UE: Ordo Ab Chao

Sunt uimit de cat de putina este inteleasa UE in Romania atat de politicieni cat si de “analisti”, ziaristi, corporatisti, tarani sau chiar hackeri sau doctori. Am enumerat aceste categorii aleator pentru a sublinia ca nivelul de inteligenta sau jobul de zi cu zi nu ne ajuta sau ne impiedica sa intelegem acest organism genetic mutant, ci tocmai esenta schimbatoare si amorfa a acestei hidre mitice pune dificultati in intelegerea ei. Se arata in fiecare zi mai slaba dar puterea ei este din ce in ce mai mare. Este blamata sau laudata cu pasiune, dar mai incet sau mai repede, nimic nu s-a schimbat care sa afecteze directia ireversibila si scopul ultim al acestei “operatiuni”: distrugerea popoarelor europene si formarea unei populatii supuse, “civilizate”, docile si modelata dupa “norme” si “aquis”-uri hotarate de niste tovarasi “iluminati” care stiu ce este mai bine pentru viitorii cetateni europeni.

Poate vi s-ar parea nepotrivita opinia mea avand in vedere evenimentele recente: Brexit, Frexit, etc. Stati insa calmi! Nu au reusit sa iasa grecii din UE cand UE le-a taiat accesul la bani si cand majoritatea au votat pentru refuzarea acordului propus de europeni (faimosul OHI), ceea ce mai mult sau mai putin indirect la data aceea inseamna iesirea din UE. Stiu ca au fost tot felul de sondaje la greci in care dorinta de apartenenta la UE era in aparenta majoritara – in opozitie cu rezultatul votului – , insa sondajele mai pot fi fabricate si chiar daca nu sunt fabricate, de cele mai multe ori sunt departe de realitate.

Cum sa evaluam totusi BREXIT-ul? In primul rand, deocamdata Brexit-ul este teoretic. Nu avem inca un acord, nu stim inca in ce masura Brexit-ul va fi un Brexit sau inca o renegociere si o reasezare a locului Marii Britanii in UE.  Sunt uimit cum oamenii pot sa discute despre Brexit fara sa aminteasca macar volumul schimbului direct intre Marea Britanie si Germania care nu poate fi taxat. Si fara taxe, UK va ramane in UE. Ca nu va participa in parlament o perioada sau va participa altfel, asta e alta poveste. Insa stati linistiti: nu avem inca in Brexit si de celelalte nici nu putem vorbi. Nici Franta si nici Italia nu au cum sa iese din chingile europeniste, oricat de mult si-ar dori.

Cand a fost criza greceasca, s-a tot discutat cat de prost a fost gandita moneda euro: moneda unica (deci politica monetara unica) si politica fiscala diferita. Cine sa creada ca asa ceva ar putea functiona ?! Facem abstractie de SUA si poate de alte federatii pentru ca spre deosebire de europeni, americanii sunt solidari. In UE insa nemtii nu vor sa ii salveze pe greci si nici atat pe francezi. Parerea mea este insa ca UE nu a fost construita prost si nici moneda nu a fost introdusa separat de politica fiscala unica din neputinta sau din neatentie. “Iluminatii” care au gandit fundamentele UE au creat o structura atat de stabila incat dupa cum vedem nici o tara nu poate iesi, si nici macar o tara puternica. Totul este atat de bine … inchegat incat UE a rezistat la socuri uimitoare si va rezista la nenumarate socuri, fiind chiar dotata cu un atribut “magic”: cu fiecare soc, se face o apropiere si mai puternica, se mai face inca un pas catre ceea ce s-a dorit de la inceput: un imperiu omogen, cu popoare anihilate, distruse, macinate, cu populati volatile, fara esenta, fara radacini, fara capacitate de reactie care sa nu mai poata puna opozitie si care sa contribuie doar ca niste soricei in marile laboratoare de experimente sociale prin care “iluminatii” se cred pe ei facand istorie si implinind dorinta “marelui arhitect” de pace si prosperitate pe intreg pamantul.

Nu vreau sa pierd prea mult timpul insa discutand despre scopul formarii si “personalitatile europene” – sunt lucruri stiute si chiar “conspiratii” implinite, trecute din capitolul “teorii” in capitolul “istorie”. Ca la 1848 …

Ce ma mira este insa cata energie se pierde in presa romaneasca alertandu-se toti si ambalandu-se de teama ca se sparge UE si noi nu stim cu cine sa alegem: cu europenii sau cu americanii. Ba mai mult, se tot trateaza despre cele 5 scenarii care in sine sunt aberante, sunt niste povesti scoase la betie de clovnul Junker care este parca un Basescu pus in fata sa rada ca prostul si sa tina discursuri grave si plictisitoare pentru a atrage atentia tuturor si a distrage atentia de la ce se intampla in spate, dincolo de intalnirile publice, de parlament, de discutii si interviuri. Dar daca tot a venit vorba de Junker, as aminti un citat din Junker intr-un articol mai vechi despre destramarea UE – EUROPA – INTEGRARE PRIN DEZINTEGRARE – (caci UE se tot destrama cel putin de prin 2012):

“Politica monetara este o problema serioasa. Ar trebui sa discutam in secret in cadrul Eurogrupului […] Sunt gata sa fiu insultat ca fiind insuficient de democrat (sic), dar vreau sa fiu serios […] sunt pentru dezbateri secrete la intuneric” — Jean-Claude Juncker, 20 April 2011

Deci daca Junker discuta in secret despre politica monetara in 2011, cu atat mai mult discuta mai mult “in intuneric” cand e vorba de scenarii. Iar cele 5 … sunt praf in ochi ca sa aiba prostii ce sa dezbata la talk-show-uri toata ziua si toata noaptea.

Sunt cateva principii de bun simt cu privire la relatiile dintre state (diplomatie) si pe care le-am putea extinde si cu privire la organizatii mai mult sau mai putin discrete, mai mult sau mai putin puternice:

  • nici un stat nu are o politica bazata pe emotii sau ideologii, ci doar pe interese; intelegerea simplista cu privire la interesele UE ar fi ca nu prea sunt interese comune, ca sunt multe state si ca este greu sa definim interesele, de unde si intreaga galceava; nimic mai fals: pe langa faptul ca interesul comun exprimat este pacea si bunastarea, sa nu uitam si de interesele celor care au fraiele puterii: sa o pastreze; Germania are interesul sa aiba o piata de desfacere, sa aiba forta de munca ieftina, sa aiba o moneda slaba; iar UE a fost mediul optim de dezvoltare pentru Germania, criza din 2008 fiind chiar o binecuvantare daca ne uitam la cifrele economiei germane;
  • cine are un avantaj, nu renunta niciodata de bunavoie la el; il poate folosi la schimb, dar doar daca este dispus la negocieri. Va vrea oare Germania sa renunte la statutul de “locomotiva a UE” alegand dezintegrarea sau ruperea? Vor vrea oare birocratii nealesi de la Bruxelles sa isi piarda jobul si sa se duca acasa? In nici un caz! Se sperie Junker sau parlamentarii europenii de votul cetatenilor si le e frica ca nu vor mai fi alesi, prin urmare o sa decida cumva ruperea tratatelor? Ei as, Junker nici macar nu e ales, iar europarlamentarii britanici din UKIP sunt un soi aparte de parlamentari sinucigasi. Parlamentarii UE nu vor fi insa niciodata de acord sa de autodizolve. Dar nu doar parlamentarii, care macar sunt alesi. Toti birocratii care lucreaza la UE nu doresc sa fie piarda cascavalul. Este aberant sa crezi ca o “elita conducatoare” va renunta de bunavoie la putere; birocratii UE vor face tot ce pot ca sa mentina status-quo-ul sau ca sa il schimbe, sau sa dea sentimentul ca il vor schimba, astfel incat tensiunea de moment sa fie cumva difuzata si cetatenii sa nu puna mana pe furci si sa-i goneasca.

Evident ca e nevoie de ceva zgomot zilele astea pentru a arata ca “se misca lucrurile”. Imperiul UE are o particularitate fata de toate alte imperiile din istorie: ii place sa dea iluzia ca este un imperiu al dialogului in care fiecare are un cuvant de spus. Tu ce crezi? – este intrebat Klaus. Apoi, Junker il bate cu palma pe umar si ii zice “Bravo, plavanule!” apoi face o poza cu el si ii face semn sa faca pasi, urmand sa dea mana cu urmatorul. Nu e o intamplare reala, dar ar putea fi reala, caci alte intamplari similare, chiar mai ciudate s-au intamplat:

Oricat de prietenos pare dialogul de mai sus si oricat de jalnic este personajul Junker, sa mentionam un adevar simplu – sa fim atenti la esente, la realitati, la lumea reala: in timp ce Orban este ales, Junker este un alcoolic numit de centre obscure de putere din “forurile europene” – un termen de presa pentru a ascunde organizarea secreta, nedemocratica si dubioasa a acestei uniuni. Junker nu este nici macar un numit de alti numiti. El este doar “propus” de cineva si este acceptat, niciodata un “propus” nefiind rejectat. Negocierile inainte de numire sunt purtate de nu stim cine, pe nu stim ce principii. Conditiile si imparteala alegerilor in toate forurile europene sunt total nedemocratice si nu au la baza nici macar o ierarhie de valori, un criteriu de selectie, fundamentele fiind negocierile, intelegerile si acordurile intre “forurile” si “agentii de putere” la nivel european.

Voi incheia articolul reiterand: crizele nu fac decat sa inchege si mai mult UE. Daca cumva le-a luat insa Dumnezeu mintile si haosul aparent chiar este unul cat de cat real, are elemente de concreditudine, ar fi mana cereasca pentru noi sa avem sansa sa fim eliminati sau chiar sa intram pe cercuri concentrice … mai periferice. Asta nu inseamna deloc ca vom renunta la democratie si la prosperitate. UE este in fapt cea mai mare piedica la ambele, dar aceasta afirmatie poate o voi explica intr-un alt articol.

Cum o să ieșim din recesiune

pib

Atat Romania cat si Europa se afla deja in recesiune. Tehnic. Tehnica spune ca doua trimestre la rand cu crestere “negativa” inseamna recesiune. Toata lumea este de acord, problema s-a dezbatut, s-au facut analize, blah, blah.

Pentru mentalul colectiv este foarte important ca PIB-ul sa nu fie negativ. Un PIB in crestere, ofera suport propagandistic discursurilor politicienilor, bancherilor si ziaristilor oferind tuturor ce are nevoie fiecare in parte. Este vital ca mentalul colectiv sa fie unul optimist, altfel situatia poate oricand erupe si in primul rand politicienii aflati la putere (la noi si pretutindeni) au probleme. Pentru ca totusi exista o spoiala de competitie intre cele 2-3 capete ale aceluiasi balaur (adica partidele demonocratiei), din cand in cand opozitia face putin tam-tam si cu privire la rezultatele de “crestere negativa”, dar asta doar cand e campanie electorala.

Realitatea este irelevanta pentru cei de sus. Cifrele seci care arata o crestere de 0,5% la PIB sunt o mare scofala, ca sa nu mai zicem de cifre putin mai mari cum ar fi (1-2% in vest sau 3-4% pe la noi). Toti salta exuberanti si rasufla usurati cand avem parte de asemenea cifre. Cam rar pe la noi este adevarat. Desi nu e intocmai un exemplu elocvent, as aminti cazul exuberantului Tariceanu care declara ca un star de hip-hop in extaz ca “economia duduie” in anul 2008, inainte sa vina criza, pe cand PIB-ul crescuse cu 6-7%.

PIB-ul a ajuns in ziua de azi la fel de important ca Gatorade-ul din filmul Idiocracy: toti discuta despre el si se dau cu parerea: e bun, nu e bun, e de ajuns, nu e de ajuns, se vede in buzunar, de ce nu se vede, cand o sa se vada in buzunarele romanilor, etc. Realitatea este ignorata pentru ca realitatea nu este deloc o medie cum este PIB-ul, ci realitatea este mult mai complexa si cu multe straturi.

Pentru bancherii centrali, care neavand competitie sunt regi pe viata, nu atat PIB-ul este important cat inflatia. Ei o grija au si cu asta isi storc creierii: cum sa creasca inflatia. Daca creste PIB-ul, foarte probabil e si din cauza inflatiei si daca diferenta intre inflatie si PIB nu e prea mare, bancherii centrali sunt foarte fericiti si optimisti. Realitatea nu conteaza.

Nu doar ca PIB-ul e vital pentru tovarasi, dar un PIB negativ este un factor de risc pentru declansarea de revolutii. Cata vreme PIB-ul creste, daca oamenii sunt saraci, nu au locuri de munca, preturile cresc si viata e mai grea, fiecare tinde sa se gandeasca: e vina mea, eu sunt prost, de aceea nu ma descurc pentru ca PIB-ul creste, deci economia creste, deci majoritatea oamenilor castiga mai mult, produc mai mult. E vina mea si a celorlalti 70% de tineri sub 30 de ani ca suntem paria societatii si nu avem locuri de munca. Nu avem dreptate sa protestam sau – Doamne-fereste! – sa facem revolutie. Cata vreme PIB-ul e in crestere, noi suntem prosti. Dar oricum, macar avem sperante. Un PIB in crestere nu are cum sa nu tii dea sperante, mai ales cand “analistii economici” te asigura ca peste 6 luni o sa simti si tu in buzunar cresterea PIB-ului.

Am enumerat cateva lucruri legate de PIB pentru a sublinia cat de important este pentru “establishment” ca PIB-ul sa fie cum trebuie. Si asta nu doar la noi, ci si in UE. Oricat s-au masluit cifrele, oricat s-a aruncat sub pres ce s-a putut, oricat s-a ignorat elefantul din camera, PIB-ul a inceput sa alunece periculos spre zone unde bondurile si CDS-urile tarilor or sa inceapa din nou sa salte vesele precum capritele. Apropos, de cand nu ati mai auzit pe la stiri de Credit Default Swaps? Nu-i asa ca sunteti mai linistiti? Nu doar ca un PIB negativ scutura pietele dar problema ar mai fi si triggerele automate cu privire la ratingurile unor tari, regulamentele si triggerele unor fonduri mari de investitii si alte socoteli ale finantelor. E clar: un PIB negativ pune gaz pe foc si mareste volatilitatea, tragand mult inapoi sperantele de revenire si innebunindu-i pe bancherii centrali care au ramas fara arme dupa ce au dus si dobanzile la zero, au pompat si lichiditate cat cuprinde si incearca sa prezerve petro-dolarul si micutul lui Sancho Euro-Panza pentru mai departe … cu orice pret (cf. Draghi).

Prin urmare, o minte intunecata din tenebrele turnului babel de la Bruxelles a venit cu o idee geniala: sa facem cumva ca PIB-ul sa creasca cat vrem noi independent de realitate. La urma urmei s-au tiparit bani, s-au trecut datorii de la banci la state cacalau, s-au falsificat testele de stres si multe alte gunoaie s-au intamplat care toate au in spate justificarea ca sistemul trebuie sa mearga mai departe asa cum e. Ce mai conteaza daca inventam ceva care sa ne permita sa mentinem PIB-ul cum vrem noi. Controlam deci dobanda pe de o parte, reglam lichiditatea cum vrem, coordonam operatiunile de “printing” (Fed/BCE/UK/Japonia) si daca tunam PIB-ul cu aproximatie pe unde avem noi nevoie, nu mai exista probleme, rezistam barbateste mai departe. Si acea minte intunecata a venit cu ideea sa includa in PIB veniturile intunecate: prostitutie, droguri, crima etc. S-a incropit o justificare care s-a transmis la mass-media pentru a o impregna pe creierele poporului care si-asa nu intelege absurditatea miscarii si de anul viitor vom avea PIB OK!

Este la mintea cocosului ca prostitutia si drogurile nu au ce cauta in PIB. Este la mintea unui copil de 5 ani ca nu ai cum sa contorizezi niste activitati ilegale. Prin urmare evident ca “estimarile” acestor “indicatori productivi” nu doar ca nu au nici o relevanta, dar nu pot fi in nici un fel estimati. Treceti putin peste bariera ignorantei si puneti-va in pielea unui specialist de la INS de la noi care incearca sa estimeze cat produce prostitutia in Romania. Va dati seama de penibilul situatiei? De unde o sa scoata un asemenea “specialist” cifra asta daca nu din burta. Si nu doar la noi, peste tot este la fel si nu doar cu prostitutia dar si cu celelalte cifre. O asemenea poveste este nu doar penibila, dar este absolut paranormala. Intr-o lume reala, nu doar ca nu ar avea sens sa introduci in PIB niste estimari aberante ale unor activitati ilegale, dar sa alterezi un indicator macro-economic atat de important pe baza caruia teoretic se ia decizii importante strategice pentru viitor, eu as incadra treaba asta la subminarea economiei nationale. Sau ma rog … europene. Acum insa de cand avem UE, masurile perverse vin de la UE si putini isi pun problema cine le ia, pe ce criterii si daca nu ar fi mai bine poate sa ne opunem. Dar ce spun eu … oare chiar ne putem opune? Si nu zic doar de noi, dar poate de exemplu neamtul de rand sa protesteze impotriva acestei masuri? Pai cum sa poata daca masura vine de la UE, de la niste “specialisti” sau “tehnocrati”.

Asa cum astia nu vor putea estima costurile indicatorilor “negri” ca sa le introduca in PIB, tot asa este nemasurata ipocrizia cu care este distrusa orice farama de rigoare si normalitate in economia de stat a euro-sovietului. UE se apropie cu pasi repezi de URSS si dupa ce s-a trasat forma, incepe incet-incet sa patrunda si fondul care nu este altceva decat minciuna si manipulare, control, ipocrizie si toate relele cu care vine un sistem dictatorial, fie el hard cum a fost comunismul sau soft cum este europenismul.

Iaca cum iesim noi din criza si cum va iesi intreaga Europa.