu au cum 2 rachete să ajungă “din întâmplare” în aceiași locație, unde cu 10 zile înainte se pregăteau soldații NATO.

6. Triangulare

Se pare că rachetele au fost S300. Raza de acțiune la S300 este destul de mică (150km). Pe hartă, poate fi Belarusul, dar este o bucată la graniță mică de unde putea fi lansat și ar fi fost imposibil ca polonezii să nu poată vedea sau detecta lansarea, la ce aparatură NATO e prin zonă. Dacă nu spun de unde a fost lansată, nu o facă din alte motive ci nu pentru că nu știu.

SUA clar vrea să pună batista pe țambal, vom vedea și nemții la fel de ipocriți și Macron îl vom vedea pacifist și agitat, trăgând semnale că e vremea negocierilor.

7. Ce vrea Rusia?

Ce încearcă Rusia cu acest atac? Recitiți începutul articolului …

Scandalurile cu preoți

Scandalurile cu preoți sunt din ce în ce mai dese la TV. Sau poate nu sunt dese. Nu știu deoarece nu mă uit la TV deoarece îmi este frică de TV. Mă uit pe Netflix însă nici acolo prea multe nu am ce să văd.

Am putea zice că există o creștere a scandalurilor deoarece se atacă Biserica. Se atacă Biserica dar nu cred că este ceva nou sau ceva excepțional ieșit din comun. În vremea apocalipsei pe care o trăim, nimic nu este ieșit din comun.

Avem deci sminteală și avem îndemnul “cine se smintește, să se smintească mai departe” – o parafrazare la Apocalipsa 22, 11:

Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.

Apocalipsa 22:11

Conspirație, orchestrare sau întâmplare?

Primul aspect pe care îl doresc tratat este un fel de răspuns la întrebarea “nu cumva totul este orchestrat”? Adică, nu cumva aceste scandaluri sunt organizate pentru a lovi în imaginea Bisericii? Răspunsul meu este fără echivoc: nu contează. Poate da, poate nu. Nu ca argumente, dar ca compeltare la răspuns, voi zice cele ce urmează. Pr. Nicolae Tănase povestește într-o conferință cum în Grecia, pentru a distruge imaginea Bisericii, sataniștii făceau tot felul de înscenări. De exemplu, sunau pe un părinte noaptea (dacă nu mă înșel zicea de Pr. Porfirie): “părinte, vino repede că moare cutare”. Părintele se ducea cu sfintele să îl împărtășească și când intra pe ușă, două prostituate sumar îmbrăcate săreau la gâtul lui. Părintele, ca să nu scape sfintele, nu avea ce să le facă. Un al treilea făcea poză la scena și ziua următoare era dat la ziar. Diavolul face tot felul de scamatorii ca să îi prostească pe cei slabi și să îi depărteze de Biserică și de preoți prin care le vine dezlegarea.

Personal nu am citit cartea (sau nu mi-o amintesc) dar am auzit cu urechile mele ce probleme pățesc doi călugări bătrâni de la sataniști pe multele Olimp. Am fost din întâmplare la o mănăstire pe Olimp foarte retrasă, la care se ajunge relativ greu cu mașina deoarece este drum prost. Intenția era să ajungem în altă parte, dar nu conteaza. Important este că pe drum am văzut niște marcaje sataniste care m-au mirat deoarece locația era relativ depărtată de localități, fiind pe munte totuși … Părintele de la mănăstire ne-a povestit că au mereu probleme cu sataniștii – unori vin și le dau foc.

Diavolul are scopuri multiple.

Diavolul are scopuri multiple (și lucrări multiple cum vom vedea). Primul este clar sporirea neîncrederii. Prin astfel de evenimente, diavolul urmărește să îi țină departe de Biserică și de preoți pe cei care au totuși o înclinație și tatonează cu ideea apropierii. “Ce rost are să te mai duci la Biserică, când iată cum sunt preoții?” (sau credincioșii) zice diavolul …

Al doilea scop este scăderea credinței celor care deși se duc la biserică, nu prea înghit preoții (da, există o asemenea categorie). Este vorba de cei care sunt cumva catehumeni, adică au ceva idee despre creștinism, au o înclinație, dar nu prea știu și nu prea vor totul, se mulțumesc să vină ocazional și consideră prezența lor ca un fel de efort pentru care Dumnezeu trebuie să le dea sănătate și poate să câștige la loto. Nu au perspectiva veșniciei, nu sunt preocupați de promisiunea creștinismului și de persoana lui Iisus Hristos, în general doar sunt consumatori de “pace duhovnicească”, adică de niscavai emoții superficiale pe care le oferă participarea la slujbe în momentele grele ale vieții lor.

Al treilea scop este scăderea râvnei celor care se luptă. Cei care sunt creștini adevărați și preocupați de lupta duhovnicească, văzând astfel de cazuri, nu pot să nu fie afectați și nu pot să zică – dacă acesta cade, ce să mai zic eu? Ce pot să fac eu, care sunt mult mai mic? Cei fără experiență în războiul duhovnicesc, nu realizează nici măcar posibilitatea ca informațiile să fie incorecte sau false și în fapt, cel prezentat ca căzut (preotul/episcopul ostracizat) să fie de fapt nevinovat în fața lui Dumnezeu și realitățile să fie altele. În cele din urmă și Hristos când l-a vindecat pe orb, l-au prezentat ca pe un călcător de lege, acuzându-l că vindecă sâmbăta, deși evindent că minunea era nemaivăzută și un semn clar al dumnezeirii, Mîntuitorul fiind neprihănit și Domn al Sămbetei.

În final, ultimul scop este pur și simplu ura brută sau “grobiană”, cum zice Bălănel. Indiferent de celelalte scopuri, chiar dacă acestea nu au succes (și cumva procentul de încredere al populației în Biserică arată ineficiența acestei lupte în România), când prinde ocazia, diavolul pur și simplu îi atacă pe cei sporiți deoarece îi urăște. Deși urăște pe tot omul (și chiar se urăsc între ei, deoarece au doar ură), diavolul urăște mai ales pe cei sporiți și pe cei pe care îi identifică cu “potențial de risc” pentru el, adică, pe baza experienței și informațiilor lui, poate realiza că cel în cauză va salva multe suflete și le va ajuta de la pierzanie și prin urmare încearcă să îi strice lucrarea.

Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul

Eclesiastul 4,4

Căderi și cununi

Indiferent de realitatea faptelor în sine, judecata noastră trebuie să fie simplă, clară și fără prea multe tânguieli, revolte, mâhniri sau calcule lumești. Chiar dacă cel în cauză a căzut sau nu în vreun fel, important este ca noi să nu cădem și văzând aceste lovituri ale vrăjmașului să ne pregătim și noi ca să fim loviți, ca și cum am fi următorii pe listă. Făcând o comparație cu războiul, să presupunem că ne aflăm în război.

A ne preocupa dacă cutare a căzut sau este atacat pe nedrept într-un asemenea scandal este comparabil cu a ne preocupa pe câmpul de bătălie, atunci când lupta este încinsă, de o bombă care cade mai aproape (sau mai departe de noi) în ce măsură a lovit sau nu vreun camarad de-al nostru. Asta consuma cel puțin timp și energie și mai important este ca noi, văzând aceste rachete, să ne ferim, să căutăm loc ferit pentru a nu fi și noi loviți de ele, știut fiind că inamicul are asupra noastră ațintite atâtea arme și văzând cu ochii noștri ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă ne stă în putere și vede o posibilitate, evident a ajuta camaradul este ceva bun. Dacă vedem de unde atacă dușmanul, putem atrage atenția la superiori – iată de acolo atacă. Dar de departe principalul lucru de făcut este ca să ne plasăm pe noi într-un loc ferit, unde nu putem fi atacați și, dacă putem, să ne rugăm pentru cel căzut și atacat deoarece probabil el este încununat de Dumnezeu pentru faptele lui cele bune și deoarece noi suntem slabi, Dumnezeu a lăsat pe acela să fie pradă diavolului, știut fiind ori că nu poate fi atins, ori că dacă va cădea, se va ridica, deoarece pentru un anume scop, Dumnezeu a îngăduit să se întâmple aceste atac.

Trebuie să mulțumim ca nu noi suntem atacați și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne apere de asemenea ispite și de toate ispitele. Reflexul nostru la orice astfel de știre trebuie să fie o atenție și mai mare și sporirea rugăciunii.

Spurcare și sfințire

Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.

Apocalipsa 22:11

Nu pot încheia fără a face câteva comentarii la acest verset, deoarece pare potrivit vremurilor și pare că vremurile noastre sunt cele care se aprope cel mai bine de acest verset. Versetul pare un îndemn, dar de fapt nu este îndemn. Dumnezeu nu ne poate îndemna să facem nedreptate, spurcăciuni și de asemenea, cine este sfânt, cum se mai poate sfinți în continuare?

Formularea este clar una poetică și una care descrie o realitate. Cine este obișnuit cu nedreptatea, asta va lucra. La fel cel cu spurcăciuna și la fel cel cu dreptatea și la fel cel cu sfințenia. Trecerea dintr-o parte în alta, este imposibilă la sfârșitul timpului, la judecată. Când vremea va veni (și poate a venit), cu greu oamenii se vor mai schimba din răi în buni și din buni în răi deoarece timpul va fi scurt. Scurt în sensul că nu va mai fi vreme pentru pocăință și cumva, toată istoria se va pogorî pest omenire și oamenii din acele vremuri vor fi cumva constrânși în a continua pe calea pe care au pornit.

Sau altfel: așa cum în momentele de stres, presiune și provocări majore pentru cineva, personalitatea și caracterul ies la suprafață și vedem “ce poate” respectivul, cum se manifestă, cât de nervos este, cât de multe înjurături știe sau cât de mult se poate abține, tot așa și la plinirea vremurilor, când se va apropia judecata, focusul înspre rău și înspre bine se va accentua și cu greu cei care sunt nedrepți nu vor putea să nu mai facă nedreptăți în continuare. Răbdând însă nedreptățile, cei sfinți se vor sfinți încă. Nedreptatea este ca o spurcăciune în fața lui Dumnezeu și dreptatea duce la sfințenie care nu se termină niciodată, ci cel sfințit zboară în sus neîncetat.

Etapa negocierilor

Cuvântul cheie al zilei sunt negocieri. Unii le vor (SUA, restul lumii) alții par că nu (Zelensky). Bineînțeles, mesajele din partea SUA sunt discrete, prin intermediul vuvuzelelor oficiale. Suficient ca să aprindă beculețul și să dea semnalul că etapa războiului nuclear din Marele Reset probabil va fi amânată.

Pe scurt, există opinia în SUA că s-a făcut destul de mult rău Rusiei, a fost lovită suficient, i-a fost distrus suficient moral, i-a fost terfelită suficient de mult imaginea pe piața exportului de arme, au fost speriate suficient coloniile Imperiului și aliniate la fabrica de pușculițe încât nu are rost să se continuie războiul ca să nu se riște escaladarea necontrolată.

La fel cum a fost în Siria – SUA au făcut și au dres până turcii nu s-au aliniat și au vrut să muște și ei o bucată în loc să îi lase pe americani să-și facă meandrele și să execute totul conform programului. Caz în care Rusia, mirosind disensiunile a profitat și a fructificat o oportunitate relativ ieftină de a marca câteva puncte pe plan geostrategic. În principal pe piața armelor și pe tăierea macaroanei americanilor care au fost astfel limitați la furtul petrolului din Kurdistan care însă este destul de greu de fructificat fără acces la Mediteraneană. Dar petrolul furat de la sirieni le-a ajuns americanilor măcar pentru bazele militare din zonă. Per total, nu au pierdut, doar că nu au câștigat cât se așteptau ei și mai ales au pierdut puncte în notorietate, care puncte se rasfrâng în diverse locuri, printre care și alinierea minionilor cum ar fi Arabia Saudită.

În esență, totul se reduce la calcule legate de balanța de putere. SUA a sponsorizat Ucraina până la punctul la care nu mai rentează în continuare. Evident că deocamdată tot ce zic sunt speculații, dar zarurile par aruncate și rareori mesajele pompate de fabrica de consens sunt greșite. De altfel, înainte de etapa negocieri am avut parte de o scurtă etapă de “calmare a spiritelor” din partea rușilor care au dorit să ne asigure că nu vor lansa nuclearele chiar atât de rapid ci doar dacă prin alte metode nu se reușește reducerea numărului populației conform programului.

Care să fie deci motivul acestei schimbări de macaz? Nu știm, varianta optimistă (total fantezistă) ar fi că pur și simplu capetele lucide încearcă să ne salveze dintr-un război nuclear inutil și aberant concluzia comună ar fi logică – decât să distrugem omenirea, mai bine dăm rușilor o bucată de ucraină.

Ca o mică paranteză, sesizând direcția în care merg lucrurile, ucrainienii au tot încercat să îi convingă pe vestici că rușii nu vor apela la nucleare aducând ca argument faptul că nu le-a folosit când a pierdut atacul asupra Kievului, când a pierdut nava amiral, când a pierdut teritoriul din est recent (cam 1 luna) recâștigat de ucrainieni în ofensivă etc. Din păcate nu mai am link la videoul respectiv, dar urmărind comunicările ucrainienilor, există clar o insistență în a explica vesticilor de ce rușii nu vor folosi nuclearele nici dacă NATO va intra în război alături de Ucraina – așa zic ei.

Dincolo de fum, atrag deci atenția asupra 2 evenimente importante –

  1. 27 OCT 2022 – Putin declară că rușii nu vor porni un război nuclear dacă nu e cazul … – exemplificam cu linkul care acoperă articolul din Digi24 deoarece este un site perfect aliniat fabricii de consens și care nu prezintă nicio știre random. Totuși răspunsul lui Biden pare random, deoarece nu se aliniază cu continuarea, adica cu #2
  2. 6 NOV 2022 – SUA încurajează Ucraina să se arate deschisă la negocieri – este o cu totul altă poziție de cea anterioară în care se sublinia că ucrainienii vor decide dacă și când vor să negocieze.

Asta este tot ce trebuie să știm restul este zgomot. Inclusiv faptul că Biden s-a răstit la Zelensky – în premieră – deși Z este probabil la fel de insistent cum a fost și înainte și nu cred că a sărit calul în discuții. Doar că Bidonul, pregătit fiind de aparținători ce să zică și ce să încerce să transmită lui Z, probabil a rămas mental setat că Ucraina trebuie să negocieze și a fost revoltat de faptul că Z încă cere arme și nu înțelege ce vrea să îi transmită.

Ca fapt divers, ucrainienii deja transmit și ei semnale – și au făcut-o mereu – că nu acceptă nimic altceva decât retragerea rușilor inclusiv din Crimeea. Salut fermitatea și unitatea ucrainienilor – așa ceva este mai rar de admirat. Nu am auzit o singură voce care să iese din acest discurs, ceea ce este cu totul diferit de noi românii. Maxim ce am auzit disensiune în rândul ucrainienilor ar fi unele mici proteste la adresa guvernului venite din partea hipsterilor care nu înțeleg de ce li se ia curentul și măcar nu sunt anunțați dinainte când și unde se va da curent ca să poată să meargă să își încarce xbox-urile. În rest, toți ucrainienii asta zic, semn al unei unități dincolo de propagandă. Și cumva, uman este firesc.

Dar evident că istoria decurge cum dictează imperiile și câtă vreme alt Imperiu nu avem … ucrainienii vor face ce zice stăpânul.

Dar oare există alternative? Să zicem că nu vor, ce vor face? Păi vor face ce au făcut turcii când de capul lor sperau să preia o bucată din Siria, dar Imperiul le-a refuzat cererea ca drept răsplată pentru refuzul turcilor de a permite atacarea Irakului de pe teritoriul său la războiul anterior din zonă. Prin urmare, americanii i-au lăsat pe turci cu fundul gol în fața rușilor și în plus, le-am mai și dat ceva arme kurzilor ca să îi împungă pe turci. De data asta, rolul turcilor va fi jucat de polonezi care probabil vor ajuta Ucraina până când rușii vor ocupa Kievul și vor pune un nou guvern care să accepte împărțania deoarece Zelensly pare clar un robot scăpat de sub control.

Acestea sunt doar niște speculații pe care timpul le va confirma sau infirma. Duse-întoarse au mai fost și nu m-ar mira ca una să spună (americanii) și alta să facă.

În final mai am doar de adăugat că unele rapoarte relativ independente, venite de la fața locului, menționau că ucrainienii nu prea folosesc armamentul din vest ci tot vechile lor arme. Evident nu 100%. Adica nu doar 100% vechile lor arme ci pe ici pe colo, poate mai folosesc un Himars, ceva Javelinuri sau altele. Și rapoartele independente dădeau următoarele explicații – proviziile de armament fie sunt stocate (hoarding termenul în engleză), fie datorită corupției dispar, adică sunt tranzacționate de diverși capi. Dar cine să cumpere astfel de arme? Păi diverse țări, cum ar fi Iranul de exemplu. Credeți că un general ucrainean, pentru prețul corect nu va vinde o dronă din aceea sinucigașă oferită de americani și iranienilor, cel puțin pentru ca aceștia să o studieze? Eu pun pariu că piața neagră de armament duduie acum în Ucraina. Sper ca cumpărătorii să nu fie organizații mafiote ci state care au doar ca interes apărarea și furtul de tehnologie. Altfel, la câte miliarde de bani s-au trimis ucrainienilor, cred că vom avea probleme o sută de ani de acum înainte.

Winter is coming în Ucraina

Eu am obosit să mă interesez de război. Sufăr de Ukraine fatigue. Mă tratez însă cu o pastilă zilnică de ascultat podcast The Telegraph, răsfoit harta războiului și alte surse pe care nu le mai dezvălui deoarece lumea ar merge direct acolo și nu ar mai veni să vadă rezumatul pe chiazna.ro

Etapa în care ne aflăm și care este pompată în presa mainstream este “atacarea infrastructurii”. Rusia atacă în ultimul timp obiective strategice ale infrastructurii energetice a Ucrainei: centrale, transformatoare, stații etc. Dar nu doar rețeaua electrică este neutralizată ci și surse de apă, hidrocentrale și altele.

Atacurile au loc fie cu rachete inteligente (așa zic rușii) fie cu dronele iraniene (acelea ieftine și multe). Ca fapt divers, ucrainienii au analizat din ce sunt construite dronele și au găsit acolo componente din toate țările: module GPS specifice dronelor comerciale, făcute în SUA, motoare de drone comerciale cumpărate pe Alibaba și chiar o componentă fabricată de ucrainieni. Ironia soartei … După cum știm, din ce știm, ucrainienii au colaborat cu turcii la realizarea dronei Bayraktar promovată atât de mult la începutul războiului. Rușii refuzaseră propunerea lui Erdogan cu ceva ani înainte și turcii aveau nevoie de motoare pentru drone, de aceea au colaborat cu ucrainienii. Nu este deci exclus ca, înainte de război, pe lângă motoare, ucrainienii să fii încercat și ei să dezvolte tehnologii de drone. De altfel, chiar în atacul recent asupra flotei de la Sevastopol au folosit atât drone zburătoare cât și marine cu unele modificări.

Deci rușii recunosc (și se laudă cumva) că țintesc infrastructura și îi vor lăsa pe ucrainieni în întuneric. Situația este mai mult decât disperată, dar noi nu prea aflăm. E greu de transmis suferința oamenilor, dacă nu sunt interese pentru ca mass-media să apese pe butonul emoțional. Câți de exemplu știu cât de greu trăiesc palestinienii din Gaza și ce probleme au ei zi de zi cu lipsa unor nevoi minime? Ucrainienii, chiar cei din Kiev, au ajuns să gătească la foc deoarece curentul este disponibil câteva ore pe zi. Visul Forumului Global Economic! Să nu mai consumăm energie din carbohidrați ca să salvăm planeta. Ucrainienii au atins deja acest țel – nu mai consumă energie de niciun fel, prin urmare nici energie din carbohidrați. Ucrainienii sunt “green” aproape 100% deoarece atacurile rușilor distrug toate centralele și toată infrastructura.

Infrastructura energetică este greu de ținut pe picioare în vremuri de pace, darămite când rușii lansează zilnic atacuri asupra acesteia. Chiar în cel mai fericit caz în care ucrainienii îi vor goni pe ruși până la ultimul din țară, viitorul lor nu va fi unul prea strălucit deoarece nu vor mai avea decât o grămadă de moluz. Vor fi sclavi pe viață la străini, ca să ia credite și să poată cât de cât să dea pensiile și salariile bugetarilor în continuare. România nu este în stare să își administreze propriile resurse în vremuri de pace cum trebuie, darămite în vremuri de război sau după război? Zic aici de faptul că primele gaze extrase din Marea Neagră merg direct la străini și noi luăm (dacă luăm) acele infime redevențe. În loc să oblige ca măcar în această iarnă grea toate gazele să meargă în România (deoarece oricum avem dreptul), “autoritățile”, băieții cei mai deștepți din clasa politică care știu să se învârte să ajungă unde e banu greu, au dat voie străinilor să aibă prioriotate la conductă. Imaginați-vă ce se va întâmpla cu ucrainienii chiar în cazul fericit (minunat) al unui război câștigat.

Ascultam recent la acel podcast menționat mai sus, că primarul Kievului, întrebat fiind în ce condiții poate Ucraina să negocieze cu Rusia, a enumerat: retragerea ultimului soldat din Ucraina, inclusiv Crimeea, arestarea și judecarea lui Putin și plătirea de daune de război din partea Rusiei. În ce scenariu fericit vede el asta, fără un război nuclear total, eu nu mă prind. Dar se pare că ucrainienii au o boală care îi împiedică să accepte că rușii au nucleare și că le vor folosi dacă va fi nevoie și victoria lor este imposibilă. Maxim ce pot obține după părerea mea este acceptarea cedării teritoriilor deja anexate de Rusia și neutralitatea. În niciun caz nu vor accepta rușii ca Ucraina să intre în NATO sau UE și chiar dacă vor pierde și mai mult teren și mobilizarea recentă nu va avea niciun rezultat, războiul va continua până la nucleare.

Cu infrastructura la pământ se pune întrebarea, cât de bine vor mai lupta ucrainienii? Cum vor mai transporta soldați și armament spre front dacă trenurile nu mai merg? Cum vor hrăni populația dacă rețeaua electrică abia mai poate oferi câteva ore pe zi? Ce vor face când va începe holera din cauza lipsei de apă – în multe locuri rețeaua de apă nu mai funcționează din cauza bombelor?

Acum poate nicio lună, Ucraina exporta energie electrică în România. Rușii nu atacaseră – decât poate ocazional – rețeaua electrică deoarece sperau să ocupe toată Ucraina și evident sperau să preia ei acele centrale. Rețeaua energetică a Ucrainei a fost una solidă, cu producție masivă cu mult peste necesar. Așa se facă că chiar în război, Ucraina, după ce s-a mufat la rețeaua UE, a putut să exporte în România.

Nu am auzit nimic de bombardarea unor depozite de gaze. Cred că Rusia este posibil să se ferească de asta, de teama că ucrainienii vor distruge conductele și vor face nasoală o posibilă reluare a exporturilor rușilor dintre care o bună felie trec prin Ucraina. Am auzit că încă rețeaua de gaze funcționează, problema fiind că doar blocurile vechi aveau gaze. Deoarece, așa cum am zis, Ucraina avea energie electrică ieftină și multă, blocurile noi se bazează doar pe curent pentru toate. În Kiev, cel puțin. Ucraina are autonomie pe gaze, având producție.

Cu privire la front, există optimiști care prevăd un atac decisiv în sud, chiar spre Melitopol pentru a-i împărți pe ruși în două. Cunoscătorii știu despre cine vorbesc, e un domn care a mai ratat această predicție. Personal nu cred că ucrainienii vor răzbate în sud – după recuperarea spectaculoasă din Lugansk, o bună perioadă ucrainienii au încercat toate variantele în sud, au atacat periodic toate zonele ca să găsească un punct slab. Situația din celelate teritorii care erau apărate de ruși cu personal puțin nu se va repeta. Practic, rușii mușcaseră o bucată prea mare înainte și de aceea nu au reușit ulterior să o protejeze pe toată cum trebuie. Era doar chestiune de timp până când ucrainienii găseau punctul slab prin care să pătrundă. Nu este aceiași situație în sud unde rușii erau pregătiți și aveau ca target inițial să ajungă la Odesa!

Resursele sunt epuizate și de o parte și de alta și se pune doar întrebarea cine mai pote stoarce câte ceva și de unde? Cele mai mici adaosuri vor conta acum imens. Vedem că europenii și americanii deja îl ceartă pe Zelinsky când acesta le cere bani. Vedem că germanii, după atacarea de către americani a conductelor subterane, au cam tăiat macaroana la arme ucrainienilor. Deja se anunță o criză cum nu a mai fost recent și pentru europeni. De unde să mai doneze lumea bani și arme la ucrainieni? Deja multe state se plâng că nu mai pot să aibă grijă de refugiații ucrainieni pe care deja îi au. După atacul rușilor și noile valuri de refugiați, oare cum va fi? Deja guvernul Ucrainei a lansat un apel la ucrainienii din afară, să nu vină înapoi deoarece viața e grea, să amâne întoarcerea în caz că s-au plictisit în afară.

Dar de ce atacă rușii infrastructura? Păi altceva ce să facă? Să atace, e periculos. Au mai făcut-o și chiar dacă au câștigat, problema a fost că nu au putut să păstreze teritoriul ocupat deoarece era foarte mare și evident puncte slabe s-au găsit în el. Să ocupe toată Ucraina – este imposibil. Să atace unde vor ei (în sud să zicem, ca să ajungă la Odesa unde cam 50% sunt – sau erau – pro-ruși) de asemenea nu pot – ar avea pierderi masive și există riscul unui contra-atac.

Așa cum noi nu știm ce armament mai au ucrainienii din ce le-au dat europenii, tot așa nici rușii nu știu și de aceea sunt prudenți. Au avut pierderi de oameni și echipament și nu prea mai pot duce altele. Au încercat marea cu degetul aiurea și s-au ars nasol, prin urmare acum nu vor mai face un pas înainte fără să aibă siguranța că îl fac cum trebuie. Sunt unele reportaje că ucrainienii nu au folosit mai deloc armele trimise de europeni, că nu are cine să le folsoească, că sunt păstrate pentru apărarea Kievului, că există corupție și e posibil ca o parte dintre arme să fie vândute pe piața neagră etc.

Deci rușii sunt cam blocați. Au făcut acea mobilizare dar mobilizații trebuiesc pregătiți. Vine iarna și atunci se pot ivi noi oportunități. Rușii au nevoie să recupereze din mândria pierdută și vor încerca la iarnă. Dar să bombardeze pot. Și ce anume să bombardeze? Clădiri strategice militare? Păi dacă s-ar pricepe, le-ar fi ras de la primele salve, dar nu sunt capabili sau poate nu mai există așa ceva. Clădiri guvernamentale? Dar asta înseamnă să distrugă Kievul, ceea ce este interzis deoarece Putin și-a făcut nunta de miere aici și are amintiri frumoase. Vrea măcar Kievul să fie întreg și nu un morman de moluz cum a ajuns Mariupol. Dar războiul trebuie să continue și Rusia să facă ceva, prin urmare bombardează infrastructura. Asta spune că nu mai speră să ocupe acele teritorii pe care le atacă deoarece dacă ar spera că le cucerește (și poate chiar curând) nu le-ar distruge aiurea fără sens. Dar cum nu speră că le va putea ocupa, le distruge pentru ca populația să aibă de suferit și eventual să pună presiune pe guvern să negocieze. Presiunea este de asemenea și pe partea de finanțare – acești oameni rămași fără energie electrică vor avea nevoie să fie cumva ajutați sau vor pleca în afară, dacă statul – ăla care mai e – nu va reuși să repună pe picioare măcar electricitatea. Armata să zicem că fiind prioritară nu are de suferit foarte mult din distrugerea infrastructurii, dar nu e chiar așa. Mașinile trebuie să fie reparate și ele și fără electricitate, nu văd cum să poată funcționa un service. Să zicem că poate au generatoare, dar acestea nu au putere mare, consumă mult, se strică și trebuie înlocuite … Iar toate astea în pragul iernii.

Am putea zice că ucrainienii au avut timp să se pregătească de această eventualitate, dar să nu exagerăm – de ce să se pregătească mai întâi? Și ce pregătiri poți face când ești în război? Poate într-adevăr timpul a fost pierdut și se puteau încerca unele negocieri, dar am explicat deja de ce pacea nu este posibilă deoarece dacă se dorea pace, nu se ajungea la război.

Ucraina este folosită de SUA pentru un război proxy cu Rusia, pe care SUA probabil îl vrea escaladat fie până la distrugerea Rusiei, fie până la implicarea statelor europene și extinderea războiuliu. SUA are nevoie să distrugă Rusia pentru a da o lecție Chinei și pentru a reafirma dominația SUA în lume. Acum SUA este amenințată cu marginalizarea. Germania extindea mufarea energetică cu Rusia ignorând SUA. Arabia Saudită râde de președintele american ca de un joker. China crește ca Făt-Frumos și nemții dublează de la an la an afacerile cu chinezii. Chiar zilele acestea, în condițiile actuale, chinezii cumpără o bucată din portul Hamburg pentru a crește și mai mult exporturile în UE prin intermediul acestui port. Nimeni nu mai ascultă de SUA, nici măcar Japonia care nu a învățat lecția Germaniei ci își continuă “proiectele de securitate energetică” cu Rusia.

În timp ce mai toți suntem atinși de “war fatigue”, americanii dau din goapă în puț – președintele are episoade de demență, Fed-ul mărește dobânda și piața bursieră pică în timp ce valul roșu va schimba fața politicii american în curând, după mid-terms.

Indiferent însă de schimbarea culorii în SUA, vedem că politica mare este constantă chiar de pe vremea lui Obama care a lansat “pivotul” spre Asia. Mulți au râs de el, că nu a făcut mare brânză. Dar vedem acum că americanii sunt conștienți și au clar un plan – pivotul s-a schimbat cel puțin prin prisma perspectivei pe termen mediu și a unui plan de a rezolva cumva chestiunea Chinei. Lovirea în Rusia are cel puțin ca obiectiv, aruncarea din barca euro-atlantică a europenilor sau mai bine zis, aruncarea și apoi ridicarea acestora, care o dată uzi și speriați de rechin, se vor întoarce slugarnici și vor asculta de căpitan.

Rămâne de văzut însă ce ne vor arăta nemții. Personal nu cred că sunt terminați și cred că abia încep să scoată capul. Ne așteptăm deci la reforme masive ale aparatusului european, în sensul consolidării puterii de control și a eliminării frecușurilor birocratice și pentru asta e bună o criză, chiar am putea spune că se potrivește acest război și această inflație deoarece va pune la punct porcușorii.

În subteran, o cursă a înarmării are loc însă. Știm că Germania a anunțat acea investiție masivă care o va propulsa probabil pe locul 4 în lume dupa SUA, China și Rusia ca buget al armatei. Mai are mult de recuperat, dar are de unde. Franța însă ce va face? Credeți că pot și francezii să investească sute de miliarde? Francezii cu un sistem bancar ținut pe aparatul de resuscitare al BCE? Francezii cu o economie în derivă, cu un deficit al balanței de comerț record, semn al unei economii în implozie care consumă din ce în ce mai mult decât produce? Sau oare pot să balanseze avansul Germaniei britanicii care tocmai au avut un crash al monedei și au scos din sac un prim-ministru indian deoarece nu s-a mai găsit nimic altceva prin babornița de cadre.

Iată deci că o iarnă vine peste toți nu doar peste ucrainieni. Problema ucrainienilor este însă că ei chiar sunt nevoiți să facă față iernii fiecare pentru el, cum poate. Este ceva nou, ceva incredibil. De facto asta înseamnă întoarcere în evul mediu. Pare înfricoșător și incredibil. Este. Veștile care răzbat sunt cu adevărat îngrozitoare. Kievul se pregătește efectiv pentru cea mai nasoală situație – lipsa de toate. Anume, primarul se laudă că a pregătit “1000 de puncte de încălzire” unde vor funcționa generatoare și vor da apă la oameni. Dar mâncare? Dar medicamente? “Oamenii o să poată să își încarce telefoanele” zice boxerul. E firesc să facă și ei ce pot și să asigure oamenii, dar asigurările lor sunt evident fantasmagorice. Kiev avea cam 3 milioane înainte de război. Din ce am auzit jumătate au fugit, dar să zicem că au mai rămas 10%. Asta înseamna 300.000 de locuitori, la cele 1000 de puncte însaemna 300 de oameni per punct. Este posibil, dacă sălile de sport unde vor sta acești oameni vor fi bine izolate și la fiecare punct vor fi cel puțin 3-4 electricieni care să aibă grijă de generatoare, 3-4 polițai sau jandarmi, măcar o asistentă etc.

Ucraina are nevoie de ajutor, dar toată UE are nevoie. Este greu peste tot. Nu doar pentru cei care trebuie să facă față inflației, dar și pentru cei care trebuie să găsească soluții. Haosul va crește și soluțiile vor fi din ce în ce mai imposibil de găsit, cum vedem deja. Dacă aveau o soluție în primul rând nu se ajungea la război. Dacă doreau o soluție la criza energetică, nu ne băgau ei în criză cu acele certificate energetice despre care scriu în cărțile lor că vor face “tranziția” spre o nouă lume și vor da un reset al omenirii. Dacă ar vrea acum să găsească o soluție, ar pune Israelul să ia parte la sancțiuni și să dea ucrainienilor acea tehnologie de lovit rachete care sigur ar proteja infrastructura în fața dronelor iraniene. Credeți că Hamas nu a testat astfel de drone împotriva Israelului? Ba da, dar nu au avut nicio șansă. Tehnologie există, dar Ucraina trebuie să fie distrusă pentru ca războiul să continue și pentru ca fiecare ucrainean să fie capabil să se transforme într-un kamikaze care să își pună o centură de dinamite în jurul corpului și să se autodetoneze aiurea prin Rusia pentru a crea panică și a-l stârni și mai mult pe Putin.

Escaladare după escaladare este planul pentru ucrainieni și criză după criză pentru noi europenii. Realismul practic american asta dorește și nebunii din umbră ai elitei tehnocratice colaborează cu yacheii radicali care doresc să grăbească venirea lui Iisus care nu poate veni dacă nu are loc războiul nuclear mondial, zic ei. Prin urmare, din acest haos nu vom putea scăpa fără intervenția lui Dumnezeu în istoria omenirii, dacă nu cumva va veni oricum sfârșitul și noi chiar îl trăim. Dar unii sunt optimiști, cred că Musk va salva omenirea. Sau dacă nu Musk măcar “Orange Man”.

1 3 4 5 6 7 316