Trump a dat interviu mai pe larg ieri. A evitat tacticos nenumărate întrebări relevante, cum ar fi:

- schimbarea regimului: mai este sau nu o cerinţă
- uraniu îmbunătăţit: mai e condiţie pentru a face pace cu Iranul?
- dronele: mai sunt sau nu un pericol pentru americani în zonă
- când vor opri americanii atacurile?
- când vor opri evreii atacurile?

De la riscul nuclearelor, la riscul războiului mondial, la criza economică şi chiar la prospectul ca şi noi să fim implicaţi cumva, fie cu trupe în Iran, ca aliat al SUA, fie prin extinderea războiului din Ucraina unde este de aşteptat ca Rusia să facă progrese majore acum, mulţimea problemelor, dilemele românului panicat, care a scăpat din cangrena politichiei ieftine de zi cu zi de pe meleaguri mioritice sunt atât de mari încât în faţa unor decizii cruciale preferă indolenţa.

Dau doar o postare a lui Adrian Câciu şi câteva comentarii.

Evident întrebarea este una retorică şi calculele profesorului deşi pot fi corecte sunt irelevante. Alţii pun întrebarea, oare nu ştiau americanii că iranienii nu se vor da bătuţi dacă le omoară liderul religios, ba din contră?

Tot genul de astfel de întrebări sunt pe cât de corecte logic, pe atât de irelevante când privim scopul acestui război şi cine e în spatele lui.

Scenariile legate de terminarea războiului din Iran sunt variate şi ca în orice război este multă ceaţă. Nu pentru mine care urmăresc marşul apocaliptic către al 3-lea Război Mondial din 2001 când am urmărit live la TV lovirea turnurilor. Evident, pe atunci nu ştiam cine e în spatele atentatelor, dar între timp, vedem că ceea ce generalul Wesley Clark a spus în 2007 [1] se adevereşte acum. Planul este unul vechi, al evreilor, de distrugere a Orientului Mijlociu prin fărâmiţarea statelor şi spargerea în bucăţele pentru un control mai facil aşa cum au reuşit în Liban, Libia şi Siria.