Recesiunea tăcută este denumirea pentru starea actuală a economiei în care cifrele oficioase nu confirmă recesiunea dar realitatea şi semnalele care vin din nivelurile mai de jos ale societăţii arată la fel sau poate mai rău ca în timpul unei recesiuni.
- The ‘Silent Recession:’ Economists say the economy is strong, but most Americans feel like they’re living in a downturn
- ‘A silent recession,’ cry shoppers after noticing changing colors on price tags across various aisles at Whole Foods
- What Is a Silent Recession and Do Financial Experts Advise a Different Approach
Faptul că omul de rând o duce mai greu este o realitate. Se vede din diverşi indicatori, atât la noi cât şi afară. La noi se vede din faptul că guvernul a fost obligat să introducă controlul preţurilor pentru a putea tampona rana, la pachet cu acele carduri pentru baza piramidei. În afară, în fiecare ţară sunt semne din ce în ce mai clare. În Germania, pensionarii au început să cumpere cappuccino la bar pe caiet iar în SUA, dacă se scad locurile de muncă ale invadatorilor (evident cele mai de jos şi cele mai prost plătite), la categoria albi şi americani, numărul de locuri de muncă este în prăbuşire.
Peştii mari înghit peştii mici
Dacă pentru omul de rând recesiunea tăcută înseamnă probleme financiare, inflaţie, sărăcie, datorii, şomaj şi în cele din urmă război, pentru afaceri recesiunea tăcută este o criză în devenire, o pregătire pentru un examen în care unii vor supravieţui şi alţii vor intra la apă. Deja în SUA o bună felie din companiile de comerţ electronic sunt la apă. Eşecul acestora este pus însă pe spinarea chinezilor şi nu pe scăderea puterii de cumpărare a clientului care acum se uită de două ori şi evident că alege de unde e mai ieftin nu de unde e vitrina mai luxoasă.
La Românika exemplele de consolidări ar fi atât în domeniul energiei cât şi în telekom şi chiar ieri din domeniul bancar. Dar şi insolvenţa Elefant e din aceeaşi cauză, a recesiunii tăcute. Cei care zic că M&A-urile sunt ceva normali, să se uite pe cifre să vadă cât de mult a picat piaţa M&A în Românika în ultimul timp. De imobiliare ce să mai zicem?
Probleme şi soluţii
Factori determinanţi ai problemelor sunt mereu prezenţi dar în perioadă de criză, ei devin din benigni, maligni. Când nu e criză, creşte consumul, creşte creditarea, finanţarea e uşoară, investitorii deschişi. Când se întoarce roata, toate sunt nasoale şi la pachet mai e şi presiunea fiscală. Guvernele dau din colţ în colţ şi de unde oricum e nasol că scade puterea de cumpărare, oricum e nasol că scade piaţa în general deoarece oamenii nu au bani, de unde oricum costul finanţării creşte şi pasezi din procentele tale de profit pe care le aveai înainte în profiturile băncilor, te mai trezeşti şi cu TVA mărit sau cu controlul preţurilor care îţi impune un adaos maxim prin lege.
Deci iată câţiva factori care afectează mai ales afacerile mici şi mijlocii atât la noi cât şi afară în această recesiune tăcută în care se află Imperiul:
- scăderea puterii de cumpărare: este deja un fenomen real şi e cauzat nu doar de inflaţie; am mai explicat aici de nenumărate ori că energia este economie şi presiunea Green Deal asupra sectorului energetic este după mine mai puternică decât lovitura dată de decuplarea de gazul şi petrolul ieftin rusesc; unele companii vin cu soluţii inovatoare la acest fenomen, shrinkflation de exemplu este o soluţie; diversificarea serviciilor oferite, creşterea pe verticală sau orizontală e o soluţie pentru firmele din servicii; pentru cele din producţie reducerea capacităţilor, reducerea gamei de produse şi optimizarea logisticii şi a costurilor.
- creşterea costurilor de finanţare: teoretic inflaţia mai atenuează creşterea costurilor de finanţare şi guvernele pun şi ele umărul prin tot felul de programe “de rezilienţă” care însă nu oferă mai mult decât o linie de plutire; cheia succesului pentru cei care nu reuşesc să ţină sub control creşterea costurilor de finanţare dar stau bine la celelalte capitole cum ar fi produse de calitate, servicii bune etc, este aprinderea beculeţului că vânzarea poate fi o soluţie şi e mai bine să vinzi acum când ai o cotă de piaţă şi un oarecare brand, decât să aştepţi să se termine ultimul ban din linia de credit subvenţionată de guvern şi să treacă ultimele scadenţe la facturile neplătite ale furnizorilor. Restructurarea este o altă soluţie alternativă, dar ca să faci restructurare în perioadă de recesiune trebuie să fii geniu. Nu ai reuşit să implementezi procesele şi modus operandi eficient în perioada de creştere şi încerci acum să restructurezi compania în perioadă de criză – mult succes, dar nu aş da doi bani pe speranţele tale.
- incertitudinile geopolitice: deocamdată mai ales noi am fost feriţi; dar Imperiul nostru e la cuţite cu China şi suntem toţi la pachet. Când SUA va decide creşterea taxelor vamale sau va impune anumite sancţiuni şi noi va trebui să ne aliniem şi companiile româneşti care depinde de comerţul cu China, dar nu numai, de asemenea vor trebui să fie cu ochii beliţi spre “negocieri” care deocamdată sunt îngheţate în expectativa alegerilor. Evident la acest capitol putem adăuga multe, dar e suficient să menţionăm că orice variantă la chestiunea taxelor vamale cu China va însemna creşterea fie a costurilor fie probleme pe lanţul de aprovizionare, deci în funcţie de procentul de dependenţă al fiecărei companii de anumite produse ieftine din China, diversificarea aprovizionării trebuie deja să fie serios tratată deoarece indiferent de soluţie, fie bună, fie proastă, binele actual (în legătură cu China) cu siguranţă nu va mai continua.
Riscuri existenţiale
Poate o parte din aceste riscuri puteau fi trecute la categoria de mai sus. Dar aceste riscuri sunt doar riscuri posibile, nu sunt neapărat probleme care dau dureri de cap în mod special afacerilor în timp de recesiune tăcută.
- fiscalitate – cel puţin la noi, dar şi în SUA, creşterea taxelor şi impozitelor este o certitudine; chestiunea capcanei în care se află băncile centrale din cauza tipăririi de bani fără limită în timpul plandemiei şi a inflaţiei care a urmat are o singură consecinţă previzibilă: dobânzi mari şi taxe mari. Doar cu dobânzi mari inflaţia va putea fi temperată şi doar prin creşteri de taxe guvernele vor putea face faţă plăţi datoriei. Un capitol care mă depăşeşte dar trebuie urmărit în amănunt de cei care planifică afacerile, este distribuirea maturităţii datoriei suverane care indică presiunea asupra guvernelor şi prin urmare pot da unele predicţii legate de inevitabilitatea creşterii fiscalităţii. La noi, ca fapt divers, creşterea taxelor este anunţată deja de Ciolanu dar din fericire mare parte din datorie e făcută când dobânzile erau bune;
- inteligenţa artificială va avea impact masiv mai ales pe anumite nişe. IA este însă şi o oportunitate imensă pentru cei care vor găsi o modalitate de a integra în procesele interne. Din păcate uneltele care vor apărea vor fi scumpe şi alegerea acestora va fi dificilă. IA va schimba afacerile dar va mai dura o perioadă până vom vedea cum şi până early adopters vor arăta calea care trebuie urmată. Exemple de use case-uri de folosire a IA care poate avea impact decisiv pozitiv sunt uneltele de automatizare a preţului şi sincronizarea întregului lanţ de costuri care influenţează preţul final cu sistemul de marketing. Amazon e un exemplu de companie care folosind IA a depistat recent că preţurile sale erau prea mari şi a decis să le ieftinească. Evident că orice schimbare a preţurilor fără calcule şi unelte care să garanteze randamente poate fi fatală. IA ajută imens şi cel puţin pe capitolul administrării preţurilor eu garantez că adopţia sau ignorarea IA în politica de preţ va determina supravieţuirea sau intrarea la apă.
E posibil să mai fie câte ceva de zis, dar m-am plictisit deja şi voi veni cu unele completări în comentarii.