Neintenţionat, acest articol poate conţine spoilere deoarece este imposibil de comentat filmul fără a intra în amănunte.
Într-un viitor apropiat în care maşinile chiar conduc singure şi au voice control cu amprenta vocală a proprietarului, omenirea a ajuns la un nivel tehnic atât de avansat încât tocilarii cu probleme mentale majore pot să-şi cumpere păpuşi sexuale care nu doar că arată perfect uman, dar nici măcar nu au conştiinţa că sunt roboţi, deşi unii pot să se prindă în timp.
Josh este un astfel de tocilar şi plănuieşte împreună cu amanta unui prieten rus să îl omoare pe acesta şi să îi fure 12 milioane de dolari din seif. Planul lor presupune ca Josh să îşi cumpere un robot “companion” – Iris, pe care să îl hăcuiască puţin (să îi facă “modding” zic ei în film) pentru a-i creşte agresivitatea.
Totul trebuia să aibă loc la cabana din pădure a lui Sergey – rusnacul mafiot, căci altfel nu se putea, unde după o noapte de petrecere, a doua zi dimineaţa, Josh o trimite pe Iris să se plimbe la lacul dimprejur, unde avea să fie şi Serghei singur.
Acesta încearcă să o violeze pe Iris, ştiind că e păpuşă şi ştiind că nu e violentă ci supusă, dar neştiind că este “modată” de Josh. Iris îl omoară pe Serghei şi vine la Josh care o imobilizează şi în aşteptarea poliţiei, încearcă să discute cu ea. Din prostia lui Josh, tocilar bleg, fentat de un bot cu nivelul IQ setat doar la 40% din 100% echivalentul unui doctorand la o facultate de top, Iris scapă şi fuge în pădure.
La cabană, pe lângă Josh şi Iris mai sunt invitaţi şi Eli cu păpuşoiul său Teddy, amănunt aflat mai târziu în film. Când află de omorârea lui Serghei şi mai ales după ce i se promite a treia parte din seiful acestuia, Eli participă şi el cu robotul său Teddy la căutarea lui Iris.
În cele din urmă se lasă cu măcel, dar Iris scapă.
Filmul e bine realizat, nici prea-prea, nici prea-prea. Singur merit e că abortează un subiect de interes în prezent şi o face într-un mod netrivial ca alte filme. De exemplu Colossus: The Forbin Project în care un computer deşi este atât de inteligent având o progresie de învăţare exponenţială, are dificultăţi în a pronunţa corect limba engleză şi are o plăcere de a ucide mai mare ca a unui om.
Avem aşadar scenariul în care roboţii se vor mişca printre noi şi vor arăta ca oamenii, nu vom putea face diferenţa. Personal cred că deja ne aflăm în acest moment, deşi nu realizăm. De exemplu, sunt 25% sigur că Elon Musk este un robot şi că probabil este protejat doar de roboţi.
Faptul că roboţii pot imita comportamentul uman, pot simula sentimente, reacţii, gândire, emoţii este deja o realitate. Faptul că nu există încă roboţi printre noi, chiar dacă nu prea arătoşi, dar măcar nişte fiare mişcătoare e datorat preţului. De fapt în China există deja aceşti roboţi şi Musk se laudă şi el cu Primus. Nivelul lor este însă scăzut, deşi cel puţin ca jucărie sunt fantastici. În China, am văzut că pot cel puţin să plimbe câinele. Preţul lor, din auzitele mele, ar fi în jur de 40.000 de dolari. Putem accepta că poate în 10 ani vor apărea roboţi foarte funcţionali, care să se mişte şi să interacţioneze ca oamenii, poate nu încă să aibă piele, ochi şi păr similare oamenilor. Dar în 20 de ani, este plauzibil ca şi acest tip de roboţi să apară, anume cei pe care nu îi mai putem diferenţia de oameni.
Ce aduce nou acest film, cel puţin pentru mine, este ideea că robotul are o conştiinţă de sine atât de bine programată, încât nici el nu ştie că este robot. Din contră, are memorii, are istoric, are identitate. Ba şi mai mult, e capabil să iubească. După achiziţie, se realizează “love link” cu proprietarul astfel: acesta îşi pune faţa la 30cm de robot ca să fie scanată şi îşi spune numele, ca să fie identificat şi auditiv. Robotul se îndrăgosteşte instant. Dacă face prostii sau poate tu faci prostii pe care vrei să le uite robotul, are un buton unde dacă apeşi 5 secunde faci factory reset ca la telefoane.
Alte amănunte despre acest viitor nu ştim, decât că angajaţii care lucrează la compania care produce roboţii sunt totuşi oameni. Oamenii livrează roboţii, oameni aduc garderoba robotului, oamenii vin şi îl ridică dacă sunt probleme. Deci în acest viitor se pare totuşi că roboţii sunt un obiect de lux, care costă mai mult decât un om, dacă nu îi vedem muncind peste tot.
În acest sens filmul este optimist, adică roboţii nu sunt chiar peste tot, ci trebuie să ai ceva bani ca să îi cumperi. În plus, deşi nu ştim, se pare că roboţii nu conduc lumea deoarece Iris chiar are probleme să preia controlul unei amărâte de maşini care e conectată la internet, dar Iris care deşi e conectată şi ea, nu are controlul deplin asupra maşinii, chiar are probleme să imite vocea lui Josh pentru a-i da comenzi. Care Josh, deşi e proprietar şi maşina e smart, când Iris este în maşină, nu poate să preia controlul maşinii. Acestea sunt mici aspecte negative, filmul merită totuşi văzut.
Un robot cu inteligenţă umană, cu conştiinţă, cu memorie, cu comportament similar, are probleme de identiate şi suferă de depresie. Aşa ceva este destul de rar în cinematografia SF.