De ce nu trebuie judecați cei care fac compromisul?

În general nu trebuie să judecăm. Dar trebuie să atenționăm și să ne informăm între noi pentru a menține unitatea. Bunăoară deși pare grav că arătăm cu degeul către anumiți ierarhi sau clerici, trebuie totuși să subliniez că acest deget este un îndemn la trezvie și la atenție ca să nu ne lăsăm trași la groapă cu cei care se duc spre groapă, căci dacă nu văd semnele timpurilor când ispitele sunt mici, cum le vor vedea când ispitele vor fi și mai mari?

Dar cum putem noi știi că vedem semnele timpului și cum ne putem încredința de care păstori să ascultăm? Proba timpului este prima probă – trebuie să ascultăm de păstorii pe care i-am ascultat și am văzut că ne-a fost bine. Există căderea acum ca mulți care au ascultat de un anume părinte și le-a fost bine, din cauza provocărilor, li se pare mai ușor să schimbe și să asculte – cel puțin în unele privințe – de alți păstori (străini) care le cântă în strună și îi îndreptășesc în înșelarea lor.

Am zis de mai multe ori că trăim instanțierea în realitate a războiului nevăzut care se duce între puterile întunericului și cei chemați. Dar nu am zis că în ciuda acestei instanțieri, lucrurile nu sunt la fel de clare pentru toți. Avem încă ezitări și nedumeriri, ne doare faptul că trebuie să ne schimbăm viața și nu avem pregătirea duhovnicească să facem față provocărilor. De aceea, ne îndulcesc liniștirile păstorilor căzuți care spun ce ne place nouă și ne “liniștesc” conștiința.

Povestea nu este nouă, doar că acum spre deosebire de mai înainte lucrurile se precipită. Bunăoară mai înainte, dileme aveau cei care aveau chestiuni complicate – de exemplu căsătorii cu cei de alte credințe, divorțuri și recăsătoriri a 5-a oară sau dezlegări la post pe motive neîntemeiate, sau altele. Și se duceau să asculte nu de cei care îi învățau cum se face în ortodoxie lucrul respectiv ci la cei care îmbrăcați în haine de preoți ortodocși, dezleagă orice fără niciun criteriu și fără nicio încredințare de la Dumnezeu. Cu încredințarea din nou e lucru greu, dar oare câți dezlegători de căsătorii eterodoxe au spus măcar că s-au rugat la Dumnezeu ca să îi lumineze într-o pricină și așa au ajuns la o soluție, ci mulți – cum ar fi PS Andrei din Ardeal – vin cu iconomii aberante de genul: cum să nu dezleg o căsătorie heterodoxă în Cluj unde am oameni de toate credințele, că una e unde 100% sunt ortodocși într-un sat și alta unde sunt 30% ortodocși. La ăia cu 100% se aplică canoanele, în rest … Evident este penibil un asemenea argument, unde sunt 30% ortodocși, sunt suficienți oameni ca să se poată căsătorii ortodocșii cu ortodocși și nu cu eretici, dar iată un exemplu de iconomie principială pe motive iraționale, doar din comoditate ecleziastică sau mai bine zis populism ecleziastic decât din duh și spirit ortodox.

La fel se întâmplă și cu situația actuală acum. Vor veni mulți cu argumente bine întemeiate raționale și cu vorbe liniștitoare suficient de puternice și autoritare pentru a înșela pe mulți. Deja asta se întâmplă în afară. Nici nu mai vreau să mă informez ce se întâmpă în Grecia, Suedia sau Canada cu ortodocșii – mă doare inima! Doar cele care îmi ajung la urechi din întâmplare îmi sunt suficiente să dau slava lui Dumnezeu pentru cât am fost noi de păziți deocamdată. Dacă asta e meritul ierarhilor, vor primi plată. Dacă este meritul credincioșilor (mă îndoiesc), avem nădejde. Dar chiar dacă toți am fi ca jarul, nu putem scăpa de prigoana care vine, în sensul că nu putem scăpa altfel decât trecând prin ea în felul în care ni se pune înainte.

Și culmea este, că deși vremurile sunt clare, mai sunt încă înșelați care au semne de întrebare. Nu vorbesc de cei care pur și simplu sunt hiptonizați de narativ, cum spune un psiholog belgian [1]. Un astfel de exemplu ar fi Pr. Sorin Mihalache care nu are altceva mai bun de făcut decât să apere Pfizer în lupta cu Fake News-urile [2]. Dar mă refer la cei care au cedat nu din cauza presiunii ci din cauza fricii de boală – aceste situații sunt cu adevărat tragice și strigătoare la cer.

De altfel, am vorbit de când au fost introduse cârpele despre riscul iconoclasmului și despre faptul că ierarhii tac în loc să îndrepte oamenii. Iată că deja avem exemplu cum o cădere mică sau mai bine zis o pasivitate în fața unei erori mici, a dus la trecerea la următoarea etapă în care ispita este deja mai mare. Tot așa, din cădere în cădere, vom ajunge și la pecete care acum e considerată conspirație și imaginație, deși în Suedia microcipul este o realitate și se inserează – ghici unde? – în mâna dreaptă [3]. Dar ce coincidență!

Să ne întoarcem acum la titlul articolului. Judecata este foarte periculoasă deoarece ne expune unor riscuri. A judeca este ca atunci când escaladând o stâncă, ca alpinist, te apuci să te uiți la ce face cel de lângă tine și îl critici și îl batjocorești. Poate să-ți fie fatal această judecată. Dacă tu ești poziționat bine (ai amplasament de tun, cum zice Pr. Arsenie Papacioc) și nu ești în poziție riscantă și dacă consideri că cel pe care vrei să îl ajuți, poate fi ajutat și poate să te audă și să facă ce îi zici, ești dator să îl ajuți. Altfel, dacă te apuci să scoți telefonul și să filmezi ca să postezi pe Tik-Tok, te riști foarte mult. Pierzi focus, pierzi timp, pierzi atenție și energie. Escaladarea e din ce în ce mai grea și cam toți trebuie să ne vedem de ale noastre și să lăsăm pe ceilalți în mila lui Dumnezeu.

E greu să rezistăm tentației deoarece pănă acum a fost cum a fost. Dar pur și simplu, pe măsură ce lupta se agravează și riscurile cresc, o componentă a întețirii luptei trebuie să fie și renunțarea totală la judecată și la sfătuirea altora. Nu doar a celor aiurea, ci poate chiar și a celor de lângă noi. Suntem legați mai mult sau mai puțini de toți cei de lângă noi și fibra societății este acum sfâșiată de diavol. Fibra Bisericii însă nu poate fi sfâșiată, doar cumva pe măsură ce trece timpul vom vedea mai clar și mai fără tăgadă cine sunt cei care sunt în barcă sau doar ni s-a părut că sunt în barcă, fiind nu cu trupul și cu sufletul cu doar cu proiecția lor virtuală în barcă. Mai mult asta o să ne sperie și o să ne zguduie, căci nu vor cădea cei din barcă ci cei care niciodată nu au fost în barcă și noi abia acum realizăm cât de puțini suntem. Deși Mântuitorul a zis “turmă mică” …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Referințe:

[1] Mattias Desmet on Our Grave Situation – canal Youtube al PeakProesperity.com (Chris Martenson)

[2] Fake News, Teorii ale conspirației, influența invizibilă – Pr. Sorin Mihalache

[3] Facing COVID passport mandate, more Swedes get microchip implants

Sunt cei vaccinați pierduți?

Întrebarea are răspuns în funcție de cine răspunde, deoarece cu siguranță de pe fiecare parte se poate găsi un narativ argumentativ.

Legal, faptic, vaccinul luat în sine nu poate fi o cădere. Contextul în care se face este cu totul altceva. Mai contează și persoana: una e să cedeze un cap de familie care dacă nu face vaccinul este dat afară și nu mai poate aduce mâncare la familie (deoarece a dormit în acești 2 ani ai plandemiei și nu a realizat pe ce lume trăiește) și alta e să cedeze un ierarh care dă un semnal și trage după el grămadă.

În articolele anterioare, am comentat căderea prin vaccinare prin prisma pierderii oportunității de antrenament. Pierderea oportunității nu este cădere în sine, dar cine știe câte oportunități mai avem? Să ne uităm puțin în urmă. Ca pierdere a oportunității puteam zice și când a fost cu cardurile și cipul. Ni se părea hazliu pe atunci opoziția … Cei care însă au luat în serios apelul marilor duhovnici ai României de atunci (cum ar fi Pr. Iustin Pârvu) sunt acum cei mai pregătiți pentru vremurile pe care le trăim. Mai concret, cei care au căutat să se taie din sistem și să își procure singuri ce mănâncă retrăgându-se la țară în jurul unor mănăstiri și încroping mici comunități creștine în jurul unor părinți duhovnicești sunt de departe nu doar pregătiți, dar ei nici nu au simțit plandemia. Toate închiderile acelea pe care mulți le-au petrecut privind filme și urmărind știrile online sau pe rețele sociale, cei care deja erau la casă le-au petrecut normal: muncind în și bucurându-se de natură.

Dar este pierderea oportunității singura cădere? Și de ce trebuie musai antrenament? Că trebuie musai antrenament este evident și cumva este valabil indiferent pentru ce vremuri ne-am pregăti. Ce mai trebuie însă subliniat este că mai există o latură întunecată a căderii: punerea umărului la infrastructura aducerii lui antihrist. Într-adevăr creștinii sunt oricum o minoritate (sub 1 la mie) deci nu ar conta în ecuația globală. Dar la Dumnezeu 1 la mie care stă împotrivă face extrem de mult (“cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta”) și fără acești 1 la mie, Dumnezeu este obligat (de dreptatea Sa) ca să lase răul să se desfășoare și antihrist să vină.

Se pune acum întrebarea firească: dar oare nu e mai importantă despătimirea și lupta cu patimile decât ferirea de vaccin dacă dorim să nu vină antihrist? Ba da, dar problema e … nuanțată. Dacă un creștin a cedat și a participat la ecosistem doar ca de frică de boală – Doamne-ferește de așa necredință – atunci despre ce despătimire să mai vorbim?! Dacă participă din frică de sistem, e oare fără minte să citească că cei fricoși nu vor moșteni Împărăția? Dacă nu are de ales și moare de foame … e cu totul altă situație și mă întreb câți sunt în situația asta. Personal cunosc oameni care s-au vaccinat ca să nu piardă tichetele de cazare oferite de stat și să le folosească până la sfârșitul anului.

Una peste alta, șiragul vaccinării abia a început și se pun bazele vaccinării periodice (6 luni,3 luni, 1 an – semnalele sunt variate). Vor mai fi deci momente de “regrupare”. Există însă mici speranțe ca cei care au făcut prima cădere să se ridice la a doua.

Îl urmăresc pe Jordan Peterson pe care îl admiram pentru atenția pe care o acorda analizării sistemelor totalitare. Te-ai fi așteptat măcar de la un asemenea om să înțeleagă ce se întâmplă și să se opună. Ei bine, în ziua de astăzi, nu doar ca JP are jab-ul dar a început un turneu de conferințe la care participarea va fi condiționată de “certificat”. Iată deci că “întoarcerea la normal” este mult mai tentantă pentru cei care au căzut decât ridicarea la luptă după prima cădere. Deși a măcănit ceva recent că de ce i se mai cere test dacă s-a vaccinat, JP se conformează și devine unul dintre idioții utili pe spinarea cărora se construiește infrastructura prin care antihrist va pecetlui întreaga lume.

Patriarhul a picat

Dacă mai aveam dileme cu privire la dificultatea vieții duhovnicești și greutatea luptei, trăim în aceste zile momente dramatice. Vedem cum cea mai mică ezitare a unui patriarh, practic dă curaj dracului și lansează un asalt fatal asupra Bisericii în ansamblu.

Dacă căderea unui mirean și cedarea “credincioșilor” care s-au vaccinat este doar un număr care se adaugă la cântarul cu care Dumnezeu decide cât va mai ține fortul (știm că 5 drepți salvează o cetate – sau ceva de genul …), și o picătură doar se adaugă la grămadă, nu decide soarta bătăliei, căderea unui patriarh este similară căderii unui general. Dușmanul prinde curaj și lansează un asalt final, după care nu urmează decât “curățenia” – eliminarea soldaților care nu aruncă armele și continuă să lupte deși bătălia este pierdută.

Faptul că întâlnirea cu “cultele religioase” de astăzi între Ciucă, Afarat și alți automatoni ai Big Pharma a avut tocmai la sinagogă nu este întâmplător. Simbolurile contează imens, ritualurile și toate amănuntele. Evident că satana are putere în anumite locații, că doar dacă se întâlneau la Voroneț probabil legiunile de diavoli care îi mișcă pe automatoni nu ar fi avut aceeași eficiență.

Un alt eveniment grăitor este batjocura / zeflemeaua cu care automatonul Klaus l-a dat pe față pe patriarh că e vaccinat cu schema dublă. A ajuns diavolul să își bată joc de față de cei care i-au făcut meandrele și s-au înrolat – așa le trebuie! Mai au timp să se trezească, dar din păcate, cei prinși în mrejele lui nu pot, nu mai au puterea.

Spun aceste lucruri nu pentru a speria ci pentru a trage semnal de alarma și mai ales de alertă. Nu mai avem general! Nu mai avem ofițeri! Suntem pe cont propriu, dar asta numai din purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Totuși mie unul nu îmi este teamă și nu am dubii. Darea pe față a războiului nu face decât să ne confirme că nu ne aflăm într-o poziționare greșită.

Dacă până mai ieri, alaltăieri, poate mai erau unele argumente logice și cât de cât corecte cum că vaccinul nu ar fi drăcovenie ci poate pur și simplu este o inflamare tembelă a aparatusului dictatorial, un pretext de manipulare pentru sifonare de bani și manipulat prostimea (cum a mai fost de exemplu războiul cu teroriștii), când vedem astfel de evenimente, proști să fim să mai avem dileme.

Ce evenimente zic? Păi vedem că de când a venit la putere noul guvern, alte discuții și alte preocupări nu mai au decât vaccinarea. S-a dezumflat bula, a picat drastic numărul de cazuri și morți, spitalele nu mai sunt pline, județele trec pe verde și turbații pedalează pe acel certificat mai mult ca înainte. Este clar o presiune care vine de sus și este clar că ei nu mai sunt independenți și nu mai se ocupă de poporul român și de problemele lui (sărăcie, explozia datoriei, inflație masivă) ci certificatul este prioritar.

Nici măcar vaccinarea în sine nu mai este prioritară. Vedem că discuțiile nu sunt despre “campania de informare” (de propagandă) prin care să fie oamenii informați (vrăjiți) să se vaccineze. Nici măcar acele centre mobile de vaccinare nu mai sunt practicate, căci nu prea mai au clienți. A trecut spaima spitalelor pline și a cozilor de salvări în curțile spitalelor și nu mai au cu ce să sperie lumea. În plus, majoritatea au trecut prin boală și au imunitate naturală, prin urmare nu mai sunt sensibili la noile tulpine. Vedem corelația între rata vaccinării și explozia cazurilor și vedem și incidența la vaccinați a cazurilor care este – pe datele oficiale publicate de INSP – mai mare la cei vaccinați (cum am arătat într-un articol trecut).

Este deci logic că în curând virusul nu va mai avea nicio putere. De asemenea, noua tulpină omicron pare să fie mult mai blândă și cu potențial să domine delta care de asemenea a fost mai blândă. Există deci riscul ca plandemia să se termine și asta nu e de deorit pentru Big Pharma. De aceea se învât ca titirezii guvernanții noștri în jurul patriarhului deoarece diavolul crede că puterea Bisericii stă într-un om.

Dacă împărăția întunericului e condusă de Satan și dacă pe catolici prin cucerirea papalității, deja îi stăpânesc, în prostia lui diavolul crede că dacă va da jos cu cei de sus din ierarhia Biserici Ortodoxe, va da jos cu toată Biserica. Încă o dată se înșală, dar în întunecimea lui nu poate gândi clar și nu poate face altceva decât să lovească acolo unde poate. Și din păcate acum s-a putut să lovească în Daniel, care a pierdut șansa să fie martir.

Sf. Andrei – ocrotitorul românilor vaccinați?

Sf. Andrei cam are de șomat din ce în ce mai mult în ultimul timp deoarece românii încep să creadă în știință și se vaccinează. Dumnezeu și sfinții sunt acum folosiți de români nu pentru a cere sănătate cu doar pentru a da acatiste ca să câștige la loteria vaccinaților. Și poate pentru a ne feri de blackout. Căci chiar și celor vaccinați le tremură chiloții cu gândul la ce ne pregătesc elitele în următoarele etape ale purge-ului. Ba chiar aș zice că cei vaccinați vor fi din ce în ce mai mult expuși fricilor, căci cine are i se va da și ci nu nu are i se va lua – credință, nădejde și dragoste.

Este însă doar o etapă și altele vor urma, mai pe repede înainte sau mai pe slow motion. Singura umbră de optimism este că totuși dezastrele naturale anunțate în Apocalipsă încă se lasă așteptate – cel puțin la noi căci în Spania au început.

Dar despre ce doream să tratez în articolul de astăzi: despre creșterea numărului de cazuri (și de morți) din acest an comparativ cu anul trecut. Avem așadar 2020 ca prim an al virusului, cu expunerea majoră începând din Martie în majoritatea țărilor din vest. Majoritatea țărilor din vest au avut rate de vaccinare de peste 60% încă din august. S-au pregătit pentru toamnă. Cu toate acestea, cam prin octombrie-noiembrie, majoritatea depășiseră deja numărul de morți (căci numărul de cazuri oricum a explodat dacă comparăm an la an). Care să fie cauza? Pe scurt cauza este eșecul politicilor sanitare – fie ele lockdown-uri, măști, distanțare, vaccinuri etc. Este un eșec crunt al celor care au decis politica sanitară și voi detalia.

În primul rând să vedem dacă e firească această creștere? Din pandemiile și epidemiile anterioare am văzut că durează maxim 2 ani expunerea întregii populații la un virus și cu excepția primului val (de “testat” teritoriu, sau de impact) celelalte sunt în descreștere. De ce? Este evident: în primul rând, populația cea mai vulnerabilă din start ia contact cu virusul și suferă consecințele (fie boala, fie moartea). Oricâte de drastice au fost lockdown-urile și oricât de mult “temperarea curbei” ar fi diminuat contactul inițial cu virusul al unui număr cât mai mare de oameni, este greu de crezut că cei mai vulnerabili nu au luat contactul (în mare majoritate) cu virusul în 2020. De altfel, cu privire la ferirea celor vulberabili, realitatea ne arată că nu a fost deloc cazul: azilele de bătrâni au fost măturate în primele valuri peste tot. Cei mai feriți au fost itiștii sălbatici care au avut informația în stadiu incipient, s-au speriat și s-au autoizolat dinainte. Cum jobul le-a permis, s-au ferit la maxim, mulți nefăcând încă virusul din cauza acestei autoizolări.

De unde însă numărul mare de morți din acest an comparativ cu anul trecut? Poate a venit acum momentul să subliniem și că statisticile sunt aproximative. Adică știm că la morți se bagă la greu și morți de covid și morți cu covid. Dacă dorești să convingi populația că un lockdown este necesar, tot ce trebuie să faci este să crești numărul de morți ca să sperii oamenii. Pentru asta, vei trece la morți de Covid și pe cei morți automat pe toți morții, din oficiu, urmând ca abia ulterior, la cei care sunt alte cauză, să fie scăzuți. S-a întâmplat asta în Suedia unde în statisticile oficiale erau trecuți la morți de Covid toți morții din ultimele 30 de zile, urmând a fi scoși ulterior pe măsură ce hârțogăria era completată și treptat erau introduși în sistemul informatic cei cu alte cauze. Pare stupid și anormal ca într-o epocă informatică în care au loc mii de tranzacții pe secundă și datele apar instant pe tot globul, să existe asemenea desincronizări. Dar totul depinde de sistemul informatic folosit și de ce dorești să scoți din cifre. Incompetența sau erorile sunt doar scuze de salvat aparențele, tehnologia permite precizie maximă: în momentul în care bolnavul a decedat și în spital este trecut în fișă “mort de covid” în acel moment tehnic este posibil ca datele să fie publice și să ajungă instant în toată lumea și în câteva minute chiar pe lună – dacă s-ar dori. Ascunderea în spatele procedurilor (centralizări, verificări și alți termeni de ăștia) sunt blah-blah-uri pentru necunoscători.

Dar de ce mai este paradoxală creșterea numărului de cazuri și morți din 2021 comparat cu 2020? Să zicem că poate numărul total de populație nu a fost expusă și să zicem că cei care au trecut o dată prin boală, nu mai trec a doua oară. Cel puțin la cei care au imunitate naturală, se știe că doar 0.04% au mai făcut a doua oară boala sau cel puțin doar 0.04% s-au mai testat și prin urmare au intrat în statistici. Dar faptul că restul nu au avut nevoie, este relevant statistic: balta din care virusul poate face cazuri și morți este din ce în ce mai mică. Nu mai punem la socoteală vaccinații care teoretic erau imuni, dar practic sunt praf în vânt. Doar pe cei care au făcut boala dacă îi scadem din total, este evident că ne rămâne un număr din ce în ce mai mic și pentru cazuri și pentru morți. Iată deci un al doilea paradox: cum de crește numărul de cazuri/morți dacă balta din care virusul atinge scade la număr? Este cert că reinfectarea nu există (nici măcar la cei vaccinați infectați), și este cert că numărul total scade.

O posibilă explicație matematică ar fi că pur și simplu viteza de propagare a virusului a crescut. Cum nu toată populația a fost expusă și nu avem încă imunitate de turmă, ceva s-a întâmplat și virusul se propagă în 2021 mult mai repede ca în 2020. Dar asta nu înseamnă altceva decât un eșec al politicilor sanitare. E ca și cum nu am învățat nimic în 2020 când s-au aplicat metode standard (sau după ureche) de luptă cu virusul și când am avut viteza x de propagare, iar acum în 2021 avem x la pătrat …

Dar dacă explicația este doar viteza de propagare, este doar chestiune de timp până când vom avea efectul de turmă care nu poate fi negat, oricât de mulți experți medicali ar veni și l-ar mătrăși.

Cu privire la numărul de morți în creștere, din fericire aceste cazuri sunt punctuale. Chiar dacă per total numărul de morți este mai mare, rata de mortalitate este mai mică, semn fie că vaccinurile funcționează (deși nu în Israel – pe datele oficiale), fie că cei slabi și cu riscuri au murit deja, fie că lumea a cam început să învețe singură cum să lupte cu virusul (cel puțin în România).

Ca un alt amănunt statistici, cohortele s-au păstrat – atât sexul, vârsta, comorbiditățile etc, nimic nu s-a schimbat deși s-a încercat rebrandingul virusului cu Delta (și acum cu Omicron) și pomparea pe ideea că mutațiile atacă din ce în ce mai mult tinerii nu a prins, realitatea lovind puternic în acest element al narativului global care însă a fost suficient pentru a stimula vaccinarea tinerilor și a copiilor.

În concluzie sunt două variante care explică creșterea cifrelor cu infectarea în toate țările (și vaccinate și nevaccinate): 1 – cifrele nu sunt reale 2 – s-a schimbat ceva, e ceva nou în 2021 față de 2020 care a determinat creșterea vitezei de propagare a virusului.

O viată e lupta

Deși a rămas faimos cu un vers, poetul a fost un profet dacă privim prin prisma evenimentelor de astăzi. Iată alte câteva versuri profetice:

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Lupta vieții – George Coșbuc

Mă simt nevoit să revin cu un articol mai optimist decât cele anterioare pentru că mă gândesc că poate am cititori noi care nu parcurg toate articolele și nu au imaginea clară a perspectivei mele. De aceea fac un rezumat periodic ca să fie clar poziționarea mea și ca să subliniez unele aspecte.

În primul rând pe cei care nu au o raportare spirituală asupra războiului psihologic în care ne-a împins istoria, nu prea am ce să zic decăt să dea CTRL-F4 sau ALT-F4. Acest blog nu este pentru ei. În ciuda articolelor în care tangențial mai postez unele analize statistice, nu vor înțelege ce am de spus și limbajul meu nu este structurat pentru ei.

A crede sau nu că lupta nu este a cărnii ci a duhurilor este vital în argumentele pro și contra și în orice discuție trebuie să clarificăm contextul.

Acestea fiind zise, încep cu o concluzie. Optimist sunt cu privire la perspectivele în veșnicie ale celor care aleg poziționarea corectă, deoarece în rest, nu prea există motive de optimism. Fără perspectiva spirituală, nu avem a ne aștepta decât să fim pioni în marele joc de șah pe care miliardarii îl joacă cu populația. Niște șoricei alergați în labirint, asta suntem. Asta eram și înainte, doar că acum labirintul s-a aglomerat și miliardarii fac un purge.

Spiritual, situația e cu totul alta. Bătălia nu e pentru a supraviețui ci pentru a muri fără a primi pecetea și nici a face hora împreună cu cei care lucrează la pecete – fie conștient, fie inconștient. Dacă vom supraviețui fizic, asta nu este neapărat o victorie – deoarece dacă vom fi făcut compromisul, supraviețuire fizică nu are niciun sens. “Trăiești, dar ești mort” (Apocalipsa 3,1). Evident că războiul duhovnicesc este mult mai complex ca această pecete, dar cum am mai formulat, trăim la instanțierea în lumea fizică a acestui război. Pe lângă chestiunea pecetei, creștinii evident au oricum de luptat cu despătimirea și cu ispitele, fiind în război permanent.

De altfel, dacă abia acum trăiți stări de teama, frică, tensiune, stres etc și vă numiți creștin, înseamnă că nu ai prea fost creștin, căci diavolul se luptă cu creștinii. Dacă nu cu creștinii, cu cine credeți că se luptă diavolul? Cu Bill Gates? Încercă să-l îndemne să nu mai facă atâtea milostenii deoarece s-ar sfinți prea mult?!

Care să fie totuși umbra de optimism? Păi primul gând este că Dumnezeu nu ne dă o cruce mai grea decât cea pe care o putem purta. Asta a fost și va fi mereu. Și chiar dacă ne știm slabi și neputincioși și în general pierzători în lupta cu duhurile, citim la unii părinți că în vremurile din urmă Dumnezeu îi va întări pe cei aleși ca să poată lupta cu antihrist. Sunt nenumărate scrieri despre creștini cărăra le era frică de antihrist și întrebând părinți sporiți, primeau răspuns de genul: sfântul cutare s-a luptat cu diavolul în persoană, antihrist va fi om, deci de ce să te temi?

Mai ales noi românii, cercetând istoria recentă, avem pricini multe de optimism. Citind literatura de detenție prin perioada bolșevică vedem nenumărate exemple de luptă biruitoare. Și chiar dacă sunt și exemple de cădere, Dumnezeu știe cum să judece pe fiecare în parte și avem nădejde. Eu uitându-mă la trecutul recent, nu mă tem atât de mult de chinurile de care au avut parte martirii, cât de tristețea celor care supraviețuind pușcăriilor comuniste declarau că au pierdut starea pe care o aveau în pușcărie deoarece acolo se simțeau mai aproape de Dumnezeu. Dacă nu cumva și noi pierdem acum oportunitatea dea fi poziționați cum trebuie și nici măcar nu trăim bucuria pe care aceia au trăit-o în pușcărie și când vremea apocalipsei va trece, nici măcar nu ne vom învrednici de tânguirile acelora. În plus, dacă ei cu gura lor zic că au pierdut acea stare, înseamnă că sunt în pericol. Chiar dacă Dumnezeu nu va trece cu vederea jertfa lor, când tu spui cu gura ta că ai o stare mai puțin bună ca atunci când simțeai pe Dumnezeu mai aproape, adică conștientizezi o diminuare a luptei spirituale, eu zic că sunt motive clare de îngrijorare.

De departe, foarte probabil, principala problemă a fiecăruia e legată de semnele de întrebare ce să facă. Sunt multe alegeri și opțiuni și majoritatea au senzația că nu sunt pregătiți material. Unii încă mai duc o luptă în plan fizic, politic și sunt deznădăjduți de lașitatea poporului român. Încercați să vă întoarceți tot în istorie, oare cum se simțeau cei care au luat arma în mână și s-au retras în munți ca să lupte cu comuniștii, vâzând milioane de oameni care vin de bună voie și se înrolează în partid? Ce tristețe și amărăciune trebuie să fi simțit aceia.

Dar pregătirea fizică este cvasi-irelevantă. Niciodată nu vom putea fi pregătiți fizic cum trebuie. Și dacă mai este timp, nu pentru a ne pregăti fizic ne-a dat Dumnezeu acest timp.

Așadar optimismul vine din oportunitate. Așa cum cei care se fac unelte ale diavolului tot repetă că nu poți lăsa o criză bună să treacă și să se irosească (fără să faci “ce trebuie” – adică să resetezi lumea) tot așa și creștinii trebuie să vadă în această tăiere vizibilă și accelerată a beneficiilor lumii materiale un îndemn la apropierea către lumea de dincolo. Și deși Împărăția Cerurilor este cucerită de cei care o ia cu asalt, în altă parte zice că un împărat și-a trimis slujitorii la intersecții de drumuri ca să ia oameni și să-i invite la nunta fiicei sale. Deci iată că în împărăție se intră nu doar cu asalt, ci trimișii lui Dumnezeu stau la colț de drum, așteaptă îndelung să treacă cineva pe acolo și apoi îl cheamă la ospăț.

Și chiar de nu avem haină de nuntă, aceasta ne va fi dată. Puține tâlcuiri la această parabolă amintesc că haina de participare la nuntă se dădea la toți. Vina celui gonit că nu are haină de nuntă este că deși i-a fost dată (de către slujitori), pe drum (sau nu știm când) el și-a dat-o jos. Așa cum acum unii au sănătate de la Dumnezeu și de frica unei boli cu 99% rata de supraviețuire (cel puțin în Israel), își dau jos haina de botez …

CTP și cultura democratică

Nu prea îmi place să analizez oamenii cu probleme mentale dintre care CTP este evident unul. Că CTP nu are o minimă cultură democratică, mi-am dat seama devreme, încă de când lingea în cur PSD-ul și Iliescu. Hipsterii de azi nu au habar, deși Google îi poate ajuta. Dar acest gunoi, un dinozaur al unui regim de tristă amintire (“tranziția neo-bolșevită iliesciană”) care a mâncat ceva decenii din istoria României, mai are încă picioare solide și rezistă pe oglinda de spălat creiere și de aceea mă simt cumva obligat să vin cu o scurtă explicație.

Pe de o parte, am observat că CTP este o componentă a mașinăriei de fabricat consens despre care am vorbit în mai multe articole. Pe scurt, această mașinărie produce narativul care determină politica (prin presă și influenceri). Sursa narativului este discretă, în umbră dar putem vedea modul de acțiune și de producere a unui narativ de către punctele de distribuție a acestui consens. Bunăoară, cu privire la certificat, am explicat că acesta are rol de buletin de identitate global ca infrastructură de implementare a conformității ca monedă globală, pentru început. Ulterior, se intenționează transformarea acestuia în conector la server, gadget prin care vom primi softul genetic și instrucțiunile de urmat pentru a fi buni cetățeni, în opoziție cu “dușmanii poporului” sau “bandiții” cum erau catalogați în sistemul bolșevic. Rolurile certificatului și ale gadgetului cu care va fi upgradat sunt însă multiple și nu are rost să o lungim aici.

Funcțional CTP este operat de “moderatorii” de la Digi24 care tehnic au rol de CTC al produsului. CTP produce narativ și marfă conformă cu normele de producție și este verificat de moderatori. Deși uneori ce spune CTP nu pare conform specificațiilor, produsul iese totuși pe fabrică deoarece una e produsul alta e folosirea lui. Și la urma urmei, meșterul care face produsul nu trebuie să judece cum va fi acesta folosit deoarece e treaba agenților de marketing să învețe oamenii ce și cum. CTC-ul are rolul de a se asigura că produsul nu are ceva defecțiuni, cum ar fi de exemplu să înceapă CTP să zică că măștile nu mai sunt bune. Asta ar fi auto-anihilare, deoarece chiar dacă ar susține pe de o parte certificatul verde, CTP ar săpa la rădăcina unor simboluri importante. Ca o jucărie interesantă dar periculoasă pentru copii. Ceea ce nu e cazul acum cu această critică la adresa lui Rafila.

Deci deși pare o desincronizare în narativ, nu avem a face cu o manifestare a disonanței cognitive despre care am mai tratat. Concret, CTP îl critică pe Rafila că o dă întoarsă cu certificatul. Ca bolnav mintal și psihopat ce este, CTP face spumă că nu vede la pușcărie (sau torturați) pe cei care nu primesc cu vaccinul. Spun că este psihopat deoarece tremură când vine vorba de orice măsuri de coerciție care apar pe tapet și pare transplantat dintr-o epocă de tristă amintire pe care uneori o critică cu o falsă detașare, căci de fapt el este un tiran laș, fără putere, care în viața lui a folosit pixul ca armă deoarece nu s-a descurcat mai bine cu altele și deoarece altfel probabil nu ar fi rămas liber ci ar fi ajuns la pușcărie.

Rafila însă are o perspectivă mai de sus, și e departe de el renunțarea la certificat. Cunoscând planurile, și fiind sincronizat la modus operandi global, Rafila are altă misiune acum și este un general care luptă pe front și este criticat de un soldat tembel. Făcând o paralelă cu armata, Rafila așteaptă lansarea nuclearei, și CTP îl critică de ce a dat ordin la soldați să stea în bunker deocamdată, până ajunge racheta cu nucleara la destinație. Care racheta pare a fi acest omicron.

1 2 3 4 5 298