Simbolistica insectelor în epoca post-plandemică

După ce oile erau mema dominantă care au reprezentat mulțimile în perioada plandemică, de când plandemia a trecut brusc terminată de evoluția total neașteptată a virusului (neașteptată de inițiatori), în actuala perioadă inflaționistă caracterizată de creșterea rapidă a prețurilor și de spectrul unei sărăciri crunte care să reducă populația prin alte mijloace decât prin virus și vaccin, noua figură de stil care este folosită în legătură cu mulțimile este insecta. De la oile (sau vacile) mânate spre abator unde să fie injectate s-a ajuns la memele cu lăcuste.

Faptele concrete care au determinat această transformare sunt următoarele. În istoria recentă (nu știu să dau referințe) în rândul unor elite a fost lansată ideea că pentru a face față suprapopularii (deși populația este în scădere și producția agricolă în creștere) trebuie să mâncăm insecte. Motivul? Insectele sunt multe și creșterea animalelor nu este sustenabilă. Pe lângă faptul că suntem prea mulți și umplem aerul de CO2, dacă toți o să mâncăm numai cotlet și ceafă de porc și copănele, ne vom sufoca prin urmare trebuie să ne dăm pe insecte.

Repet, ideea a fost lansată de minți turbate din cadrul elitelor, preluată de conspiraționiști și apoi reconfirmată de elite, devenită “propunere futuristă”. Ulterior acestui episod, a fost rândul autorităților ca să completeze mesajul lansat de elite prin legalizarea și reglementarea consumului alimentar de lăcuste. De unde dacă aveai muște în bucătăria restaurantului, riscai să te închidă, acum Sanepidul nu mai caută decât șoareci care urmează și ei să fie legalizați într-un alt viitor. Așadar, după legalizarea / reglementarea atât peste ocean cât și în UE a consumului alimentar al lăcustelor, a urmat preluarea acestui subiect de “presa oficială” care în general a prezentat știrea la categoria varietăți, curiozități, miscelanea, ca pe “umplutură”. Dar evident că nimic din ce este emis de presa oficială nu este aleator ci face parte din “programă”. Inevitabil, subiectul a fost preluat pe rețelele sociale și amplificat la maxim.

Să facem acum o analiză simoblică. În primul rând a fenomenului, în al doilea rând a mesajului în sine.

Nu este ușor să lansezi un mesaj. Marketingul este o meserie grea. Multe minți se unesc și se folosesc de experiențe cumulate de zeci de ani în domeniu, pompează bani mulți și folosesc instrumente complicate pentru a realiza awarness-ul unui brand. Privit la rece, atât mesajul elitelor că vom fi nevoiți să mâncăm lăcuste, cât și legalizarea acestora sunt niște întâmplări fără o semnificație anume. Tot elitele au lansat ideea că nu vom mai deține nimic în 20 de ani și deși mesajul a fost popularizat, raportat la penetrarea consumului de lăcuste, ideea că vom fi săraci și fericiți putem spune că nu a avut succes. Pot aduce și mai multe exemple de mesaje lansate de “elite” care nici măcar nu au ajuns la publicul larg deoarece nu orice mesaj se propagă la fel de ușor, indiferent de cât de absurd sau anormal pare. Bunăoară un alt mesaj lansat de elite este că religia va fi folosită ca instrument de inginerie socială, altfel spus liderii religioși vor fi subordonați elitelor mondiale pentru implementarea “programului”. Acest fapt este știut pe ici pe colo, dar nu a ajuns memă …

De-a lungul ultimilor 3 ani, Banca Mondiala a revitalizat angajarea sa cu organizațiile religioase și bazate pe credință (faith-based) , recunosând faptul că misiunea și scopurile sale (adică ale Băncii) nu pot fi atinse fără un parteneriat (da, cu siguranță parteneriat) mai eficient cu actorii din societatea civilă (care o fi aia) incluzând cei din domeniul religios.

Sursa: ONU

Deci fenomenul penetrării acestui subiect în conștiința publică, mai ales că este unul total nesemnificativ (în esență, chestiunea este o glumă, fiind nu doar imposibil de realizat, dar și imposibil de acceptat) denotă unele chestiuni. Prima ar fi că a existat din start o atenție sporită a “presei oficiale” asupra subiectului. Putem justifica asta prin faptul că subiectul fiind “spicy” ajută la creșterea ratingurilor. Dar sunt și alte subiecte promovate mult mai agresiv care din contră, dau jos cu ratingul (cum ar fi promovarea ideologiilor sexualității fluide). Deci factorul rating nu are nicio relevanță în presa oficială, după cum am spus subiectele promovate nu sunt întâmplătoare, nimic nu este la întâmplare. Cenzura implicită și explicită din televiziuni, ziare mari, site-uri de știri oficiale (care apar în căutări și nu sunt banate pe rețelele sociale) nu prea dă loc de alegere redactorilor, fiecare știre trebuie să fie în consens cu “community guidelines” și în acord deplin cu “politica companiei”.

Suspectăm deci o operațiune conștinentă de pompare a acestui mesaj care vedem că a fost reușită. De ce zicem asta însă, că operațiunea a fost reușită? Deoarece evident mesajul a fost primit cu dezgust și este tratat pe rețelele sociale cu batjocură de oameni, fiind folosit ca un fel de semnal de alertă și stimulare a rezistenței la presiunile resetiste ale elitelor.

Am repetat și o fac din nou: promovarea unui mesaj este 80% din campania de programare mentală, indiferent de atitudinea pro sau contra a oamenior cu privire la acel mesaj sau la un personaj anume. Cel mai clar exemplu, este al scandalurilor din media – când “o vedetă” simte că pierde din imagine, deoarece ar fi foarte greu să reapară în atenția publică prin ceva pozitiv, lansează un scandal și încearcă să facă ceva cât mai șocant pentru a reapărea în prim-plan cu o știre chiar negativă, deoarece populația actuală (oile din plandemie) este atât de retardată încât nu mai are criterii prea solide de evaluare a binelui sau a răului ci precum animalele care se familiarizează cu un stăpân oricum ar fi acesta, bun sau rău, oile sunt influențabile doar vizual, la nivelul precepțiilor primare (imagine, sunet, zgomot). Mecanismul este unul standard, o știre negativă se propagă la fel de ușor sau chiar mai ușor decât una negativă. Pentru știri pozitive, companiile trebuie să plătească bani mulți la TV și interesul publicului este limitat. Promovând știrea, chiar dacă percepția este negativă, mesajul ajunge la destinație. Și ce conține mesajul, vom vedea în continuare prin tentativa de decodificare simbolică a acestuia.

Insectele în sine ce reprezintă ele? Cele mai josnice ființe! O muscă este nimic, te îndeamnă să o strivești. Dacă pui 100 de oameni să facă o propoziție cu o muscă, 90 vor fi legate de strivirea acesteia. Când spunem insecte, nu ne gândim în niciun caz la albine – cele mai nobile dintre ele. Ne gândim la muști, țânțari, ploșnițe, gândaci, lăcuste. Tot omul se gândește cum să se ferească de ele, cum să le omoare dacă le prinde, cum să le extermine etc.

Mâncarea de asemenea – căci insectele ne sunt propuse ca mâncare – are o simbolistică aparte. Mâncarea este viață, dacă nu mănânci mori. A mânca este viață, bucurie, plăcere. Mâncăm împreună cu alții, este comuniune. Majoritatea oamenilor, mai ales omul post-modern fără Dumnezeu nu își imaginează viața fără hyper-market și fără miile de opțiuni de mâncare disponibile la un click distanță. Personal nu pot folosi aplicațiile de comandă mâncare – mi se par prea multe opțiuni și pierd prea mult timp alegând. Dar popularitatea acestora și în general abundența de mâncare sunt strâns legate de fericirea omului post-modern care trăiește pentru a mânca și pentru a se uita la Netflix. În esență, scopul vieții în ziua de astăzi la asta se rezumă – alergi ca nebunul toată ziua, ca să poți ajunge seara acasă, după 8-10 ore de muncă, după cel puțin o oră de cumpărături și încă una pe drum, ajungi acasă și mânânci și bei. Apoi te uiți la Netflix, sau începi deja să te uiți în timp ce mănânci.

De aceea se atacă mâncarea și sunt pregătiți oamenii mental că vor mânca lăcuste. Mâncarea de lăcuste este ceva grotesc. Provoacă vomă oricărui om normal. Atacarea ideei de mâncare și a ce înseamna mâncatul pentru omul modern este însăși atacarea ființei acestuia și a vieții în sine. Imaginea grotească a unei mese de lăcuste înseamnă simbolic distrugerea totală a stilului de viață actual și degradarea lui într-o asemenea măsură încât dacă te gândești îți vine să vomiți. Asta stă în spatele ideii de lăcuste. Suntem programați mental că vom ajunge să trăim ca niște lăcuste, omul va fi strivit de istorie, nu va putea să schimbe cursul lucrurilor, așa cum o insectă nu poate face nimic, trebuie doar strivită.

Oricât de mult am căuta o justificare rațională a lansării inițiale a unei asemenea idei, oricât am dori să cautam o bază “științifică” aceasta nu există. Obligatoriu trebuie să evaluăm simbolic această inițiativă și interpretarea mea aceasta este. Oamenii sunt programați că nivelul de trai va fi unul scârbos, trecerea va fi ca de la o friptură gustoasă de ceafă de porc la o mâncare de lăcuste care îți produce vomă.

Chiar dacă științific ar exista – presupunând prin absurd – o justificare a stimulării consumului de lăcuste este evident că niciun om normal nu va fi în stare să mănânce lăcuste și că este logic că înainte de a ajunge aici, oamenii se vor omorî între ei și societatea se va autodistruge dacă mâncarea chiar va fi o problemă. În particular, noi românii știm totuși că se poate trăi și fără mâncare sau cu mâncare mai puțină, mult mai puțină decât este acum, dar a spune asta unui vestic este evident absurd. Nu mai discutăm de argumente logice cum că populația este în scădere, producția agricolă în creștere, tehnologia de asemenea face ca producția să fie din ce în ce mai eficientă și este exclus ca oamenii să moară de foame și să fie nevoiți să consume insectele.

Cum de s-a ajuns aici ne-am întreba și cum de nimeni din presa oficială nu a investigat această idee și nu a ajuns la sursă, încercând să trateze subiectul serios și să vadă ce descreierat a putut să lanseze aceste idei, nu este de mirare. Ca fapt divers, deși este în general inclus în rândul elitelor criminale, Bill Gates nu poate fi la sursă deoarece el cumpără tot ce poate pământuri agricole unde crește vaci, semn că își dorește să producă mâncare bună în viitor pe care să o vândă la oameni pentru a nu ajunge să mâncăm lăcuste. Simplul fapt că mema este rumegată fără discernământ și fără introspecție, fără a investiga sau a analiza măcar superficial chestiunea, denotă un aganajment tembel și îngrijorător al presei oficiale, care pare a fi un monolit complet controlat și coordonat de miți întunecate care se joacă cu noi, lansând simboluri, propagându-le, elaborând subiectul, lungindu-i viața chiar prin determinarea unor legi și a unor reglementări etc. Care din nou repet, nu au nicio putere – lumea nu va mânca insecte!

Tropa cu insectele pun pariu că va trece curând. Din păcate, vedem deja că ucrainienii trăiesc o viață de lăcuste, fiind bombardați zi și noapte, hăituiți de război, de foamete, de lipsuri, alergând fiecare unde poate și încercând să se ascundă, să se ferească de rău, ca niște lăcuste. Pentru ei simbolistica a devenit deja realitate.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: Petre D’aia a declarat că el, ca inginer agronom combate lăcustele, nu le mănâncă. Aceasta este un nivel superior de simbolistică, pe care vă las singuri să îl decodificați.

7 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.