Cele mai sumbre predicţii ale mele legate de Trump s-au îndeplinit. Una câte una. În general, în vechiul blog am zis: Trump vrea să dea pauză la Ucraina deoarece trebuie să rezolve Israel-ul. Aşa a fost. Au tăiat armele şi au dat tot ce au putut Israel-ului, dar rachetele Iran-ului a făcut muci toate scuturile şi anti-aerienele Israel-ului, Americii, Marii Britanii şi în general ale Vest-ului.
Trump nu se aştepta cu siguranţă la aşa ceva. În mintea lui limitată, nici nu credea că Iranul va putea face praf Israel-ul şi produce atâtea daune. Atât de mult a greşit Trump cu privire la Iran, încât iniţial l-a lăsat pe Bibi să atace şi apoi a văzut ce dezastru a fost această tentativă de război. E adevărat că pregătirile de ani de zile ale evreilor cu infiltraţi, cu drone, au avut ceva impact, dar acele rachete şi penetrarea totală a tuturor scuturilor au făcut ca dacă nu se încheia acel război şi mai continua, Israel să ajungă ceea ce este acum Gaza. Bombardarea “programului nuclear” a fost atunci găselniţa produsă rapid de strategii militari ca să spele putina cumva, încercând să termine războiul care altfel inevitabil ar fi necesitat trimiterea de trupe americane în Golf şi declararea de război Iran-ului. Să nu uităm că aerian, s-a făcut tot ce s-a putut împotriva Iranului. Poate mai rămânea să lovească oraşele şi să le facă ca în Gaza, dar asta nu ar fi garantat decât şi mai multe rachete trimise spre Israel. Căci răspunsul Iranului pare să fii fost dozat, cumva, tocmai pentru a nu provoca această invazie şi războiul total de care iranienii este clar că nu sunt gata şi populaţia încă trebuie motivată.
Să trecem acum la Rusia. Cu Ucraina, Trump are o singură problemă: a promis că termină războiul şi vin alegerile de mid-term în curând. După minciuna cu deportările, blocată în meandrele sistemului de justiţie şi după minciuna cu publicarea dosarului Epstein, Trump a încercat să o spălăcească cu tarifele. Aici a marcat 2-3 puncte în faţa europenilor, dar a pierdut vreo 20 în faţa Chinei şi vreo 15 în faţa Canadei. De Groenlanda ce să zicem, a rămas tot în mâna ruşilor şi a chinezilor. Deşi a făcut ceva bani din tarife şi deşi nu a distrus complet economia, recesiunea bate la uşă dar mai ales a văzut că deşi şi-a jucat toate cărţile pe care le avea în mână, Panda nu a clipit, ba chiar a rânjit puţin şi nu doar Panda ci şi de indieni care nu au cedat la recentele ameninţări. Ori asta pune mari probleme, dacă toţi te ignoră când îi ameninţi cu tarifele, dacă iranienii distrug Israelul deşi tu i-ai dat mână liberă lui Bibi şi avioane şi rachete să îi facă muci, care mai e puterea americii? Cu ce mai poate arăta SUA că conduce lumea?
Deci Trump are nevoie să marcheze aceste puncte legate de războiul din Ucraina şi îi trebuie o pace, chiar temporară, chiar fără ditamai tratate complicate, măcar până la alegerile de mid-terms. Între timp, europenii pot să cumpere arme, pot să îi ajute pe ucrainieni, aceştia se pot odihni, se pot regrupa etc. Dar Trump are nevoie să spună că el a făcut pacea, aşa cum acum repetă că acest război nu este al lui.
Evident calculele lui Trump sunt proaste, ca de obicei. Gândirea lui liniară şi orgoliul monumental îl fac să nu vadă elefantul din cameră: Gaza. Din cauza Gaza, republicanii vor avea o mare surpriză la viitoarele alegeri, dar asta e altă discuţie.
Cu privire la întâlnire, avem aşadar următorii vectori care determină rezultatul:
- Motivaţia lui Trump de a termina cumva, oricum războiul. Trump are nevoie să se laude: eu am terminat răznoiul lui Biden
- Presiunea internă asupra lui Putin de a nu termina războiul
Legat de europeni nu avem ce să zicem deoarece sunt prea irelevanţi, orice ar face nu pot determina nimic soarta războiului. Europenii sunt prea slabi şi poziţionarea lor în favoarea contiuării războiului vine pur şi simplu din prostie, din ancorarea în ideologie. Liderii europeni sunt complet automatoni ai maşinăriei ideologice, ei nu gândesc şi nu raţionează nimic în afara cadrului ideologic, ori acest cadru este unul clar şi simplu: Rusia este un pericol, extremismul religios e rău, creştinismul mai ales cel ortodox este extremism , deci Slava Ucraina. Însă chiar dacă butonul s-ar schimba rapid cu 180 de grade, aceşti oameni nu pot lua decizia să susţină pacea deoarece aceasta vine la pachet cu recunoaşterea prostiei şi greşelii de a produce, fermenta şi alimenta acest război. Ori Trump din start a fost împotrivă, ba chiar de asta a şi cam fost ales de oameni, deoarece a promis că va termina războaiele şi va face America mare din nou, prin economie, prin dereglementare, prin terminarea războialor de peste ţări şi mări, etc.
Să discut acum puţin despre teoria că ar exista deja un acord, deoarece este pusă pe tapet de unii, pe ici pe colo. Cred că dacă exista un acord, acesta era pus deja în aplicare şi anunţat dinainte. Chiar dacă este limitat intelectual, acordul dacă ar fi gata şi bătut în cuie, oamenii de lângă Trump i-ar fi explicat importanţa semnării deja a acestuia şi a anunţării lui pentru a evita tocmai ceea ce se întâmplă acum: spargerea frontului şi avansul rapid al ruşilor.
Este un amănunt important şi evenimente spectaculoase au avut loc ieri şi astăzi şi probabil vor continua. Nu intru în detalii, recomand pentru cei care nu au urmărit acest video
Willy explică cum acest rezultat nu este întâmplare ci este cumularea unor luni de presiune pe linia frontului, de construit bucată cu bucată capacităţi logistice în spate, de încercat zi după zi fiecare bucată de front, de căutat breă în liniile ucrainienilor, de pus presiune constantă zi şi noapte.
La ce asistăm acum este revenirea de la războiul dronelor şi al artileriei în care fiecare bucată de pământ se câştiga cu greu, cu multe eforturi, la războiul de manevră în care tancurile şi infanteria au un cuvânt principal de spus.
Au trecut deja câteva ore de la video-ul lui Willy, care probabil şi el are informaţii de cu câteva ore în urmă. Acum situaţia poate fi chiar mai nasoală, în sensul că penetrarea ruşilor să fie chiar mai profundă.
De ce acest avans? Este el un mesaj al lui Putin sau un mesaj pentru Putin? Asta e întrebarea!
Să presupunem că ar fi existat un acord. Deep state-ul din Rusia cu siguranţă a aflat şi cum e logic ca acordul să se raporteze la situaţia actuală a frontului, această mişcare clar încurcă lucrurile în sensul că aproape mută linia frontului cu încă 30-40% faţă de cât era înainte. Plus o grămadă de prizonieri.
Lucrurile sunt mereu mai complicate decât putem noi vedea şi în afară de a lega două trei fire pe ici pe colo, nu putem face. Adaug deci încă un nod: azi, Zelensky a discutat cu Erdogan care a anunţat că Turcia este gata să găzduiască un summit Trump, Putin şi Zelensky. De ce tocmai azi, de ce ar fi nevoie de încă un summit?
Cu privire la invitarea lui Zelensky, lucrurile au fost în ceaţă: ruşii au tăcut complet. Americanii au zis că poate-poate. Pe scenariul că un acord este gata, probabil s-a încercat convingerea lui Zelensky să îl accepte şi prezenţa lui era determinată doar de acest eventual acord, în ideea semnării lui.
Dar Zelensky nu va semna niciun acord care presupune cedarea de teritorii decât când va fi stâns cu uşa complet. Orice cedare din partea lui înseamnă condamnare la moarte. Să nu uităm că în ciuda faptului că majoritatea ucrainienilor doresc deja pacea şi nu mai vor război, există o mică minoritate extremistă care va lupta până la moarte şi va face atentate chiar după semnarea unui eventual acord. De aceşti extremişti îi este frică şi lui Zelensky. De aceea ideal pentru el este continuarea războiului până la ultimul ucrainean. După Zelensky, el ar face pace când probabil ruşii ar ocupa 90% din Ucraina şi i-ar mai lăsa doar Liov-ul. Cu ultimii soldaţi, garda sa de mercenari europeni, ar putea controla Liov-ul şi ar supravieţuii păcii. Altfel, nu există niciun scenariu al păcii în care Zelensky nu va fi omorât fie de extremişti fie de eventualii concurenţi la viitoarele alegeri.
Nu am timp de comentat pe larg, dar să nu credem că Ucraina va fi ce a fost după acest război. Aşa cum Siria nu mai e ce a fost, nici Ucraina nu va fi ce a fost, ci dacă ruşii nu o vor prelua complet, Ucraina sub UE-SUA va fi un teritoriu al haosului, similar Siriei.
Deci Trump vrea pace, europenii şi Zelensky nu, în ciuda presiunilor lui Trump. Dar Trump poate face şi mai multe presiuni, ţine doar de cât de mult vrea pacea. Aşa cum l-a terminat pe Bibi după acele bombardamente fâsâite care “au distrus” “programul nuclear” al Iran-ului, tot aşa Trump poate să îi ameninţe şi pe europeni cu te miri ce. Poate îi ameninţă că dacă nu acceptă pacea, bugetul militar trebuie crescut de la 5% la 10%. Ori multe gubernii ieuropene încep să aibă probleme de supravieţuire în faţa furiei populare, cu acest 5%, cum vedem în Românika.
Să trecem acum la scenariul că nu există un acord ci doar câteva puncte pe care sunt de acord ambii. Evident că linia frontului va conta în orice acord şi pe scenariul optimist că întâlnirea va avea loc şi cei doi se vor îmbrăţişa şi vor accepta să semneze ceva, linia frontului este cu totul alta vineri decât a fost duminica trecută. Deci din start, ruşii vor avea pretenţii mult mai mari. Europenii şi Zelensky nu acceptau cedarea de teritorii pe situaţia de duminică, darămite acum. Să presupunem că Putin va fi generos şi va folosi acest avans doar ca să … convingă mai mult pe europeni, pe Trump, pe Zelensky că Rusia dacă vrea, poate ocupa toată Ucraina. De altfel, Trump a recunoscut că după el aceasta ar fi intenţia ruşilor şi implicit a recunoscut, dacă nu acum, altă dată, că o pot face. La vechile negocieri care trebuiau să aibă loc în Turcia, când a fost în Arabia Saudită, Trump a declarat că principalul lucru pe care îl cedează Rusia la aceste negocieri este că nu cere toată Ucraina. A fost un moment de onestitate maximă şi realism politic pentru care Trump merită Premiul Nobel. La câte nulităţi au luat până acum, simplul fapt că Trump recunoaşte o realitate militară şi geopolitică şi nu acceptă prospectul unui război nuclear cu Rusia pentru Ucraina, îl face după mine candidatul firesc pentru acest premiu, cu sau nu semnarea unui tratat.
Indiferent de aceste două scenarii, întânirea celor doi este în cel mai rău caz o detensionare nesperată. Este aproape cert o eliminare a riscului de război nuclear prea curând. Nu cred că Trump o va da întoarsă şi va zice cum speră unii că a încercat totul, că acum începe şi el să gândească ca Biden şi că SUA poate dacă vrea să ajute Ucraina să bată Rusia, cum ziceau democraţii. Nu o va da întoarsă deoarece nu are cu ce. Orice ar zice, mai mult decât a ajutat Biden Ucraina, SUA nu o pot face. Iar rezultatul sprijinului american se vede: ruşii avansează. A durat ceva, dar acum îi fac muci pe ucrainieni. Orice continuare şi escaladare a războiului, va duce clar spre război nuclear.
Oricum Trump deja a făcut una strâmbă prin invitarea liderilor Armeniei şi Azerbaidjan-ului. După ce s-a întors de la Trump, preşedintele Azerbaijan-ului deja a anunţat că va elimina embargo-ul de arme către Ucraina. Ca şi cum asta conta, că de arme duc lipsă ucrainienii … Dar curajul său turbat turcesc îl va costa amarnic, în cazul escaladării conflictului. Marea Caspică devine un nou focar se pare de tensiune, unde Rusia are mari şanse să înceapă o altă operaţiune, poate de aceea se şi grăbeşte cu Ucraina şi poate de aceea şi urmăreşte Putin o pace, acceptând doar o parte din Ucraina, nu pe toată cum ar vrea Deep State-ul rusesc şi cum dacă ar declara stare de război, ar putea.
Cu siguranţă Putin înteţege că tentativele lui Trump cu pacea între cei doi sunt doar o expresie a grandomaniei şi a obsesiei lui Trump de a lua Premiul Nobel, că doar şi Obama l-a luat. Dar evident că nu toţi ruşii văd cu aceeaşi indiferenţă – pe care de fapt noi doar o presupunem că o are Putin – manevrele şi maşinaţiunile făcute de americani şi europeni, dar mai ales de turci şi evrei, în Caucaz, în Armenia şi Azerbaidjan, dar nu numai.
Coridorul “Trump” care trece pe graniţa celor două state cu Turcia şi aduce gaze din Kazakstan – un alt fiu rispitor al ruşilor – nu va ajuta americanii să vândă prea multe gaze scumpe europenilor, de aceea nu cred că SUA au interese prea mari pe-acolo. Ceea ce nu se poate spune de turci, dar deja lungim povestea.
În final, poate se merită să spunem un cuvânt şi despre noi, ce ne aşteaptă. În scenariul escaladării, dacă nu iese nimic şi Trump se întoarce şi îşi ia mâinile de pe Ucraina sau îi lasă pe europeni să finanţeze, deşi nici ei nu mai au, criza de la noi va fi şi mai nasoală. Noi acum suntem în criză doar în expectativa acelui 5% pentru armată care nici măcar nu ştim dacă este bugetat sau chiar va fi realizat la noi. Darămite dacă încep europenii să turbeze şi mai mult şi să ceară şi mai mulţi bani.
De răspunsul americanilor va depinde şi dinamica avansului ruşilor şi în ce măsură vor continua sau se vor opri la Nipru. Cu siguranţă ruşii nu vor încă să provoace europenii şi să avanseze spre Odessa, deşi dacă se iveşte ocazia, nu o vor pierde. Nu ştim pierderile şi costul lor la acest recent efort şi nici în ce măsură pot menţine noile linii de front sau vor face faţă la eventuale contra-atacuri.
Fără eliminarea sancţiunilor, principalul deziderat, ruşii au toată motivaţia să avanseze, dar ca timp nu se grăbesc deoarece timpul lucrează în favoarea lor, în sensul că ucrainienii obosesc şi nu mai fac faţă uman să lupte. Demografia îşi spune cuvântul.
Cel mai fericit scenariu, al semnării unui tratat eventual final, cu eliminarea sancţiunilor, poate aduce gazele ruseşti înapoi şi poate frâna avansul crizei, dacă nu cumva turbarea conducătorilor noştri va continua şi nu vor apela la importurile ruşilor nici când nu ne vor mai opri europenii. Evident, că oricum va fi dificil. Chiar dacă se elimină sancţiunile, vă daţi seama ce competiţie şi ce luptă va fi. Pe de o parte, conductele sunt mai puţine acum ca înainte de război. Pe de alta, cererea e mult mai mare din partea nemţilor şi a altor ţări care au bani şi au şi relaţii cu Rusia mult mai bune ca noi. Mă refer de exemplu la Ungaria, Austria, Cehia etc. La cât de guralivi şi prostănaci au fost şi sunt liderii noştri care sunt aşa cum am spus automatoni idelogici, în cel mai fericit caz, noi vom profita din eliminarea sancţiunilor doar petru că ungurii nu vor mai cumpăra de la noi deoarece vor avea cât gaz vor, mult mai ieftin, de la ruşi. Caz în care gazele noastre ne rămân nouă şi astfel preţul poate scădea puţin.
Dar pe de altă parte, pe pace, economia Ucrainei începe să îşi revină şi cum va avea deschidere economică spre UE, toate investiţiile se vor duce acolo. Pe scurt, în caz de semnarea a unui tratat cu o pace durabilă la acest summit, România va ajunge o Albanie a UE.