Marele Reset are ca scop evident venirea lui Antihrist şi crearea unui stat totalitar global care să controleze întreaga populaţie, ideal redusă. Nu ştim dacă Dumnezeu va îngădui această misiune diabolică dar dacă ne uităm în istorie au existat momente când păcatul a atras pedeapsa lui Dumnezeu. Mă refer la Potopul lui Noe. Chiar dacă nu a fost fatală pentru omenire, păcatul a atras pedeapsa care a fost fatală cel puţin pentru un popor sau pentru o cetate.
Au existat în istorie şi momente de răscruce pozitive în care un popor păcătos, în urma avertismentelor transmise de Dumnezeu prin profeţi, s-au pocăit şi au întors decizia lui Dumnezeu. Ninivitenii s-au pocăit şi astfel apocalipsa locală a fost evitată. Nu egiptenii, care nu s-au pocăit şi au plătit. Nici românii după al 2-lea Război Mondial, nu au fost tocmai într-o stare de pocăinţă, ceea ce poate oarecum explica şi evoluţia istoriei după aceea.
Cu privire la Reset, există câteva caracteristici principale. Le voi comenta şi voi arăta că Resteul este o oportunitate pentru creştini, nu doar de mărturisire, dar chiar o oportunitate de evitare a unor capcane mult mai periculoase pe care le-ar oferi societatea actuală neresetată.
O caracteristică principală este că Resetul este foarte clar şi relativ pe faţă. Adică, programul de “resetare” este anunţat din timp şi măsurile luate pas cu pas. De exemplu, am fost anunţaţi că ne vor băga pe gât buletine biometrice. Pe vremea lui Iliescu, presiunea publică le-a rejectat. Acum presiunea a fost inexistentă şi le avem deja. Paşapoartele biometrice sunt o componentă fundamentală a mecanismului de control a viitoarei dictaturi globale, care deocamdată este doar continenală, europeană, adică nu avem încă un antihrist global, avem doar unul la nivel european, anume o antihristă.
Banii digitali de asemenea sunt anunţaţi. Când vor apărea, cel mai probabil nu vom mai putea să ne exprimăm liberi pe Tiktok ci va trebui să stăm deconectaţi de la Internet şi astfel să facem rugăciuni şi mătănii mai multe.
Iată deci că unele lucruri aduse de Reset vor fi bune, chiar dacă finalul va fi o provocare foarte mare prin introducerea pecetluirii. Finalul Resetului este evident venirea lui Antihrist şi pecetea, care va cere lepădarea explicită de Hristos. După cum ştim din profeţii, această pecete va fi strict legată de posibilitatea de a cumpăra şi de a vinde, mecanism deja existent şi în România prin legarea caselor de marcat la ANAF şi sistemul efactura. Ştim de asta din Apocalipsă şi de la profeţiile sfinţilor ortodocşi, că cei care nu vor primi pecetea (cipul implantat în mâna dreaptă sau în cap) nu vor mai putea participa la sistemul economic. Aceasta se anunţă deja că se doreşte să fie una dintre principalele atribuite ale banilor digitali.
Ce nu ştim noi este perioada care va dura până la acest moment, al lepădării, căci banii digital sunt programaţi să intre până în 2030. Este clar că sunt nenumărate semne şi acţiuni premergătoare. Nu le vom enumera aici şi acum, dar dacă expectativa venirii lui Antihrist o punem dintr-o perspectivă eshatologică creştină, riscurile unei tehnocraţii globale pot fi recunoscute de oricare observator onest al evoluţiei societăţii actuale.
Prin urmare, dacă şi observatori şi analişti atei sunt de acord că urmează un viitor tulburător în care societatea va trece prin transformări profunde datorate nu doar evoluţiei tehnologice dar şi factorilor geopolitici, de ce totuşi mai există creştini care par să aibă o indiferenţă şi o atitudine neutră şi nepăsătoare cu privire la evoluţiile viitoare?
De ce spun totuşi că există astfel de creştini, deşi dacă vorbim, mai toţi cunosc şi recunosc situaţia şi par la curent cu toate schimbările care au loc în direcţia apocalipsei – dacă privim eshatologic – sau în direcţia colapsului societăţii actuale şi a unor transformări profunde, dacă suntem agnostici şi atei.
Ei bine, a recunoaşte şi a comenta o asemenea perspectivă este doar o atitudine raţională, o poziţionare de observare şi urmărire cu interes şi poate chiar cu dezacord a mersului lucrurilor. Când vine însă vorba de acţiune şi de decizii concrete cu privire la felul cum ne trăim viaţa, ca creştini, şi la ce ne aşteptăm să ne aducă viitorul este o imensă diferenţă între ceea ce acceptăm raţional că este adevărat şi ceea ce facem concret cu viaţa noastră. Aceasta este principala diferenţă între vorbă şi faptă şi acestora li se potriveşte avertismentul Mântuitorului cum că nu oricine va spune Doamne-Doamne se va mântui. Este clar că cel care poate spune Doamne-Doamne, probabil şi gândeşte aşa, dar de ce nu se mântuieşte totuşi? Deoarece nu are tăria să treacă de la anumite gânduri de acceptare la fapte şi acţiuni concrete care presupun jertfă şi sacrificiu.
Nu doar că există o diferenţă între cei care gândesc creştineşte şi fac anumite acţiuni care îi încadrează cel puţin aparent în categoria creştinilor şi cei care chiar acţionează şi transpun în viaţa concretă credinţa lor, dar există şi o treaptă a dificultăţii acţiunilor şi atutidinilor la care creştinii adevăraţi sunt capabili, comparat cu cei care merg doar până la un punct iar apoi renunţă. Am avea aici exemplul tânărului din Evanghelie care a păzit poruncile din fragedă prunciei dar când Mântuitorul i-a cerut să lepede averile ca să devină desăvârşit, a renunţat la desâvârşire în favoarea averilor. În ziua de azi, averile şi promisiunea unui trai bun, nu pun în pericol doar desâvărşirea ci chiar mântuirea, chiar mărturisirea de credinţă.
Această disonanţă cognitivă între perspectiva mentală şi traiul nostru concret, face ca propagarea acestei discrepanţe în viaţa de zi cu zi, în deciziile pe care le vom luă în viitor, să producă un mare risc pentru supravieţuirea spirituală a celor vizaţi în proximitatea întâlnirii cu marele eveniment în care ni se va cere o mărturisire mult mai puternică a credinţei decât actele noastre concrete pe care le facem acum cum ar fi participarea la o slujbă, comentarea în dezacord a unor ştiri la TV şi chiar luarea unei atitudini publice pe reţele sociale împotriva avansului antihristic.
Nu este greu în ziua de azi să participi la numeroase slujbe, să te uiţi pe youtube la numeroase predici, să ţii post asupru având o mie de feluri de prăjituri de post, etc. Este însă aproape imposibil să concepi că poate speranţa ta la pensie este una hilară deoarece pensia va fi strict legată de pecete.
Dar dacă la nivelul individual al creştinilor de astăzi observăm această disonanţă, ce putem spune despre starea la nivel superior a conducătorilor Biserici în care poate se mai îndreaptă în momente dificile speranţa şi privirea drept-măritorilor creştini? Evident că la acest nivel nu putem comenta prea mult şi găsim şi bune şi rele. Pe de o parte, BOR cel puţin, prin recentele canonizări face un gest mult aşteptat şi salutar de punere în faţa creştinilor a unor modele de rezistenţă în faţa opresiunii diavolului roşu, acelaşi diavol care va oprima şi creştinii în vremurile din urmă, pe de altă parte, osteneala pentru construcţii megalomanice şi luxoase, pentru aur şi proiecte europene, arată speranţe nejustificate şi îmbârligări nedorite cu stăpânirea acestui veac. La ce bună o catedrală de sute de metri înaltă dacă UE ne impune să acceptăm căsătoriile homosexuale şi românii votează minoritari când li se cere să recunoască familia tradiţională? Nu mai bine ar protesta conducătorii BOR neprimind bani de la cei care nu au votat la Referendum şi dând anatemei pe politicienii trădători de neam în loc să le frece cheliile în aşteptarea de donaţii şi ajutoare financiare?
O catedrală mare şi frumoasă este bună atunci când avem speranţe că se va sluji în ea cel puţin 100 de ani. Însă în ritmul în care legile care vor facilita intrarea României în război împotriva Rusiei sunt adoptate, această catedrală poate dispare instant în ciuperca nucleară care va urma acestui gest total idiot al conducătorilor actuali vânduţi.
Să ne întoarcem însă la tonul pozitiv pe care am încercat să îl lansez prin titlul acestui articol, inspirat fiind de un tânăr cititor care mi se pare că se luptă în prezent cu unele gânduri de deznădejde ca urmare a focului care a cuprins ţara noastră.
După mine lucrurile sunt simple şi principalele probleme nu vor veni nici de la stat, nici de la statul totalitar global, fie el măcar european, ci principalele probleme vor veni de la lupta cu patimile noastre. Lumea actuală, cu prosperitatea şi promisiunile ei, dacă ar fi bună pentru mântuirea noastră, ar fi ajutată şi menţinută de Dumnezeu să meargă mai departe aşa cum doreşte, sau cel puţin Dumnezeu nu ar schimba-o şi nu ar îngădui pe cei care încearcă de milenii să îl aducă pe Antihrist să avanseze în planurile lor.
Nici măcar faptul că aceştia au bifat deja câteva aparente victorii, pe mine nu mă îngrijorează. Nu este încă pierdută bătălia şi lucrurile se pot schimba la 180 de grade.
Grija lui Dumnezeu pentru noi, nu se arată doar la nivel individual, prin mila şi ajutorul pe care îl vedem în fiecare zi şi în fiecare clipă. Şi prin evenimentele istorice la care participăm, fie ele premergătoare, mai înainte sau mai apropiate apocalipsei, Dumnezeu are grijă ca noi să avem cele mai optime condiţii pentru mâtuire.
De ce să ne temem de sărăcie? Nu credem că Dumnezeu ne va da de mâncare, nu credem că va avea grijă de noi precum de crinii din câmp?
De ce ne temem că vom fi urmăriţi? Nu ştim că diavolul oricum stă lângă noi cu carneţelul şi scrie toate faptele rele şi gândurile rele pe care le avem, pentru a le aduce la judecată în faţa lui Dumnezeu şi pentru a ne cere sufletul? Sistemul global de urmărire nu va face decât să ne amintească de aceste lucruri pe care credinţa ne învaţă dar noi nu le luăm în seamă.
De ce ne temem că nu vom mai putea vorbi liberi pe reţele sociale şi că nu vom mai putea pierde timpul aiurea în discuţii sterpe, interacţiuni superficiale şi păguboase cu străini sau chiar cu fantasme care nu există, boţi artificiali creaţi pentru a participa la o gâlceavă a diavolilor? Ce altceva sunt certurile şi discuţiile pe reţele sociale cu tot felul de străini despre care nici măcar nu avem certutinea că sunt reali, tehnologia din prezent permiţând tot felul de drăcovenii, inclusiv consumatori de timp automaţi şi artificiali care fac lucrarea vrăjmaşului.
Ne temem oare că nu vom mai putea cumpăra suficientă mâncare şi că va trebui să postim mai mult? Câte profeţii nu există că cei care îşi vor păstra credinţa în vremea lui antihrist nu doar că nu vor duce lipsuri dar chiar vor primi mană minunată ca evreii în deşert. Cum vom putea ajunge în această situaţie, dacă nu prin avansul antihristic şi etapele resetului global care prin introducerea monedelor digitale va putea controla total pe fiecare om în parte.
Desigur, ne-am dori cu toţii un confort şi o stare a lucrurilor liniştită sau cel mult o dictatură previzibilă şi limitată care să nu ne aducă la final pecetea. Fiecare avem un cadrul mental ideal în care am dori ca raiul să existe deja pe pământ. Dar această fantezie este una total contrară credinţei noastre şi aparţine mai degrabă taberei adverse, anume a celor aflaţi în slujba minciunii. Diavolul promite raiul pe pământ şi gloate nenumărate îi urmează şi îl slujesc vrăjiţi de această promisiune.
A urî sufletul în această lume pentru a dobândi viaţa veşnică este o poruncă evanghelică: << Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. >> (Ioan 12, v25). Ce înseamnă altceva acest verset decât a ne dori cât mai mult să transcedem acestei lumi prin urmarea lui Hristos, anume asumarea jertfei, pregătirea pentru jertfă, iubirea vrăjmaşilor, nepăsarea pentru binele nostru, pentru averile noastre, pentru unde ne plecăm capul, pentru ce vom mânca mâine, pentru cât de mult sau puţine like-uri obţinem la comentariile noastre anti-sistem etc?
Marele Reset ne oferă nenumărate oportunităţi să realizăm acest scop şi chiar marea oportunitate de a scăpa din ghearele vrăjmaşului şi pe alţii care poate nu sunt la fel de conştienţi de implicaţiile eshatologice ale evoluţiei inteligenţei artificiale şi a discuţiilor despre transhumanţă. Scurtarea timpului oferă oportunitatea ca vestirea profeţiilor ortodoxe înainte de vreme şi către cei ignoranţi să trezească în mintea lor interesul şi atracţia pentru dreapta credinţă şi astfel să îi întoarcă pe calea bună.
Nu putem face însă asta dacă viaţa noastră nu este în cel mai mic detaliu aliniată la viziunea ortodoxă asupra lumii. Degeaba avertizăm şi tragem semnale dacă noi tot căutăm comoditate, prosperitate şi notorietate în cadrul lumesc actual, care va trece precum o umbră prin cutremure din ce în ce mai puternice.
Un alt aspect încurajator al Resetului este momentumul cu care acesta se desfăşoară. Vedem că Dumnezeu are răbdare şi îngăduie ca aceste evenimente să aibă loc pas cu pas, să dea perioade de linişte între momentele cruciale, să dea pe faţă vrăjeala şi minciuna fiecărei etape, pentru ca cei înşelaţi să nu mai aibă răspuns. Ce răspuns vor avea la judecată cei care au crezut în vaccinuri, s-au vaccinat şi după ce au văzut ce s-a întâmplat cu ei, dar mai ales cu cei care au fost seceraţi de vaccin, ce răspuns vor avea dacă pun botul la următoarele etape ale resetului cum ar fi banii digitali, războiul cu ruşii sau cipul implantat în cap. Niciun răspuns nu vor avea!
Dar noi, cei care ne numim creştini şi care am avut totuşi curajul să înfruntăm ameninţările lui Arafat, ale OMS-ului, ale tembelului Orban şi ale lui Bill Gates legate de vaccin, ce cuvânt vom avea în faţa lui Dumnezeu dacă încă mai credem că în viitor vom avea conturi bancare, vom putea cumpăra şi vinde de la hypermarket orice, vom putea avea un job bine plătit la o companie mare sau la stat, feriţi de fluctuaţiile economice şi financiare? Nici vorbă!
Profeţiile sfinţilor se vor împlini pas cu pas, în cel mai mic amănunt. Cei care nu sunt puternici ancoraţi în credinţă, cei care nu sunt pregătiţi mental, psihologic şi spiritual pentru ispitele antihristice, nu vor face faţă ci vor ceda fie psihologic şi se vor alinia gloatelor tembele care vor fi manevrate precum oile şi vor trece de la agonie la extaz şi invers, cum au trecut cei care s-au vaccinat.
Să discutăm acum puţin despre cei care sunt sceptici şi mai lasă pe ici pe colo, prin colţurile minţii, să orbecăie unele gânduri hilare cum că nu trăim apocalipsa şi poate lucrurile se vor schimba de mâine, poate Dumnezeu va face o minune şi lucrurile vor merge spre bine. Ei bine, aceştia sunt de râsul dracilor. Când vezi nu doar că poporul în mare parte este splălat pe creier şi nu mai e capabil de pocăinţă ca ninivitenii dar până şi cei aleşi şi chemaţi să slujească nu sunt la înălţimea evenimentelor, oare ce speranţe să mai existe că avansul antihristic este doar o exagerare sau o înşelare a celor care au predispoziţie spre aceaste chestiuni?
Aceşti sceptici ar face mai bine să ia seama la ateii şi chiar ereticii care au început să înţeleagă mai mult decât ei care ar trebui să fie deja la curent cu profeţiile ortodoxe popularizate şi promovate pe internet pe site-uri ortodoxe cel puţin din anul 2000. Personal am fost autorul unor site-uri de profeţii cum ar fi Războiul Nevăzut şi Apocalipsa 13 care conţineau cărţi întregi cu nenumărate profeţii dintre care multe deja s-au împlinit. De exemplu, îmi aduc aminte cu uimire cum se scria că Marea Britanie se va rupe de Europa, asta cu mult înainte ca Marea Britanie să fie membră UE! Aceasta este cartea pe care personal am publicat-o pe internet prin scanare OCR şi corectare, în jurul anului 2001.
Sunt normali la cap cei care mai au speranţe şi cred că totuşi lucrurile nu sunt nasoale şi încă nu este nevoie să ascultăm de sfatul Sfântului Paisie Aghiritul că trebuie să ne luăm un lot de pământ şi să creştem porci pentru a supravieţui dictaturii lui Antihrist? Nu! Nu sunt normali, sunt amăgiţi şi mai ales tulburaţi. Văd avansul antihristic, vâd mâna lungă a resetului care a ajuns până la impunerea pecetei care va controla dacă avem voie sau nu să vindem, dar totuşi nu pot să acţioneze şi încă rămân captivi în rotiţele sistemului.
Aceştia nu doar că pierd oportunitatea să beneficieze de întârzierile şi momentele de respiro pe care Dumnezeu le rânduieşte pentru ca cât mai mulţi creştini să apuce să se dumirească şi să acţioneze nu doar să gândească creştineşte. Pierd nu doar oportunitatea să dea dovezi de credinţă rupăndu-se de acest sistem antihristic, dar pierd mai ales spiritual prin punerea nădejdii în stăpânitorul acestei lumi care cred ei că încă le va mai da pensii şi prin urmare ei trebuie să aibă grijă ca acum, în loc să facă milostenie, trebuie să facă cât mai multe puncte de pensie şi să contribuie la buget cât mai mult.
Cât despre cei care ar trebui să fie lideri şi să îndrume oile în aceste vremuri, ce să mai zicem? Nu am auzit un părinte care să îndrume oamenii la lepădarea de lume şi la adoptarea unui mod de viaţă cât mai independent de ANAF şi de sergenţii Marelui Reset angrenaţi fie în sistemul public al autorităţii statale subjugate şi controlate 100% de organizaţiile internaţionale, fie cei care au nimerit în privat, îşi pun nădejdea în joburi şi activităţi care deşi deocamdată par profitabile sau le oferă un trai cât de cât normal, nu îi va ajuta cu nimic nici măcar în etapele de tulburare societală care vor premerge schimbărilor necesare promovării şi acceptării lui Antihrist.
În final, doresc doar să atrag atenţia că în ciuda capcanelor în care ţara noastră a căzut şi mai ales poporul este captiv, avem încă nenumărate posibilităţi şi portiţe de scăpare, în sensul că mai avem pe ici pe colo câte un părinte care să ne spună dinainte ce va fi şi să ne îndrume ce să facem, mai avem pe ici pe colo creştini care au făcut paşi dificili pe această cale şi ne arată dinainte că nu este chiar atât de greu. Dar mai ales, avem modelul sfinţilor din perioada comunistă care ar trebui să fie călăuzele noastre. De aceea a şi îngăduit Dumnezeu ca să se publice atâtea cărţi şi atâtea filme. Trebuie însă să trecem de la citit şi văzut la făcut. A face trebuie să fie singurul nostru gând, a citi şi a ne uita, a învăţa şi a cugeta este prea târziu.