Hei-rup-ul din învățământ – versiunea 2016

Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”. Faptul ca in fiecare an se schimba cate ceva, se face “o noua revolutie in sistemul de invatamant” este binecunoscut. Pare imposibil sa existe un an in care nimic nu se schimba si in care totul este la fel ca anul trecut – semnul unei oarecare normalitati. Cu atatea schimbari, ne-am astepta totusi ca fiecare sa fie un pas inainte, sa aduca un plus de coerenta, de progres, de organizare etc. Din contra, nu am auzit nimic bun despre invatamantul romanesc de pe vremea de cand s-au scos uniformele obligatorii. Poate ca nu sunt eu prea la curent, dar daca gresesc, sa ma corecteze cineva: ce s-a facut bun in invatamantul romanesc in ultimii 25 de ani? Si ma refer la schimbari importante, care sa insemne ceva, nu doar la schimbari de cadre si o data cu cadrele de strategii si “abodari” diferite, altfel spus schimbarea schimbarii, corolarul inevitabil al dinamicii politichiei romanesti. (sursa) Și anul acesta s-a întâmplat la fel. Noutatea anlui educațional 2016 este că directorii trebuie să dea concurs pentru ocuparea posturilor comparativ cu anii trecuți în care directorii erau numiți de Inspectoratul Școlar, o instituție condusă de membri de partid. Prin urmare politizarea mergea până la nivelul directorilor și chiar al profesorilor, un lucru evident caracteristic unei țări bananiere, de unde și încercarea de schimbare. Când directorii sunt numiți de partid și când în școli se fac “bisericuțe” prin care fiecare profesor încearcă să lingă fundul directorului (și al partidului indirect) mai bine ca să aibă parte de tratament preferențial și avantaje din partea directorului, asta se numete mica corpuție. În joc nu sunt neapărat bani concreți, ci sistemul politizării învățământului lovește în calitate și mai ales în normalitate. Nu este normal ca între doi profesori: unui de nota 10 și unul de nota 5, cel de nota 5 să ocupe postul doar pentru că are un prieten la partid care poate să îi sugereze domnului director să ii ofere lui postul. Evident, teoretic, există un simulacru de cadru legislativ și procedural, dar “punctele” și concursurile din învățâmânt sunt doar o procedura birocratică, sistemul actual permițând unui profesor care nu e pregătit deloc sau e pregătit cu mult sub altul, să ia fața, pe criterii politice. În cele din urmă, cine împarte, parte face și până acum, împărțeala o făcea partidul, căci el numea inspectorii și directorii care organizau treaba. Salutara intenția guvernului de schimbare dar totodata inutilă și din categoria formelor fără fond. Vom explica mai în amanunt. În primul rând, anunțarea acestui concurs și a cerințelor s-a făcut cu prea multă întârziere. Nici un director serios, dacă ar dori să se pregătească nu are cum să învețe 3 cărți în 2-3 săptămâni. Este aberant. Eu aș compara programarea din scurt similară măsluirilor licitațiilor la stat, prin care acestea sunt organizate astfel

Read more

Dupa cum spuneam … despre invatamantul romanesc

Septembrie 2015, chiazna.ro: Am mai mentionat in articolul anterior si repet si acum: in fiecare toamna, cum incepe scoala, aflam de tot felul de schimbari si proiecte legate de educatie, care sunt fie luate in pripa, fie altereaza din scurt reguli si chestiuni anterioare cum ar fi programa de bacalaureat, organizarea dascalilor, etc. Anul trecut, s-a dat de exemplu legea cu introducerii cererii pentru ora de religie – in timpul anului, pentru ca era urgenta! Tot anul trecut, elevii si profesorii nu stiau pe ce manuale sa invete. S-au lungit niste licitatii (tentative de tunuri) pentru manuale electronice la care in cele din urma s-a renuntat. Nu sunt in domeniu si nu stiu eu sa enumar toate lipsurile de organizare si de bun simt in privinta temporizarii schimbarilor, dar invatamantul, fiind unul dintre domeniile unde partidul isi poate suge multe foloase, este adesea campul de tatonare, un dute-vino continuu de legi, reguli, proiecte, strategii care mai de care mai inovatoare si irealiste, toate avand in singur scop: fluidizarea canalelor de stoarcere de bani si de propasire a claselor inferioare din partid. (SURSA) Februarie 2016, digi24: Ministerul Educatiei vrea să schimbe programa şi manualele şcolarilor. Astfel, au fost chemaţi la Minister mai mulţi experţi care lucrează la o propunere integrată. În doar câteva luni, grupul de experţi a ajuns la a patra variantă de lucru care ar urma să schimbe radical sistemul de învăţământ. (SURSA) Nu am nimic nou sa zic decat ca se va alege praful si de aceasta noua reforma, la cum e pregatita si la ce limbaj de lemn folosesc deja “expertii” chemati sa o incropeasca: focalizare, ciclu nou,  fonduri structurale etc. Inca un capitol in atlasul “Romania – tara formelor fara fond” … “N-am reuşit să ne focalizăm până acum, dar începem un ciclu nou pe fonduri structurale. Mesajul meu este şi va fi constant pe perioada cât voi conduce Ministerul, că avem nevoie să investim resursele astfel încât fiecare cadru didactic să aibă o a doua sau a treia competenţă, pentru a putea aborda dincolo de strict disciplinar lucruri care nu neapărat sunt la altă disciplină, dar pot fi transversale disciplinei pe care dânşii o stăpânesc,” explică Adrian Curaj, ministrul Educaţiei. (SURSA)

Read more