De ce termenul „familia traditionala” nu este corect?

Mama, tata, copiii, bunicii, unchii, etc. Problema cu termenul „familie traditionala” este ca priveste inapoi si intr-un fel sugereaza ca este ceva ce exista inainte, functiona, dar in prezent, era moderna are nevoie de altceva nou, altceva … diferit.

„Familia naturala” este un termen pozitiv! Prea mult din problemele sociale abordate de conservatorism se focuseaza pe chestiuni negative: „ne opunem la asta, ne opunem la cealalta”. Ne opunem contraceptivelor, ne opunem avortului, ne opunem casatoriei poponarilor si lesbienelor … Uneori, este bine sa te opui la chestii, dar termenul familia naturala este o expresie pozitiva si leaga realitatea pretioasa a unei familii cu ordinea naturala a creatiei ca parte a vointei lui Dumnezeu. – prof. Allan Carlson

De ceva vreme tot vroiam sa scriu un articol prin care sa imi exprim starea de giftuire cu privire la reactionismul (bland spus) exagerat al unor ortodocsi pe teme binecunoscute: homosexuali, cipuri, educatie, internet, masoni, etc. Un duh intunecat si sumbru pare sa te cuprinda cand citesti articole in principalele publicatii ortodoxe ca popularitate sau cand asculti conferintele cu titluri pompoase ale unor personaje super-uzate care indiferent de titlul conferintei, trateaza mereu aceleasi subiecte grave cu aceeasi abordare apocaliptica, enumerand mereu aceleasi temeri fantasmagorice, aceleasi „informatii stiintifice” cu privire la efectul internetului asupra copiilor si altele asemanatoare. Ba mai nou, am vazut pe youtube un interviu cu doamna Aspazia Otel Petrescu de la care aflam ca a fost inventata periculoasa nanoparticula prin care oamenii de stiinta au creat o constiinta fara Dumnezeu. Este un exemplu rar intalnit, dar denota duhul de care vorbeam: un duh care sperie inutil, raspandeste dezinformare intr-un grad mai mare sau mai mic, nu ne hraneste cu nimic folositor, nu aduce nici un plus vietii noastre si nici macar nu pune punctul pe ‘i’, pe problemele cu adevarat importante, ca sa nu mai vorbim de eficienta solutiilor propuse, caci si contextul unui discurs nu trebuie neglijat chiar daca inevitabil orice cuvant spus sau scris o sa ajunga pe youtube sau pe facebook …

Fear-porn-ul unor frati ortodocsi nu este insa ceva nou si specific, internetul mai ales oferind o platforma propice raspandirii oricaror informatii si abordari de toate nuantele, de la frica de apocalipsa, de e-uri, de vaccinuri, pana la discutii despre ozn-uri, despre aur, despre supravietuire etc. Exista un forum pe internet pentru orice curent, dar asta nu este neaparat bine si nu are mai deloc un efect de stimulare a gandirii si orientarii in viata a oamenilor.

Supraincarcarea informationala ca fenomen este binecunoscut inca de cateva decade. Mai rau este insa cand supraincarcarea produce si infoxicare si deosebirea duhurilor este din ce in ce mai greu de realizat pentru omul contemporan, mai ales in lipsa scepticismului si a vigilentei cu privire la orice sursa de informatie dar mai ales la substraturile, contextul si scopul cu care ne vin acele informatii.

Alunecarea in capcanele pe care abundenta de informatie ni le aduce inevitabil este cu atat mai grava cu cat suntem stapaniti de mandrie si ne bazam pe inteligenta noastra, pe talentele dobandite si nu concepem ca am putea gresi. Semnul cel mai usor prin care ne putem depista gradul de mandrie este poate si urmarirea soliditatii opiniilor noastre, a procentului de opinii pe care ni le-am schimbat, a gradului de convingere pe care il asociem fiecarei opinii, dar mai ales a clasificarii acestora. Cu siguranta un om care nu isi schimba nici o opinie, chiar in fata evidentelor, este un om mandru. Cu siguranta un om care cauta doar argumente care sa ii sustina convingerile si se fereste de orice informatii care i-ar putea clinti in vreun fel convingerile, este un om mandru. Mintea umana are clar o afinitate si o inclinare catre extragerea concluziilor si perceptia realitatilor care ii sunt familiare si nu e greu ca mintea stramba sa le strambe pe toate. De aceea, scepticismul si atentia sporita in formarea convingerilor si dobandirea cunostintelor trebuie sa ne insoteasca la orice pas.

Evident există convingeri importante si convingeri mai putin sau deloc importante, unele avand efect in viata noastra, altele neavand cel putin un efect vizibil. Dar poate si mai bine este sa cantarim in ce masura viata noastra se contopeste cu convingerile pe care le avem si in ce masura am cautat sa tindem cu viata catre convingerile noastre si sa ne sporim orizontul intelegerii si prin exercitiul realitatii, nu doar prin slefuirea unor pareri si imbracarea unei imagini false, care sa ne proiecteze in exterior intr-un alt fel decat suntem in realitate, care realitate nu este data decat de confruntarea vietii noastre cu adevarurile pe care le marturisim. Putini oameni intra in viata pe teren, majoritatea stau in tribune si ridica pumnii, striga ca nebunii, le spun jucatorilor si antrenorilor ce trebuie sa faca sau poate mesteca seminte si se admira pasiv jocul. Insa jucatorul de pe teren are cu totul alte probleme …

Am cam deviat de la subiectul conferintei de mai sus si de asemenea de la subiectele mai punctuale pe care mi le-as fi dorit sa le abordez, dar poate si in dezordinea ideilor exista uneori un rost.

This Post Has One Comment

  1. Alin

    Nu e chiar asa rar intalnit.
    Sa nu uitam circul cipusoarelor, pasapoartelor cu cip, cardului de sanatate, etc. cu 666, pecetluire, povesti cat incape, mai putin chestiile cu adevarat importante si grave – astea au fost trecute cu vederea sau mai rau, eclipsate de aceasta atitudine fantezist-maniacala.

    Si eu am niste retineri vizavi de teoriile lui Virgiliu Gheorghe‎ si efectele …etc.
    Sigur, nici un exces nu e bun dar nici opusul lui, cel putin in chestiunile astea.
    Unii (adulti in toata firea chiar) totusi ar trebui sa se tina departe de Internet, e ca o pastila care le amplifica ideile paranoide, agresivitatea, etc.

    Vizavi de „familia traditionala” si problemele ei – grav este ca ne opunem unor simptome, prea putin facem sa tratam cauzele lor.
    Ne mintim ca tratandu-le, organismul o sa fie unul sanatos, ba mai mult, este destul de sanatos si „simptomele” sunt singura problema, ele agreseaza organismul, nu sunt doar manifestarea unei boli grave si profunde care refuzam sa o vedem.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.