A trecut ceva de la ultimul articol. Nu prea mai am timp de blog, nu am avut niciodată, dar acum chiar trag de mine ca să mai scriu ceva deoarece cred că este prea târziu şi deja trebuie să ne decuplăm de orice auzim şi vedem pentru că diavolii deja au ieşit din pământ şi umblă printre oameni, căutând să vadă pe cine să înghită. Prin urmare, de ce am mai spera că lumea o va lua spre bine, dacă vedem influenţa lor în proximitatea noastră şi dacă ne mirăm şi noi că nuclearele încă nu zboară? Mult mai bine ar fi să tăiem complet orice ştire şi să ne aşteptăm oricând să vedem “semne în cer”, adică nucleare care iniţial vor fi detonate în cer pentru a produce şocul EMP şi a distruge electronica inamicului şi infrastructura de comunicaţii şi cea energetică.
Am avut însă şi un moment de optimism recent. Am ascultat un podcast despre crimele şi jafurile care se făceau în Bucureşti după război, cu ocazia noului număr Historia: Estul sălbatic: criminalitate, comisari și gangsteri în Bucureștiul anului 1945, un număr scris în totalitate de Alexandru Arma. Auzind grozăviile şi nebuniile care au avut loc, tocmai după război când te-ai aştepta ca lumea să fie mai blândă, mai doritoare de pace şi de linişte, mă gândesc că totuşi, răul de acum nu e la fel de mare ca cel de atunci şi poate Dumnezeu are gânduri mai bune faţă de poporul român, măcar. Ce mi-a atras însă atenţia este că în ciuda crimelor, jafurilor şi furturilor care aveau loc, în ziare nu prea se semnala nimic de furturi din biserici, ceea ce astăzi nu mai e cazul, bisericile în ziua de azi sunt devalorizate nu de tâlharii din afară ci deseori de cei dinăuntru.
Cuvântul cheie din ultimul articol (şi chiar din ultimele) prin care descifrăm evoluţiile geopolitice recente ar fi hegemonul global. Atât la întâlnirea cu Putin cât şi la întâlnirea cu europenii, Trump a dovedit că aceasta este poziţia lui. Vrea să dicteze. Mai hard sau mai soft, urmărind pacea sau tolerând războiul, Trump vrea să întărească poziţia SUA şi să caute orice avantaj poate scoate din orice situaţie. Iar principala provocare a acestei poziţii de hegemon global al SUA este China. Prin această cheie trebuie interpretate toată dinamica şi toate evoluţiile geopolitice şi poziţiile lui Trump.
Să facem deci o puţină recapitulare.
Trump a încercat să obţină o încetare a focului. O încetare este evident o soluţie temporară, asta ar fi amânat soluţionarea finală şi ar fi continuat războiul, peste ceva timp. Oprirea focului în Ucraina este extrem de importantă pentru Trump deoarece are nevoie de armată ca să atace din nou Iranul şi va trebui să facă asta înaintea alegerilor de mijloc denumite midterms, cele pentru Congresul SUA care după cum ştim au loc din 2 în 2 ani. Dacă pierde aceste alegeri, partidul republican, mai ales Trump, are mari probleme, deoarece nu mai poate face mai nimic şi orice va face va avea beţe în roate. In extremis, poate fi chiar şi dat jos de congres. Dar cea mai mare pierdere ar fi imposibilitatea de a mai ataca Iranul deoarece democraţii se opun războiului cu Iranul şi consideră Israel-ul agresor. Mare parte din democraţi chiar sprijină Palestina şi sunt total opuşi oricărui ajutor pentru Israel, deşi puterea Israel-ului în Congresul SUA este una evidentă. Dar după alegerile de mid-term situaţia va fi cu totul alta, valul anti-sionist având loc în ambele tabere, atât la democraţi cât şi la republicani.
Pe scurt, Trump are nevoie de o încetare rapidă a focului, măcar pe un an, pentru a putea să aloce armata către Orientul Mijlociu, unde trebuie să facă Israel Mare, operaţiune deja începută dar neterminată. De altfel, pentru cei care au urmărit decursul războiului în Ucraina în timpul atacării Iranului de către Israel şi apoi a bombardamentelor SUA, ştiu ce vorbesc. Zelensky zbiera cu disperare şi anti-aeriana ucraineană a avut mari probleme, deoarece multe baterii patriot dar mai ales anti-aeriene ameriane au fost transferate din stocurile care alimentează periodic Ucraina prin intermediul Poloniei (şi poate al României). La fluxul rachetelor iranienilor, apărarea antiaeriană a Israel-ului sprijinit total de SUA cu tot ce are mai bun, a făcut faţă mediocru şi a consumat mare parte din producţia pe ultimii ani. Trump a oprit războiul deoarece dacă mai continua o săptămână, nu mai aveau antiaeriene şi loviturile Iranului ar fi fost mult mai devastatoare.
Putin nu a acceptat o încetare temporară. Ar fi omorât sau schimat acasă dacă ar accepta asta în timp ce armata avansează şi ucrainienii abia mai fac faţă asalturilor, liniile mutându-se zilnic şi singura oprelişte a avansului mai rapid al ruşilor fiind temerea de drone şi de mine, fiecare km având nevoie să fie “curăţat” înainte ca linia să avanseze. Sunt efectiv total necunoscători ca să nu zicem habarnişti cei care îi critică pe ruşi că nu pot să avanseze rapid. Evident că pot, dar ar avea pierderi imense şi ar mai şi putea provoca un răspuns al vestului nedorit, în sensul trimiterii de trupe. Astfel, după aceste pierderi, ruşii chiar dacă ar avansa rapid spre Kiev, ar păţi ce au păţit la începutul războiului, adică liniile de aprovizionare le-ar fi tăiate şi vârfurile de atac măcelărite. Nu mai merge blitzkrieg în ziua de azi, este aberant cei care măsoară puterea armată prin viteza de deplasare a liniei. Lucrurile sunt mult mai complicate.
Deci Putin nu putea accepta o oprire a războiului fără să primească nimic în schimb. Ce îi oferă Trump? Noi sancţiuni dacă nu acceptă? Ce sancţiuni? Către India şi China?? Mult succes! Europenii importă petrolul rusesc prin intermediul Indiei, deci dacă Trump sancţionează India, preţul benzinei şi al motorinei se va dubla instant în UE. Efectiv Trump nu a avut ce să ofere lui Putin pentru ca acesta să accepte o încetare a focului temporară.
De aceea s-a trecut la tentativa de rezolvare a conflictului care are două aspecte, care deşi nu sunt formulate explicit în presă, nici de lideri, nici de analişti, ele sunt foarte simple:
- orice război se termină cu acceptarea de către învins a condiţiilor învingătorului
- învingătorul este RUSIA
Nu există războaie în istorie care să nu aibă un câştigător, în care termenii să fie negociaţi pe criterii morale sau pe criterii prietenoase cu partea pierzătoare.
Pornind de la aceste două realităţi, Rusia va impune termenii şi Ucraina îi va accepta. Dacă Trump chiar vrea să facă pace. Alternativa există însă. Trump nu are nimic împotrivă dacă europenii vor să continue războiul şi să finanţeze Ucraina, cumpărând arme de la americani. Totodată, în aceste condiţii, Trump va face pace cu Rusia şi va tăia sancţiunile, acceptând să alimenteze europenii cu arme, luându-le banii, dar totodată făcând afaceri cu ruşii, dezgheţând relaţiile şi încercând să îi atragă pe aceştia de partea SUA, balansând alunecarea Rusiei spre China.
Discuţia ar fi foarte lungă, în ce măsură Rusia în ziua de azi mai poate sau mai vrea să reia relaţiile cu SUA, deoarece cu excepţia maşinilor de lux, ruşii nu duc lipsuri, economia lor fiind adaptată sancţiunilor şi chiar crescând în ritm accelerat. Evident ruşii ar vrea să poată vinde gaze şi europenilor direct, deoarece ar lua mai mulţi bani decât indienii. Dar pentru asta nu sunt dipuşi să se retragă, sunt pretenţii aberante şi glume proaste ale unor habarnişti comentatori care mai rumegă asemenea prostii.
Cât despre Zelensky el este doar un actor, care uneori este debusolat şi nu ştie care e regizorul principal, Trump sau europenii, deoarece scenariile sunt cu totul diferite, şi Volodimir are probleme în a juca rolul său din acest motiv.
Întânirea cu europenii a arătat cine e tăticul. Trump i-a făcut efectiv cu mujdei, europenii aveau o faţă de zici că s-au dus la înmormântare. UE nu are cu ce să ceară orice de la Trump şi de la SUA. Nu cu aceşti oameni. Aceşti oameni sunt garda veche din programul anterior, sunt un algoritm pierdut, rămas prea mult în memorie de la o altă aplicaţie care încerca cu totul altceva, anume forumul cooperativ global care conduce tot global, care se bazează pe ideologie şi care afişază mereu un narativ al virtuţiilor, evident deformat şi evident de faţadă deoarece în spate tot o hegemonie ascunsă şi un dictat al unor centre de putere cu interese obscure are loc.
Aţi văzut-o pe Ursula cum se văicărea ea legat de copiii orfani care mor în Ucraina. Dar când a venit Trump, a pus fundul în faţă şi a acceptat ditamai tarife fără să zică psst, ca o mojică ce este. Apoi s-a justificat că exista un “dezechilibru”. Evident că nu are tupeu deloc să zică ceva de copiii care mor în Gaza. Narativul cu ofranii din Ucraina este doar ultima văicăreală a unei legiuni de demoni care e pe cale să fie alungată de alţii mult mai puternici, care vor să escaladeze mult mai mult şi mai rapid războiul şi să aducă finalul apocaliptic, pe când europenii aceştia, chiar dacă planifică controlul total şi tehnocraţia digitală, ei au programe pe zeci de ani, au etape, ţin cont de eventualele reacţii populare, merg pe îndoctrinare şi propagandă, altfel zis soft-power.
Israel nu e de părere soft-power, Israel are nevoie să dea cu nulceara acum. Idem evangheliştii pro-sionişti care sunt în jurul lui Trump, şi ei vor foc apocaliptic pe toată planeta, doar că nu au cu ce şi acum sunt cumva inhibaţi de strategia genialiă a ruşilor de război de uzură, care seacă pe de o parte soldaţii şi resursele umane ale ucrainienilor şi pe de alta resursele materiale şi armele vestului, ale europenilor şi ale americanilor.
Problema ruşilor este însă că apar noi provocări în zona Caspică, de la Azerbaijan care face jocul atât al americanilor cât mai ales al evreilor, în sensul sprijinirii tentativei de schimbare a regimului din Iran. Totodată, turcii au şi ei aspiraţii şi vor fi aliaţii azerilor până la capăt, ceea ce îi pune deja pe orbită în ciocnire inevitabilă cu Rusia. Prin urmare, aici am avea o constrângere care cumva îl motivează şi pe Putin să termine războiul şi să accepte o victorie parţială, cu perspectiva recuperării în viitor. Prospectul unui nou război cu Azerbaijanul în zona Caspică, dar nu doar cu ei ci şi cu celelalte stan-uri care încearcă să iese de sub sfera Rusiei, îl motivează pe Putin să accepte pacea chiar cu unele cedări, cum ar fi eventuale trupe europene în Ucraina, pe lângă “garanţiile” similare Articolului 5, care între noi fie vorba, mai mult sau mai puţin explicit erau oricum incluse în tratatul de la Budapesta de când Ucraina a renunţat la nucleare.
Din toate cele zise mai sus, dacă există multe semne de întrebare dar şi speranţe legate de o eventuală pace, ce este concret este că fie pace, fie război, UE este în haos şi costurile atât ale războiului cât şi ale păcii cu Ucraina vor fi din ce înce mai mari, deoarece SUA stoarce din ce în ce mai mult, ca o gaură neagră, în urma tipăririi de trilioane şi a caruselului deficitului, SUA trage bani de unde poate iar taxa de protecţie pentru NATO, care a crescut la 5% din PIB este doar un prim nivel de creştere a costurilor care va duce la o deteriorare accelerată şi masivă a nivelului de trai nu doar la centrul Imperiului dar şi la periferie.