“Ordo ab Chao” este mottoul bine cunoscut al unei organizaţii discrete care conduce cel puţin România. Din fericire România încă nu este în haos, deşi comparat cu vremurile bune de acum un an sau şi mai bune de acum 5 ani, putem spune că ţara a luat foc. Dar una este să îţi ardă miriştea şi alta e să îţi ardă casa, adică este mereu loc de mai rău şi comparat cu milioanele de morţi pe care i-a avut Ucraina, milioanele de refugiaţi, vânzarea resurselor ţării pe zeci de ani de acum înainte, prospectul ocupării totale de către Rusia, certitudinea unei ierni reci, fără căludură şi electricitate, România cu preţuri duble, guvern vândut şi legi totalitare, deocamdată putem spune că stă foarte bine.
Dar această linişte dinainte de război sună suspect de bine la fel cu liniştea din 1939 semnalată de dl Cristoi care a găsit în câteva gazete articole care îl felicitau pe rege pentru că a jonglat printre atâtea jaloane şi a păstrat ţara neutră şi liberă, deşi la graniţă totul arde. Din păcate am uitat referinţele, şi la emisiunea lui Cristoiu în care aducea vorba şi la articolul respectiv. Tot ce îmi aduc aminte este că Cristoiu a făcut o paralelă între articolele linguşitoare la adresa lui Klaus şi articolele linguşitoare la adresa regelui dinainte de război, care rezonau în acelaşi sens: conducătorul luminat era felicitat pentru că a stabilizat ţara şi nu a băgat-o în război, pentru că a echilibrat şi a unit clasa politică pentru a combate extremiştii care ne-ar fi băgat în război şi se aruncau cititorului iluzii mirifice despre viitorul strălucit pe care îl vom avea ca o putere neutră şi stabilă în zonă, ferită de vicisitudinile vecinilor noştri.
Căutând articolul cu pricina, am dat însă de ceva similar: cenzura dinaintea războiului. Redau doar un mic fragment, ca să vedeţi din nou paralela: << Se cenzurează tot ce poate ofensa Rusia. >> << d-nii cenzori nu vor mai lăsa să apară în presă niciun cuvânt ofensator sub orice formă ar veni – la adresa Ungariei. Nici aluzii răutăcioase, nici ofense, nimic absolut >> Evident ţările şi alianţele sunt altele, acum e UE şi Ucraina, nu Rusia şi Ungaria. Mai multe detalii puteţi găsi pe Evenimentul Istoric.
Să revenim acum la actualităţi, la ştirile de azi-ieri, deoarece dacă ar fi să comentăm tot ce s-a întâmplat de la ultimul articol, am scrie o carte.
- Dronele ruseşti în Polonia (şi alertă în România)
Evident că nu ştim dacă dronele sunt ruseşti sau nu, dar armata Ucrainei aşa zice. Un politician polonez, a confirmat că racheta care a căzut în satul polonez şi care a fost la acea vreme declarată “rusească” era de fapt a ucrainienilor.
Este clar că se încearcă acum atragerea Poloniei în război şi stimularea tensiunilor populaţiei care trebuie să se sperie şi să ridice pumnul la Putin, alergând spre centrele de mobilizare. De alergat nu vor alerga, populaţia nu e proastă. Dar maşinaţiunile necesită acest tip de incidente pentru a forma un casus beli.
Cu toată precauţia Rusiei se a nu oferi un casus beli NATO de a intra în război, deoarece Rusia “abia avansează 1 km pătrat pe zi în Donbass” (conform ştirilor oficiale), vedem aceste evenimente care au un singur scop: mobilizarea Poloniei în vederea trimiterii de trupe. Evident că noi suntem doar un ataş al Poloniei şi pentru noi acest gen de maşinaţiuni nu sunt necesare, la noi controlul fiind complet asupra statului. La polonezi, cel puţin noul preşedinte este anti-război cu Rusia şi pro-Trump. Ca ataş şi colonie ocupată total, noi am avut parte doar de un RO-ALERT, nici măcar de vreo incursiune. Să vedem însă alegerile din Moldova unde e posibil ca pro-ruşii să câştige şi o revoluţie portocalie să necesite interferenţa noastră, care de asemenea poate fi o fermentare cu scopul escaladării.
2. Revoluţia din NEPAL
Are loc la nici o săptămână după ce preşedintele NEPAL-ului a fost primit cu covorul roşu în China la acea sărbătoare naţională. Nu ştiu statutul NEPAL-ului în BRICS dar fiind în coasta Indiei, Nepal-ul este veriga slabă a acesteia şi ce se întâmplă acolo poate fi un avertisment pentru Modi. Evident că pare hilar, dar Imperiul face şi el ce poate. Nu poate revoluţie la Moscova, dar poate la Kiev. Nu poate în India, dar poate în Nepal.
3. Atacul Israel-ului din Qatar
Primul lucru pe care doresc să îl punctez este ipocrizia cu care presa oficială tratează acest atac. “Explozii în Doha. Israel a ţintit Hamas” Imaginaţi-vă cum ar fi dacă Rusia ar lovi convoaie de arme destinate Ucrainei pe teritoriul Poloniei cu un Oreşnik: “Rusia atacă Polonia!” nu “Rusia loveşte ţinte ucrainiene în Polonia”
Câtă minciună şi manipulare! Este evident un atac asupra unei ţări. Nu că aş fi fan Qatar, dar adevărul trebuie spus. Culmea e că acest atac a fost realizat cu sprijinul unui avion cisternă britanic decolat de pe baza americană din Qatar care a alimentat jet-urile Israel-ului care au participat la atac. Este penibil! Ce putem spune însă despre aceste state-colonie din Orientul Mijlociu? De la Qatar, la Arabia Saudită, Iordania, Egipt şi toţi ceilalţi, nu sunt decât nişte colinii administrare de profitori şi vânduţi. Când va exploda butoiul aici, în ţările arabe, atunci să vezi revoluţie. Deşi nu va exploda deoarece populaţia este deja cumpărată cu sume imense de bani pe care guvernele le dau pentru a menţine pacea şi coeziunea socială. Faptul că din când în când, iese la iveală că de fapt nu mai există state şi identităţi naţionale şi că de fapt acolo avem doar baze americane, este un miscelanea.
Ce mai este funnzy, este că un reprezentant al Qatar-ului a declarat că ei nici nu doreau să ofere rezidenţă Hamas-ului, SUA i-a cam obligat să îi invite, să îi găzduiască şi să negocieze cu ei. Evident, pentru a-i controla. Mult mai firesc era pentru Hamas să stea în Iran, deşi probabil şi acolo şi-o furau.
Recentul atac marchează încetarea negocierilor legate de ultimii israelieni răpiţi şi va urma acum atacul total asupra Gaza şi distrugerea completă. Sunt posibile şi unele retalieri ale Hamas, deşi nu ştim ce capacităţi mai au.
4. Turcia
Cu excepţia interzicerii accesului la Internet (pentru a câta oară?) pe motive de tulburări sociale, nu avem ştiri prea multe despre Turcia. Evident, măcănelile lui Erdogan împotriva Israel-ului continuă, dar sunt doar mac-mac-uri, nimic concret. Ce face însă Erdogan este să crească puterea armată. Turcia a ajuns la un nivel periculos pentru Israel şi chiar dacă Erdogan e omul evreilor şi nu va face nimic, Imperiul este alertat deoarece nu se ştie cine îi va lua locul şi ce va face. Populaţia şi armata sunt clar determinate şi probabil ar porni mâine să ocupe Israel-ul dacă liderul suprem ar da ordinul. Ei bine, un astfel de pericol nu poate fi tolerat, de aceea coliva turcilor s-a cam fiert şi e posibil să vedem profeţiile împlinite, mai repede decât ne-am aştepta.