Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte. Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea. Am fost împotriva acestei legi din două principii: o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv; nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă; Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte. Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria. Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive. O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală. Karma finanţelor însă se răzbună şi

Read more

Vine primăvara: cresc preţurile la imobiliare

Deşi pe piaţa creditelor se anunţă iarna, pe piaţa imobiliară vine primăvara şi preţurile cresc. Cresc mai bine zis, preţurile la cerere, căci preţurile reale (la vânzare) nu putem ştii cum evoluează deoarece nu exista un indice real care să măsoare şi să ne indice cum stăm. Ca o mică paranteză: menţionam într-un articol trecut că România este o ţară bananieră şi pentru că nu are o lege a falimentului personal. Tot un indicator la nivelului subdezvoltării infrastructurii este şi lipsa unui indice al imobiliarelor. Nu doar notarii se feresc să facă aşa ceva, deşi pe ei nu i-ar afecta cu nimic. Dar nici măcar băncile şi nici atât agenţiile imobiliare nu accepta ideea unei transparenţe şi informări corecte a publicului, tocmai din cauza amatorismului. Sunt câteva bresle în România care încă nu s-au copt dupa 25 de ani de piaţă liberă. Cei care lucrează în aceste bresle sunt în general rataţi care au eşuat în altele sau independenţi care s-au lăcomit de fierbinţeala specifică domeniului în vremurile bune şi acum au rămas blocaţi în speranţe de mai bine. Mă refer bineinţeles la agenţiile imobiliare deşi aş mai putea enumera câteva bresele: dealerii de maşini second, contrucţiile, firmele de catering etc. Puţini realizează importanţa brandului în aceste domenii şi puţini considera profesie ceea ce fac. Puţini se văd în domeniul asta până la pensie, prin urmare nu contează onoarea, nu contează crearea unui nume bun, ci contează să-ţi ia banul acum, ce se întămplă după nu mai contează. Am făcut ditamai paranteză ca să spun că un indice imobiliar corect, ar fi firesc şi ar ajuta pe toată lumea ca să se pozitioneze corect în piaţă: şi pe cumpărători, şi pe vânzători şi când cei doi sunt mulţumiţi nici agenţiile nu vor avea de pierdut. În schimb, în România agenţiile imobiliare nu au alt scop decât să-ţi ia comisionul cât mai repede şi cred că singura cale prin care pot face asta este să preia anunţurile din surse mai puţin populare şi să le reposteze pe alte surse, câştigând şi ei o boabă din neatenţia cumpărătorilor coroborată cu lenea sau nepriceperea vânzătorilor. Olx va elimina însă în curând agenţiile care nu realizează că ajutând olx (sau ziarele) să aibă content, îşi taie singuri creaca. Aşadar lipsa unităţii, asocierii şi a profesionalismului, face ca agenţiile imobiliare să nu poată trece la un nivel profesional care să permită nu doar realizarea unui index imobiliar sau oferirea de un serviciu real clienţilor, dar prin participarea haotică în războiul anunţurilor imobiliare, agenţiile nu pot aduce nici o valoare adaugată în plus, prin urmare, nici nu vor câştiga nimic. Ca un mic paradox, individualismul din bresla agenţilor imobiliari se vede şi prin abordările diferite pe care acestea le au la marea problema care este olx. De exemplu, majoritatea au început să posteze anunţurile fără a specifica o adresă exactă. În loc să zică Strada Ioana Radu, de exemplu, zic: în jurul Liceului Traian Vuia. Unele, pe langă adresă, modifică şi parametrii anunţului pentru a face imposibilă identificarea acestuia cu unul privat. De exemplu, unii modifica suprafaţa terenului,

Read more

Legea darii in plata: ce spune directorul BRD

Philippe Lhotte, CEO al BRD a tinut o conferinta de presa. Franturi din ce a spus, am spicuit din Bursa. Ma voi opri doar la cateva paragrafe: Şeful BRD consideră că o astfel de lege ar fi posibilă în condiţiile în care ar viza doar contractele viitoare şi ar fi destinată numai cazurilor sociale, pentru cei cu un singur imobil (în care locuiesc), cu o valoare de maxim 100.000 de euro, clientul beneficiind o singură dată de darea în plată. Dupa cum stim, legea era obscura cand era vorba de clarificarea cine se incadreaza in lege, in prima varianta fiind inclusi si cei cu un credit de 50.000 de eur si cei cu un credit de 5 mil euro si 20 de apartamente. De ce oare au “uitat” initiatorii legii sa bata in cuie acest amanunt important? Oare ei nua veau interesul ca legea sa fie cat mai clara si sa aiba sanse minime ca sa nu fie intoarsa inapoi de presedinte din motivul simplu ca legea nu se adresa doar romanilor saraci, cu probleme, ci la gramada cu acestia, ii baga si pe rechinii imobiliari? Cu privire la retroactivitate, se intelege ca aplicarea din urma va arunca o bomba in sistemul bancar si mai ales in cel juridic. Nu cred ca bancile vor sta cu mainile in sus si probabil vor da in judecata statul roman. Bineinteles, autorii legii nu s-au sfiit sa se laude ca ei ii ajuta pe saraci, pe cei necajiti care au ajuns sa aiba probleme. Dar, daca acesta e motivul, de ce nu rezolva problema intr-un alt mod, de exemplu taxand profiturile bancare peste o anumita suma, cum au facut ungurii si sa preia statul pe banii astfel obtinuti imobiliarele respective, eliberand ipoteca si terminand creditele falimentare? Exista nenumarate alte variante, darea in plata ca si orice lege cu privire la creditare aplicata retroactiv, denota nu doar lipsa de imaginatie si prostie, dar si un stat slab, incorect, schimbator, care poate oricand sa schimbe regulile jocului. Daca au existat banci care nu au respectat regulile jocului, justitia, procuratura, serviciile secrete sa isi faca datoria. Si deja exista cazuri in care s-a facut dreptate. Insa nu poti pedepsi toate bancile pentru greselile unora. În aceste condiţii, băncile ar putea realiza produse noi, specifice dării în plată, fiind înăsprite unele condiţii de eligibilitate, fără a modifica, însă, criteriile pentru ceilalţi clienţi. Actuala formă a legii nu va ajuta persoanele fizice, ci pe speculanţi, programul Prima Casă urmând să fie suprimat, iar accesul populaţiei la credite să fie restrâns, ca urmare a avansurilor şi dobânzilor crescute. Dupa cum am mai spus si eu, daca statul vrea sa schimbe regulile si sa elimine posibilitatea ca cei care nu isi calculeaza bine veniturile si intra la apa sa fie urmariti de banci, de ce nu se introduce pur si simplu un nou tip de produs: ipotecar cu dare in plata si restul sa ramana asa cum este? Aici as mai adauca ca daca BNR isi facea datoria, un astfel de produs era deja de mult introdus

Read more

Din sucelile legii darii in plata

Cand statul incearca sa intervina in piata si reglementeaza din ce in ce mai mult, sucelile nu sunt greu de observat iar cand vine prapadul, chiar si ulterior este greu de analizat care au fost cauzele initiale. De exemplu in SUA, consensul intre marii economisti cu privire la cauzele crizei financiare inceputa in 2008 sunt ca Fed-ul a micsorat atat de mult dobanda de referinta incat a inundat piata cu bani si astfel a stimulat creditarea. Ce a urmat a fost doar tavalugul: bancile au inceput mai intai prin a da credite la cat mai multi oameni si apoi au terminat prin a crea instrumente financiare prin care se detasau de riscul prezentat de credite, devenind doar intermediari intre clientii finali si investitorii din toata lumea. Ulterior crizei, bineinteles ca nici un guvernator al Fed-ului nu si-a asumat vina pentru prapadul pe care l-au creat. Ba mai mult, au incercat sa arate cu degetul catre slaba reglementare, catre instrumentele “prea complexe” care introduceau un risc prea mare in piata. E ca si cum un gradinar stropeste cu benzina peste frunzele uscate si apoi da vina pe soare ca a aprins focul. Sa revenim insa la noi. Si la noi a fost la fel: BNR a dormit cand banii ieftini veneau din afara si au creat bule imobiliare si de creditare in Romania. Ordinele erau ca BNR sa stea cuminte in banca ei si Isarescu sa se limiteze la “a trage semnale” ca si cum treaba unui politai e doar sa fluiere nu sa dea si amenzi sau sa ameninte cu pistolul cand un betiv conduce o masina si nu se opreste. Bancile au fost imbatate de bani ieftini veniti din afara pentru ca Romania degeaba are moneda proprie pentru ca aceasta nu este moneda proprie ci este moneda lui Isarescu. Adica, intr-o tara libera, moneda proprie functioneaza in functie de importuri si exporturi, banca nu face decat sa atenueze socurile si sa arbitreze bancile. De exemplu, era firesc ca in ani 2007 cand intrau miliarde de dolari in tara, leul sa se intareasca foarte mult si la fel, cand valuta iese, leul sa se slabeasca. Astfel, cursul valutar atenueaza fluxurile de valuta si cei care aduc azi dolarii, nu si-i vor scoate peste noapte maine cu dobanda si la curs sponsorizat, ci acestia ar putea fi scosi doar cand investitiile ar fi adus randament: adica productia ar fi crescut, la fel exporturile si leul s-ar fi intarit nu doar prin intrarea de valuta ci si prin exportul de produse. Poate explicatia mea e prea simplista, cert este ca politica monetara a BNR-ului se vede ce rezultate a dat in ziua de azi: mii de oameni inrobiti la credite peste puterile lor pentru ca cine trebuia sa vegheze pentru ei – BNR-ul – a vegheat mai mult pentru altii decat pentru romani. Si mai revoltator este ca BNR nu trebuia sa faca nimic pentru a asigura stabilitatea leului si a creditarii ci doar sa lase piata sa regleze moneda. Tocmai aceasta

Read more

Legea darii in plata – primele efecte

Despre “legea darii in plata” am mai tratat aici. A aparut deja primul efect in piata, desi legea nici nu a fost adoptata inca: conform Digi24, Banca Raiffeisen a marit deja avansul solicitat. Dupa cum am mai subliniat in cele cateva articole trecute si in comentarii, aceasta lege va aduce urmatoarele efecte: racirea creditarii cresterea drastica a dobanzilor si a avansurilor scaderea drastica a preturilor in imobiliare – probabil bancile vor incepe in sfarsit sa isi dezvolte divizii de imobiliare si sa intre pe piata sa arunce niste “bombe” (aviz vanzatorilor – vindeti cat mai puteti!) blocarea refinantarilor si a conversiilor; daca in prezent, datorita variatiilor din strategiile si portofoliilor bancilor. la refinantari clientii mai puteau vana discounturi, de acum inainte, orice refinantare va veni nu cu discount (scadere de dobanda) ci cu comision (costuri suplimentare) din cauza cresterii riscurilor Pe scurt, legea va lovi puternic in creditare si va duce sistemul bancar romanesc in hibernare. Bineinteles, presa si socialistii vor zice ca bancile joaca poker, ca se prefac, ca doar ameninta de acum pentru a deturna legea, dar cand o sa fie aplicata nu o sa aiba incotro. Noi zicem insa ca momentan, bancile chiar au fost prudente si nu s-au adaptat la viitoarele riscuri – oricum greu de estimat apriori – tocmai din lacomie si iresponsabilitate. Sa nu uitam ca oricum daca s-ar marca la pretul zilei asset-urile si garantiile, majoritatea bancilor ar fi insolvente.

Read more