Criza cipurilor

Criza cipurilor a ajuns și în România și se regăsește în cele mai variate domenii. M-am lovit și eu de ea la un motoraș solar la care … nu se mai primesc comenzi și nu se știe când o să se mai primească comenzi de la fabrică.

Nu se știe care e cauza acestei crize. Sunt doar zvonuri. Nu am văzut un reportaj clar care să explice de ce există această criză mai ales că este extrem de paradoxală: în epoca consumului de astăzi, la orice produs este cerere, producția vine din urmă rapid. Există tehnologie, există capacități industriale, există creditare. Se fabrică mii și mii de prostii și obiecte total inutile în lumea asta, cum de tocmai la cipuri , la care există cerere, să fie deficit de ofertă? De atâta timp!

Într-adevăr avem plandemia, dar cum de nu a fost această criză anul trecut și cum de la atâta timp de la carantinarea țărilor și sincopele în producție s-au văzut. Nu știu câți își mai amintesc de criza de anumite produse, gen hârtie igienică, făină etc. Multe se dădeau la rație, inclusiv în România și pe atunci ni se spunea că problemele sunt la desfacere, că fabricile produc. Culmea e că acum avem probleme la producție! Nu e cam sucită situația și explicațiile nu sunt prea superficiale?

Presa de astăzi este incapabilă să facă o analiză complexă și care să explice această criză. Ca și hyperinflația, ni se spune că și această criză va fi depășită. În SUA sunt apeluri și mesaje de încredere cum că SUA va produce cipuri. BS! Ca să produci cipuri ai nevoie de cipuri …

Explicația mea la această criză – fără să am dovezi – este că consumul a crescut atât de mult în China încât chinezii exportă mai puțin. Ca și în cazul creșterii prețurilor, unde am detaliat, eu cred ca tot China e de vină: pe de o parte, calitatea vieții crește și consumul a exploda, pe de altă parte, partidul are multe proiecte pe care le prioritizează (“drumul mătăsii”) și cumpără materii prime (și poate cipuri) pentru ele. Printre ultimele proiecte de care am aflat în care sunt incluși chinezii, ar fi o cale ferată în țările arabe.

Avem însă și alți factori posibili. Speculez. Nu am dovezi.

  1. hoardingul corporațiilor – deși îl cunoaștem ca pe un fenomen individual, după experiența din plandemie de anul trecut, cu siguranță că multe companii au zis: “never again” și au început să-și facă stocuri la greu, adică să facă hoarding; pe cât de nefezabilă pare stocarea de componente/materii prime aiurea, pe atât de mici sunt dobânzile la credite și orice ban stocat în bunuri materiale tangibile, fie ele cuie, roți dințate sau cipuri, este o investiție profitabilă
  2. minatul crypto – o mare felie din cipurile de procesoare și plăci video este cu siguranță cerut pentru plantațiile de ferme de minat criptomonede. Dar bineînțeles că nu doar cipurile și plăcile video fac parte din ce consumă o mină, deci … Dar cine ar investi în minat acum, la prețurile actuale? Rotschild spunea “cumpără când e sânge pe străzi”. Dacă nici acum nu avem sânge pe piața crypto …
  3. punctul de inflexiune – evident creșterea infinită este imposibilă; nu este deloc exclus – și acest scenariu este de departe cel mai periculos – ca punctul maxim de producție să fii fost depășit și resursele consumate, ce urmează fiind o curbă mai lunga sau mai scurtă în jos
  4. singularitatea: nu știm dacă nu cumva IA-ul a atins deja singularitatea și a început să-și producă fabrici pentru autoreplicare; hackeri IA sparg conturi bancare și trimit comenzi către diverse locații unde stochează componente pentru dezvoltarea unei întregi armate de roboți care să anihileze rasa umană

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.