Cam pe la minutul 40, Stan explică cum se pun fundamentele legislative ale intrării ţării noastre în război cu Rusia, ca orbetele fără cap.
Explicaţia elaborată a lui Stan, legată de faptul că armata va putea fi trimisă să lupte peste graniţă în caz de provocări “hibride” are doar o mică hibă: nu implicarea NATO în război cu ruşii prin implicarea României în războiul din Moldova se încearcă.
Am explicat pe larg în vechiul blog şi am articole scrise din prima zi a războiului în care explicam de ce un război UE-Rusia este ideal pentru SUA. Marea provocare a SUA este însă cum să arunce carne de ros la ruşi fără să activeze articolul 5.
Aceste maşinaţiuni care se vor face nu au ca scop să implice SUA deoarece un război nuclear nu este de dorit de nicio parte. SUA doresc doar continuarea acestui război proxy şi când Ucraina nu va mai face faţă, sau dacă Ucraina va avea nevoie de o mână de ajutor (şi are, dar din fericire deocamdată maşinaţiunile de implicare a ţării noastre au eşuat), se vor căuta alţi fraieri care să moară cu milioanele, să îndaroteze ţara pe o sută de ani de aici înainte şi eventual să reuşească să facă faţă doar parţial invaziei ruşilor.
Căci dacă ruşii vor ajunge la Transnistria, poate-poate în Carpaţi le vom face faţă, dar vom pierde Moldova. Însă pentru americani nu va conta că pierdem noi Moldova, aşa cum nu îi interesează acum că ucrainienii au pierdut jumătate din ţară care era încă a lor dacă nu atacau Donbass-ul şi nu porneau turbarea naţionalistă care a aprins acest război, sprijinindu-se pe amăgirile oferite de americani că vor primi ajutor la nevoie.
Reamintim că înainte de invazia rusească, soldaţi americani veneau în Ucraina şi îi antrenau pe ucrainieni, la fel cum fac acum soldaţii francezi care vin şi fac exerciţii comune.
Patternul imperial de fermentare a conflictelor împotriva duşmanilor care contează folosindu-se de colonii blege şi ale căror lideri au fost exterminaţi (vezi Ghadafi care a fost omorât doar pentru că era puternic şi îi unea pe libieni, nu pentru că nu ar fi cooperat cu americanii) se foloseşte de aceleaşi modele, nu au nevoie de inginerii prea complicate.
Controlul mass-mediei, penetrarea prin ONG-uri, implicarea serviciilor secrete, atenuarea, sau stimularea, după caz a sentimentului naţionalist, pentru a obţine anumite scopuri, sunt reţete bine ştiute şi folosite peste tot. Uneori, manipularea, controlul populaţiei şi schimbarea modului de operare sunt atât de puternice încât organizaţii şi lideri care înainte erau duşmani şi erau trecuţi pe lista most wanted sunt ulterior spălăciţi şi folosiţi pentru scopuri de control a oilor – vezi Siria.
Nu doresc să propag ideea de fatalism. Încă mai avem şanse. Şansa noastră ar fi ca intelighenţia balticilor sau ai polonezilor să fie mai proastă ca a noastră şi să fie ei primii care şi-o fură de la ruşi. Poate-poate, după încă o lecţie, atunci ulciorul nu va merge de mai multe ori la apă şi pericolul va fi trecut.