Varianta Delta are rata mortalității cât răceala simplă

Încă de la începutul verii spuneam că:

O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți).

5 Iunie – Momente de respiro

După pomparea aiuristică și eșuată pe amuzanta triple mutation indiană, a venit vremea deltei …

Prostimea nu înțelege o dată că Sars-Cov-2 este un virus articifial ARN cu posibilități limitate de mutație – doar un mic procent de gene pot să aibă mutații și prin urmare schimbările pot fi infime.

Ca principiu, orice virus, dacă devine mai răspândac (deci trebuie să ne sperie), obligator trebuie să aibă o rată a mortalității mai mică. E logic că virusul care își omoară gazdele mai repede, se răspândește mai greu decât cel care le omoară mai încet și le dă timp să dea boala și la alții.

Dar tot circul cu mutațiile este penibil: e la mintea cocoșului că o mutație nu va putea domina. Pe șleau, pe limba simplă pe care ar înțelege și capetele vorbitoare de la unele televiziuni, există competiție/război între mutații și niciuna nu e suficient de puternică încât să domine pe alta. Prin urmare, orice ar spune ăștia, spaimele sunt aiurea, pur și simplu nu există vreo posibilitate ca o nouă variantă să fie mai nasoală ca ce am avut parte. Doar dacă nu se decid să lanseze ei una nouă …

Dar iată ceva interesant. Un studiu care arată că varianta delta are o rată a mortalității similară răcelii banale

Via Christ Martenson

Asta arată studiul dar părerea mea este că Delta nu are nimic specific care să justifice o rată a mortalității diferite. Ce s-a schimbat este dobândirea imunității. Am mai repetat acest exemplu: când gripa normală a ajuns prima dată în Insulele Feroe, rata mortalității a fost de 5%, cu mult peste Covid în ziua de azi. E firesc ca după trecerea prin boală populația să aibă o rezistență mult diferită și cifrele să fie mult mai mici.

Dar nu vom auzi asta, vom auzi numai gogoși și sperieturi căci arhitecții noului reset nu dorm doar nu prea mai au alte gogoși mai elaborate și prostesc boporul cu fantasmagorii triviale ca aceste tulpini denumite hazliu după literele grecești ca să le-ajungă până la zeta când vor intreoduce deja nanobiți în vaccinuri și îi vor putea controla prin 5G.

Una peste alta, cel mai clar indicator al stabilității implementării noului reset este curajul cu care unele informații transpiră și se permite curgerea lor către bopor pentru a-l programa și a-l obișnui cum face țăranul cu boii la jug:

Now, the Israeli Health Ministry has discovered that the number of patients who had been infected prior to becoming infected again during the latest Delta-driven wave of the pandemic were less likely to be reinfected than patients who have only been vaccinated. The finding directly contradicts research spouted by American experts like Dr. Fauci, along with Pfizer and Moderna, who have previously insisted that the antibodies created by their jabs are more powerful than antibodies produced by natural infection (which is one reason even the previously infected have been asked to get vaccinated).

Zerohedge

Deci se pare că cei care au făcut vaccinul – care teoretic “i-a salvat!” sunt loviți mai nasol decât cei care nu s-au aliniat propagandei și nu au acceptat să se injecteze cu un ser experimental. Evident că știrea este bombă, dar nu va fi preluată ca o bombă împotriva vaccinului și la noi nu se va auzi deloc de ea. Repet, totul e făcut cu un scop, această declarație, în Israel, are scopul să fundamenteze vaccinarea periodică – acum a venit rândul să îi sperie din nou pe cei vaccinați ca să îi împingă la nivelul următor: să accepte ideea că vor trebui să se vaccineze periodic.

Din țarc în țarcul următor, pe loturi, oile sunt împinse din narativ în narativ către soluția finală.

Criza cipurilor

Criza cipurilor a ajuns și în România și se regăsește în cele mai variate domenii. M-am lovit și eu de ea la un motoraș solar la care … nu se mai primesc comenzi și nu se știe când o să se mai primească comenzi de la fabrică.

Nu se știe care e cauza acestei crize. Sunt doar zvonuri. Nu am văzut un reportaj clar care să explice de ce există această criză mai ales că este extrem de paradoxală: în epoca consumului de astăzi, la orice produs este cerere, producția vine din urmă rapid. Există tehnologie, există capacități industriale, există creditare. Se fabrică mii și mii de prostii și obiecte total inutile în lumea asta, cum de tocmai la cipuri , la care există cerere, să fie deficit de ofertă? De atâta timp!

Într-adevăr avem plandemia, dar cum de nu a fost această criză anul trecut și cum de la atâta timp de la carantinarea țărilor și sincopele în producție s-au văzut. Nu știu câți își mai amintesc de criza de anumite produse, gen hârtie igienică, făină etc. Multe se dădeau la rație, inclusiv în România și pe atunci ni se spunea că problemele sunt la desfacere, că fabricile produc. Culmea e că acum avem probleme la producție! Nu e cam sucită situația și explicațiile nu sunt prea superficiale?

Presa de astăzi este incapabilă să facă o analiză complexă și care să explice această criză. Ca și hyperinflația, ni se spune că și această criză va fi depășită. În SUA sunt apeluri și mesaje de încredere cum că SUA va produce cipuri. BS! Ca să produci cipuri ai nevoie de cipuri …

Explicația mea la această criză – fără să am dovezi – este că consumul a crescut atât de mult în China încât chinezii exportă mai puțin. Ca și în cazul creșterii prețurilor, unde am detaliat, eu cred ca tot China e de vină: pe de o parte, calitatea vieții crește și consumul a exploda, pe de altă parte, partidul are multe proiecte pe care le prioritizează (“drumul mătăsii”) și cumpără materii prime (și poate cipuri) pentru ele. Printre ultimele proiecte de care am aflat în care sunt incluși chinezii, ar fi o cale ferată în țările arabe.

Avem însă și alți factori posibili. Speculez. Nu am dovezi.

  1. hoardingul corporațiilor – deși îl cunoaștem ca pe un fenomen individual, după experiența din plandemie de anul trecut, cu siguranță că multe companii au zis: “never again” și au început să-și facă stocuri la greu, adică să facă hoarding; pe cât de nefezabilă pare stocarea de componente/materii prime aiurea, pe atât de mici sunt dobânzile la credite și orice ban stocat în bunuri materiale tangibile, fie ele cuie, roți dințate sau cipuri, este o investiție profitabilă
  2. minatul crypto – o mare felie din cipurile de procesoare și plăci video este cu siguranță cerut pentru plantațiile de ferme de minat criptomonede. Dar bineînțeles că nu doar cipurile și plăcile video fac parte din ce consumă o mină, deci … Dar cine ar investi în minat acum, la prețurile actuale? Rotschild spunea “cumpără când e sânge pe străzi”. Dacă nici acum nu avem sânge pe piața crypto …
  3. punctul de inflexiune – evident creșterea infinită este imposibilă; nu este deloc exclus – și acest scenariu este de departe cel mai periculos – ca punctul maxim de producție să fii fost depășit și resursele consumate, ce urmează fiind o curbă mai lunga sau mai scurtă în jos
  4. singularitatea: nu știm dacă nu cumva IA-ul a atins deja singularitatea și a început să-și producă fabrici pentru autoreplicare; hackeri IA sparg conturi bancare și trimit comenzi către diverse locații unde stochează componente pentru dezvoltarea unei întregi armate de roboți care să anihileze rasa umană

Iesirea din sistem – beneficii extra-plandemice

In articolul de astazi o sa abordez cateva aspecte teoretice ale iesirii din sistem in continuarea articolului anterior ale carui intrebari din final vor ramane insa pe viitor. M-am gandit insa ca – pentru simplificare – sa fac abstractie de epoca plandemiei si sa abordez problemele ca si cum aceasta nu ar fi fost, desi evident ca tot ce va urma in societate de acum inainte la nivel global, va avea amprenta ingineriei sociale exersate deja in etapa initiala a tehnocratiei prin asa- zisele lockdown-uri, prin masurile aberante de “securitate medicala”, prin bagarea pe gat a vaccinurilor, dar mai ales prin manipularea si folosirea auotmatonilor fara cap indocrinati cu usurinta de programatorii noului reset.

Dar sa zicem insa ca privim total neconspirationist beneficiile si problemele dezilipirii de sistemul standardizat de productie de bunuri, servicii si ideologii despre care am tratat cel putin aici.

Am mai explicat ca exista grade ale dependentei de acest sistem si prin urmare fiecare parghie de dependenta are problemele ei specifice (si beneficiile ei). Sa incepem cu mancarea. Este evident ca omul slab si prost care a fost creat sa fie o rotita cu un numar precis de dinti si cu un diametru exact in masinaria standardizata se va descurca foarte greu sa isi produca singur de mancare si nici macar nu concepe aceasta posibilitate, considerand pe cei care totusi fac asa ceva ca pe niste oameni ancestrali, ramasi in urma si care se descurca pentru ca … asta au facut toata viata si nu au incotro. Rotita sistemului nu poate concepe ca pentru cei care isi produc singuri de mancare cultivand legume si crescand animale, aceasta poate fi o alegere nu o constrangere.

In fapt, nu este deloc greu sa iti produci singur de mancare. O curte plina de gaini se poate intretine cu 2-3 ari de cereale care pot fi inchiriati in arenda. Dar daca vorbim de tineri in putere, la ce tehnologii sunt in prezent, cu o motosapa de 2000 de lei, 2-3 ari se pot munci lejer de un barbat din care poate intretine o curte de gaini, 2-3 porci si o capra din care pot trai lejer 5-6 oameni. Este posibil ca totusi tinarul mic fermier sa aiba nevoie sa mai munceasca cu ziua pe ici pe colo pentru a scoate un ban pentru benzina motosapei si pentru plata utilitatilor (curent, gunoi) si evident pentru bere.

Multi ne gandim cand vorbim de agricultura ca e greu sa fii fermier deoarece dai pe pere ce iei pe mere. Insa gandirea trebuie sa fie prin prisma productiei propriei hrane care crescuta in curta, va fi infinit mai buna si mai gustoasa decat cea cumparata de la hypermarket. Intr-adevar, un hipster cu un job “ok” isi poate cumpara o tona de fluffy yogurt pe an dar asta nu il va face fericit, in niciun caz la fel de fericit ca pe cel care isi face mancarea cu propriile maini, lucreaza pe camp printre plante si vede apusul, fluturii si alte minunatii ale naturii live nu pe backgroundul laptopului.

Dar am putea spune ca munca fizica este grea. Munca fizica este grea doar pentru handicapati. Din contra, cei care nu au parte de prea multa munca fizica chiar am auzit ca se duc la niste un fel de sali de sport le zic ei unde cica trag de niste fiare dar care nu au niciun scop, pur si simplu doar trag de ele aiurea, fara sa sape un pamant sau sa care ceva, doar ca sa faca muschi. Ori idiotenie mai crunta decat asta nu poate exista. Conceptul de fitness nu poate fi explicat unui om de acum 50 de ani deoarece este aberant. Noi ne-am obisnuit cu el si sistemul a produs aceasta anexa de “lifestyle” pentru a refula anumite nevoi firesti ale animalului post-modern plasat de “progresul” citadin in niste cutii ca niste inchisori in care omul liber de acum 100 de ani s-ar fi simtit efectiv prizonier. Fitness-ul si “activitatile sportive” nu fac decat sa fie un surogat de medicament de alinare a durerii nedefinite pe care omul o simte din cauza lipsei de activitate fizica si din cauza departarii de un mediu natural.

Am tot pus accentul pe mancare, dar oare ce alte nevoi esentiale de care are nevoie omul le ofera sistemul mai facil decat si le pot produce singuri oamenii liberi care realizeaza si practica independenta de sistem? Daca le luam la rand, toate nevoile din piramida necesitatilor sunt mult mai usor si mai real realizabile in afara sistemului decat in sistem.

Ca principiu, sistemul faciliteaza accesul la aceste nevoi cu un efort minimal. Aceasta este posibil din cauza cresterii exponentiale a eficientei. Culmea este ca promisiunea timpului liber care venea la pachet cu progresul industrial nu a fost realizata, ba din contra exista o relatie invers proportionala intre nivelul tehnic al unei munci si timpul liber pe care rotita care practica taskul respectiv il are. Programatorii de exemplu: sunt oamenii cu cel mai putin timp liber. Iar in cadrul programatorilor, cei mai buni au cel mai putin timp: managerii, team leaderii, seniorii sunt cei mai forjati. Muncesc din greu pentru un salariu baban, ca sa isi cumpere o super-masina pe care au sansa – pe langa traficul grotesc zilnic – sa o foloseasca o data pe an in traditionalul concediu programat si ala destul de in amanunt deoarece bibilica o data stricata, cu greu se mai poate decupla din hora si lucreaza si cand e scoasa din priza.

Doctorii de asemenea: nu poti face mare branza daca nu muncesti non-stop din greu. Cine are timp liber mai mult? Am auzit recent ca soferii de tractoare de astea noi si super-tehnologizate, sunt angajati pe tot timpul anului desi nu muncesc decat 3-4 luni pe an. Asta ca sa … fie motivati. Capsunarii (la propriu) de asemenea muncesc 2-3 luni pe ani ca sa stranga bani pentru ca restul sa frece menta acasa asteptand anul urmator si crescand un porc pe langa vatra batraneasca.

Principalele argumente pe care le-am auzit de la unele familii impotriva mutarii la tara a fost scoala. Copiii trebuie sa invete la o scoala buna. Sarmanii parinti, parca nu realizeaza pe ce lume traiesc. Noroc cu plandemia asta ca poate li se mai deschid si lor ochii. Cea mai buna scoala e scoala vietii, ideal pe camp sau pe santier. Un copil care pana la 20 de ani invata sa puna faianta are viitorul asigurat. Insa scoala nu doar ca il spala pe creier si in anihileaza ultimele relicve de moralitate crestina dar nici macar nu il invata ceva care ii va folosi pe viitor. Este din ce in ce mai clar si mai pe fata ca singurul scop al scolii a devenit formarea “omului nou” – idiotul util al globalismului, militantul activ pentru drepturile minoritatilor si aghiotantul lui Greta in lupta impotrivii incalzirii globale si a triumfului veganismului salvator.

Pentru final am lasat un subiect important: fericirea. Ce te poate face mai fericit, conformitatea si integrarea in sistem sau independenta si activarea in afara sistemului, intr-o mai mare sau mai mica masura, dupa posibilitatile fiecaruia. Ca o mica paranteza, desi in articolele mele despre sistem tot aduc chestiunea producerii independente a mancarii, independenta poate avea si alte forme. De exemplu, un freelancer care isi primeste platile in cryptomonede este poate la fel de liber de sistem pe cat este micul fermier care insa e nevoit sa foloseasca motosapa, deci are nevoie sa mearga la peco sa bage benzina. Ambii vor pica din picoare doar cand se va lua curentul si bitcoinul nu va mai valora nimic si o data cu curentul se va taia si alimentarea peco-ului, deci micul fermier va fi nevoit sa treaca pe cai – daca va fi in stare.

Deci poti fi fericit in afara sistemului? Da, mult mai fericit. Sistemul este total anti-uman si nu e greu de demonstrat. Fiind anti-uman, produce cel putin o stare de depresie generalizata si o nemultumire perpetua celor care se conformeaza si se integreaza. In afara sistemului, fiecare zi este ca un razboi: are victoriile si infrangerile ei. In afara sistemului, provocarile sunt majore si realizarile sunt epocale dar natura lor este total efemera. Prin urmare, in afara sistemului, viata este mult mai intensa, prin urmare simpla supravietuire te face fericit. Nu sunt de acord cu folosirea termenului de suzistenta: subzista mai degraba rotita care este pusa intr-un loc fix si care trebuie sa faca in aceeasi zi aceleasi miscari in acelasi ritm, marja de abatere fiind extrem de fina si in ciuda surogatelor propuse de sistem, monotonia si plafonarea nu pot fi evitate, indiferent de gradul de inteligenta. O gluma iesita din cadrul de conformitate si care ar putea sa rupa putin din monotonie, poate fi oricand taxata de sistem si individul trecut la un nivel de salarizare inferior unde va urma presiunea ratelor. Pentru cei din afara sistemului, in ciuda riscurilor si a provocarilor, fericirea este mult mai realizabila. Dar in cel mai rau caz, putem conclude ca fericirea depinde de caracter si de personalitate. Dar in afara sistemului caracterul se dezvolta mult mai amplu si potentialul de crestere a personalitatii este de asemenea cu totul altul. In sistem, fericirea este in cel mai bun caz un simplu slogan, un zaharel care te face sa mergi mai departe, o himera diafana. Intr-adevar exista drogurile, care in vest sunt de fapt apogeul pseudo-fericirii propuse de sistem. Este culmea ca zeci de ani de progres tehnologic si economic au dus la o societate fragmentata, in pragul colapsului economic global si in care majoritatea oamenilor consuma pastile de cap anti-depresive si anti-suicidale iar cand doresc “sa se simta bine” trebuie sa apeleze tot la pastile.

Fenomene Aeriene Neidentificate

Așa e acronimul pe care îl folosește armata în SUA pentru OZN-uri: Unidentified Aerial Phenomenon (UAP). O noua campanie de promovare a UAP-urilor a pornit în SUA, scopul fiind evident: creșterea bugetului deja exagerat al Complexului Militar-Industrial, adică mai mulți bani pentru băieții deștepți care au contracte “militare”.

Mare brânză informații nu găsim în noile rapoarte făcute public de armată cu privire la UAP. Ultimul a apărut pe 25 Iunie și îl puteți citi la adresa: https://www.dni.gov/files/ODNI/documents/assessments/Prelimary-Assessment-UAP-20210625.pdf

Din start raportul recunoaște că unele “observații” pot fi erori ale senzorilor: “Various forms of sensors that register UAP generally operate correctly and capture enough real data to allow initial assessments, but some UAP may be attributable to sensor anomalies”.

Toate poveștile cu OZN au un singur numitor comun de-a lungul timpului: sunt obscure, incerte, observațiile neclare, multe falsuri. Deși acum toată lumea are telefoane și poate filma video rapid orice fenomen și deși telescoapele din sateliți pot face poze clare pe pământ în multe locuri, putând să vadă titlurile unui ziar deschis, nu avem încă o poză necontestată a unui OZN. Totul e la nivel de radare, observații ale unor oameni (care pot fi fantasme rezultate din boli de cap) sau alte înregistrări ale … senzorilor.

Culmea este că acest mic important amănunt – faptul că de peste 50 de ani, de când SF-ul a s-a impus puternic în noile mitologii moderne ale omului post-modern areligios avem același tip de înregistrări deși tehnica și penetrarea capacităților de înregistrare sunt la cu totul alte niveluri, este total ignorat când în presă apar “experți” care comentează “fenomenele”.

Fenomenul UAP și dezbaterea lui în presă este interesant de urmărit deoarece putem face multe paralele cu plandemia. Scopul este același: de inserție în mentalul colectiv a unui posibil inamic invizibil care este extrem de periculos și pentru care avem nevoie să dăm (statul să dea) bani mulți unor “agenții”.

Neavând nicio observație concretă, irefutabilă care poate să sugereze proveniența extraterestră, “experții” nu au altceva de făcut, decât să sugereze “puterili străini” … chinezii pot fi în spatele acestor aparate de zbor neidentificate cu performanțe care depășesc tehnologic capabilitățile SUA: “UAP would also represent a national security challenge if they are foreign adversary collection platforms or provide evidence a potential adversary has developed either a
breakthrough or disruptive technology”.

Totodată, ce nu se spune în raport, dar am aflat de la niscavai comentatori, este că cei care au făcut raportul (OFFICE OF THE DIRECTOR OF NATIONAL INTELLIGENCE) nu au acces la proiectele “black” cum a fost de exemplu avionul invizibil. Nu știu cât de ok este ca proiectele cele mai avansate tehnologic să fie ținute ascuns prea mulți ani, dar cert este că tot ce se spune de UAP în acest raport nu ia în considerare că acele observații pot avea ca sursă anumite proiecte ultra-secrete chiar ale SUA. Cam la fel cum se ignoră acum faptul că virusul a ieșit din laborator. Avem deci vaccin, virusul e periculos, trebuie să facem vaccinul dar în toată discuția, pur și simplu ignorăm o mare parte de adevăr: virusul a ieșit din laborator și poate a fost lansat tocmai de companiile producătoare de vaccinuri ca să facă experimente pe noi.

Există o competiție puternică în SUA pentru distribuirea trilioanelor de dolari tipărite. Sume astronomice cu mult peste imaginația melteanului de rând sunt alocate diverselor proiecte “de infrastructură”. Trump a băgat și el bani mulți în armată și nu numai. Competiția se duce pe spinarea cetățeanului tembel și pe bătălia vectorilor de opinie care trebuie să susțină ideea că poate …. chinezii sau rușii sunt mai avansați deși bugetul SUA este de 40 de ori cât al tuturor celorlalte armate (China + Rusia + restul lumii) și prin urmare, și din cauza acestor rapoarte despre UAP, trebuie dați și mai mulți bani armatei, adică Complexului Militar Industrial. Într-un fel, întoarcerea atenției către armată de la vaccinuri ar fi îmbucurătoare, ar semnala o întoarcere la normal. Dar normalul de acum nu este deloc normalul dinaintea plandemiei: bugetul Fed-ului a explodat, s-au tipărit trilioane de dolari, record al tuturor timpurilor, nu mai există nicio responsbilitate financiară, există chiar o represiune asupra celor care nu cheltuiesc banii și încearcă să obțină randamente din depozite sau investiții sigure, pe scurt finanțele de astăzi sunt deja cu totul altceva decât finanțele de acum un an când măcare exista o limită lunară a volumului de hârtie tipărită.

Prin urmare, hodl!

Ieșirea din sistem

Ieșirea din sistem pare o misiune complexă, dar cu toate acestea, există oameni care se află într-un punct în care sunt mai mult în afara sistemului decât în sistem. Ca să vă dați seama unde vă aflați, trebuie doar să vă puneți întrebarea: pentru mâncare aveți nevoie să mergeți la magazin sau nu? O a doua întrebare este: vă uitați la televizor sau nu?

Există mai multe tipuri de delimitări: una fizică și una mentală, sau psihologică. Cea fizică presupune ca dependența noastră de ce produce sistemul să fie minimală. Se înțelege că necesitățile primare sunt cele la care ne referim aici: casă, masă, pat etc. Prima legătură este proprietatea: ai proprietate, ai o bilă albă. Stai cu chirie sau ai credit, ai o bilă neagră. Apoi trecem la încălzire și utilitățile de bază din locuință: plătești pentru ele sau te descurci fără să dai bani? Știu că folosirea veceului din curte e văzută de creierele tipizate contemporane ca ceva arhaic, rămas în urmă, dar în discuția noastră un veceu în curte înseamnă o bilă albă: cheltuieli minimale de întreținere și fiabilitate maximă. Practic, un veceu în curte are nevoie doar de două trei blăni la ceva timp pe când unul într-un apartament într-un bloc central, în caz de nevoie, un instalator costă 2-300 lei per intervenție, pe lângă materiale. Iar apa curentă crește de la lună la lună și statul te pune să plătești chiar și ploaia la pachet cu apa curentă.

Am ajuns la un punct în care trebuie să încercăm să mai aruncăm nistavai pastile roșii împrejur. Multe creiere tipizate gândesc că confortul este ceva musai de dorit și ceva extraordinar. Confortul este deja componentă a programării mentale a omului modern inclusă în categoria “obligator” sau “fără de care ieșim în stradă”. În lumea reală nu prea există corelație între confort și fericire, ba din contră, putem aduce unele explicații de ce confortul este de fapt doar similar unui drog, ceva care trebuie să fie disponibil pentru că altfel omul nu poate să trăiască normal. Așa cum unui dependent de droguri, starea de normalitate îi este adusă doar prin dozarea corespunzătoare cu drogul de care e dependent, tot așa și creierele tipizate nu concep că pot să existe oameni fericiți, sau normali, care nu au parte de confor la același nivel cu ei și nici măcar nu îi duc lipsa. Nea Vasile, de exemplu, udă lămâii cu apă de la puț, cu găleata, nu cu furtunul de la rețea, să nu plătească aiurea, deoarece are pensia mică. Deși probabil pensia lui e mai mare decât salariul la mulți care lucrează în privat și nu ar cheltui o avere, Nea Vasile nu udă de la rețea deoarece confortul udatului cu furtunul de la rețea în detrimentul puțului din care scoate apa cu ceva efort, este irelevant în ecuația totală a fericirii în viziunea sa. Doar nouă celor care suntem obișnuiți să învârtim de un robinet ca să curgă apă ni se pare important confortul de a uda cât mai automat, cu furtunul direct conectate, o curte de 800mp plină de lămâi. Dar această gândire eronată vine din lipsa unor experiențe similare cu ale lui Nea Vasile care probabil se simte minunat plimbând stropitoarea prin curte, printre lămâi, în loc să își tragă un picurător și să stea pe Netflix în acest timp văzând povești fantastice plăsmuite de alții în loc să avem experiețe frumoase reale pe cont propriu.

Mergând mai departe pe lanțul de dependențe de sistem, putem trece la mâncare unde lucrurile sunt simple: dacă mergi la magazin esti dependent total de sistem. Dacă mergi la hypermarket ești chiar captiv și influențabil. Hypermarketul spre deosebire de magazin este un labirint psihologic din care cu greu vei putea scăpa tentației de a cumpăra nu doar ce ai necesar și nu te arunca în achiziții inutile. Asta se datorează faptului că oameni deștepți și pregătiți au ca job să aranjeze marfa și raioanele astfel încât tu să cumperi mai mult. Ceea ce nu e cazul la un simplu magazin unde chiar dacă are o vitrină două cu produse atrăgătoare, nu are 10-15 branduri pentru fiecare produs în parte și nici 10-20 soiuri de fructe de care nici nu ai auzit și pe care să te ademenească să le cumperi în loc să te mulțumească cireșele și vișinele din curtea ta. Cel mai clar semn al gravității hypermarketurilor datorată programării psihologice este atunci când pentru a cumpăra o pâine sau ceva care se găsește la un magazin mic, preferăm să mergem la un hypermarket deși realizăm iraționalitatea acestei porniri.

Nu o să mai continui pe lista dependențelor fizice de sistem și pe arătarea punctelor vulnerabile unde se manifestă văzut sau nevăzut dependența de sistem deoarece cred că este foarte simplu: acolo unde trebuie să scoți bani din buzunar și să te duci să cumperi, te apropi de sistem și acolo unde te descurci singur, ești liber de sistem.

Am mai scris câteva articole despre ce înțeleg eu prin sistem dintre care recomand acesta și acesta. Nu cred însă că am explicat prea bine de ce este necesară ruperea de sistem. Pun pariu că majoritatea cititorilor mei – la acest tip de articole – sunt precupați (ca să nu zic obsedați) de apocalipsă și sunt convinși că e peste colț. Eu când lovesc în sistem, am cu totul alte motive. Sistemul este în esență un pseudo-dumnezeu, dacă nu prin ontologie, prin formatarea, matrițarea și mai apoi ideologizarea forțată. Altfel spus, lanțurile de producție și distribuție standardizată de care am mai amintit, nu sunt doar agregate complexe fizice ci implicațiile lor sunt mult mai … periculoase, ajungând până la sfera religiosului chiar. O să explic.

Avem așadar societatea actuală (sfârșitul istoriei, epoca care urmează post-modernismului, desăvârșirea relativizării totale și festivismul dezintegrarii și auto-anihilării sociale și individuale) care propune standardizarea pe toate planurile: de la seria de vaccinuri pe care trebuie să o facă un bebe, până la manualele de educație sexuală pentru copiii de grădiniță și în final până la impunerea autorizării (deci standardizării) companiilor funerare care au voie să ridice morții din spital. Nu doar produsele sunt standard, nu doar etichetele trebuie să fie standard, să conțină anumite informații, să fie în toate limbile, etc. Nu doar cetățenii trebuie să folosească același limbaj (rrom, nu țigan) dar chiar și fericirea este interzisă dacă nu te aliniezi ideologic (de ex: sportivii nu se pot bucura de meci fără să îngenuncheze pentru BLM).

Roadele sistemului – lanțul standardizat de producție și distribuție de bunuri, servicii și matrice de comportament – se pot însă vedea: omenirea nu e mai fericită ci omul pare într-un continuu război: ba cu teroriștii, ba cu virușii, ba cu rușii, ba cu hackerii, ba cu fake-news-urile etc. Pentru a-și menține gravitația și pentru a atrage în sfera lui domenii cât mai extinse ale universului uman, după ce oricum aproape a devorat întreaga societate, sistemul avansează rapid spre individ și aici trecem la riscurile psihologice și implicațiile spirituale ale dependenței de sistem.

Secretul fericirii propuse de sistem nu e prea complicat ci poate fi ușor pus pe tavă: te naști, mergi la grădiniță unde înveți să fii cetățean model și să accepți homosexualitatea și uiți că ești român acceptând cu ușurință toate națiile și ignorând defectele unora, mergi la școală și ești spălat pe creier că evoluționismul e sfânt și Big Bang-ul e real, totodată afli că Eminescu era ateu și că nu este poetul neamului, faci ceva schimb de experiență cu bulgarii (mai mult ca să se plimbe profesorii) și vezi că cefele lor nu sunt mari și UE e cool pentru că îți plătește cazarea de 2-3 nopți la un hotel jegos de 3 stele ca să îți extinzi orizontul cultural. Apoi, dai la facultate unde afli de BLM, pronume multiple și în rest mai nimic după care ajungi să faci catering ca să câștigi un ban de mers la cluburi (când nu e carantină). Apoi, poate încerci un job, poate vânezi o carieră (ce e aia, că nimeni nu a murit carierist fericit) și pe la 30 de ani sistemul acceptă să te căsătorești (dacă ții musai). Faci un copil, maxim doi (dacă ești nebun) și apoi intri în cursa de șoricel: credit, mașină, apartament, mașină pentru nevastă, laptop pentru copil, meditații și alte descoperiri de card, poate o vacanță pe an căutată pe net și imaginată ore întregi tot restul anului aproape în fiecare zi, neflix la greu și toate celelalte suzete digitale de calmat aspirațiile intelectuale și adăpat setea firească de poveste și ludic cu tot felul de băuturi sintetice pline de chimicale.

Nu mai zic de ce se întâmplă dacă în orice etapă nu prea te aliniezi sistemului și rămâi în urmă. Dacă cumva lucrezi la vreo multinațională și îndrăznești să zici ceva de gay, te trezești că zbori și pierzi deja etapa cu creditele, că pa-pa salarii mari, trebuie să te reprofilezi, dar între timp ai deja super-rate. Apoi, numai să-ți pună Dumnezeu mâna în cap să dai peste bărbat sau nevastă cu bani că altfel, pa-pa tot ce am enumerat mai sus și prin urmare fericire – așa cum ți-o propune sistemul.

Dar chiar fără frecușurile acestei curse de șoricel, marea problem a sistemului este că îți oferă o falsă iluzie de siguranță și îți inhibă abilitățile de rezolvat probleme reale cu forțe proprii. Într-adevăr și fuga în sistem te forjează și vine cu tot felul de provocări dar de cele mai multe ori acestea sunt doar darea pe față a hibelor sistemului pe care puțini le văd și reușesc să primească pastila roșie. În fapt, în lumea reală (spre deosebire de flimul Matrix) nu avem nevoie de Morpheus, deoarece Dumnezeu ne trage deseori de mână arătându-ne că încrederea exagerată în sistem dăunează grav sănătății spirituale dar mai ales periclitează posibiltatea fericirii, deoarece așa cum un drog nu aduce împlinire, nici sistemul, prin himerele sale propuse omului (creierelor tipizate contemporane) nu face decât să mențină starea de dependență (gravitație) echivalentă cu starea (pseudo) normală de funcționare (cât de cât) a unui drogat doar dupa inhalarea unei doze cel puțin la fel de mare ca cea dinaintea ei.

Poate părea puțin trasă de păr analiza mea, în sensul că unora neobișnuiți cu limbajul, li se pare exagerat rolul și amploarea pe care o dau sistemului. Dar, realitatea este evidentă și foarte clară, mai ales în zilele noastre de plandemie când vedem efectuarea acestui salt de la o societate cu narativ și prioritați exclusiv economice la una totalitară care-și asumă și rolul de doctor și care vrea să te facă bine cu sau fără voia ta și care poate să te sancționeze economic și dacă nu te aliniezi ideologic și răspândești “conspirații” care nu sunt din “surse oficiale”. România a fost relativ ferită și cu excepția holocaustului și a CNCD-ului, cruciadele ideologice ale Noului Reset nu prea s-au manifestat la fel de pregnant ca afara. Dar este doar un delay …

Indiferent însă de starea actuală și posibila deraiere și mai gravă înspre ranforsarea ideologiei pe matricea standard de control și comandă, chiar dacă ne-am rezuma la componenta economică este cert că oferta sistemului nu este compatibilă cu fericirea și împlinirea care pot avea loc în afara sistemului în rândul oamenilor liberi. Oricât de pricepuți am fi să facem slalom printre filtrele de control ale sistemului și oricât de imuni ne-am crede la nivel psihologic față de manipularea directă sau indirectă a sistemului, ceea ce nu trebuie să pierdem din vedere niciodată este că în esență adevărații ingineri ai sistemului sunt diavoli și un anume duh există în toate șuruburile și piulițele, în toate camerele, subsolurile sau lăzile sistemului, în ultimă instanță orice tangență cu sistemul ne expune la această poluare.

Rămân în final, câteva întrebări pe care nu mai am răbdare să le abordez aici: ce sunt oamenii liberi, mai există altceva în afară de sistem, trebuie să fim preocupați de cei captivi și foarte captivi în sistem dintre cei dragi nouă, putem și dacă da, cum să facem să ieșim din sistem etc. La toate acestea și la eventuale alte întrebări venite … într-un viitor articol.

Este Bitcoinul soluția la viitoarea hiperinflație?

Fie inflatie, fie hyperinflație, fie deflație, este clar că ceva putred se întâmplă.

Mai nou, după ce în articolul anterior menționam de dublarea prețului la materiale de construcții, cum ar fi fierul și lemnul și ma bucuram de observația lui Valentin care a salutat în video-ul său că la ciment încă nu s-au mărit prețurile, iată că dacă mai aveam îndoieli că inflația se limitează la unele materiale de construcții, avem dovezii că nici vorbă: gazul a crescut de la 17 la 30 euro iar petrolul de la 50 la 74 de dolari – conform ZF.

Informațiile sunt însă dubioase. Citesc tot în ZF că UE ne asigură că hyperinflația nu e cancer și doar un guturai în timp ce China ia măsuri împotriva inflației forțând reducerile de prețuri pentru a calma situația. Altfel zis, controlul prețurilor. Între timp, în Indiana, guvernatorul a tăiat ajutoarele federale de șomaj pe motiv că sunt prea multe locuri de muncă neocupate și paraziții prea mulți.

Una peste alta, fiatul devine pe zi ce trece mai irelevant și întrebarea dacă crypto e soluția stă pe buzele tuturor. Din start trebuie să spun: nu va luați după mine, nu am un track record prea bun la investiții. Dar pe zi ce trece cred că Bitcoinul va rămâne #1 și nu va avea cum să fie anihilat. Dar problemele Bitcoinului sunt multiple și dacă ar fi să le enumăr, nici nu știu de unde să încep.

De la manipularea balenelor la wild-wild-west-ul în ceea ce privește manipularea unor influenceri cum ar fi Elon Musk, până la problema fee-urilor care nu au decât să crească și iluzia descentralizării. Nu aud în multe locuri, dar îmi place să repet asta: Bitcoin care se pretinde descentralizat, are codul sursă găzduit pe Github deținută de Microsoft. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă dorește, Microsoft poate să șorteze BTC-ul pe futures-uri și să taie Bitcoin-ul de pe github din cauza … clauzelor comunitare sau cum le-or zice la ei. Chiar dacă îl pun înapoi ulterior în funcțiune sau se mută pe alt server, o simplă mișcare venită din partea unui singur pseudo-nod cu putere de control asupra întregului ecosistem, poate da în urmă cu ani, sau da o lovitură fatală “zmeului” bitcoin.

Dar Bitcoinul are un singur argument contra pentru cei care doresc să trăiască descentralizarea și nu doar să o mimeze: minerii au încă nevoie de energie care poate fi tăiată și ea dacă se ajunge în punctul în care Bitcoinul își îndeplinește promisiunea și pe lângă funcția de crypto-cazino începe să joace și alte roluri cum ar fi rolul de … bani!

Este însă foarte posibil ca peste câteva luni să regretăm că nu am deținut cipsuri la cazino în locul hârtiei igienice pe care scrie USD, CHF, EUR sau RON. În cele din urmă, turma dictează și dacă suficienți de mulți oameni se aruncă în barca bitcoin – poate doar pentru că e mai la îndemână, nu exclud ca cifra de 200.000$ pe care o profețește nebunul de Max Keiser să fie atinsă.

În concluzie mă rezum la a răspunde banal la întrebarea din titlu: POSIBIL. Mai ales pe termen mediu, Bitcoin poate fi o soluție, mai ales dacă ne gândim la alternative care toate sunt la cote maxime și riscuri pe măsură. Prin alternative nu mă refer la altcoinuri – care nu mă interesează deloc și pe care le ignor, nefiind maximalist.

În funcție de domeniul în care activăm fiecare, evident că mai există niscavai alternative, pe ici pe colo. Eu de exemplu vânez domenii ro interesante …

Este criza cauzată de hyperinflație “soluția” de backup a neo-resetatorilor?

Nu știu! Dar ce se întâmplă nu e normal și nu e doar consecința tiparniței Fed-ului.

Criza din domeniul construcțiilor începe încet-încet să iasa la suprafață deși a început încă de prim martie când la majoritatea produselor deja se realizase un salt de 20-30%. În timp ce Cuțu doarme pe el și dă din coadă că “experții” de la BNR i-au scos din pix o inflație de 2% ca la carte, șocuri după șocuri lovesc domeniul construcțiilor.

Pentru cine nu știe încă pe ce lume trăiește, un scurt intro explicativ (de 20 de min) îl aveți mai jos:

Mă delimitez de Valentin când vine vorba de interpretarea cauzelor, dar în rest, ce prezintă el sunt realități și într-adevăr în funcție de produs, există creșteri de 100% sau doar de 50%.

Ce este însă ciudat la această hyperinflație este că deși prețurile cresc, marfa dispare … Dar sunt mai multe semne de întrebare, prin urmare să le luăm pe rând.

În primul rând, este inflația doar pe domeniul construcțiilor? Nu! Cel puțin pe salarii, acestea au crescut, depășind nivelul de înainte de plandemie. Culmea că au crescut salariile fără mărirea salariului minim – ca fapt divers, care contrazice bolșevicii care cred că doar ei sunt garanții prosperității când măresc salariile din pix.

Dar de ce să fii crescut salariile la noi? Deoarece, au crescut cheltuielile oamenilor și deoarece piata funcționează. Oare? Dar care piață? Păi în primul rând piața creditelor, care duduie. Pe lângă moratoriumul la plata dobânzilor oferit în timpul plandemiei, statul încă oferă nenumărate facilități și băncile aleargă după oameni și după firme cu creditele. Cum tipărirea de bani a fost văzută în criza din 2008 ca singura soluție, ideea genială de a tipări fără remușcări s-a intersectat cu “necesitatea” stimulării de către stat a cheltuielilor și prin urmare, fenomenul care a dus la hyperinflația din Iugoslavia este acum repetat la nivelul UE și la nivelul fiecărui bloc economic în parte.

Deci, așa cum zice și Valentin în video, inflația este globală. Și ca domenii (deci nu doar construcțiile) și ca monedă (deci nu doar în lei ci și în dolar). Dar care să fie cauza? O explicație ar fi tipărirea de bani. Dar după cum s-a dovedit, tipărirea de bani, fără creșterea vitezei de circulație a banilor în economie, nu produce inflație. Să nu uităm că toata perioada post 2008 a fost caracterizată de deflație, în ciuda creșterii explozive a masei monetare și a relaxării creditării. Pe de altă parte, în SUA, fondul Black Rock a anunțat că achiziționează de la creditaci casele la un preț “foarte bun”. Deoarece dobânzile sunt zero și posibilitățile de randament limitate, mariii investitori achiziționează bunuri fizice care au perspectiva să crească în viitor. Și cum în SUA vedem că marile orașe sunt distruse de anarhie, iar aglomerările urbane nu mai sunt … atractive, ca să nu zicem mai mult, casele sunt clar din ce în ce mai atractive. Imobiliarele de altfel, sunt clar o investiție sigură în vremuri de criză. Să zicem deci că achiziția de case în SUA a cerut lemn mult și prin urmare a crescut prețul în toată lumea.

Pe lângă lemn, avem însă criza semiconductorilor la care eu încă nu i-am înțeles cauza. Câtă vreme există cerere și cum în ziua de astăzi cu atâtea automatizări, cu petrol care anul trecut pe vremea asta era la prețuri negative, nu văd cum să nu se poată adapta producătorii la cerere după atâta timp. Prin urmare, există ceva putred, dar ce să fie?

Una dintre teoriile pe care le-a auzit Valentin ar fi că SUA sabotează China, blocând containerele … Nu văd de ce și nu văd cum. Cu siguranță mare parte din navele de transport marfă sunt ale chinezilor și acest șantaj nu văd ce rol ar avea, ce impact. Să nu mai vândă China mărfuri în întreaga lume? Păi și de unde să cumpărăm? Noi capacități de producție sunt fantasme. Poate o parte din producție să mai se relocheze, dar tot în țări cu mana de lucru ieftină. Eu nu văd americanul începând de mâine să producă chinezerii la aceleași prețuri …

Principala mea teorie ar fi ca China are o creștere masivă internă a consumului și prin urmare cererea de produse a crescut foarte mult la interior și prin urmare, nu mai exportă. Paralel cu tipărirea de bani și devalorizarea dolarului, cererea internă a sugrumat efectiv oferta pentru exterior și a crescut prețurile. China a făcut achiziții masive de materii prime, poate mai mult ca în 2008. Atunci se pregătea să construiască masiv ca să compenseze scăderea cererii de marfă la nivel global. Acum probabil cererea internă este cauza, deși poate pur și simplu stochează materiile prime pentru a nu pierde din devalorizarea accelerată a dolarului cauzată de tipărirea de dolari, dobânzile mici și mai ales politicile de relaxare fiscală, donațiile cu spoiala de “ajutor de plandemie” etc.

Ca o mică paranteză, dacă vrem să știm când va intra SUA în implozie, deși e greu de făcut previziuni cu privire la viitor, eu pot să profețesc că va pica în timpul unor pomeni electorale aberante oferite de democrați.

Dar în SUA ar fi zvonuri de introducere a unui plafon peste care taxarea să fie masivă. Știu că miliardarii și bogătașii au scheme complexe de evaziune și protecție a asset-urilor, da mă gândesc că o parte din bani se pot duce pe materii prime pentru a le fi stocată valoarea pentru o perioadă în care moneda fiat va trece prin turbulențe masive.

În final, cu privire la titlu, doresc doar să recapitulez: avem pe de o parte tipărirea de dolari, euroi (nu chiar la fel de mulți) și toate celelalte. Evident că japonezii tipăresc continuu deoarece abia fac față la plata ratelor care sunt deja o felie mare din PIB chiar la dobânzi zero. Chinezii nu știu ce fac, dar PIB-ul lor a crescut cu 16% în primul trimestru, deci este clar o efervescență economică fără precedent. Părerea mea este că deși chinezii mint, o parte din această creștere e reală tocmai datorită creșterii nivelului de trai. Chinezul mediu începe să vrea din ce în ce mai multe, fiind chiar mai materialiști decât boomerșii americanilor. Ori, de unde atât de multe produse pentru miliarde de chinezoi? Tot din producția internă. De altfel, teoria intrării americii într-o perioadă neagră economic e profețită de ceva timp de Peter Schiff care zicea: când chinezii își vor da seama că bunurile pe care le produc ei, nu trebuie să le dea pe hârtiile tipărite de fed ci le pot consuma chiar ei, intern, China se va decupla de lume și toate vor fi mai scumpe. Atunci va fi o cădere masivă a nivelului de trai al americanului de rând. Și evident al românului …

Chiar și cu cererea Chinei și mai ales dacă cauza inflației e tiparnița, eu unul nu găsesc o explicație logică pentru lipsa mărfii. Chiar dacă prețurile cresc, puterea de cumpărare în China nu crește cu 100% de pe o zi pe alta, cum vedem în analizele de preț date de Valentin. De aceea, e posibil să fie ceva putred și să se dorească producerea unei noi crize, care de data asta va fi criza a toate: nu fier, nu lemn, nu papa, nu bani.

~ ~ ~ ~

Alte articole pe aceeași temă:

17 iunie 2021 – Latest PPI Results Show Construction Material Cost Increases Still Alarming

1 2 3 288