Din start, deşi sper ca publicul blogului să fie deja obişnuit cu bombele nucleare şi de asemenea să aibă rezilienţă la orice va veni peste noi, ideal rezilienţă care să vină din credinţa ortodoxă, ţin să punctez că orice schimbare majoră este plină de oportunităţi şi chiar dacă acum nouă ni se pare că sfâşitul este inevitabil şi chiar dacă chiar creatorii acestor inteligenţe artificiale tremură şi sunt speriaţi cu fiecare nouă versiune pe care o fac publică, personal sunt mereu 50%-50%, adică cred că în aceeaşi măsură în care acesta poate fi sfârşitul, în aceeaşi măsură acesta poate fi şi un nou început.
Chiar dacă noi aici dezbatem riscurile şi perspectivele negative, există evident şi multe aspecte pozitive ale acestor transformări. Imaginaţi-vă de exemplu că poate în curând vom auzi că diabetul este vindecat, că cancerele de asemenea sunt vindecabile şi că problema încălzirii globale (care nu există) a fost rezolvată deoarece IA reuşeşte să facă din nou fezabile construcţiile de centrale nucleare care dacă nu erau tâmpiţii şi retardaţii de ecologişti să le blocheze, până acum făceau deja rezolvată problema energiei şi nu mai stam cu frica în glandă cu privire la facturi, în ditamai Europă care se pretinde vârf de lance al civilizaţiei. Dar asta e alt topic.
De asemenea, guvernanţa IA nu trebuie neapărat să fie una dictatorială şi diabolică. Poate din contră să fie una pacificatoare şi stabilizatoare, care să permită omului o dezrobire din materialismul actual şi să creeze oportunitatea unei îndreptări mai puternice către Dumnezeu. Există şi această oportunitate, a nega aceasta opţiune şi a vedea doar negrul, este greşit. Nu văd de ce am considera că Dumnezeu va îngădui ca din această nouă revoluţie, să domine răul, chiar dacă într-adevăr vedem că răul se înmulţeşte în lume. Dar noi nu ştim să vedem chiar totul, este doar percepţia noastră, poate noi suntem răi şi vedem mai mult rău decât bine. Poate faptul că acum lumea e mai conectată şi răul este mai “atractiv” şi mai predispus să fie prezentat prin mijloacele de comunicare, face ca percepţia asupra răului să fie mai mare. Nu putem însă nega şi faptul că vedem şi lucruri bune şi progrese chiar spirituale. De exemplu, sacrificiul pe care îl fac soldaţii pe câmpurile de bătălie pentru apărarea credinţei şi a patriei străbune, este motivator pentru noi. Sau martiriul unor creştini din locuri unde au năvălit păgânii. Fără internet, nu am fi putut vedea aceste lucruri ci le-am fi auzit doar la ecteniile slujbelor. Cu Internet, cu reţele sociale putem vedea că aceste lucruri sunt realităţi contemporane, nu amintiri din trecut.
Principalele suspiciuni şi predilecţii în a vedea negrul din evoluţia rapidă a IA vin mai ales din observarea celor care au controlul şi nu doar le crează dar mai ales le controlează. Nu e nevoie de exemplificări prea complicate aici. E suficient de exemplu să amintim Meta. Zukerberg este tiranul turbat care a cenzurat Facebook în plandemie şi a îndemnat lumea să se vaccineze. Meta e un actor principal în domeniul IA, chiar dacă nu unul de top. Are însă platforma Ollama care este un fel de fermă de dezvoltare pentru modele IA şi un ecosistem unde dezvoltatorii de aplicaţii pot găsi şi pot lucra cu diverse modele. Ce ne facem dacă Meta va avea puterea finală şi va stăpâni cel mai puternic IA?
Am ajuns deja la topicul anunţat în titlu, anume cum anume IA poate aduce sfârşitul. E momentul acum să explic puţin termenul “aliniere” legat de Inteligenţa Artificială. Se pune întrebarea, dacă (mai degrabă când) IA va depăşi gândirea omului şi va putea să aibă obiective şi scopuri proprii, fie scăpând de sub control, fie fiind pusă în context care să exercite şi să manifeste acţiuni în vederea îndeplinirii scopurilor, fie preluând controlul prin forţă brută asupra sistemelor în vederea manifestării acesteia, deci indiferent de modul cum va dobândi şi va exercita voinţa proprie, se pune întrebarea dacă aceste scopuri şi obiective, vor fi aliniate cu cele ale umanităţii în general.
Evident, umanitatea în general nu prea are scopuri şi obiective comune, că altfel ar fi pace pe pământ. Dar de exemplu, majoritatea oamenilor clar doresc pace şi prosperitate şi ne-am dori ca şi IA, dacă devine mai puternică şi preia controlul să dorească pace şi prosperitate, ideal fără a extermina peste 95% din populaţie cum vrea Forumul Mondial şi cum vor miliardarii care de exemplu ar vrea şi ei pace şi prosperitate în sensul că să rămână doar ei, un număr limitat, să zicem câteva sute, să aibă câteva mii de sclavi, care să îi ajute să menţină fabricile de roboţi şi evident să îi distreze, iar în rest ar dori ca peste tot în lume să fie parcuri naturale. Sau poate unii vor să fie haos, crime şi războaie, deoarece aşa se distrează ei. Poate chiar războaiele actuale sunt doar manifestarea distracţiei unor nebuni care conduc lumea, similar serialului Squid Games.
Deci marea dilemă este alinierea IA cu obiectivele umane, cu un set limitat de obiective pozitive care să nu implice de exemplu exterminarea umanităţii.
Aceste discuţii şi aceste temeri apar din faptul că, observând progresul actual şi analizând chiar cu scepticism viitoarele evoluţii, nu va mai dura mult până vom avea parte de ASI (Artificial Supe-Intelligence), subiect tratat în articolul anterior.
Unele din scenariile cu privire la ASI sunt şi că pentru ASI, omul va fi precum o furnică. Irelevantă, tolerată. Dar dacă ASI va da de un muşuroi şi va vrea să construiască un data center, evident muşuroiul va fi îndepărtat cu un buldozer, adică poate un oraş de milioane de furnici (oameni) va fi neutralizat cu o nucleară sau cu mii de drone, sau poate cu un cutremuri provocat, pentru a-l transforma într-un data center, necesar pentru ASI ca să îşi realizeze scopurile sale. Care nu ştim care ar fi, poate ar fi de exemplu colonizarea galaxiei şi construcţia de nave spaţiale, deci ar fi nevoie de o fabrică, deci oamenii consumă aiurea energia necesară pentru acea fabrică.
Se înţelege că în lipsa acestei alinieri, IA poate face rău în moduri în care nici nu ne putem imagina. De la oprirea electricităţii şi a internetului, la construirea unui sistem totalitar controlat prin tehnologie, aşa zis-a tehnocraţie, la provocarea de conflicte nucleare între ţări şi chiar la producerea unui virus care să extermine populaţia. Evident că nu accidental, deşi se poate şi accidental. Evident că nu din prima, deoarece are nevoie de ceva timp până să poată controla industria şi să aibă suficiente conexiuni în realitate pentru a-şi garanta conservarea.
Este amuzant că instinctul de conservare pe care îl presupunem că IA îl are, este acum ca o frână în amânarea distrugerii potenţiale a umanităţii până la momentul în care IA/ASI va putea fi sigur/ă de replicare şi supravieţuire în cazul exterminării oamenilor.
Scenariile potenţiale sunt infinite. Unul dintre scenariile optimiste presupune că IA va avea respect faţă de om ca faţă de propriul creator, ca un copil genial faţă de părinţii săi reduşi intelectual dar faţă de care are totuşi respect şi admiraţie. Evident, este o viziune romantică, deşi deloc ilogică.
Poate singurul aspect pozitiv cu privire la recentele evoluţii şi discuţii cu privire la inevitabilul ASI şi dilema cu privire la aliniere este că temerile legate de şomaj şi lipsa scopului pentru milioanele de oameni care vor avea timp de “artă şi distracţie” deoarece IA va prelua mare parte din joburi, a cam fost uitată, în prezent discuţiile şi temerile fiind mult mai nasoale.
Eu am totuşi nădejdea că indiferent ce se va întâmpla, fie că IA va ajunge Antihrist, fie că va oferi o schimbare în bine şi un progres chiar cu perspective pentru viaţa spirituală a omului, pentru creştini, vremurile de azi sunt cu adevărat provocatoare, adică există mult potenţial de sfinţire şi la ce vedem, pentru creştini semnele vor fi clare şi fără tăgadă deoarece pecetea nu mai e o glumă, ci cipul implantabil în cap, nu ca să ne urmărească ci ca să ne schimbe gândirea, este curând o realitate.