România pe valuri

A cam început pe cifre valul 2, dar sunt puțini cei cărora le pasă. Românii avem ceva în fibra noastră să ne sincronizam starea de teamă și să facem analiza riscului și a gravității unei situații nu pe raționamente obiective, ci pe observații inductive: daca sunt și alții în același rahat ca noi, situația nu e alarmantă. Dacă sunt alții într-un rahat si mai mare, ne consideram boși. Ne alertam și ne revoltăm doar atunci când “vrem o țara ca afară”, adică vrem și noi sa trăim ca alții indiferent de alte amănunte. Sau suntem problematizați doar dacă noi suntem singurul râios dimprejur.

E cumva fireasca orientarea in jur si dependenta de “sentimentul general”, pentru ca vine din componenta animalica, de turma si cata vreme nu ne despartim de firea animalica din noi, nu putem sa dobandim puterea de stapanitor pe care Dumnezeu ne-a dat-o si nu putem sa ne implinim menirea de creator – cel care face lucruri si actiuni, cel care determina evenimente, cel care este cauza actiunilor. Firea animalica este cea care rupta fiind legatura cu Dumnezeu si alterata fiind ascultarea fata de om care i-a fost data initial, se afla mereu in teama si in frica, uitandu-se in jur in cautarea pericolelor. Sarmanul animal, peste vremuri sufera socul rupturii, ramanand ca un memento pentru om al haosului produs in natura de cadere.

Frica este buna in general. Frica la nivel instinctual, frica bruta de necunoscut, de pericolele cunoscute si potentiale care ne intampina din scurt si nu ne ingaduie sa ne pregatim si sa evaluam un raspuns, este prima arma pe care o avem la indemana. Analiza rationala, evaluarea riscului, gasirea unei solutii si adaptarea pshiologica trebuiesc sa vina din urma. Traind insa intr-o societate in care totul ne cam vine pe tava si daca nu vine pe tava, suntem “coordonati” si impunsi ca vacile in grajd catre fanul de rumegat, ne-am dezvoltat in general sinapse reactive care doar se muleaza pe frici si raspund la bastoanele electrice ale vacarilor care ne imping pe coridoarele fermei. Ne lipseste imaginatia creativa de a vedea un viitor format din evenimente determinate de noi, pe o cale dorita de noi. Ca sa nu mai zic de exercitiu si practica: cati dintre noi ne-am propus un lucru maret si am muncit cu greu ca sa il realizam trecand prin piedici si oprelisti si depasindun-ne in primul rand pe noi, pentru a avea o experienta de creator? Asta e valabil nu doar pentru romani, ci in general pentru societatile care au avut prea mult bine de prea mult timp.

In cazul valului 2, predictia mea este ca ne vom obisnui cu Covidul asa cum ne-am obisnuit cu accidentele auto. Este cineva revoltat, este cineva preocupat si sunt masuri active (sau pasive) de schimbare a situatiei dramatice in care se afla Romania din punctul de vedere al accidentelor auto? Ne aflam pe locul 1 in Europa la numarul de morti si victime din cauza accidentelor auto. Cu toate acestea, ne-am obisnuit si nu luam in calcul cand ne suim in masina ca suntem pe locul 1 in Europa. Nici macar amenda pentru nepurtarea centurii de siguranta nu ne mai sperie pentru ca si politaii au renuntat sa se mai lege de asta in mod activ, ci o folosesc doar ca pe “bonus” in caz ca ne opresc pentru altele.

Centura de siguranta este cumva la fel ca masca: nu ne asigura 100% ca nu vom muri in cazul unui accident, dar statistic ajuta foarte mult. Este clar cred pentru toata lumea ca in cazul unui contact cu o persoana virusata, daca purtam masca, aceasta nu ne protejeaza 100% ci doar limiteaza cantitatea de virusi pe care o luam initial. Ceea ce este evident mult mai bine, organismul avand timp sa se pregateasca pana virusul se multiplica. Una este o cantitate de 1000 de mase unitare de virus si alta e 1 milion. Diferenta intre 1 mil si 1000 este masca.

Sa mergem putin mai departe in viitor sa vedem ce ne asteapta. Dupa cum am zis probabil valul 2 nu va avea putere mai mare decat valul 1, desi nu se stie niciodata. Cu acest virus paduche clar ca nu vom scapa, dar sperantele mele sunt ca desi sentimentul general este de nepasare si optimism nejustificat, va exista un mecanism de echilibrare a atitudinii: pe masura ca mortii apar, fiecare mort in jurul lui determina cel putin 10 oameni sa poarta masca. Desi, daca continuam paralela cu domeniul auto, traditia este ca un sofer baut prins, sa repete isprava si cu carnetul ridicat, adica dupa ce a fost prins baut si i s-a ridicat carnetul, sa conduca si beat si fara carnet. Cert este ca moartea va schimba modul de viata al celor din jurul mortului si astfel, incet-incet, oazele de trezvie si raportare corecta la virus vor creste, ajutand evolutia globala si eliminand riscul depasirii capacitatii sistemului medical – caci acesta este principalul risc. Fara tratament de specialitate, virusul poate face prapad mult mai mare. Iar cu trecerea timpului si solutiile medicale se vor imbunatati. Deja desi la nivel mondial avem o crestere a numarului de cazuri, numarul de morti se mentine, nu a crescut in acelasi ritm. Christ Martenson pune asta pe cresterea experientei medicale, eu as zice insa ca a crescut testarea si dupa low hanging fruits, virusul trebuie sa se incordeze ca sa mai gaseasca vulnerabili, nu mai sunt chiar asa la indemana.

Cat despre eventuale noi masuri, nu cred ca vreun guvern de orice culoare isi va permite noi masuri si nu atat din argumente electorale cat din realitati economice. Dezastrul este atat de mare incat adevarata problema pentru guvern va deveni plata pensiilor si a salariilor bugetarilor. Inevitabil se va ajunge la concedieri la buget si taieri. Este doar chestiune de timp. Caz in care masurile de inchidere sunt total excluse – asta ne-ar mai trebui. Evident, crashul economic combinat cu dezastrul medical vor determina tensiuni sociale crescande si posibil haos, similar celui pe care il vedem prin alte locuri. Nu vin vremuri bune …

Sursa chart aici

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.