Tag: JP Morgan

De ce Rusia va fi gasita vinovata pentru hacuirea JP Morgan

One comment

Hackerii au navailt pe JP Morgan inca de acum cateva luni si au sustras gigabiti de date, inclusiv date ale clientilor – conform Bloomberg. De obicei cand auzim stiri legate de hacking, in spate e un mare mister, termenul putand acoperii sute de tipologii de intruziune si furt de informatii.

Rareori ni se spune care a fost scopul hackingului (si) pentru ca astfel de evaluari sunt greu de facut. De altfel, nu doar scopul atacului dar si autorii sunt cvasi-imposibil de depistat. Sa ne legam insa de un mic amanunt, din stirea Bloomberg:

“the intruders reached deep into the bank’s infrastructure, silently siphoning off gigabytes of information, including customer-account data — uninterrupted until mid-August.”

Deci, daca au furat datele clientilor, probabil vor sa faca ceva cu ele, nu? Ce ar putea face, sa le fure cardurile? Putin probabil: furtul de pe carduri este depistat instant si orice card de pe care se fura este depistat si blocat destul de rapid. In plus, putin probabil, ca clientii JP Morgan aveau datele cardurilor. Foarte probabil, prin “datele conturilor clientilor” intelegem lucruri mai normale de genul:
– nume, adresa de companii si persoane: date de contact;
– profituri, cifra de afaceri si alte date contabile ale clientilor;
– operatiuni, transferuri: cui, cat, cand plateste, ce sume transfera;
– profil investitonal: ce actiuni/oglibatiuni/instrumente tranzactioneaza, ce sume, cat de des face tranzacti

Datele astea sunt foarte putin utile unui grup de hackeri. Cel mult le pot vinde unei alte banci, competitioare cu JP Morgan. De asemenea, datele astea sunt inutile unei banci din Rusia care niciodata nu va putea concura cu JP Morgan, fiind in imperii diferite. Clientii JP Morgan valoreaza aproape zero pentru clientii unei banci din Rusia sau China.

Daca privim din punctul de vedere al utilitatii, cei mai interesati in datele clientilor JP Morgan ar fi o alta banca competitioare cu JP Morgan. Ca sa nu mai zicem de impactul asupra brandului …

Acum, sa discutam putin despre “hackeri rusi”: de unde si pana unde mai conteaza de unde sunt hackerii? Si cum poti sa dovedesti asta cand localizarea dupa IP e utila doar pentru monitorizarea populatiei care nu se pricepe sa foloseasca un proxy sau un serviciu de anonimitate. Este foarte plauzibil ca daca un competitor al JP Morgan si-ar dori sa ii atace, sa angajeze niste baieti din Rusia, de unde vina poate sa cada usor asupra statului si speculatiile cu implicarea guvernului sunt usor de digerat de presa. Astfel, orice suspiciune ca alti mafioti de aceasi tagma cu Jamie Dimond ar putea angaja niste hackeri sa hacuiasca banca, este usor trecuta cu vederea pana si de “specialistii” implicati in “gasirea vinovatilor”.

Sa vedem insa motivele pentru care Rusia este acum acuzata. In primul rand, pentru victima – JP Morgan – a acuza Rusia este cea mai facila varianta din punct de vedere al brandingului. Va dati seama ce ar insemna sa declare ce probabil au fost hacuiti de competitori. Impactul este astfel minimizat si banca iese mai putin murdara din treaba asta, cel putin in fata clientilor naivi. Un al motiv pentru care bancii ii convine sa arate inspre Rusia (apropos, ce misto suna pe Bloomberg: specialisti care nu au vrut sa isi declare numele, cand citeaza sursele care declara ca Rusia poate fi in spate) este faptul ca FBI-ul si alte organizatii ale guvernului vin sa le faca lor treaba de care nu au fost in stare: sa ii ajute sa isi acopere gaurile din sistem, sa depisteze hotii, etc. Altfel, costurile ar fi imense, si banca ar trebui sa plateasca. Daca insa esti atacat de Rusia, trebuie sa vina expertii de la FBI, ca “maine poate sa fie toate bancile atacate”. Too Big To Fail s-a extins acum la Too Big not to Hack si prin urmare bancherii se cred indreptatiti sa suga resurse gratuite de la guvern care sa le faca treaba lor.

Din punctul de guverne al oficialilor, putina demonizare a Rusiei nu strica cu ocazia oricarei stiri de presa. Prin urmare, de ce sa nu acuze Rusia daca oricum pot.

Traim intr-un razboi informational pervers in care orice strire are in spate nuante cu totul diferite de ce ne este transmis. Altfel spus, daca credem tot ce ni se serveste, mancam minciuni pe paine si suntem niste oi oarbe. Care oi oricum suntem, dar si intre oi, cata una e mai vigilenta si la urma urmei cand vine lupul, conteaza care se prinde ultima de ce colega are urechile ascutite.

Sună clopotele pentru JP Morgan?

Leave a comment

JP Morgan a anunțat o pierdere în trimestrul al treilea de 380 mil dolari după un profit de 5,7 mld dolari anul trecut pentru aceeași perioadă [1]. Totodată au anunțat cheltuieli de 9,2 mld cu litigii … altfel spus amenzi plătite pentru tot felul de ilegalități comise, despre care nu o lungesc aici. La americani este “obiceiul” ca dacă ești persoană și faci o ilegalitate, poliția te arestează, te bate și te bagă la zdup. Asta dacă nu cumva te consideră terorist și te împușcă din prima. Însă dacă ești bancă, orice faci, în cel mai rău caz plătești o amendă. E o practică binecunoscută și încă o dovadă – dacă mai era nevoie – că băncile conduc lumea.

Ce mă miră pe mine în cazul JP Morgan, este cum de tocmai ei și cum de numai ei sunt în situația asta! Un motiv poate să fie că au fost … mai neatenți ca alții. Riscurile și ilegalitățile comise de marile bănci sunt direct proporționale cu capitalul pe care îl au disponibil pentru a face leveraging iar JP Morgan este în top. Ei au inventat derivativele și tot ei sunt cei mai curajoși în marea casă de pariuri care este bursa derivatelor.

Ce trebuie să știm cu privire la marile bănci care conduc lumea este că deocamdată exista niscavai competiție între ele, așa cum e între clanurile de mafioți. Da, bancherii plătesc politicieni, da, ei fac legea, da ei decid cum și încotro se îndreaptă lucrurile, deoarece ei tipăresc bani (FED, leveraging) și ei plătesc acum dobânzi apropiate de zero în timp ce fraierii care muncesc trebuie să se milogească la BCR (Erste Group) și BRD (Societe Generale) nu pentru dobănzi mici, ci măcar pentru dobânzi corecte și transparente care să nu crească cum încep bancherii să piardă la pariuri și au nevoie de cash de urgență.

În ciuda competiției, problema constă în faptul că noi bănci nu pot să apară și mai ales noi bănci … prea mari ca să pice (Too Big To Fail). Iată cum a evoluat “competiția” marilor bănci până în 2009 (!):

 

big-bank-mergers

Deci, JP Morgan a cumpărat Bear Sterns în 2008 și a moștenit o dată cu ea și produsele “toxice” corespunzătoare. În ciuda proptelilor de la FED și a ilegalităților comise, dată fiind volatilitatea mare – cutremurul din 2008 de pe piețele financiare continua, nenumarate replici au loc repetat – roade încet-încet din veriga cea mai slabă și se pare că deocamdată JP Morgan va fi următorul uriaș de lut care se va prăbuși.

 

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Sursa info: http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/155497/cea-mai-mare-banca-din-sua-pierderi.html

De ce cursul bun al leului nu îi ajută de fapt pe cei care au rate

One comment

Multi se bucura zilele astea ca leul racneste la euro si prin urmare au de platit mai putin cu ratele la banca. Ca sa nu o lungesc prea mult, voi incepe cu doua enunturi pe care o sa le detaliez mai apoi:

1) pot sa se bucure doar cei care mai au rate doar 2-3 luni (poate 5-6); dar sa nu se bucure prea mult oricum, ca altele sunt problemele de fapt;
2) bucuria de acum se va transforma in socul de mai tarziu;

Un vechi proverb spune: “Fereste-te de greci si cand iti fac daruri”. “Tăria” recenta a leului nu e altceva decat un mic dar al bancherilor. Mai exact al bancherilor de la JP Morgan. E mult spus dar, mai degraba este o “dauna colaterala” a atacului bancherilor asupra Romaniei. Romania a fost de fapt, de mult timp atacata de bancheri, deoarece avand resurse, nu avem cum sa nu platim datoriile, toata treaba tine de “convingerea” politicienilor sa “liberalizeze” si sa privatizeze tot ce se poate. [1]

Pe scurt, cand la piata vin taranii cu cartofi, pretul e legat de cerere. Daca vine insa un samsar cu bani indeajuns sa cumpere toti cartofii, pretul din ziua urmatoare nu va mai fi acelasi, caci piata va fi reglata de samsar. Bineinteles, ca la orice piata, probabil vor mai veni si alti tarani in ziua urmatoare si vor contribui si ei la reglarea pretului pietii, dar samsarul va avea deja o cantitate de cartofi indeajuns de mare incat sa regleze pretul si sa dea cu el sus sau jos dupa cum are nevoie: sus cand are marfa si nu prea are competitie, jos cand marfa expira si trebuie sa o vanda rapid. Teoretic, clientul ar avea de castigat pentru ca daca samsarul nu va vinde la pretul corect, lumea nu va mai cumpara. Practic insa samsarul fiind priceput, nu va pierde niciodata si cartoful fiind mancarea de baza a romanilor, clientii vor da pretul cerut de samsar, fara prea multe ezitari, neavand alterantiva.

Ati ghicit care e samsarul si care e cartoful? Comparatia poate nu este prea potrivita dar poate ii ajuta pe multi sa inteleaga de ce peste noapte leul a devenit atat de tare.

Sa enumeram acum si cateva efecte perverse ale intrarii JP Morgan pe piata obligatiunilor romanesti:

1) banii multi pe credit nu fac intotdeauna bine; daca Romania se descurca in cheltuirea banilor luati pe credit, o facea inainte de 2008; cat de bine a facut-o insa, s-a vazut in 2009 cand PIB-ul a scazut cu 7% dupa ce crescuse cu 8% (am batut recordul la diferenta de trend); mai ales in conditii de criza si cu un guvern socialist la putere, usurarea conditiilor de creditare nu va insemna altceva decat cresterea cheltuielilor si amanarea rezolvarii problemelor pe mai tarziu;

2) fragilitatea si sensibilitatea crescuta a pietei obligatiunilor prin expunerea la un mediu mult mai volatil si mai reactiv la gafele romanilor comparativ cu “clientii” actuali ai datoriei romanesti, care era bancile interne; mai pe scurt, investitorii straini pot oricand sa ne taie creaca si sa ceara dobanzi mult mai mari, pe cand bancile locale erau oarecum intr-un stand-off cu BNR-ul: cum incercau sa latre, BNR-ul le taia conducta la REPO-uri sau ii ameninta cu alte “mijloace de corectie”;

3) dupa JP Morgan, potopul; e posibil ca si alte banci si alti investitori sa urmeze intrarea JP Morgan si atunci sa vezi destrabalare la creditare;

Nu excludem mica posibilitate ca guvernul sa foloseasca banii care vor intra cum trebuie, dar din cele aratate deocamdata sansele sunt infime. Daca Romania era in stare sa cheltuiasca eficient bani la nivelul administratiei (de orice palier) ar fi facut-o pana acum folosind Fonduri Europene. Insa pentru ca guvernele Romaniei se pricep cel mai bine doar la a cheltui bani prin “investitii” si “cheltuieli bugetare”, nu este greu de prevazut ca daca pana acum mergeam pe urma Greciei cu 50km/h acum vom merge cu 100 km/h.

Intorcandu-ne la cei cu rate in euro, acestia ar fi bine sa cumpere acum cat mai multi euro isi permit deoarece cursul nu va sta aici multa vreme. Bucuria va dura doar pe moment, nu exista nici o sansa ca cursul sa ramana aici de vreme ce nimic fundamental nu s-a schimbat in economia romaneasca, ba chiar riscurile au crescut [2]. Vrajeala aruncata in fata cu “stabilitatea politica” este pentru clientii lui JP Morgan, pe care banca trebuie sa le dea o explicatie de ce le investeste banii in obligatiunile romanesti.

Mergand mai departe cu explicatiile, o intrebare care nu s-a tratat desi multi au fost de aceeasi parere cu mine, ca ce se intampla nu e bine: care e de fapt problema? Problema consta in faptul ca la un moment dat in viitor, JP Morgan va trebui sa isi scoata banii de pe obligatiuni si atunci in ce directie va impinge cursul? Evident, aflandu-ne in plin razboi valutar, exista fluctuatii mari, asa cum deja am vazut. Daca insa pana acum fluctuatiile erau tinute sub control de BNR (sau macar incercau) si daca jucatorii pe piata nu puteau sa produca valuri prea mari, pentru JP Morgan, Romania este cantitate neglijabila. Nu putem exclude situatia in care JP Morgan are nevoie urgenta de bani si se hotaraste sa vanda tot si sa isi scoata toti banii din Romania in afara, chiar daca iese pe pierdere. Va dati seama atunci ce se va intampla cu cursul? Si chiar daca nu se vaa junge pana acolo – ca doar ei intra ca sa faca profit – cu siguranta iesirile vor fi facute cu cap si vor scoate la un curs favorabil lor, manipuland piata si beneficiind de oportunitatile ivite ca niste experti ce sunt. Iar asta se va face in detrimentul exportatorilor, a celor care se chinuie sa faca si ei un profit cat de mic, in conditiile actuale, sa dea de munca in continuare la oameni si sa incerce sa traga in sus economia romaneasca si care acum trebuie sa faca hedging tinand cont si de JP Morgan ca si cum Isarescu nu era de-ajuns ca sa le strice calculele.

Cand moneda se va intoarce pe fata cealalta, exportatorii nu vor avea de ales decat sa taie din salarii, sa dea afara din oameni sau sa inchida portile. Nu stiu cati realizeaza ca noi ne cam jucam cu focul: setea de datorie a guvernului poate sa puna pe butuci Dacia si alti exporatori care si-asa se lupta cu conditii dificile de piata din afara, cu productivitatea scazuta din Romania, cu lipsa infrastructurii si cu cresterea pretului la energie.

In incheiere voi mai aminti doar ca japonezii au tinut yen-ul tare multa vreme, desi fiind exportatori, aveau nevoie de un yen slab. Totul s-a schimbat insa de cand balanta de comert a devenit negativa (importurile au depasit exporturile), abia acum incep japonezii sa dea cu tunul in yen. Traim acum un razboi valutar, pe care din pacate nu stim sa-l ducem, nici nu stim cu ce se mananca si ne bucuram tocmai cand ar trebui sa ne ingrijoram.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] cei care s-au mirat de ce au dat bancherii atatia bani grecilor desi stiau ca acestia nu fac banii, sa se mai intrebe o data dupa ce citesc acest articol

[2] riscurile economiei romanesti au crescut anul acesta exponential cu anul trecut; putini realizeaza dependenta din ce in ce mai mare a economiei romanesti de industria auto, care la nivel european este in cadere accelerata si nu exista premize de imbubatatire; deci pe langa subtirimea sectorului industrial, mai suferim si de lipsa diversificarii acestuia si prin urmare expunerea pe un sector economic (auto) care nu prea are premize pozitive pe termen scurt si mediu;

JP Morgan saltă leul dar bagă la apă românii

One comment

Daca JP Morgan a ajuns sa isi intinda ghearele si peste leul nostru amarat nu e deloc bine. Dupa ce ca si-asa Romania era intre ciocan si nicovala in ceea ce priveste nivelul cursului, asta ne mai trebuia. Spun ca intre ciocan si nicovala pentru ca daca BNR ar lasa cursul sa mearga untre ii e locul (adica mult in sus), bancile ar avea de suferit si datornicii de asemenea. Probleme la plata creditelor sunt si-asa, cu un curs tinut de BNR in fraie si departe de unde ar vrea el sa fie. Pe de alta parte, un curs prea tare pentru leu inseamna taierea oricarei sanse de revenire a economiei deoarece fara un curs bun, nu putem avea exporturi competitive si fara exporturi nu avem economie, iar fara economie nu avem nici venituri la buget si nici toate bunatatile care vin de la buget.

Deci dupa ce ca si-asa cursul era intr-un balans care nu facea bine nimanui, pentru ca BNR cand il salta sus cand il lasa jos, iata ca mai venira acum si speculantii de la JP Morgan sa pompeze “investitii” pe leu. Aceste investitii nu sunt de fapt altceva decat specula, baietii destepti imprumuta dolari cu 0% dobanda, vin la Ponta care are nevoie sa mareasca pensiile, Ponta le da 6-7% si apoi isi retrag banii. Insa nu toti o data, ca sa poata sa iese cu randament. Ca orice smen, si asta isi are o fata intunecata care insa ne va lovi in momentul cel mai putin favorabil, cum nu o data ni s-a intamplat. Si de data asta, BNR o sa aiba nevoie de tot sprijinul FMI-ului ca sa tina moneda, nu ca mai inainte cand doar a trebuit sa “respecte” gentlemen agreement-ul.

Economia europeana da semne de declin din ce in ce mai periculos [1] si un leu tare e ultimul lucru de care aveau nevoie exportatorii romani dupa ce si-asa s-a scumpit energia. Cand o sa se simta si efectul de ricoseu, atunci sa vezi costuri, inflatie si criza in Romania.

Despre JP Morgan nu stiu prea mult decat ca sunt niste excroci care in SUA nici nu mai respecta legea si pe orice piata pun mana, se alege praful. De exemplu, prin 2008 cumparau materii prime din greu cu banii pompati prin programul TARP. Ce s-a intamplat dupa aceea, nu trebuie sa va spun deoarece toti am simtit in buzunare iar gurile rele spun ca primavara araba s-ar cam datora scumpirii pretului la grane.

Pe langa contractia economica continua si scaderea increderii investitorilor in orice este “virtual”, marele eveniment care se intampla acum la nivel mondial si despre care nu prea se vorbeste pe la noi este “razboiul valutar” [2]: fiecare tara incearca sa isi dea jos cu moneda ca sa incurajeze exporturile. La noi insa culmea culmilor BNR face invers. Iata ca acum trairam sa o vedem si pe asta, le dau o mana de ajutor si bancherii americani. Dar daca bancherii austriaci ne jegmanesc atat de rau, care sunt icea langa noi si au expunerea care o au pe Romania, va dati seama ce vor face cu noi speculatorii americani care au acces la tiparnita gratuita si nu ii intereseaza deloc “daunele colaterale”, ba din contra, criza in Europa este pentru ei mana cereasca?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] http://www.lumeaincriza.info/1828/industrie-zona-euro

[2] despre razboiul valutar am vorbit cu mult timp in urma inainte ca sa devina un topic in presa mainstream. Iata ce spuneam insa mai recent, in noiembrie 2011:

Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu moneda, se lupta sa aiba o moneda cat mai slaba pentru ca produsele lor sa fie mai ieftine in afara si astfel sa se vanda mai usor. Un exemplu de stat care se lupta permanent cu taria propriei monezi este Japonia si mai recent Elvetia. Si americanii incearca sa slabeasca dolarul desi la ei aceasta slabire este in primul rand o consecinta nu un target. Aceasta etapa poarta numele de razboiul valutar: fiecare tara cauta sa aiba moneda cat mai slaba ca sa poata sa exporte, deci sa creasca economic si sa revina din nou pe crestere. (sursa)

 

Iata si ceva articole noi unde probabil explica mai clar ce este razboiul valutar si de ce noi suntem printre pierzatori din cauza lui Isarescu:

– Japonia acuză: Război valutar mondial! (Capital)

– În războiul valutar, zona euro şi SUA sunt principalele victime. Ţările care îşi manipulează monedele prosperă pe timp de criză. (Ziarul Financiar)

– Marile economii ar putea porni un razboi valutar in 2013. Avertismentul ingrijorator al guvernatorului Bancii Angliei (Antena 3)