Cate zile e nevoie de carantina?

Sa presupunem scenariul optimist in care carantina functioneaza si o sa avem ca rezultat o reducere drastica a numarului de cazuri, care se va stabiliza la 100 noi cazuri pe zi (putin peste cat are Koreea de Sud).

Azi avem in jur de 1000 de cazuri. Sa zicem ca e varful icebergului si avem 10.000 de cazuri. In situatia ideala de carantina, la 100 de cazuri pe zi, pana sa ajungem la imunitatea de turma de 70% inseamna: 14.000.000-10.000 adica 13.990.000 de oameni ramas sa fie infectati care la un ritm ideal de 100 pe zi inseamna 139.900 zile, adica 383 de ani. In 383 de ani obtinem imunitatea de turma in situatia ideala a mentinerii cazurilor noi sub control.

Evident ca daca (si cu parca) se gaseste un vaccin, teoretic trebuie doar sa stam la coada dupa celelalte cateva sute de milioane de oameni care au bani mai multi ca noi si apoi o sa fim si noi imunizati prin vaccin.

Mai exista speranta si ca in timpul asta, o sa se produca masti, dezinfectante etc si oamenii o sa invete sa pastreze distantarea sociala – pe de o parte, iar pe de cealalta parte, masurile agresive de testare si carantinare o sa extraga cazurile din populatie si sunt perspective sa nu fie nevoie de imunitatea de turma, epidemia fiind invinsa prin forta bruta a carantinarii cazurilor punctuale. Asta necesita insa disciplina, profesionalism si alte de-astea de care nu prea avem.

Care sa fie insa momentul ideal in care decizi ca nu mai se merita sa tii oamenii in carantina acasa pentru ca poti face fata la teste/anchete/extractii/carantine punctuale? Nu stiu.

Ce alte sperante sa mai fie pentru o rezolvare a dilemei intr-o alta cheie? Poate marirea numarului paturilor cu respiratoare care sa permita deschiderea putin a latului si cresterea numarului de cazuri de la 100 pe zi la 1000 pe zi? Pai in cazul asta, nu o sa mai fie nevoie de 383 de ani pentru imunitatea de turma, ci doar de … 38 de ani.

In situatia mai putin ideala in care capacitatea spitaliera e depasita, ce variante sa mai existe? Izolarea cazurilor cu risc ar fi o solutie. Acceptarea loviturii si ridicarea carantinei, dupa ce va fi clar ca capacitatea e oricum depasita este clar o solutie logica care ar evita distrugerea economiei. Daca ma gandesc, de fapt, este calea pe care merge Trump, daca o sa reusasca sa convinga. Cand capacitatea spitalelor o sa fie oricum depasita desi ai luat masurile de carantina maxime, ce mai poti face? Sa tii carantina si mai drastica, sa inchizi productia – asta va fi primul semnal ca exista suspiciuni nasoale cu privire la originea si scopul acestui virus. Distrugerea economiei mondiale de departe va produce mai mult rau decat coronavirusul si e la mintea cocosului. Vor muri nu doar batranii si bolnavii de coronavirus ci vor muri toti care au nevoie de spital: te tai la un deget si iti curge sange nasol, ai nevoie de o cusatura, dar nu ai parte de spital – infectie si poate moarte. Ai cancer si ai nevoie de analize, raze, citostatice, perfuzii etc. Nu ai spital, esti mort. Esti somer si statul tipareste bani ca sa “sarim islazul” => inflatie, saracie si mai mare.

Vin vremuri dificile care o sa puna la incercare la maxim luciditatea conducatorilor din toata lumea. Ai nostri au rezistat deocamdata tentatiei controlului pretului care ar fi produs instant o penurie la produsele de baza. Se speram ca ii tine si cand o sa fie mai nasol, pe masura ce bolsevicii de pe margine o sa macane: “daca eram noi la putere … bagam la puscarii pe astia care maresc preturile”. Fara sa stie sau fara sa vrea ca bpoporul sa stie ca asa s-a facut in Venezuela si de ceva timp nu mai auzim nimic de ei, semn ca deja nu mai exista Venezuela.