Problemele Germaniei

Foarte probabil în 2024 Germania va avea recesiune. Nici nu a trecut bine primul trimestru şi deja cifrele arată mai nasol decât previziunile şi creşterea estimativă pentru 2024 a fost scăzută de la 1.3% la 0.2%, deci de 6 ori după abia un trimestru. Cauzele principale – conform presei “oficiale” – ar fi:

• dobânzi mari
• scăderea cererii globale
• incertitudine politică

Evident nimeni nu spune de faptul că înainte de Războiul din Ucraina şi chiar o bună perioadă după, Germania a beneficiat de gaze ieftine ruseşti. Dar nu doar de gaze – cu greu putem spune toate lucrurile ieftine pe care le luau nemţii de la ruşi şi totodată trebuie să amintim că o bună parte din banii plătiţi ruşilor pentru gaze se întorceau în economia germană prin exportul către Rusia.

In 2022, Germania a importat produse de 27.7 miliarde dolari din Rusia. Principalele produse au fost petrol crud şi rafinat şi cărbune (sursa: OEC). La care se mai adaugă servicii de 2.68 miliarde. Exporturile Germaniei au fost de doar 15.5 miliarde dolari. Începând din Iulie 2023, importurile de petrol au scăzut şi au ajuns la zero. Gazele ruşilor ofereau nemţilor un avantaj competitiv major faţă de alte ţări care neavând capacităţi industriale nu erau decât consumatori de gaze ieftine şi nu foloseau gazele pentru a scoate produse pe care să le vândă mult mai scump.

O comparaţie a situaţiei Germaniei faţă de alte ţări din UE cu privire la gazul rusesc ar fi următoarea. Să zicem că electricitatea ar avea un preţ foarte mic, ca în Rusia. Doi ţărani folosesc electricitatea cu scopuri diferite: unul doar ca să se uite la Las Fierbinţi şi pentru frigider şi ca să îşi încarce telefonul şi altul, pe lângă ce are nevoie în casă, consumă electricitatea pentru a încălzi un solar unde produce roşii timpurii pe care le vinde la piaţă pe bani frumoşi. Ambii profită de aceste preţuri mici. Primul are costuri infime şi nu este interesat de politică, al doilea, reuşeşte să pună pe picioare o afacere folosind aceste preţuri mici la energie.

Când preţurile la energie se scumpesc, primul nu are decât o mică problemă, deoarece va plăti mai mult. Poate mai taie din becuri sau poate scoate frigiderul. Cel de-al doilea, cu serele, e nevoit să mărească preţurile ca să mai iasă pe profit în urma creştereii costurilor şi astfel vinde mai puţin. Şi cantitatea mai puţină de vânzări şi costurile mari cu energia, fac ca profiturile să fie foarte mici.

În comparaţia de mai sus, ţăranul care se uită la TV este românul şi cel care face bani cu roşiile este neamţul. Câtă vreme electricitatea (gazul rusesc) a fost ieftin, economia a duduit. Acum urmează recesiunea. Evident probleme va avea şi primul ţăran, cel care nu face roşii, deoarece el până acum trăia pe caiet. Ori acum, a venit scadenţa la plată şi ca să poată plăti caietul, trebuie să se ducă cu ziua la muncă la patronul birtului (adică să ducă pe front pentru SUA).

Preţurile mari la energie încă nu se văd în întreaga economie germană deoarece oricum în locul petrolului şi gazelor ruseşti, Germania a cumpărat la mâna a 3-a de la alţi revânzători. Evident o parte au cumpărat de la americani gaz lichid, care însă vine la un cu totul alt preţ. Pentru a menţine randamentele de profit în condiţii de creditare dezavantajoase, companiile germane au fost nevoite să mărească preţurile de două ori. Au fost deci doi factori care i-au afectat: lipsa energiei ieftine şi creşterea dobânzilor în urma schimbării politicii monetare a SUA care a inversat trendul şi a început cu creşteri mici dar constante pentru a curba inflaţia. Banca Central Europeană a fost şi ea nevoită să urmeze trendul: de la 0.50% în iulie 2022, acum, prin creşteri permanente, s-a ajuns la 4.5 în septembrie 2023 şi la următoarea şedinţă de la 11 Aprilie, deşi Bloomberg zice că BCE ar trebui să scadă dobânda de referinţă deoarece inflaţia nu mai creşte la fel de repede ca anul trecut, eu cred că o va creşte doarece inflaţia reală creşte mai repede decât se aşteptau ei şi pe lângă cifrele oficiale, ei au suficienţi indicatori să ia pulsul real al economiei.

Pe lângă scumpirea energiei şi dobânzi mari, evident că şi chestiunea războiului seacă fonduri care altfel poate s-ar fi regăsit în investiţii sau de ce nu în reduceri de taxe. Practic acum taxele din Germania sunt la un nivel care era tolerabil acum 10 ani când economia duduia. Cu actualele taxe, rentabilitatea şi investiţiile tind spre zero, dar deoarece nu mai sunt bani şi tiparniţa a început să scârţâie, inevitabil vom vedea în premieră cum arată o recesiune în Germania şi cum nemţii vor veni la cumpărături în România mai rău ca după 2008, cel puţin căpşunarii noştri nemţi.

“Să fii un duşman al SUA este periculos. Dar să fi prieten, e fatal” spunea Kissinger într-o carte. Există puţine excepţii. Este prea târziu însă pentru nemţi să se trezească câtă vreme sunt sub ocupaţie. Se trezesc însă companiile germane care se mută în afară sau măcar îşi mută focusul (sursa). Evident că nu toţi pot să plece, dar cred că putem spune că şoarecii sar din barcă când barca a intrat la apă. Iar barca a intrat la apă deoarece problemele sunt structurale şi actualele condiţii negative cauzate de război nu sunt decât lovitura fatală pe care Germania o primeşte.

Cum ne vor afecta pe noi problemele Germaniei? În contextul actual, mare minune dacă vom scăpa doar cu o criză economică cum nu a mai fost poate din perioada tranziţiei, din anii ’90. Sunt unii naivi care zic că deşi sunt probleme mari la nivel european, România fiind mică, are nevoie de puţini bani ca să supravieţuiască. Alţii şi mai naivi zic că se bag bani în noi deoarece suntem foarte buni parteneri NATO şi cum noi am ajutat Ucraina, primim şi noi investiţii. Proştii nu realizează că Ucraina a primit de la UE de când a început războiul mai mult decât România de când e membră UE, dar asta nu e deloc bine. Banii vin cu un anume scop: omorârea de ruşi. Ucrainienii primesc bani deoarece omoară ruşi. Mor şi ei, dar pentru cei din vest nu contează asta. De aceea şi România primeşte aceşti bani deoarece urmează să fie folosită ca bază pentru trupele care vor fi trimise în Ucraina să omoare ruşi. Prin urmare, aceşti bani nu sunt pentru invetiţii ci pentru înmormântare.

Şi dacă totuşi încercaţi să trageţi anumite concluzii despre cum va influenţa intrarea în recesiune a Germaniei România, trebuie să spunem că deşi teoretic România ar putea fructifica unele din aceste probleme ale nemţilor prin atragerea de companii, pentru a atrage companii şi investiţii din Germania e nevoie de o politică coerentă dar mai ales de riscuri scăzute. Braţele deschise însă cu care politicienii mioritici se grămădesc să execute orice ordin NATO legat de băgarea băţului printre gard nu poate lăsa fără grijă pe eventualii investitori în ţara noastră. E la mintea cocoşului că mari investiţii pe termen lung, cu privire la dezvoltarea unor capacităţi de producţie care să aibă impact economic pe termen mediu-lung sunt imposibile. Nu doar că niciun străin nu ar mai investi acum în România bani prea mulţi, doar dacă e vorba de construit autrostrăzi pentru tancuri sau baze militare, dar nici măcar românii cu bani nu cred că şi-ar băga acum osânza de investit la noi în ţară ci mai degrabă caută oportunităţi în zone cu risc mai mic şi cu potenţial de creştere mai mare, cum ar fi de exemplu Turcia.

Se înţelege că contracţia germană va afecta întreaga UE şi mizilicul pe care îl primeam până acum va fi şi mai mic. Mai nasol este că scăderea consumului în vest din cauza inflaţiei va afecta şi mizilicul nostru de export, anume sectorul auto. De altfel, problema sectorului auto românesc este mult mai mare şi ţine de invazia economică a Chinei care încă nu s-a resimţit prea bine pe la noi deoarece există un oarecare delay. Companiile europene anunţă una după alta renunţarea la proiectele electrice din cauza competiţiei chinezeşti.

Pe an ce trece, chinezii cuceresc economic noi şi noi sectoare, domină industrii întregi, vânează apoi cadavre la preţ de lichidare. România însă îi goneşte şi nu vrea banii chinezilor. Aşteaptă covrigi de la nemţi.