Pacea este imposibilă

Din nou am doar perspective triste de adus. Am amânat abordarea tratativelor de pace deoarece nu găsesc niciun scenariu optimist. Prin scenariu optimist se înțelege terminarea războiului și de-escaladarea.

În ce condiții ar face Ucraina pace? Trebuie să înțelegem că sub talpa rusă, ucrainienilor nu le va fi bine. Cei care nu suntem retardați o știm prea bine și nu detaliez

Deci ucrainienii știu că în orice scenariu, ei nu vor putea avea o armată, nu vor putea intra în UE, nu vor putea cumpăra arme și evident nici primi de la NATO pe moka. Tot ce vor putea este maxim să facă comerț cu UE și cu Rusia și poate să aibă o forță de poliție.

Un “model austriac” sau “finlandez” este deja prea târziu. Motivele sunt variate și războiul curent tocmai a distrus această posibilitate. Este aruncat în aer aiurea, de hipioți care nu au habar. Să nu uităm și condițiile în care s-au decis neutralitatea Finlandei sau a Austriei … cele două mari puteri tocmai cuceriseră Germania și președinții lor se întâlneau la o vodka pe malul unei stațiuni (Ialta) etc.

Din faptul că rușii au pornit războiul cu Ucraina înainte ca aceasta să fie primită în NATO deducem că Rusia nu e dispusă să lupte cu NATO – altfel ar fi așteptat mai întâi aderarea și apoi ar fi atacat. Dilema mea este cât de aproape era aderarea Ucrainei la NATO de au atacat rușii și nu au mai așteptat, dar cumva situația de pe front ne răspunde la întrebare sau mai bine zis ne arată că nu aceasta este întrebarea cheie. Vedem că ucrainienii se apără bine și că armele europenilor funcționează. Prin urmare Rusia a atacat acum deoarece altă dată ar fi fost mai complicat, mult mai complicat. Pe măsură ce Ucraina ar fi primit arme mai multe și mai puternice, atacarea ei ar fi fost mult mai dificilă.

Prin această precipitare în aparență a rușilor, în sensul că nu au mai avut răbdare să aștepte, înțelegem că ei nu vor tolera nici mai departe ca Ucraina să poată avea o armată proprie. Adică, chiar dacă Crimeea este recunoscută, chiar dacă Donbas și Lugansk primesc statutul de republică și chiar dacă sancțiunile sunt ridicate (condiție pe care din păcate ucrainienii nu au cum să o îndeplinească și SUA sunt probabil cele mai ferme contra) Rusia nu va avea încredere în Ucraina și va cere cumva să îi fie permis să lase în Ucraina “forțe de menținere a păcii” pentru a se asigura că anumite formațiuni “extremiste” nu vor ataca. Chiar dacă nu vor cere un guvern pro-rus, rușii vor putea veni ulterior cu acuze că guvernul nu are controlul asupra unor grupări care evident vor continua lupta.

Și ajungem acum la punctul probabil cel mai important al discuției despre “negocieri” – cât de unită mai este Ucraina și ce putere reală are guvernul? Să gândim puțin – mii de oameni au fost omorâți. Rudele lor, prietenii și alți ucrainieni nu vor înceta să încerce să îi răzbune cu orice riscuri și nu vor accepta niciun compromis, oricât de frumos ar arăta pentru ucrainieni. Presupunând că armata ucraineană este disciplinată și că dacă guvernul actual semnează un acord, armata îl va respecta, ce credeți că vor face acele regimente autonome care nu au fost integrate în armată înainte de război, darămite acum? Puțină lume știe că Zelinski a fost varianta “soft” de lider, deoarece alternativa în Ucraina ar fi fost un partid nazist extremist care ar mânca ruși pe pâine și care a avut la un moment dat – pentru a fi cât de cât liniștiți după pierderea Crimeei – chiar un ministru care între timp a fost ușuit. Nu știu meandrele politicii interne ucrainiene, dar bănuiesc că extrema dreaptă nu avea deloc simpatie pentru Zelensky și nu va ceda armele cu una cu două, continuând în măsura posibilităților diverse acțiuni de răzbunare.

Prin urmare, cine să facă pacificarea? O țară mare, foarte mare, cu multe păduri și cu infrastructura distrusă care era încă dinainte coruptă, neguvernabilă, cu o economie la negru, cu zone conduse de baroni locali etc. Chiar dacă Zelinsky semnează, prima problema este disciplina în teren, acceptarea predării armelor, implementarea acordului.

Căci predarea armelor este obligatorie. Oricât de mult speră ucrainienii că vor putea obține o înțelegere să își păstreze armata, poate vor putea să păstreze o felie mică din Ucraina, înspre est. Adică, poate va fi o Ucraina de Est și una de Vest, iar cea din Vest va fi complet administrată de ruși, un fel de Transnistria unde vedem cu merg lucrurile …

Deci pe cel mai fericit scenariu, am ajuns la împărțirea Ucrainei în 2, nu doar pierderea Crimeei și a celor două provincii. Împărțeala va fi cumva strategică și rușii vor cere mai mult decât controlează acum. Harta actuală a războiului este următoarea:

Întorcându-ne la condițiile păcii, estimarea mea este că pe lângă “condițiile de securitate” cerute de Ucraina, care de fapt nu va mai fi Ucraina, o mare problema este că rușii, doar cu pacea cu ucrainienii nu au ce să facă. Rușii au nevoie de ridicarea completă a tuturor sancțiunilor și renunțarea la toate actele de agresiune actuală gen condamnarea pentru crime de război, banarea posturilor rusești etc.

Dacă ceva va mai fi ca înainte, aceasta va fi situația Rusiei. Adică toate sancțiunile vor fi ridicate – lucru oricum dorit de europeni. Americanii însă, așa cum am elaborat teoria mea, nu vor pacea și își vor păstra sancțiunile chiar dacă pacea va depinde de asta. Dar chiar dacă europenii vor ridca unele sancțiuni, cum americanii le impun, un tratat ar fi imposibil.

Ce au de pierdut rușii dacă continuă războiul în prezent? Ceva trupe, ceva soldați. Ce ar avea ei de câștigat dacă s-ar termina războiul dar sancțiunile nu s-ar termina? Doar eventuala certitudine că Ucraina nu va mai constitui o amenințare prin prisma integrării în NATO (cu sublinierea riscului rebelilor). Este asta de ajuns? Nu știm, dar cert este că vor încerca să obțină și ridicarea sancțiunilor, pe lângă ocuparea de facto a Ucrainei prin ce formă se va găsi.

Din punctul de vedere al rușilor, ei vor ocupa Ucraina chiar dacă va dura mai mult. Nu își fac probleme că e teritoriu mare și greu de administrat – sunt experți la administrat teritorii mari, au ditamai pășune mai la deal … Vor goni populația înspre vest și vor trimite în Ucraina toată armata Rusiei și poate chiar vor cere ajutorul belarușilor. Dacă militar vor câștiga – și de departe nimic nu prea ne arată altfel – rușii nu pot să ceară altceva decât pe plan economic. Securitatea o au deja, NATO nu mai poate integra Ucraina și Ucraina nu mai poate sta în picioare prea mult. Să nu uităm că rușii încă nu au băgat în luptă tot ce au, să nu ne îmbătăm cu apă chioară doar că ucrainienii au unele succese și că europenii le trimit gloanțe, Ucraina are vreo șansă. Sunt uimit cum sunt oameni care încă mai speră în așa ceva. Să nu uităm că indiferent de ce se întâmplă pe plan convețional, Rusia are nucleara și la nevoie o va folosi, chiar dacă își va atrage ostracizare nemaivăzută și riscul să intre NATO.

Dar oare va mai intra NATO după ce tot Kiev-ul va fi o mare ciupercă? Să sperăm că nu se va ajunge acolo, deși cine putea crede acum o lună că aceste neamuri fraterne vor ajunge să se vâneze între ei cu asemenea ferocitate?

5 comments

  • Așa mă gândesc și eu. Deși intensitatea propagandei mediatice din jurul Ucrainei (fără precedent la proxy-urile anterioare) arată că oculta mondială nu tratează cazul doar ca pe un simplu proxy ci ar vrea ca evenimentul să devina ceva mai… “pandemic”.

  • Așa cum spre sfârșitul pandemiei au apărut confirmări privind dedesubturile afacerii, despre care la început se afirma cu tărie că erau teoria conspirației, există și în cazul războiului indicii că treburi mult mai puturoase ale americanilor însoțesc motivația rușilor de a ataca. De exemplu, laboratoarele secrete de arme biologice finanțate de americani în Ucraina. Posibil să fie mai multe astfel de motive de care vom afla spre final. De aceea, dacă nu avem vreo descoperire de sus despre cele ce vor urma, este puțin probabil să deslușim viitorul apropiat doar cu puterea rațiunii. Singurul demers viabil este să ne încredințăm proniei cerești care ne va ghida pas cu pas, zi de zi.

    Ceea ce se observă cu ușurință este că Zely și-a băgat aiurea țara în război, jucând pe cartea conflictului și mizând pe un ajutor fantasmagoric din partea occidentului. Deci și mâinile lui sunt mânjite de sângele ucrainienilor. Adică s-a dovedit a fi un om fie decuplat de la realitate fie tinut în niște lese invizibile de alți păpușari (care l-au și propulsat președinte, pentru calitățile sale actoricești de care urma să aibă nevoie ulterior). Ambele variante sugerează un eșec pe planul negocierilor, fiindcă dacă omul nu a fost în stare să prevadă gravitatea situației (sau să-i pese de ea) înainte ca primul tanc să-i intre în țară și să pună pe primul plan viața civililor, nu ne putem aștepta acum la exhibarea unor abilități de negociere mai ceva ca Churchill. Căci de așa ceva ar fi nevoie ca să mai descurce cineva învălmășeala creată de invazie și de sancțiuni. Statistic vorbind, o entropie în formare a unui sistem se va accentua dacă nu intervine o forță ordonatoare superioară. De la oameni nu pare să vină o astfel de forță, deci numai Domnul mai poate opri dezastrul.

    • Ucraina pt SUA e încă un proxy-war ca Afganistanul pe vremea URSS-ului. Zelensky a avut contacte multiple cu fiul lui Biden al cărui laptop a fost găsit …

  • Alin Stefanescu

    da, pare rezonabila analiza ta (din pacate).

    Inca un articol bun (dupa parerea mea): https://foreignpolicy.com/2022/03/12/putins-thousand-year-war/

  • s-a facut un schimb de prizonieri – 1 primar ucrainean pentru 9 soldati rusi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.