Actualităţi din războiul din Ucraina

Pas cu pas, picătura chinezească a maşinăriei de tocat carne a ruşilor avansează spre Prut. Ştirile la noi nu vă spun asta, ci doar vă spun că armata Ucrainei are probleme. Minciună prin omisiune. Realităţile războiului din Ucraina sunt dure: Ucraina pierde războiul şi Rusia probabil nu va dori pacea prea curând.

Despre aceste realităţi, pe larg, pe acest blog am discutat pe larg în iulie 2022:

Legile naturii ne spun cumva că în orice conflict, agresorul se va întinde până va fi oprit și până va calcula că dacă mai face un pas, costul beneficiu-pierdere nu va mai merita și prin urmare, acolo se va trasa granița. Un alt fel de a declara această lege, ar fi aceea că în conflictele internaționale nu există emoție, compasiune sau justiție. Nici măcar oboseală. Totul ține de resurse, asset-uri, capacități, constrângeri.

ÎNTRE BALANȚA DE PUTERE ȘI ACCIDENTUL ISTORIC

Nu doresc să reiau acum cele spuse acolo, ci doar vreau să fac o scurtă evaluare a ce are o parte şi ce are cealaltă şi ce nu are o parte şi ce nu are cealaltă în evaluarea posibilităţii ca conflictul să îngheţe. Deoarece, cel puţin deocamdată, este clar că un acord de pace pare imposibil, maxim ce putem spera este un conflict îngheţat după modelul Coreilor.

Aşadar, Rusia are numărul soldaţilor, are avantajul echipamentului, are o industrie în spate care nu poate fi comparată cu Ucraina, are sprijinul unor state producătoare de armament care au ajutat-o foarte mult până acum (China şi Iran) cu anumite arme pe care Rusia nu le avea în dotare şi de asemenea, Rusia mai are şi soliditatea internă dată de rezistenţa de până acum la toate capcanele şi riscurile rumegate înainte de maşinăria de propagandă a sistemului, care dădeau speranţe deşarte idioţilor care consumă necugetat gargara oficială.

Nu voi intra prea mult în toate aceste asseturi sau plusuri ale Rusiei. Voi comenta doar câteva care mi se par mai importante. În primul rând, există clar un crescendo al calităţii luptei ruşilor. Au învăţat din greşeli, se adaptează, inovează. De exemplu, pentru a rezista la dronele ucrainienilor, au inventat “tancul total”.

Evident că tancul total nu rezistă la toate dronele, dar rezistă cel puţin la dronele ieftine, care sunt probabil 95% din dronele ucrainienilor. Poate această adaptare nu pare prea grozavă sau una cu care să te mândreşti. Dar mândria costă şi deoare tancurile americanilor şi Leopardurile donate de nemţi nu au fost protejate la fel de … dorelist, acestea au fost scoase din luptă. Evident că mai există şi chestiunea numărului, tancurile donate de vest fiind puţine, ruşii alocă pentru ele arme scumpe, deştepte şi pe care nu le-ar aloca dacă ucrainienii ar avea şi ei mii de tancuri cum au ruşii. Însă echipamentul modern din vest, este magnet pentru cele mai avansate arme ale ruşilor şi dispare instant, aşa cum s-a întâmplat cu patrioatele.

Pe lângă această adaptare, aş mai clarifica una despre care nu se prea discută. Adaptarea la război şi creşterea experienţei soldaţilor ruşi. Având un număr mult mai mare şi avantajul echipamentului mai bun, ruşii nu mor pe capete la fel de mult ca ucrainienii. Există o rotire a trupelor, există vacanţe şi poate chiar există pregătire mai bună. Ruşii sunt deci mai bine odihniţi, mai puţin stresaţi şi mai capabili la nivel individual decât ucrainienii. Situaţie total diferită de momentul ofensivei ucrainiene când trupele de elită ale ucrainienilor au trecut ca prin brânză prin gărzile locale formate din ucrainieni rusofili care apărau teritoriile cucerite iniţial. Nu mai e cazul acum! Toate tentativele de penetrare în Belgorod ale ucrainienilor s-au lovit de un răspuns efectiv şi dureros al ruşilor din acel teritoriu care nefiind unul de conflict permanent, putem presupune că soldaţii nu aveau pregătire şi experienţă. Cu siguranţă însă rotirea trupelor se face şi deşi ucrainienii au trimis în acel atac din timpul alegerilor nişte comando-uri de elită, misiunea a fost un eşec şi au suferit numeroase pierderi. De cealaltă parte, în rândul soldaţilor ucrainieni situaţia este dezastruoasă: cei care luptă de la începutul războiului nu au primit liber să plece acasă deşi au depăşit perioada promisă după care urmau să fie eliberaţi.

La avantajele Rusiei, aş mai adăuga rezilienţa economică acceptată în sfârşit şi în mainstreamul imperial şi de asemenea dezvoltarea industriei militare pe acele capitole la care ruşii aveau lipsă, anume la drone, de exemplu. Pe terenul dronelor, ruşii domină total. Modus operandi este: dronele scanează, artileria distruge, ce rămâne în picioare e ţintit cu acele bombe antice dotate cu ghidaj modern şi lansate din avioane şi ce mai rămâne în picioare dar are locaţie precisă şi valoare suficientă e lovit prin rachetele smart super-sonice Kinzal care au precizie de metru la distanţă de mii de km. După “curăţenia” artileriei, a tancurilor şi a tuturor echipamentelor mecanizate, ruşii ţintesc trupele, fie cu tancuri, fie cu artilerie. Când ucrainienii se retrag, trupele avansează pe poziţii şi fac curăţenia clădirilor şi a eventualelor tranşee sau locaţii unde s-ar putea ascunde soldaţi sinucigaşi rămaşi în urmă.

Ca tactică militară, ruşii au perfecţionat manevra Cauldron, avansarea pe flancuri şi încercuirea trupelor din centru care fiind ameninţate bat în retragere de cele mai multe ori şi cedează teritoriul. Este o manevră ideală pentru o armată cu superioritate numerică deoarece flancurile avansează pe zonele cele mai puţin apărate şi cele mai uşor de cucerit, aşa cum curge apa pe cea mai optimă vale. După ce flancurile avansează, poziţiile sunt consolidate şi întărite şi se caută apoi o nouă cale, având însă ca scop final construirea unei gheare care să cuprindă cât mai multe trupe sau poziţii inamice care altfel ar fi greu de cucerit, fiind bine apărate şi fortificate.

În final, deşi ar mai fi multe de spus, dar vă recomand să recitiţi articolul cu balanţa de putere dacă mai aveţi răbdare, aş dori doar să evaluez puţin ce oportunităţi mai are neconsumate Ucraina. Acestea sunt doar 2:

1. mobilizarea totală – deşi puţin probabil că va mai putea fi efectuată din motive evidente (toţi cei capabili şi dornici de luptă au făcut-o deja), nu ştim ce pot să mai însemne încă 500.000 de ucrainieni care între timp au rămas cam 100.000 care urmează să fie mobilizaţi, după ce se va milogi de ei suficient Zelenski. Dar e posibil ca dacă din vest vin suficienţi $$$ pentru soldaţi şi suficiente arme, mobilizarea să poată contracara balanţa şi să frâneze avansul până la Prut care este predicţia mea actuală
2. implicarea NATO – deşi pare nebunie, vedem că se încearcă şi există suficiente portavoci care cel puţin cer ca ţări NATO să trimită trupe în Rusia. O trecem şi pe asta la posibilitate deoarece alte lucruri prea bune în favoarea Ucrainei la oportunităţi nu avem

Cât despre arme date Ucrainei, sincer cred că oricât de mari sunt sumele care se aruncă în eter, unde sunt bani mulţi există şi magnet de mafioţi. Cu siguranţă oricât de mulţi bani s-ar decide să fie daţi, mare parte din aceste sume vor fi sifonate şi la ucrainieni vor ajunge doar junk-uri care să fie înregistrate în procesele verbale de primire-predare, dacă or face şi aşa ceva.

Nici banii ruşilor blocaţi de UE care vor fi folosiţi pentru arme nu cred că vor ajunge în mâna ucrainienilor ci mai degrabă, europenii îi vor sifona ca să acopere găurile produse până acum de ajutorarea Ucrainei. Practic Ucraina este o mână pierdută, dar care încă nu este jucată deoarece dacă s-ar juca, pariorul ar trebui să iese din cameră şi cum nu are de unde să plătească datoria, cel mai probabil când iese din cameră, va avea un sfârşit previzibil pentru cei care se pun cu mafia şi nu respectă regulile. De aceea pariorul lungeşte partida şi o va lungi doar în speranţa că ceilalţi jucători vor fi chemaţi acasă de nevastă şi vor renunţa de bună voie la partidă.