Tag: avort

Pr. Nicolae Tanase despre politica

2 comments

Intr-o conferinta recenta, Pr. Tanase a fost intrebat daca ar fi dispus sa se implice in conducerea politica a tarii ca sa ajute tara, asa cum i-a ajutat pe copiii orfani de la Valea Plopului. Nu stim daca intrebarea a venit din entuziasmul “colectiv” recent care fals a indus speranta intre oameni ca putem pune in fruntea tarii pe cine vrem noi sau ca putem alege pe oricine, ca e democratie … sau intrebarea e venit de la un securist. Oricine a pus insa intrebarea trebuie felicitat, pentru ca cu aceasta ocazie parintele a clarificat cum ar trebui sa ne raportam noi ortodocsii la oamenii politici si desi a mai dat pe ici pe colo unele raspunsuri, de data asta au fost edificatoare. O sa incerc sa explic raspunsul parintelui si sa il detaliez cu cateva comentarii personale cu mentiunea ca recomand in primul rand ascultarea conferintei care are nenumarate sfaturi si cuvinte de folos, chiar pentru cei care il cunosc foarte bine pe parintele si ii stiu raspunsurile.

In primul rand parintele a declarat ca nu ar fi interesat sa fie om politic deoarece nu are chemarea asta. Nu oricine este in stare sa conduca si sa se expuna responsabilitatii imense pe care o presupune o functie politica. Este adevarat ca privind din punctul nostru de vedere, avand in vedere ce oameni politici avem, ne-am dori un om ca Pr. Tanase implicat politic, dar intr-adevar, mai ales in ziua de astazi cand este nevoie de oameni politici integri, inteligenti, care sa aiba nu doar dragoste de tara dar sa aiba si o strategie de a face fata influentelor externe si masinariei media care este subjugata in primul rand mental si in al doilea rand juridic acestor influente, dragostea de tara si cinstea nu sunt de ajuns: trebuie inteligenta politica, strategie, spirit de sacrificiu si daruire totala. Altfel spus, noi am cam avea nevoie de un voievod, de care insa nu prea suntem vrednici, prin urmare avem parte de conducatorii pe care ii meritam.

Deci nu doar ca parintele nu doreste sa se implice, dar a explicat si cum trebuie sa fie un om politic, ce atribute trebuie sa aiba si cat de grea este aceasta functie in ziua de astazi.

In al doilea rand, parintele a amintit de implicarea bisericii in politica in istorie si de faptul ca nu s-a reusit mare lucru, ba chiar uneori rezultatele au fost poate mai rele decat daca nu s-ar fi implicat. Nu intram aici in detalii si personal nu suntem de acord cu pr. Tanase. La vremuri de restriste, credem ca unitatea spirituala pe care Biserica o ofera, ar trebui sa fie extinsa si inspre unitatea nationala si politica. Poate ca Biserica nu ar trebui sa sprijine un anume partid, dar poate sprijini mai multe partide si politicieni si de asemenea, poate arata cu degetul prin anatemizare, catre anumiti oameni politici si anumite partide. Situatii paradoxale cum a fost legatura stransa intre Episcopul de Constanta si Radu Mazare si faptul ca principalul dusman al bisericii – tipul ala cu delfinii – a intrat in parlament in Constanta denota o situatie absurda si total de neinteles. Oare PreaSfintitul sau oamenii de pe langa el nu stiau cine e ala cu plete si nu puteau sa il traga de mana pe Mazare? Oare nu puteau sa spuna la oamenii: nu votati PSD pentru ca baga un ciumat in parlament care nu este roman? Nu doar ca ortodocsii din Constanta par sa fi dormit la alegerile trecute, dar saracul nici Mazare nu avea habar cine e asta si a declarat ulterior ca daca stia cine e, nu il lasa pe liste in judetul sau.

In al treilea rand, parintele da un sfat ortodocsilor: sa studieze pe cine voteaza si daca nu se pricep, sa nu se duca la vot. Cred ca sfatul acesta ar trebui dat mai ales babelor si pensionarilor care voteaza pe principiul cine ne mareste pensiile, nu pe alte criterii. Poate preotii care au multe babe si multi pensionari in parohiile lor, nu ar strica sa aminteasca cand vin alegerile, pe ce principii si criterii este dator sa voteze crestinul ortodox, care nu trebuie sa fie cine ne mareste pensia si salariile si cine ne da ajutoare de la stat.

Pe langa asta, criteriul propus de parintele pe baza caruia trebuie sa votam sau nu un om politic este raportarea lui la viata: ce crede despre avort. Daca apara viata trebuie votat, daca nu, nu. Acest sfat cred ca este unul extraordinar si poate fi un criteriu sanatos pe care biserica poate plusa si il poate populariza. De ce? Este simplu: astfel se vor da pe fata lupii care se dau ortodocsi doar ca sa atraga voturi dar ei nu au un crez personal. Este foarte greu sa dai pe fata marsavia si fariseismul unui om politic. Degeaba il acuzi ca fura, ca minte, ca nu isi iubeste tara, ca nu e ortodox. Te trimite ca Ciolos la preotii pe care i-a sponsorizat, ca sa iti spuna cat de ortodox este el. Inainte de a intreba insa un om daca e ortodox, poate ar fi mai bine sa il intrebam: ce parere aveti despre avort si despre legea avortului. Cum veti vota si cum va veti raporta la ea? Evident, impotriva aceste legi nu vor vota prea multi deoarece si-ar pierde voturile din start: nici macar toti preotii nu au curaj sa vorbeasca impotriva avortului in Biserica  (!) pentru ca isi pierd credinciosii. Pana aici s-a ajuns, acesta este poporul crestin din zilele noastre, care nu se inchina unui Dumnezeu (cu D mare) ci au un dumnezeu pe care apasa “pauza” din cand in cand si dau “play” doar cand e vremea colindelor, a cozonacilor sau cand cer sanatate. Cand e vremea pacatului, dumnezeul majoritatii “crestine de 2000 de ani” este pus pe pauza.

Nu trebuie politicienii sa se declare ferm anti-avort si sa isi asume hotararea ca o sa faca tot ce pot pentru interzicerea avortului. Pot insa sa se dezica. Parintele Tanase trimite fiecarui presedinte o scrisoare prin care ii cere sa se dezica de legea avortului, chiar daca ca presedinte nu prea are ce sa faca, parlamentul voteaza legi. Insa, printr-o astfel de declaratie, presedintele arata ce hram poarta. Si asta se poate extinde la orice om politic. Testul raportarii la avort este un test total, care ne poate spune clar daca un politician merita sau nu ales. Nu faptul ca vine la moaste, nu faptul ca da sau nu bani pentru catedrala, nu faptul ca se declara sau nu ortodox, nici macar marturia “calugarului Vasile” sunt argumente cand decidem pe cine votam. Raportarea la viata nici macar nu este un atribut exclusiv religios: pot sa existe si atei care sunt pentru viata, asa cum sunt atei impotriva vietii. In plus, in tara cea mai democratica din lume, atat de democrata incat dau pe dinafara si vor sa bage democratia cu pumnul in gat tuturor, primul criteriu dupa care oamenii voteaza politicienii este raportarea la avort. Ca sa poata usor analiza un om politic, americanii care sunt extrem de pragmatici, au un set de chestiuni (issues) si arata cum se raporteaza fiecare politician la acea problema. Casatoriile poponarilor si avortul sunt primele chestiuni in toate alegerile si in general cei care sunt pro, pierd. Iata de exemplu cum arata cartea de vizita a viitorului presedinte al SUA:

trump-chestiuni

Vedem deci ca propunerea Pr. Tanase este una extrem de moderna si utila care ar aduce o cristalizare si o efervescenta a politicii in Romania, ridicand in sus daca nu oameni de valoare, cel putin oameni reprezentativi pentru starea poporului roman de astazi. Nu stiu daca doar eu, dar parca mi se pare ca totusi scursurile de care avem parte (inclusiv cei “tehnocrati”) sunt nitzel sub nivelul poporului, poate a venit timpul sa cerem mai mult si nu ma aliniez aici trendului “colectiv”.

In principiu, putem spune ca si fara acest model de prezentare a politicienilor, prin votarea atatia ani a lui Iliescu, cel care a legalizat avortul, poporul roman si-a declarat optiunea – mentioneaza parintele. Rezultatele nu sunt deci intamplatoare si parintele Tanase a declarat de mai multe ori ca inotam in sange si ca nu are rost sa ne asteptam sa ne fie bine.

Lenin, avortul si malthusianismul

2 comments

Cautand biografia unui “consultant economic” cum s-ar zice pe la noi, dar de fapt un blogger pe teme economice care a ajuns insa sa tina conferinte in toata lumea, ajungand chiar la British House of Parliament, am dat din intamplare peste un articol din Pravda Nr. 137 din 1913 in care aflu cu stupoare ca Lenin era impotriva avortului. Uimitor, unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei nu accepta totusi avortul ca masura de “control” a populatiei, caci inca de pe atunci eram prea multi pe planeta pentru unele minti bolnave. Ba chiar de pe la 1798 a inceput Robert Malthus sa se teama ca nu o sa mai avem loc pe planeta, dupa cum aflu intr-un referat despre malthusianism.

Asadar, asta e o chestie interesanta. Un criminal ca Lenin nu este pentru uciderea pruncilor nenascuti, ba chiar ii ironizeaza crunt si ii batjocoreste pe liberali – adeptii de atunci, ca si de acum ai avortului. Genial este Lenin mai ales in formularea unei explicatii a atitudinii malthusianistilor fata de avort: de ce nu mai au ei loc de altii si vor sa “controleze” populatia prin avort si anticonceptionale. Iata cum ii acuza Lenin pe burghezii care sustineau malthusianismul si promovau legi pro-abortioniste:

Josnicul burghez vede si simte ca el se indreapta spre ruina, ca viata devine din ce in ce mai dificila, ca lupta pentru existenta este din ce in ce mai necrutatoare si ca pozitia lui si a familiei lui devine din ce in ce mai fara de speranta. Este o realitate incontestabila si josnicul burghez protesteaza impotriva ei.

Oarecum, Lenin ii acuza ca, facand parte dintr-o clasa sociala in curs de disparitie (asa gandea el atunci ca o sa dea egalitatea peste toti) burghezilor le e frica de restul lumii si adopta o astfel de atitudine din cauza temerilor care le au fata de clasa muncitoare in expansiune, adica oarecum urmareau prin control sa controleze clasa muncitoare si totodata sa se pastreze si ei mai putin ca sa poata duce in continuare traiul privilegiat pe care il aveau. Lenin nu o spune direct, dar cred ca la asta se refera. Iata in antiteza raportarea clasei muncitoare la problema, care clasa tocmai se naste, creste si se lupta pentru recunoasterea ei, avand bineinteles o viziune mai optimista asupra vietii in contrast cu deprimatii burghezi:

Da, noi muncitorii si micii proprietari ducem o viata care este plina de opresiune si suferinta de nesuferit. Viata este mai grea pentru generatia noastra decat pentru parintii nostri. Dar intr-un anume punct de vedere suntem mai norocosi decat parintii nostri. Am inceput sa invatam si invatam repede sa luptam – si sa luptam nu ca indivizi, cum cei mai buni dintre parinti nostri au luptat. Luptam mai bine decat parintii nostri au luptat. Copiii nostri vor lupta mai bine decat o facem noi, si ei vor fi victoriosi […] Clasa muncitoare nu dispare, ea creste, devine mai puternica, castiga curaj, se cosolideaza, se educa si se intareste in batalii. Noi punem deja fundatia unui nou edificiu si copiii nostri ii vor termina constructia. Acesta este motivul – singurul motiv – pentru care suntem neconditionat dusmanii neomalthusiansimului, potrivit numai cuplurilor de burghezi josnice, egoiste si fara simtire, care soptesc cu voci speriate: “Dumnezeu sa ne-ajute sa ne descurcam cumva singuri. Cu atat mai bine daca nu facem copii.”

Iata deci motivul principal pentru care este Lenin impotriva avortului: ca sa aiba clasa muncitoare soldati. Nu pentru apararea vietii sau din vreun principiu moral era Lenin un luptator impotriva avortului, ci mai degraba privea totul prin perspectiva luptei de clasa.  Sa vedem insa, in final, cum drac fiind, Lenin a intuit bine de ce liberalii (un alt neam de draci) dadeau legi pro-abortioniste si de ce faceau ei propaganda pentru contraceptie:

Astfel de legi nu sunt altceva decat ipocrizia clasei conducatoare. Aceste legi nu vindeca ulcerele capitalismului, ele doar le transforma in ulcere maligne care sunt mai ales dureroase pentru masele oprimate. Libertatea pentru propaganda medicala si protecia drepturile democratice elementare ale cetatenilor (barbati si femei) – altfel spus libertatea de alegere a femeii cum s-ar zice in zilele noastre – este un lucru. Teoria sociala a neomalthusianismului este cu totul altceva.

Deci Lenin punea punctul pe “i” inca de atunci deconspirand falsele intentii de bine ale celor care proclama avortul si anticonceptionalele ca drept al femeii si solutie la suprapopulare (sau la lipsa resurselor) si le plaseaza acolo unde sunt: masuri josnice de control al maselor de catre cei puternici.

Nu am comentat acest articol al lui Lenin din dorinta de a-i aduce vreun omagiu, cat mai ales din dorinta de a arata ca pana si un criminal notoriu a fost impotriva avortului, chiar daca mai tarziu a “controlat” si el masele prin masuri mult mai directe si mai ucigatoare decat planificarea familiala a “josnicilor” burghezi.

Intr-adevar, se gasesc multi in zilele noastre care sa ne demonstreze prin calcule si sa sustina ca gata, pana aici ne-a fost, ne inmultim prea repede si nu mai avem ce sa mancam si ce sa consumam. Dar culmea ca inca de secole se gaseau dintr-astia si inca mai avem loc si inca traim din ce in ce mai bine la nivel mondial. De unde sa fii stiut cei de acum 200 de ani ca se vor inventa tractoare si agricultura intensiva care sa produca atata mancare incat sa hraneasca pe toti din belsug. Inechitatea, lacomia si dezechilibrele sunt intr-adevar probleme, dar asta este altceva, nu suprapopularea este problema ci rautatea oamenilor. Asa cum cei de alta data nici nu visau ce o sa se intample, asa si noi de unde nu stim ca pe viitor vom trai in zgarie nori de mii de etaje si vom avea o ferma hidroponica la fiecare suta de etaje si vom avea panouri solare supereficiente care vor alimenta generatoare de apa din atmosfera si alte minunatii care ne vor face viata mai usoara si ne vor permite sa muncim de acasa, nemaiconsumand astfel petrol aiurea si toate cate se duc in transporturi? Sau de unde nu stim ca din pruncii neavortati nu se va naste un geniu care va inventa in sfarsit motorul cu hyperdrive care ne va permite intr-o suta de ani sa ne plimbam prin galaxie cum sarim acum in avion si mergem prin Antarctica? Ddaca avem bani deajuns … 😉

Totul depinde insa de atitudinea pe care o vom avea si de cine va castiga intre lupta dintre bine si rau care se duce in zilele noastre. Zilele trecute il ascultam pe Gerald Celente care spunea ca acum suntem ca pe la sfarsitul anilor 30, ne pregatim de razboi, mai trebuie sa apara un Hitler. Iar raul care vine, va veni nu din intamplare, nu pentru ca exista cicluri economice, nu pentru ca au fost unii lacomi, nu pentru ca s-au acumulat dezechilibre, ci pentru ca Dumnezeu lasa raul sa se manifeste in urma pacatelor pe care le face omul zilelor noastre si a inmultirii egoismului, lacomiei, ipocriziei, mandriei si a tuturor relelor care au sporit atat de mult incat ca o crima ca avortul este vazuta o banala “optiune”, un drept de alegere, iar lupta impotriva nasterii de copii este o politica de stat chiar si acolo unde natalitatea este pe minus.

Se mira pensionarii de azi ca li se taie pensiile dar uita ca atunci cand Ceausescu le da casa si alocatie pentru copii fugeau sa faca avorturi si se fereau sa mai faca un copil. Si totusi pentru ca au facut unul, sau doi copii, Dumnezeu le-a daruit sa mai aiba pensie. Insa tinerii de azi care se feresc sa faca copii, de unde vor mai lua pensie daca vor fi din ce in ce mai putin muncitori si din ce in ce mai multi pensionari? Deja se prevede falimentul sistemului de pensii, iar aceasta cu siguranta nu e decat una dintre plagile care vor urma. Acum se vad doar consecintele lipsei fortei de munca si mai ales a oamenilor de calitate care sa randuiasca lucrurile in societate cum trebuie, caci daca natalitatea romanilor era de 5 pe vremea lui Ceausescu, cu siguranta in zilele noastre dintr-o populatie de 50 de milioane s-ar fi incropit altfel lucrurile in societate. Dar oare ce ne asteapta cand vor veni pedepsele pentru pacatul pruncuciderii? Caci pocainta se pare ca nu am facut si nici nu facem. Nu intelegem inca de ce ni se intampla toate acestea asa cum clasa muncitoare de pe vremea cand Lenin tuna si fulgera in Pravda, habar nu avea ce o sa urmeze.