Trump în China - un nothing burger

După ce a fost vizita lui Putin în Alaska, publicul nu a aflat mare lucru legat de negocieri. Declarațiile celor doi de după au fost sumare, generale, pline de blah-blah-uri. Diplomație. Ulterior nu s-a văzut nimic: Rusia nu a dat înapoi, Ucraina nu a dat înapoi. Ce negocieri și ce rezultate a făcut Trump? Poate faptul că Putin încă nu a dat cu nucleara peste  ucrainieni?

La fel și acum cu China. Tot ce știm este că poate-poate chinezii vor cumpăra mai multă soia de la Trump ca să îi fericească pe fermierii lowiq din balta electorală a lui Trump. Nimic cu Iranul, nimic cu Taiwan. De fapt, avertismente legate de Taiwan. Din partea Chinei!

Curăţenia lui Trump

Azi a explodat din nou petrolul atât spot cât şi futures. Sunt zvonuri că în weekendul acesta prelungit va fi nasol (la catolici e Paşti). Trump a început să turbeze şi taie capetele de pe lângă el.

Ce caută americanii în jurul lunii?

Necesitatea trimiterii astronauţilor este doar una de marketing. Americanii vor să arate lumii că ei sunt mai tari ca alte neamuri la spaţiu. Adică vor cumva să arate că deşi acum 53 de ani au ajuns pe Lună, acum pot măcar să se învârte în jurul ei deşi chinezii nu pot. Sau poate nu vor. Poate că chinezii s-au gândit că nu are niciun sens.

Ce se întâmplă după prima nucleară?

Reducerea petrolului va însemna nu doar limitarea consumlui ci va veni la pachet cu penurie în nenumărate alte sectoare, de la ureea de care ştim şi gazele naturale care şi ele sunt 20% tăiate, la medicamente, combustibil pentru avioane, derivate din petrol folosite în industrie etc.


Totul va fi mai scump, preţurile vor creşte continuu, va fi penurie, vor fi raţionalizări. Viaţa va fi cu totul altfel, ce am trăit în epoca de aur poate fi lux la ce urmează să vină deoarece atunci criza a durat mult mai puţin, a fost punctuală şi problema noastră a fost şi incompetenţa conducerii care nu a putut estima, prevede şi reacţiona cum trebuie la criză. Dar cei de astăzi sunt cam de 10 ori mai idioţi ca Ceauşescu şi dependenţa noastră de UE este de 50 de ori mai mare ca dependenţa de URSS atunci. Prin urmare vă imaginaţi ce fel de raţionalizare vom avea acum.