CHIAZNA.RO

Controlul preţurilor – markerul cancerului sistemic Aşadar Ciolacul extinde gama de produse la care controlează preţul. Urăsc să dau citate din articole trecute cu lucruri care se întâmplă. Am scris undeva că după controlul preţurilor pe “categoriile de bază” disperarea tovarăşilor de la putere, incompetenţi şi debusolaţi de starea gravă a economiei care “nu mai trece” va duce la extinderea gamei de produse la care se va aplica controlul preţurilor. Vor începe să impună hypermarketurilor (deja au impus pe anumite produse). Hypermarketurile vor impune mai departe producătorilor, adică vor căuta să facă profituri similare de la acei producători, pe alte categorii de produse. IULIE 2023 – INFLAŢIA DIN TOAMNĂ, CONTROLUL PREŢURILOR ŞI FOAMETEA Şi pentru a merge mai departe pe ciclul vicios al măsurilor comuniste care vor distruge şi spuma de capitalism şi producţie existentă, iată ce ziceam că va urma: Consecinţa oricărei inflaţii şi mai ales consecinţa hiperinflaţiei este că din cauza puterii în scădere a banilor, oamenii renunţă mai devreme sau mai târziu la proprietăţi şi încep să le vândă. Românii vor vinde terenurile agricole, grecii insulele, bulgarii pădurile etc. Miliardarii vor cumpăra atunci proprietăţi şi vor deveni şi mai bogaţi până când în cele din urmă vor deţine totul, inclusiv aerul pe care îl respirăm. AUGUST 2023 – VALURILE INFLAŢIEI ŞI FURTUNA HIPERINFLAŢIEI Inevitabil, controlul preţurilor va duce la noi scumpiri şi în final la penurie. Va urma apoi Venezuela. Sfaturi A venit acum momentul ca pe lângă avertismente să vin şi cu câteva sfaturi. Pe lângă iesirea din sistem, subiect comentat mult în plandemie, sunt nenumărate metode şi tehnici prin care omul de rând se poate pregăti şi poate face faţă inflaţiei. Îmi este greu să dau aceste sfaturi din motive evidente, dar mă gândesc că poate totuşi, am cititori cu un IQ suficient de scăzut încât aceste propuneri de bun simţ să li se pară utile. Beliţi ochii la preţuri. Există o variaţie imensă de preţuri între diverse magazine, diverse lanţuri de magazine şi diverse branduri. Timpul este limitat şi nu putem lua magazinele la rând, dar putem evita locurile unde preţurile sunt clar scumpe, cum ar fi de exemplu mall-urile. Recent s-a deschis un nou mall în Craiova şi ţărănimea s-a grămădit să spargă cardurile, fără să realizeze ce va urma. Online-ul este de asemenea o variantă de cumpărături care pe lângă economia de bani ne ajută şi cu economia de timp. Deja putem comanda online aproape orice, în Bucureşti şi Ilfov chiar şi lactate şi carne. Emag include o ofertă vastă de produse alimentare, de curăţenie şi are periodic reduceri. Băgaţi-vă inflaţia în cap. Poate cu asta trebuia să încep. Cei care nu au prins inflaţia nu ştiu cum este. Pe vremuri, în perioada “de tranziţie” când bubosul Iliescu ne ţinea într-un limbo al disperării şi am bătut recorduri de hiperinflaţie mondiale, oamenii cum primeau salariul, fie mergeau şi cumpărau în aceeaşi zi, fie mergeau şi cumpărau valută, deoarece preţurile creşteau de la o zi la alta sau chiar în aceeaşi zi. Este

Indiferent de câte războaie va mai pierde în afară, SUA au destule resurse interne pentru a reconstrui. Asta este o certitudine a mea, bazată pe nenumărate argumente cum ar fi cele de jos, nu neapărat în ordinea enumerată: Iran nu va ataca. Indiferent ce se întâmplă, Iran nu va ataca nici dacă este atacat. Iran pe cât pare de omogen este un tigru de hârtie. Are însă forţă umană suficientă pentru a distruge Israelul, dar asta după o nouă revoluţie care să refacă pierderile “culturale” recente care au avut loc în Iran. Practic, Iranul are nevoie de un Peral Harbour similar cu ce se întâmplă în Israel pentru a se mobiliza şi pentru a motiva soldaţii. Arabia Saudită este principala necunoscută după mine. Au prea multe resurse şi cel puţin economic pot face multe. Au făcut pacea cu Iranul dar de la pace până la colaborare mai e ceva. Ce nu ia mulţi analişti în calcul este revoluţia care va avea loc în Arabia Saudită. Oricât de bine şi de minunat trăiesc saudiţii, este doar o chestiune de timp până vor reveni la fundamentalism, aşa cum vedem că şi Israel revine la naţionalism extremist. Una peste alta, exagerările că acest război este începutul celui de-al 3-lea Război Mondial sunt exagerate. Evident există tensiuni peste tot, dar constrângerile actuale sunt prea mari pentru a crede că de exemplu Rusia sau China au vreo motivaţie să intre de o parte sau de alta în războiul dintre Israel şi Hamas. Ce devine din ce în ce mai clar este că Israelul are viaţă grea iar SUA nu mai pot face mare brânză, aşa cum nu au putut face nimic în Afganistan, aşa cum nu au putut face nimic în Siria şi aşa cum vedem că nu reuşesc să facă faţă în Ucraina. Decăderea economică şi socială a SUA nu poate să nu aibă un ecou şi în armată. Nu doar că forţa umană încă vedem că contează foarte mult, dar şi resursele sunt limitate deoarece SUA este în esenţă este o economie bazată pe tipărirea de dolari şi producerea de arme care în mare parte sunt folosite de propria armată. În rest, SUA mai produc “cultură” ceea ce nu ţine de foame când dolarul va pica. Mai există pentru mulţi falsa speranţă că SUA are totuşi aliaţi şi nu va pica peste noapte deoarece are prieteni pe care să se bazeze. Marea problemă este că niciodată SUA nu a stimulat un parteneriat real, având mereu complexul poliţaiului global, de unde “partenerii” nici măcar nu au propria armată, în NATO, dupa SUA, cea mai mare armată o are Turcia şi apoi Polonia. În concluzie, Imperiul are un test existenţial acum şi vom vedea dacă SUA mai are armată sau va fi învinsă de câteva mii de rebeli cu dotări modeste. Ţin să vă amintesc că dacă Israelul pică, SUA toată pică deoarece dacă şi SUA şi Israel ar avea nevoie de resurse militare, acestea se vor duce spre Israel, ca şi altă dată. Prin

Decizia escaladării războiului este doar în mâna evreilor. Pe de o parte, Iranul nu poate face nimic şi abia rezistă turbulenţelor interne. Pe de altă parte, Hamas, Hezbolah şi palestinienii în general sunt organizaţii limitate deoarece nu au în spate un stat puternic, o sursă de finanţare cum ar fi Fed-ul sau o prducţie militară cum ar fi Complexul Militar Industrial care alimentează Israelul. Prin urmare şi riscurile unui război extins trebuie analizate în paralel cu intenţia sioniştilor. După cum ştim sioniştii au intenţia să ocupe teritoriile care “aparţin istoric Israelului”. Trecem peste faptul că istoric Ucraina aparţine Rusiei şi dacă ne luăm după istorie, ne omorâm pe capete, inclusiv în Balcani şi recunoaştăm că nu contează moralitatea şi adevărul istoric ci faptul că sioniştii aşa cum au putut până acum să ocupe din ce în ce mai mult teritorii, mergând mai departe se pune întrebarea care este teritoriul istoric şi unde se vor opri? De facto, înălţimile Golan, deşi sunt pe toate hărţile trecute că aparţin Siriei, deja sunt ocupate de Israel. Într-o perioadă, regatul lui Israel se prelungea până la Damasc şi deşi planurile expansioniste ale sioniştilor nu sunt publice, vedem că s-a încercat distrugerea Siriei şi probabil urma ca Israel să încerce împingerea cât mai la nord a graniţei deoarece dupa Siria urma Iranul şi “aveau nevoie” să se protejeze de influenţa irinienilor şi să ocupe Siria, măcar până la Damasc. Dar deoarece Trump, pe cât de mult i-a vrăjit pe evrei cu mutarea ambasadei la Ierusalim, i-a fentat cu retragerea din Siria, a urmat pierdere alegerilor şi acum îl hăituiesc ca pe un câine prin tribunale. Să vedem mai departe implicaţiile extinderii războaielor luând în calcul o variantă optimistă şi apoi una pesimistă din punctul de vedere al calculelor sioniştilor. Dacă Israel va reuşi să convingă SUA că Iranul trebuie atacat, se pune întrebarea dacă SUA mai are capacitatea să trimită soldaţi aşa cum a trimis în Irak. Eu cred că realităţile ne pot da un răspuns. Demografia este o problemă reală şi calitatea soldaţilor, iar războaiele încă se câştigă cu soldaţi până o să apară roboţii. Ei bine, SUA nu a reuşit să ocupe Afganistanul, justificând “dificultatea terenului”. Culmea e că şi Irakul a avut un teren destul de dificil şi atunci au reuşit să îi bată măr. Pe afgani însă deşi i-au bătut iniţial, sprijinul venit din Pakistan i-a dat înapoi până când au fost nevoiţi să fugă. Iranul încă este o ţară bine închegată cu mulţi tineri gata să lupte şi să îşi dea viaţa. Oricât de multe bombe vor arunca americanii, din ce le-a mai rămas după ajutorarea Ucrainei, chiar dacă vor rade oraşele şi clădirile, vor rămâne nenumărate bunkere, tuneluri şi construcţii subterane pline cu armament şi soldaţi care când începe râzboiul vor merge în grabă spre Ierusalim. Am putea compara Iranul cu Ucraina. O ţară rămasă în urmă cu o armată dotată mediocru dar suficient de motivată, cu soldaţi patrioţi gata să îşi dea viaţa. Pe cât pare de simplist,

Chiar acum are loc distrugerea Gazei. Iată câteva bombe care probabil deja au fost folosite. Ce va urma, vom vedea, sunt evenimente în desfășurare. Abia comentăm puțin câteva chestiuni legate de început. Lideri criminali După cum știm comportamentul liderilor israeliteni este unul criminal încă din pandemie când aceștia au forțat poporul să se vaccineze și au persecutat efectiv pe cei care se opuneau. Tainele acestei ferocități cu care Benny a băgat vaccinul pe gât oamenilor nu sunt prea complicate. Faptul că Pfizer este tot evrei și că dacă contractul Pfizer cu UE încă este secret, darămite contractul cu Israelul sunt elemente suficiente ca să explice ce s-a întâmplat. Din păcate, deoarece breaking news-ul zilei este altul, mortalitatea subită extremă din Israel rămâne nediscutată. Iată însă un chart care spune totul. Vă reamintesc că post-covid, după ce teoretic toți cei slabi au murit, după ce teoretic toți cei cu boli cronice nasoale au fost rași, după ce teoretic toată lumea în Israel e vaccinată și răsvăccinată de mai multe ori, trebuia să asistăm logic la o scădere drastică a ratei mortalității. Ei bine, s-a întâmplat invers, rata e mai mare ca în perioada Covid. La noi e invers! Am început acest articol cu acest mic memento pentru a vă reaminti că deși omorârea conaționalilor și sacrificarea unui număr de oameni din propriul popor este ceva de neconceput pentru omul de rând, pentru cei de sus este ceva normal folosirea de false-flag-uri pentru a determina anumite operațiuni cu un scop final mai important în ochii inginerilor care produc aceste mașinațiuni. Scopul scuză mijloacele deși este un motto catolic este cu siguranță și o atitudine a liderilor Israelului din ziua de astăzi. Chiar Hamas a fost creat de Israel – un amănunt ascuns acum cu dibăcie dar bineștiut pentru cei care se documentează – cu scopul de a elimina conducerea pacificstă și eficientă a lui Arafat care reușise un acord de pace prin negocierile cu liderii lumii. Pe narativul că Palestina nu are democrație, Israel nu l-a mai recunoscut pe Arafat ci a cerut alegeri, iar la alegeri a creat împreuna cu SUA o grupare nouă, Hamas pe care a ajutat-o să câștige și pe care a stimulat-o să fie cât mai extremistă pentru a demonstra lumii că “arabii sunt barbari și nu ai cu cine discuta” Ei bine, acum s-a trecut cumva la un alt nivel, adică după ce pe vremea lui Arafat se ajunsese chiar la formarea statului Palestinian și la un acord, prim-ministrul care a semnat acordul a fost omorât și ulterior Arafat detronat și mai apoi otrăvit de serviciile secrete deoarece avea nu doar autoritate în rândul palestinienilor ci chiar era văzut bine de liderii lumii. Prin urmare unele forțe neiubitoare de pace din Israel au făcut atunci tot ce au putut pentru a elimina atât pe Arafat dar și pentru a pune în loc o grupare care să se compromită singură prin violență și barbarism. Iar acum s-a trecut la un nou nivel. Iran Israel va folosi pretextul

Cu câteva ore înainte de atac terminam în grabă un articol despre bondurile americane la 10 ani care au atins cote record: Dar scopul articolului curent nu e legat de sfaturi investiţionale ci se doreşte un semnal de alarmă legat de faptul că acest ciclu de apreciere a dolarului care determină creşterea dobânzilor şi vânzarea obligaţiunilor pare imposibil de spart. Orice spargere presupune o criză masivă. Fie faliment suveran, fie hyperinflaţie, fie în caz fericit evoluţii neaşteptate care să crească randamentele şi veniturile statelor peste noapte (cum ar fi un război de exemplu). Sursa: MEGA-CRIZA ŞI INTRODUCEREA “CRIPTOMONEDELOR DIGITALE CENTRALE” Când am făcut referirea la război aveam în cap frecuşurile între americani şi turci din Siria, despre care de asemenea scrisesem recent aici. Între timp, a avut loc evenimentul din Israel şi iată situaţia cu bondurile. Explicaţia este simplă: tensiunea războiului îndreaptă investitorii spre asseturi sigure, cum ar fi bondurile americane. Înainte de a continua trebuie să subliniem că urmează să vedem cum continuă evoluţia, e prea devreme să considerăm “revenirea”, dar sunt semnale şi argumente că acest eveniment va rezolva creşterea cel puţin o bună perioadă de acum înainte, iar dacă vor ataca războiul, yield-urile vor pica rapid spre zero sau chiar minus, cum s-a întâmplat cu bondurile germane în perioada crizei aşa-zis greceşti din 2012-2013. Totodată nu vrem să sugerăm că americani ar pune la cale tensiuni de acest gen pentru a rezolva situaţia bondurilor. Doamne-fereşte să permită americanii moartea oamenilor pentru a salva sistemul financiar şi stabilitatea dolarului. La pachet cu această scădere, deşi ne-am fi aşteptat la creşterea dolarului, nu e cazul, încă un semn că Imperiul e în prăbuşire sau nimeni nu crede că dolarul mai este asset sigur în vremuri de criză. A sărit însă aurul, francul elveţian şi alte asseturi sigure. Flight to safety este termenul de specialitate. Mergând în continuarea argumentelor din articol, anume ciclul dolar-dobânzi-inflaţie, nu trebuie să credem că un mic eveniment temporar poate rezolva probleme fundamentale. Întoarcerea oferă un moment de respiro, dar SUA a beneficiat de nenumărate oportunităţi de a rezolva problema deficitelor şi a tiparniţei infinite. Acum, cu ajutorarea Israelului, noi trilioane vor fi tipărite şi toate care vin cu asta. Adică deşi pe moment avem o calmare a yieldurilor care permit extinderea datoriei (când congresul va vota mărirea pragului), tipărirea va produce şi mai multă inflaţie şi de asemenea momentele tensionate de risc pun presiune directă pe mionionii din zonă, aliaţii Imperiului, ale căror dificultăţi în emisiunea de datorie vor creşte şi prin urmare vor fi obligaţi să vândă şi mai multe bonduri americane, reluând ciclul despre care am discutat. Ne-am fi aşeptat ca expectativa unui război cu Iranul să afecteze preţul petrolului. Dar fenomenul contrar a avut loc. Petrolul a scăzut. Oare şi-a pierdut SUA atât de mult din relevanţă încât pur şi simplu investitorii nu mai dau doi bani pe fâlfâielile de portavioane ale americanilor prin Marea Mediteraneană? Alte dăţi era suficient ca să ridice tonul preşedintele american la iranieni şi să ameninţe Benny

Nici nu am terminat de explicat ciclul vicios care leagă creşterea dolarului de creşterea bondurilor şi a dobânzilor şi cum aşa zisele cripto monede lansate de băncile centrale ar putea fi o variantă de a evita un colaps total rapid, iată că acum avem indicii că soluţia aleasă ar fi încă un război: cel cu Iranul! Ce nu am apucat să comentez în articol este controlul preţurilor care are loc în SUA pe petrol prin două mişcări simultane expuse de Luke Gromen în interviul referit. O fac pe scurt aici. Aşadar Luke consideră că introducerea pe piaţă a petrolului din rezerva strategică a SUA în urma războiului din Ucraina, în paralel cu creşterea dobânzii de referinţă (operaţiune începută de Fed începând cu Aprilie 2022 a însemnat de facto un control al preţului petrolului. Observaţia lui Gromen este absolut inedită şi deşi în aparenţă pare complicată, o dată exprimată inevitabil trezeşte la cei care nu realizaseră fenomenul un mare O.M.G. Personal, mai tot timpul am considerat controlul preţurilor în SUA prin menţinerea dobânzii de referinţă la un nivel scăzut. Dar niciodată nu mi-am dat seama că petrolul chiar este gâtuit de SUA, deşi paradoxal SUA este un mare producător de petrol şi ar putea beneficia dintr-un preţ ridicat. Însă decizia guvernului SUA a avut bineînţeles motivaţii populiste, de a uşura decuplarea de Rusia atât pentru americani cât şi pentru minionii din Imperiu. Însă măsura în sine a distrus practic piaţa petrolului deoarece randamentele proaste ale exploatatorilor au dus la tăierea investiţiilor şi prin urmare, când rezerva s-a dus preţurile au explodat. Controlul preţurilor nu funcţionează decât pe termen scurt şi guvernul SUA şi-a jucat deja câteva cărţi importante. Evident le rămâne şi posibilitatea controlului preţului direct la alimenta cum fac Ciolacu şi Trudeau dar aşa cum am mai explicat (aici de exemplu) inevitabil producţia pe preţurile controlate va fi shiftată mai devreme sau mai târziu fie pe pieţe necontrolate (free trade încă există) fie pe alte produse, fie va termina efectiv sectorul respectiv dacă nu există alternative de realizat randamente. Nu vreau să repet cele spuse în articolele trecute despre inflaţie, dar controlul preţurilor nu a funcţionat în comunism când posibilităţile de control şi optimizare a deficienţelor erau mult mai mari (angajaţii de exemplu măcar primeau salarii chiar dacă preţul produselor lor nu era fesabil pe piaţă, însă statul lua din altă parte şi le da lor). Dar partea tristă este că în capitalismul şchipătând al zilelor noastre, tentaţiile socialiste care deja îşi arată colţii vor jupui efectiv toate capacităţile productive ale economiei şi nu vor face altceva decât să ne ducă în evul mediu. A venit acum momentul să explic pentru cei puţini cititori care nu s-au plictisit încă ce înseamnă rate mari la maturităţile de durată (10-30 ani) ale obligaţiunilor americane. Creşterea dobânzilor la maturităţi pe termen scurt este de asemenea periculoasă dar aceasta este controlată mult mai uşor de băncile centrale. La cele pe termen lung însă nu prea au ce să facă. Nu mă puneţi să explic.

Drone De mai multe ori am atras atenţia pe acest site că Israel nu se alătură sancţiunilor împotriva Rusiei ci chiar continuă să facă afaceri. Într-un mod miraculos, SUA trece cu vederea acest aliat care primeşte aproximativ 3 miliarde anual pentru apărare, ca ajutoare umanitare din partea SUA deşi teoretic Israel este un stat independent care are o industrie militară şi care poate singur să îşi producă arme şi să se apere. Aşadar, am văzut cât de importante sunt dronele şi cum practic acestea au neutralizat apărarea israeliană în acest atac. Cu toate acestea România topeşte miliarde aiurea pe F35-uri în loc să cumpere ceea ce s-a dovedit util. La ce le folosesc ruşilor avioanele de generaţia a 5-a, faimoasele Suhoaie, dacă nu pot nici măcar să se apropie de linia frontului deoarece anti-aeriana ucraineană, aşa distrusă şi lipsă cum este le poate da jos. Prin urmare, deoarece sunt mai flexibile decât lansatoarele de pe submarine, ruşii folosesc ditamai avioanele pe post de lansatoare de rachete, deoarece nu prea mai au lansatoare şi rachete şi prin urmare folosesc avioanele. Mulţi râd de ruşi că au repus în funcţiune bombardiere antice de pe vremea URSS, dar acestea sunt suficiente pentru a lansa rachete asupra Ucrainei de la distanţe de sute de km, în siguranţă. Epoca avioanelor este de mult dispărută dar românii trebuie să toacă miliardele pe avioane scumpe, proaste, care se defectează des, care costă imens mentenanţa la ele şi care pot fi date jos uşor cu anti-aeriene oricât de invizibile sunt ele. De ce nu lansează ruşii asupra ucrainienilor şi invizibilele lor, credeţi că nu au? Deoarece radarele în ziua de astăzi sunt foarte ieftine şi controlate automat. Folosind inteligenţa artificială, sistemele de radar pot funcţiona chiar autonome conectare la apărarea anti-aeriană şi pot da jos cu avioanele. Dronele palestinienilor au făcut dezastru în rândul apărării evreilor. Ziceam despre drone într+un articol trecut: Ucrainienii au avut numeroase lovituri în interiorul Rusiei. Cum de reuşesc? Simplu, aruncă multe drone spre ruşi, aceştia dau jos multe, dar nu toate şi cele care rămân mai fac poc-poc, fie peste o maşină, fie peste o clădire în Moscova, fie – mai rar – peste avioane. Dronele sunt mici şi multe şi apărarea antiaeriana nu poate face faţă de nicio parte. Sursa Într-adevăr în programul de achiziţii al armatei este şi un număr de Bayraktare dar acestea sunt cam depăşite deja. Ce nu înţeleg ai noştri conducători este că nu achiziţia contează ci dezvoltarea de producţie. Cele 3-4 miliarde pompate aiurea în escadrila de F35-uri ar putea fi folosiţi pentru a lansa câteva fabrici de drone sau măcar de componente pentru drone pentru a stimula industria locală. Cererea de drone cu siguranţă este în creştere şi va fi pe măsură ce războiaele se extind după cum vedem şi o industrie locală pregătită cât de cât pe un segment de AVANGARDĂ care s-a dovedit cu vârf şi îndesat în Războiul din Ucraina şi mai nou în Siria şi în Israel. Ca fapt divers, vă reamintesc